52011PC0600

EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

Motivele și obiectivele propunerii

Prezenta propunere vizează includerea în legislația Uniunii Europene a clauzei de salvgardare și a mecanismului de stabilizare prevăzute în Acordul comercial cu Republica Columbia și Republica Peru.

Contextul general

La 19 ianuarie 2009, Consiliul a autorizat Comisia să înceapă negocieri cu țările membre ale Comunității Andine, negocieri care au avut drept rezultat încheierea unui acord comercial cu Republica Columbia și Republica Peru. Acordul a fost parafat la 23 martie 2011.

Acordul cuprinde o clauză de salvgardare bilaterală, care prevede posibilitatea de a reinstitui nivelul taxelor vamale aplicabile națiunii celei mai favorizate (NCMF) atunci când, în urma liberalizării comerțului, au loc importuri în cantități atât de ridicate și în astfel de condiții încât cauzează (sau amenință să cauzeze) un prejudiciu grav industriei din Uniune care produce produse similare sau direct concurente.

Acordul prevede, de asemenea, un mecanism de stabilizare pentru banane în conformitate cu care, până la 1 ianuarie 2020, taxele vamale preferențiale pot fi suspendate când se atinge un anumit volum anual de importuri.

Pentru a se asigura că aceste măsuri sunt operaționale, clauza de salvgardare și mecanismul de stabilizare ar trebui incluse în legislația Uniunii Europene și ar trebui precizate aspectele procedurale ale aplicării acestora, precum și drepturile părților interesate.

2.           REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRŢILE INTERESATE ŞI EVALUĂRILE IMPACTULUI

Prezenta propunere de regulament de punere în aplicare rezultă direct din textul acordului negociat cu Republica Columbia și Republica Peru. În consecință, nu este necesar să fie consultate separat părțile interesate și nici să se realizeze o evaluare a impactului. Documentul se bazează în mare măsură pe regulamentele de punere în aplicare existente.

3.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

Rezumatul acțiunii propuse

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului anexată constituie instrumentul juridic pentru aplicarea clauzei de salvgardare și a mecanismului de stabilizare prevăzute în Acordul comercial între UE și Republica Columbia și Republica Peru.

Temeiul juridic

Articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

2011/0262 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterale și a mecanismului de stabilizare pentru banane din Acordul comercial între Uniunea Europeană și Republica Columbia și Republica Peru

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară[1],

întrucât:

(1) La 19 ianuarie 2009, Consiliul a autorizat Comisia să negocieze un acord comercial multipartit în numele Uniunii Europene cu țările membre ale Comunității Andine care împărtășeau obiectivul de a încheia un acord comercial ambițios, global și echilibrat.

(2) Aceste negocieri au fost încheiate și Acordul comercial între Uniunea Europeană și Republica Columbia și Republica Peru (denumit în continuare „acordul”) a fost parafat la 23 martie 2011 și, în conformitate cu Decizia nr. …/2011/UE din …[2] acordul a fost semnat în numele Uniunii Europene la …, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară. La (…), acordul a obținut aprobarea Parlamentului European. Ulterior, Consiliul a adoptat Decizia nr. …/2011 a Consiliului din …[3] privind încheierea acordului.

(3) Este necesar să se stabilească modalitățile de aplicare a anumitor dispoziții ale acordului care se referă la clauza bilaterală de salvgardare și de aplicare a mecanismului de stabilizare pentru banane, care a fost convenit cu Republica Columbia și Republica Peru.

(4) Ar trebui definiți termenii „prejudiciu grav”, „amenințare de prejudiciu grav” și „perioadă de tranziție”, astfel cum sunt menționați la articolul 48 din acord.

(5) Măsurile de salvgardare pot fi luate în considerare numai dacă produsul în cauză este importat în Uniune în cantități atât de ridicate, în termeni absoluți sau raportați la producția Uniunii, și în astfel de condiții încât cauzează sau amenință să cauzeze un prejudiciu grav producătorilor de produse similare sau direct concurente din Uniune, astfel cum se prevede la articolul 48 din acord.

(6) Măsurile de salvgardare ar trebui să adopte una dintre formele menționate la articolul 50 din acord.

