14.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 168/102

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special preambulul la acesta și articolele 3 și 6,

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 3, 6, 9, 20, 151, 152, 153, 154, 156, 159 și 168,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 3, 27, 31, 32 și 33,

—

având în vedere Carta socială europeană din 3 mai 1996, în special partea I și articolul 3 din partea a II-a,

—

având în vedere declarația de la Philadelphia din 10 mai 1944 privind scopurile și obiectivele Organizației Internaționale a Muncii,

—

având în vedere convențiile și recomandările OIM (Organizației Internaționale a Muncii) în domeniul sănătății și securității la locul de muncă,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1338/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind statisticile comunitare referitoare la sănătatea publică, precum și la sănătatea și siguranța la locul de muncă (1),

—

având în vedere Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (directivă-cadru) și directivele speciale ale acesteia (2),

—

având în vedere Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (3),

—

având în vedere Directiva 2007/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2007 de modificare a Directivei 89/391/CEE a Consiliului, a directivelor speciale ale acesteia și a Directivelor 83/477/CEE, 91/383/CEE, 92/29/CEE și 94/33/CE ale Consiliului în vederea simplificării și a raționalizării rapoartelor privind punerea în aplicare (4),

—

având în vedere Directiva 2010/32/UE a Consiliului din 10 mai 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru privind prevenirea rănilor provocate de obiecte ascuțite în sectorul spitalicesc și în cel al asistenței medicale, încheiat între HOSPEEM și EPSU (5),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Îmbunătățirea calității și productivității în muncă: Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și securitatea în muncă” (COM(2007)0062),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Agenda Socială reînnoită: oportunități, acces și solidaritate în Europa secolului XXI” (COM(2008)0412),

—

având în vedere raportul Comisiei privind punerea în aplicare a acordului-cadru privind stresul la locul de muncă adoptat de partenerii sociali (SEC(2011)0241),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „EUROPA 2020 O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020), și obiectivul principal al acesteia - atingerea unui nivel mai mare de ocupare a forței de muncă în UE, de până la 75 %, până la sfârșitul deceniului,

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 februarie 2005 referitoare la promovarea sănătății și a securității în muncă (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2006 cuprinzând recomandări către Comisie privind protecția lucrătorilor din serviciile de sănătate ale Uniunii Europene împotriva infecțiilor cu transmitere hematogenă cauzate de rănile provocate de ace (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2007 referitoare la promovarea muncii decente pentru toți (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2008 referitoare la strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și siguranța la locul de muncă (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 martie 2009 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor subcontractante în lanțul de producție (10),

—

având în vedere poziția sa din 7 iulie 2011 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul european al îmbătrânirii active (2012) (11),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei Europene din 24 aprilie 2011 intitulat „Bilanțul intermediar al Strategiei europene 2007-2012 privind sănătatea și securitatea în muncă” (SEC(2011)0547),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 septembrie 2001 referitoare la hărțuirea morală la locul de muncă (12),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0409/2011),

A.

întrucât dreptul la sănătate este un drept fundamental și întrucât orice lucrător beneficiază de garantarea prin lege a condițiilor de lucru sănătoase, sigure și demne;

B.

întrucât Strategia Europa 2020 vizează atingerea unei rate de ocupare a forței de muncă de 75 % pentru grupul de populație cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani până în 2020, promovând ocuparea forței de muncă în rândul femeilor, al tinerilor, al lucrătorilor în vârstă, al persoanelor cu o calificare redusă și al imigranților legali, precum și îmbunătățirea coeziunii sociale;

C.

întrucât evoluția tehnologică și modificarea condițiilor economice și sociale schimbă constant locurile de muncă și practicile; și întrucât răspunsurile politice, administrative și tehnice rapide sunt, prin urmare, esențiale pentru a garanta un nivel înalt de sănătate și securitate la locul de muncă;

D.

întrucât prevenirea riscurilor este esențială pentru a reduce numărul accidentelor și al bolilor profesionale; având în vedere impactul pozitiv al unei bune gestionări a sănătății și a securității la locul de muncă, atât la nivel național, cât și european, precum și pentru întreprinderi;

E.

întrucât protecția adecvată a lucrătorilor asigură buna lor stare, calitatea muncii și productivitatea; întrucât costurile bolilor profesionale și ale accidentelor de muncă suportate de întreprinderi și sistemele de securitate socială sunt estimate la 5,9 % (13) din PIB;

F.

întrucât în cazul deficitului de forță de muncă este de dorit prelungirea vieții active pentru lucrătorii în vârstă, iar măsurile privind SSM trebuie adoptate din timp;

G.

întrucât prin protejarea lucrătorilor tineri se pot evita problemele de sănătate cauzate de muncă și care pot apărea mai târziu în viață;

H.

întrucât, în sectorul serviciilor, lucrătorii tineri și femeile nu sunt suficient acoperiți de politicile de reintegrare și de menținere pe piața muncii (14);

I.