(7) Sarcina desfășurării anchetelor și, după caz, a impunerii unor măsuri de salvgardare ar trebui îndeplinită în modul cel mai transparent cu putință.

(8) Ar trebui să existe dispoziții detaliate privind inițierea procedurilor. Comisia ar trebui să primească din partea statelor membre informații care să cuprindă dovezi disponibile referitoare la orice tendințe ale importurilor care ar putea face necesară aplicarea măsurilor de salvgardare.

(9) Dacă există suficiente dovezi prima facie pentru a justifica inițierea unei proceduri, Comisia ar trebui să publice un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, astfel cum se prevede la articolul 51 din acord.

(10) Ar trebui să existe dispoziții detaliate privind inițierea anchetelor, privind inspecțiile și accesul părților interesate la informațiile culese, privind audierea părților implicate, precum și posibilitatea ca acestea să prezinte observații, astfel cum se prevede la articolul 51 din acord.

(11) Comisia ar trebui să notifice în scris Republica Columbia și Republica Peru cu privire la deschiderea unei anchete și să le consulte, astfel cum se prevede la articolul 49 din acord.

(12) De asemenea, în conformitate cu articolul 51 alineatul (4) din acord, este necesar să se stabilească termene pentru deschiderea anchetelor și pentru determinarea oportunității eventualelor măsuri, cu scopul de a asigura desfășurarea cu rapiditate a acestui proces, în vederea creșterii certitudinii juridice a operatorilor economici în cauză.

(13) Aplicarea oricărei măsuri de salvgardare ar trebui să fie precedată de o anchetă, sub rezerva dreptului Comisiei de a aplica măsuri provizorii în circumstanțe critice, astfel cum se menționează la articolul 53 din acord.

(14) Măsurile de salvgardare ar trebui aplicate numai în măsura și pe perioada considerate necesare pentru a preveni prejudiciul grav și pentru a facilita adaptarea. Ar trebui să se determine durata maximă a măsurilor de salvgardare și să se stabilească dispoziții specifice privind prelungirea și revizuirea acestor măsuri, astfel cum se menționează la articolul 52 din acord.

(15) Aplicarea clauzei bilaterale de salvgardare prevăzută în acord necesită condiții uniforme pentru adoptarea de măsuri de salvgardare atât provizorii, cât și definitive, pentru impunerea de măsuri de supraveghere prealabile, pentru terminarea unei anchete fără impunerea de măsuri, și pentru suspendarea temporară a taxelor vamale preferențiale instituite în temeiul mecanismului de stabilizare pentru banane care a fost convenit cu Republica Columbia și Republica Peru. Măsurile în cauză ar trebui adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie[4].

(16) Este oportun ca procedura consultativă să fie folosită pentru adoptarea de măsuri de supraveghere și măsuri provizorii, având în vedere efectele respectivelor măsuri și logica lor secvențială, în legătură cu adoptarea de măsuri de salvgardare definitive. În cazul în care o întârziere în impunerea măsurilor ar cauza prejudicii dificil de remediat, este necesar ca serviciile Comisiei să fie abilitate să adopte măsuri provizorii cu aplicare imediată.

(17) Prezentul regulament ar trebui să se aplice numai produselor originare din Uniune și în Republica Columbia și Republica Peru,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I – Clauza de salvgardare

Articolul 1 Definiții

În sensul prezentului regulament:

(a) „produse” înseamnă mărfuri originare din Uniune sau din Republica Columbia sau Republica Peru. Un produs care face obiectul unei anchete poate acoperi una sau mai multe linii tarifare sau un subsegment al acestora, în funcție de circumstanțele specifice ale pieței sau orice segmentare a produsului aplicată în mod obișnuit în industria Uniunii;

(b) „părți interesate” înseamnă părțile vizate de importurile produsului în cauză;

(c) „industria Uniunii” înseamnă totalitatea producătorilor de produse similare sau direct concurente din Uniune, aflați în activitate pe teritoriul Uniunii sau acei producători din Uniune ale căror producții colective de produse similare sau direct concurente constituie o proporție majoră a producției totale a produselor respective în Uniune. În cazurile în care produsul similar sau direct concurent este doar unul dintre cele câteva produse fabricate de producătorii care alcătuiesc industria Uniunii, industria se definește ca reprezentând operațiunile specifice realizate pentru producerea produsului similar sau direct concurent;

(d) „prejudiciu grav” înseamnă o deteriorare generală semnificativă a situației producătorilor din Uniune;

(e) „amenințare de prejudiciu grav” înseamnă iminența evidentă a unui prejudiciu grav. Determinarea existenței unei amenințări de prejudiciu grav se bazează pe fapte verificabile, și nu numai pe afirmații, presupuneri sau posibilități îndepărtate. Previziunile, estimările și analizele pe baza factorilor menționați la articolul 4 alineatul (5) ar trebui luate în considerare, printre altele, pentru determinarea existenței unei amenințări de prejudiciu grav;

(f) „perioadă de tranziție” înseamnă o perioadă de 10 ani de la data intrării în vigoare a acordului pentru orice produs pentru care calendarul de eliminare a tarifelor prevede o perioadă de eliminare a tarifelor mai mică de 10 ani. Pentru produsele pentru care calendarul de eliminare a tarifelor prevede o perioadă de eliminare a tarifelor de 10 sau mai mulți ani, „perioadă de tranziție” înseamnă perioada de eliminare a tarifelor pentru produs prevăzută în respectivul program, plus 3 ani.

Articolul 2 Principii

1. În conformitate cu prezentul regulament, poate fi impusă o măsură de salvgardare atunci când un produs originar din Republica Columbia sau Republica Peru, ca urmare a concesiilor tarifare din cadrul acordului cu privire la respectivul produs, este importat în Uniune în cantități atât de ridicate, în termeni absoluți sau raportați la producția Uniunii, și în astfel de condiții încât cauzează sau amenință să cauzeze un prejudiciu grav industriei din Uniune care produce produse similare sau direct concurente.

2. Măsurile de salvgardare pot lua una din următoarele forme:

(a) o suspendare a reducerii suplimentare a taxei vamale aplicate produsului în cauză prevăzută în calendarul de eliminare a tarifelor al Uniunii Europene stabilit în anexa I la acord;

(b) o creștere a taxei vamale aplicate produsului în cauză la un nivel care să nu depășească valoarea cea mai mică a:

– nivelului taxei vamale aplicate națiunii celei mai favorizate (denumită în continuare „NCMF”) pentru produsul în cauză în momentul luării măsurii; sau

– ratei de bază astfel cum se prevede în calendarul de eliminare a tarifelor al Uniunii Europene prezentat în anexa I la acord.

Articolul 3 Inițierea procedurii

3. O anchetă se deschide la cererea unui stat membru, de către orice persoană juridică sau asociație fără personalitate juridică, care acționează în numele industriei Uniunii, sau la inițiativa Comisiei, în cazul în care Comisia consideră că există suficiente dovezi prima facie, constatate pe baza factorilor menționați la articolul 4 alineatul (5), care să justifice deschiderea unei anchete.

4. Cererea de deschidere a anchetei trebuie să conțină dovezi că sunt îndeplinite condițiile de aplicare a măsurii de salvgardare stabilite la articolul 2 alineatul (1). Cererea trebuie să conțină, în general, următoarele informații: rata și volumul creșterii importurilor la produsul în cauză în valori absolute și relative, cota de piață internă absorbită de creșterea importurilor și variațiile nivelului vânzărilor, producția, productivitatea, utilizarea capacităților, profiturile și pierderile și ocuparea forței de muncă.

5. De asemenea, poate fi deschisă o anchetă în cazul în care se constată o creștere bruscă a importurilor concentrate în unul sau mai multe state membre, cu condiția să existe suficiente dovezi prima facie că sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea unei anchete, astfel cum au fost constatate pe baza factorilor menționați la articolul 4 alineatul (5).

6. Statele membre informează Comisia în cazul în care evoluțiile importurilor din Republica Columbia și Republica Peru par să necesite măsuri de salvgardare. Informațiile respective trebuie să cuprindă dovezile disponibile, astfel cum au fost stabilite pe baza factorilor menționați la articolul 4 alineatul (5). Comisia transmite respectiva informație tuturor statelor membre.