întrucât externalizarea activității prin subcontractare și slujbele interimare presupun adeseori o mână de lucru mai puțin calificată sau nedeclarată și relații de muncă discontinue, făcând mai dificilă identificarea responsabilității în ceea ce privește dispozițiile de sănătate și de securitate în muncă (SSM);

J.

întrucât Directiva-cadru 89/391/CEE impune responsabilitatea angajatorilor în punerea în aplicare a unei politici de prevenție sistematice și include toate riscurile, indiferent de statutul lucrătorului, atribuind angajatorilor responsabilitatea de a se asigura că lucrătorii angajați nu suferă de hărțuire morală la locul de muncă;

K.

întrucât accidentele, tulburările musculo-scheletale și stresul la locul de muncă sunt principalele motive de îngrijorare pentru întreprinderile europene în ceea ce privește SSM (15);

L.

întrucât prin Strategia UE2020 se urmărește atingerea unei rate de ocupare a forței de muncă de 75 % în rândul populației cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani; întrucât, deseori, lucrătorii cu boli cronice sau de lungă durată nu se întorc la locul de muncă, deși starea lor de sănătate le permite acest lucru;

M.

întrucât impactul problemelor cronice de sănătate legate de condițiile de muncă, cum ar fi tulburările musculo-scheletale și riscurile psiho-sociale este în creștere;

N.

întrucât riscurile psiho-sociale sunt cele legate de stres, violență simbolică și hărțuire la locul de muncă; întrucât stresul este legat de nesiguranța locului de muncă, conflicte etice, slaba organizare a muncii (de exemplu, presiunea termenelor limită sau volumul prea mare de muncă), o relație conflictuală cu clientul, lipsa de sprijin la locul de muncă, instabilitatea relațiilor de muncă, precum și de un dezechilibru între viața profesională și cea personală;

O.

întrucât UE se confruntă cu îmbătrânirea populației, cu tendința de prelungire a vieții profesionale și cu necesitatea de a garanta creșterea speranței de viață în condiții bune de sănătate; întrucât există inegalități în cadrul categoriilor socioprofesionale în ceea ce privește speranța de viață și condițiile dificile de muncă; întrucât tulburările musculo-scheletale (TMS) sunt tot mai frecvente, lucrătorii cu vârsta de peste 55 de ani fiind, în plus, cei mai predispuși la cancer, boli de inimă, afecțiuni respiratorii și tulburări de somn (16);

P.

consideră că iregularitatea programului lucrătorilor ale căror profesii presupun munca de noapte cauzează adesea tulburări care pot provoca boli profesionale;

Q.

întrucât 168 000 de cetățeni europeni mor în fiecare an de pe urma accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale (17) iar 7 milioane sunt răniți în accidente de muncă și întrucât nu este încă posibilă evaluarea cu precizie a incidenței accidentelor legate de utilizarea noilor tehnologii și noilor forme de muncă;

R.

întrucât nu s-a demonstrat nicio corelație între numărul de incidente și dimensiunea întreprinderii, dar, în schimb, o astfel de corelație persistă în ceea ce privește tipul de muncă și sectorul în care societatea operează și locurile de muncă unde prevalează munca manuală și un raport strâns om-mașină;

S.

întrucât dezvoltarea tehnologică presupune noi riscuri pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor, care trebuie să fie evaluate;

T.

întrucât cancerul constituie prima cauza a mortalității cauzate de condițiile de muncă, urmat de afecțiunile cardiovasculare și respiratorii, pe lângă accidentele de muncă, ce nu constituie decât o mică parte a deceselor (18);

U.

întrucât femeile se confruntă cu un nivel mai ridicat de probleme de sănătate datorate condițiilor de muncă comparativ cu bărbații, indiferent de tipul de muncă (19); întrucât, de aceea, măsurile privind sănătatea și securitatea în muncă necesită o abordare bazată pe gen și ciclul de viață;

V.

întrucât femeile sunt afectate deopotrivă, dacă nu cumva într-o măsură mai mare, de tulburările musculo-scheletale, chiar și atunci când lucrează în sectorul serviciilor;

W.

întrucât femeile care îmbătrânesc sunt deosebit de vulnerabile în fața afecțiunilor cauzate de vârstă, care ar trebui abordate în mod corespunzător în cadrul politicilor SSM,

X.