7. În cazul în care par să existe suficiente dovezi prima facie, pe baza factorilor menționați la articolul 4 alineatul (5), pentru a justifica inițierea unei proceduri, Comisia publică un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Inițierea procedurii se realizează în termen de o lună de la data primirii cererii sau informațiilor, în temeiul alineatului (1).

8. Avizul menționat la alineatul (5):

(a) oferă un rezumat al informațiilor primite și prevede ca orice informație relevantă să fie comunicată Comisiei;

(b) stabilește termenul în care părțile interesate își pot face cunoscut punctul de vedere în scris și pot comunica informații, dacă trebuie să se țină seama de aceste puncte de vedere și informații în timpul anchetei;

(c) stabilește termenul în care părțile interesate pot cere să fie audiate de către Comisie în conformitate cu articolul 4 alineatul (9).

Articolul 4 Ancheta

1. După inițierea procedurii, Comisia deschide o anchetă. Perioada prevăzută la articolul 3 începe de la data la care decizia de deschidere a anchetei este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

2. Comisia poate cere statelor membre să îi furnizeze informații, caz în care statele membre iau toate măsurile necesare pentru a da curs oricăror astfel de cereri. Dacă aceste informații sunt de interes general și nu sunt confidențiale în sensul articolului 11, acestea sunt incluse în dosarele neconfidențiale, astfel cum se prevede la alineatul (8).

3. Atunci când este posibil, ancheta se finalizează în termen de șase luni de la deschidere. Termenul respectiv poate fi prelungit cu încă trei luni în circumstanțe excepționale, cum ar fi numărul neobișnuit de mare al părților implicate sau situațiile de piață complexe. Comisia informează toate părțile interesate cu privire la astfel de prelungiri și explică motivele care au dus la prelungirea respectivă.

4. Comisia adună toate informațiile pe care le consideră necesare în vederea determinării faptelor cu privire la condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) și, atunci când consideră că este necesar, face eforturi să verifice aceste informații.

5. În cadrul anchetei, Comisia evaluează toți factorii relevanți de natură obiectivă și măsurabilă care influențează situația industriei Uniunii, în special nivelul și volumul creșterii importurilor la produsul în cauză, în termeni absoluți și relativi, cota de piață internă absorbită de importurile sporite și variațiile nivelului vânzărilor, producția, productivitatea, utilizarea capacităților, profiturile și pierderile și ocuparea forței de muncă. Această listă nu este exhaustivă și Comisia poate lua în considerare și alți factori relevanți pentru a stabili dacă există un prejudiciu grav sau o amenințare de prejudiciu grav, cum ar fi stocurile, prețurile, rentabilitatea capitalului investit, fluxul de numerar și alți factori care cauzează sau care ar fi putut cauza prejudicii grave sau prezintă o amenințare de prejudiciu grav la adresa industriei Uniunii.

6. Părțile interesate care s-au manifestat în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) litera (b) și reprezentanții Republicii Columbia și Republicii Peru pot lua cunoștință, prin cerere scrisă, de toate informațiile furnizate Comisiei în legătură cu ancheta, cu excepția documentelor interne întocmite de către autoritățile Uniunii sau de către cele ale statelor sale membre, cu condiția ca aceste informații să fie relevante în vederea prezentării dosarului lor, să nu fie confidențiale, în sensul articolului 11, și să fie utilizate de către Comisie în cadrul anchetei. Părțile interesate care s-au manifestat pot prezenta Comisiei observațiile lor privind aceste informații. Observațiile lor sunt luate în considerare în măsura în care se bazează pe suficiente dovezi prima facie.

7. Comisia se asigură că toate datele și statisticile necesare pentru anchetă sunt disponibile, inteligibile, transparente și verificabile.

8. De îndată ce există condițiile tehnice necesare, Comisia asigură accesul online, protejat de o parolă, la dosarul neconfidențial („platforma online”), pe care îl gestionează și prin care se difuzează toate informațiile relevante și care nu sunt confidențiale în sensul articolului 11. Se acordă acces la această platformă online părților interesate de această anchetă, precum și statelor membre și Parlamentului European.

9. Comisia audiază părțile interesate, în special în cazul în care acestea au cerut acest lucru în scris, în termenul stabilit în avizul publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, arătând că rezultatul anchetei este susceptibil de a le afecta și că există motive speciale pentru a fi audiate.

          Comisia audiază aceste părți și cu alte ocazii, dacă există motive speciale pentru ca acestea să fie audiate din nou.

10. Atunci când informațiile nu sunt furnizate în termenul stabilit de Comisie sau când se împiedică în mod semnificativ ancheta, se pot stabili concluzii pe baza datelor disponibile. În cazul în care Comisia constată că o parte interesată sau o parte terță a furnizat informații false sau care induc în eroare, aceasta nu ține seama de respectivele informații și poate utiliza datele disponibile.

11. Comisia notifică Republicii Columbia sau Republicii Peru, în scris, deschiderea unei anchete și instituirea măsurilor provizorii sau definitive.

Articolul 5

Măsuri prealabile de supraveghere

1. Atunci când evoluția importurilor unui produs originar din Republica Columbia sau Republica Peru este de așa natură încât ar putea duce la una dintre situațiile menționate la articolele 2 și 3, importurile produsului respectiv pot fi supuse unor măsuri prealabile de supraveghere.

2. Comisia adoptă măsuri prealabile de supraveghere în conformitate cu procedura consultativă menționată la articolul 12 alineatul (2).

3. Măsurile prealabile de supraveghere au o perioadă de valabilitate limitată. În lipsa unor dispoziții contrare, acestea nu mai sunt valabile la sfârșitul celei de a doua perioade de șase luni care urmează primei perioade de șase luni de la introducerea măsurilor.

Articolul 6

Instituirea de măsuri de salvgardare provizorii

1. Se aplică măsuri de salvgardare provizorii în circumstanțe critice în care o întârziere ar provoca daune care ar fi dificil de reparat, în conformitate cu o constatare preliminară pe baza factorilor menționați la articolul 4 alineatul (5) conform căreia există suficiente dovezi prima facie că importurile unui produs originar din Republica Columbia sau Republica Peru au crescut în urma reducerii sau eliminării unei taxe vamale în conformitate cu calendarul de eliminare a tarifelor prezentat în anexa I la acord și că astfel de importuri cauzează sau amenință să cauzeze un prejudiciu grav industriei Uniunii.

Comisia adoptă măsuri provizorii în conformitate cu procedura consultativă menționată la articolul 12 alineatul (2). În cazurile în care există motive imperative de urgență, inclusiv în cazul menționat la alineatul (2), Comisia adoptă imediat măsurile de salvgardare provizorii aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (4).

2. În cazul în care un stat membru solicită intervenția imediată a Comisiei și în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), Comisia adoptă o decizie în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii.

3. Măsurile provizorii nu se aplică mai mult de 200 de zile.

4. În cazul în care măsurile de salvgardare provizorii sunt abrogate deoarece ancheta arată că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 2 alineatul (1), orice taxă percepută în temeiul măsurilor provizorii se rambursează automat.

5. Măsurile prevăzute în prezentul articol se aplică oricărui produs pus în liberă circulație după intrarea lor în vigoare. Cu toate acestea, respectivele măsuri nu împiedică introducerea în liberă circulație a produselor aflate deja în drum spre Uniune, cu condiția ca destinația acestora să nu mai poată fi schimbată.

Articolul 7 Închiderea anchetei și procedura fără măsuri

1. În cazul în care din constatarea definitivă a faptelor reiese că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (1), Comisia adoptă o decizie de închidere a anchetei și acționează în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 12 alineatul (3).

2. Comisia publică un raport în care prezintă rezultatele și concluziile întemeiate la care a ajuns în ceea ce privește toate chestiunile pertinente, de fapt sau de drept, asigurând protecția informațiilor confidențiale în sensul articolului 11.

Articolul 8 Impunerea de măsuri definitive

1. În cazul în care din faptele stabilite definitiv reiese că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (1), Comisia invită autoritățile din Republica Columbia sau Republica Peru să organizeze consultări, în conformitate cu articolul 49 din acord. În cazul în care nu s-a găsit nicio soluție satisfăcătoare în termen de 45 de zile, Comisia poate adopta o decizie de instituire a măsurilor de salvgardare definitive în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 12 alineatul (3).

2. Comisia publică, acordând importanța cuvenită protejării informațiilor confidențiale în sensul articolului 11, un raport care cuprinde o sinteză a faptelor materiale și a considerațiilor relevante pentru măsurile luate.

Articolul 9 Durata și revizuirea măsurilor de salvgardare

1. O măsură de salvgardare rămâne în vigoare numai pe perioada necesară pentru a preveni sau remedia prejudiciul grav și pentru a facilita adaptarea. Această perioadă nu depășește doi ani, în afara cazului în care este prelungită în conformitate cu alineatul (3).

2. În temeiul alineatului (3), o măsură de salvgardare rămâne în vigoare, în așteptarea rezultatului revizuirii, pe durata oricărei prelungiri.

3. Durata inițială a unei măsuri de salvgardare poate fi prelungită în mod excepțional cu cel mult doi ani, cu condiția stabilirii faptului că măsura de salvgardare este necesară în continuare pentru a preveni sau remedia prejudiciul grav și pentru a facilita adaptarea și cu condiția existenței dovezilor conform cărora industria din Uniune se adaptează.

4. Orice prelungire în conformitate cu alineatul (3) trebuie să fie precedată de o anchetă la cererea unui stat membru, a unei persoane juridice sau a unei asociații fără personalitate juridică, care acționează în numele industriei din Uniune, sau la inițiativa Comisiei, în cazul în care există suficiente dovezi prima facie potrivit cărora condițiile prevăzute la alineatul (3) sunt îndeplinite, pe baza elementelor menționate la articolul 4 alineatul (5).

5. Deschiderea unei anchete trebuie să fie publicată în conformitate cu articolul 3 alineatele (5) și (6). Ancheta și orice decizie cu privire la o prelungire în conformitate cu alineatul (3) se efectuează în conformitate cu dispozițiile articolelor 4, 7 și 8.

6. Durata totală a unei măsuri de salvgardare, inclusiv a unei măsuri provizorii, nu poate depăși patru ani.

7. O măsură de salvgardare nu se aplică după expirarea perioadei de tranziție.

8. Nu se aplică nicio măsură de salvgardare importului unui produs care a făcut deja obiectul unei astfel de măsuri, cu excepția unei singure ocazii, pentru o perioadă de timp egală cu jumătate din perioada în care această măsură a fost aplicată anterior, cu condiția ca perioada de neaplicare să fie de cel puțin un an.

Articolul 10

Regiuni ultraperiferice ale Uniunii Europene

Atunci când un produs originar din Republica Columbia sau Republica Peru este importat în cantități atât de ridicate și în astfel de condiții încât cauzează sau riscă să cauzeze deteriorarea gravă a situației economice din una sau mai multe regiuni ultraperiferice ale Uniunii menționată/menționate în articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, poate fi impusă o măsură de salvgardare în conformitate cu dispozițiile stabilite în prezentul capitol.

Articolul 11 Confidențialitate

1. Informațiile primite în temeiul prezentului regulament nu pot fi utilizate decât în scopul în care au fost cerute.

2. Nicio informație de natură confidențială sau nicio informație furnizată în mod confidențial, primită în temeiul prezentului regulament, nu este divulgată fără autorizarea specifică a celui care o furnizează.

3. Fiecare cerere de tratament confidențial indică motivele pentru care informația este confidențială. Cu toate acestea, în cazul în care persoana care a furnizat informația nu dorește nici să o facă publică, nici să autorizeze divulgarea acesteia în termeni generali sau sub formă de rezumat, și în cazul în care se constată că o cerere de tratament confidențial nu este justificată, informația în cauză poate să nu fie luată în considerare.

4. În orice caz, o informație este considerată confidențială atunci când divulgarea ei poate avea consecințe nefavorabile semnificative pentru cel care a furnizat-o sau pentru cel care este sursa acesteia.

5. Alineatele (1)-(4) nu împiedică autoritățile Uniunii să facă trimitere la informațiile cu caracter general și, în special, la motivele pe care sunt bazate deciziile luate în temeiul prezentului regulament. Totuși, autoritățile respective țin seama de interesul legitim al persoanelor fizice și juridice care doresc ca secretele lor de afaceri să nu fie divulgate.

Articolul 12 Procedura comitetelor

1. Comisia este asistată de comitetul înființat prin articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 260/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind regimul comun aplicabil importurilor[5]. Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

3. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

4. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 4 din același regulament.

Capitolul II - Mecanismul de stabilizare pentru banane

Articolul 13

Mecanismul de stabilizare pentru banane

1. Pentru bananele originare din Republica Columbia sau Republica Peru în temeiul rubricii 0803.00.19 din Nomenclatura Combinată (banane proaspete, excluzând bananele din soiul Musa paradisiaca) și enumerate în conformitate cu categoria în faza eliminării „BA” din calendarul de eliminare a tarifelor al Uniunii Europene prezentat în anexa I la acord, se aplică un mecanism de stabilizare l până la 1 ianuarie 2020.

2. Se stabilește separat un volum anual al importurilor de declanșare a măsurilor pentru importurile de produse menționate la alineatul (1), astfel cum se indică în a treia și a patra coloană din tabelul din anexa la prezentul regulament. Odată ce volumul de declanșare pentru Republica Columbia sau Republica Peru este atins în cursul anului calendaristic corespunzător, Comisia poate, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 12 alineatul (3), să suspende temporar taxele vamale preferențiale aplicate produselor de origine corespunzătoare, în cursul aceluiași an, pentru o perioadă care să nu depășească trei luni și care să nu depășească sfârșitul anului calendaristic.

3. În cazul în care Comisia decide să suspende taxele vamale preferențiale aplicabile, Comisia aplică taxele cele mai mici de la nivelul de bază al taxei vamale sau nivelul taxei vamale a NCMF aplicabile în momentul adoptării unor astfel de măsuri.

4. În cazul în care Comisia aplică măsurile menționate la alineatele (2) și (3), aceasta inițiază imediat consultări cu țara vizată (fie Republica Columbia fie Republica Peru sau ambele) pentru a analiza și a evalua situația pe baza datelor concrete disponibile.

5. Măsurile menționate la alineatele (2) și (3) pot fi aplicate numai în perioada care se încheie la 31 decembrie 2019.

Capitolul III - Dispoziții finale

Articolul 14 Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Regulamentul se aplică de la data aplicării acordului, astfel cum este prevăzut la articolul 330 din acesta. În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene se publică un aviz care precizează data aplicării acordului.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la,

Pentru Parlamentul European,                     Pentru Consiliu,

Preşedintele                                                   Preşedintele

Anexă

Tabelul privind volumele importurilor de declanșare a măsurilor pentru aplicarea mecanismului de stabilizare pentru banane prevăzut în anexa I, apendicele I, secțiunea B: pentru Republica Columbia subsecțiunea 1A, punctul (1) litera (n) și pentru Republica Peru subsecțiunea 2A, punctul 1 litera (i).

Anul || Volumul importurilor de declanșare a măsurilor pentru Republica Columbia || Volumul importurilor de declanșare a măsurilor pentru Republica Peru

De la 1 ianuarie la 31 decembrie 2010 || 1 350 000 t. || 67 500 t.

De la 1 ianuarie la 31 decembrie 2011 || 1 417 500 t. || 71 250 t.

De la 1 ianuarie la 31 decembrie 2012 || 1 485 000 t. || 75 000 t.

De la 1 ianuarie la 31 decembrie 2013 || 1 552 500 t. || 78 750 t.

De la 1 ianuarie la 31 decembrie 2014 || 1 620 000 t. || 82 500 t.

De la 1 ianuarie la 31 decembrie 2015 || 1 687 500 t. || 86 250 t.

De la 1 ianuarie la 31 decembrie 2016 || 1 755 000 t. || 90 000 t.

De la 1 ianuarie la 31 decembrie 2017 || 1 822 500 t. || 93 750 t.

De la 1 ianuarie la 31 decembrie 2018 || 1 890 000 t. || 97 500 t.

De la 1 ianuarie la 31 decembrie 2019 || 1 957 500 t. || 101 250 t.

Începând cu 1 ianuarie 2020 || Nu se aplică || Nu se aplică

[1]               Poziția Parlamentului European din 17 februarie 2011 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și decizia Consiliului din ….

[2]              

[3]              

[4]               JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

[5]               JO L 84, 31.3.2009, p. 1.