întrucât sănătatea reproductivă ar putea fi amenințată de efectele pe care poluarea mediului și factorii de risc prezenți în mediul de lucru le pot avea asupra viitorului părinte sau asupra fătului,

1.

reamintește că actualul cadru de referință european în materie de sănătate și securitate în muncă (SSM) nu permite îmbunătățirea automată a condițiilor de muncă, factori importanți în acest sens fiind buna punere în aplicare, îndeosebi prin participarea angajaților, precum și mecanismele de trilog, colectarea și diseminarea datelor, campaniile de sensibilizare și cooperarea între serviciile de formare profesională și cele de informare și controlul aplicării legislației în domeniu; invită Comisia să acționeze cu promptitudine odată ce au fost constatate infracțiuni și să aplice sancțiuni atunci când este necesar;

2.

reamintește că printre principalele obiective ale strategiei comunitare 2007-2012 se numără nu numai garantarea unei aplicări corespunzătoare a legislației Uniunii Europene, ci și îmbunătățirea și simplificarea legislației existente, îndeosebi prin instituirea unor instrumente neobligatorii; reamintește, pe de altă parte, că, în sensul articolului 4 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, competența Uniunii în domeniul ocupării forței de muncă și al sănătății publice este partajată cu statele membre și că, în comunicarea sa din 2007, Comisia Europeană a insistat asupra dezvoltării și punerii în aplicare a unor strategii naționale; insistă, prin urmare, asupra necesității de a adapta în mod coerent legislația europeană la progresele societății și de a nu mai legifera inutil la nivel european;

3.

regretă faptul că, în 2009, mai multe state membre nu și-au concentrat strategiile lor naționale pe cele trei priorități ale strategiei UE: stresul și epuizarea la locul de muncă, tulburările scheleto-musculare, precum și cercetarea și colectarea regulată de date cu privire la noile riscuri; consideră că, în cadrul strategiilor naționale, trebuie să se depună mai multe eforturi și să se aloce mai multe resurse prevenției;

4.

consideră că adoptarea, planificarea și punerea în aplicare a strategiilor naționale ar trebui să țină seama de situația specifică a fiecărui stat membru, vizând sectoarele și companiile cele mai afectate de accidentele de muncă;

5.

consideră necesară armonizarea și reflectarea, atât la nivel european, cât și național, a politicilor SSM în celelalte politici publice: sănătate, locuri de muncă, industrie, cercetare, mediu, transporturi, siguranță rutieră, educație, energie, dezvoltare regională, achiziții publice și piața internă; ar trebui implementată o integrare a perspectivei de gen în politicile strategiei pentru a reflecta mai bine riscurile specifice cu care se confruntă femeile la locul de muncă;

6.

reamintește că, pe lângă reputația întreprinderii și factorii economici, revendicările angajaților și constrângerile juridice sunt doi factori foarte importanți de motivare a angajaților pentru a trece la acțiune;

7.

invită ca, în atribuirea contractelor de achiziții publice, să se țină într-o mai mare măsură cont de nivelurile de siguranță și de practicile care au ca scop prevenirea accidentelor;

8.

consideră că politica europeană privind riscurile chimice, profilaxia cancerului, protecția capacității reproductive cu cauze profesionale trebuie să fie mai ambițioasă și mai reactivă;

9.

subliniază importanța aplicării integrale a REACH și necesitatea unei sinergii mai accentuate între aceasta și politicile SSM la nivel european, precum și național;

10.

solicită ca viitoarea strategie europeană să stabilească mai multe obiective măsurabile însoțite de calendare obligatorii și de o evaluare periodică; pledează pentru obligativitatea obiectivului „un inspector al muncii la fiecare 10 000 de lucrători”, recomandat de OIM;

11.

subliniază că măsurile de austeritate din timpul crizei economice nu trebuie să ducă la pierderea din vedere a sănătății și securității în muncă și reducerea cheltuielilor sociale nu ar trebui să afecteze măsurile de îmbunătățire a sănătății și a securității la locul de muncă;

12.

consideră că efectele economice ale crizei și ratele ridicate ale deprecierii care se observă în anumite state membre nu trebuie să servească drept pretext pentru aplicarea inadecvată a legislației în domeniul sănătății și securității la locul de muncă și nici în detrimentul politicilor de prevenire a riscului profesional;

13.

consideră că statele membre și întreprinderile trebuie să investească mai mult în politicile de prevenție a riscurilor și să garanteze participarea lucrătorilor la acestea; consideră că aceste investiții ar putea asigura beneficii prin creșterea productivității, sporirea competitivității în mediul de afaceri și scăderea cheltuielilor de securitate socială, precum și garantarea unor sisteme viabile de securitate socială;

14.

consideră că o prevenire cu adevărat eficientă a accidentelor trebuie să pornească de la faza de proiect, astfel încât inovarea să sporească atât siguranța produsului, cât și a întregului proces de producție; prin urmare, invită Comisia și statele membre să susțină și să stimuleze cercetarea în acest domeniu;

15.

consideră că este necesar să se abordeze problema siguranței la locul de muncă prin punerea în aplicare a unei strategii pe două niveluri, cu eforturi direcționate mai ales către riscurile de mediu și, în același timp, cu îmbunătățiri aduse mediului de lucru psihosocial; consideră că implicarea lucrătorilor și a tuturor părților sociale la nivel național, local și la nivel de loc de muncă în această strategie este crucială pentru succesul acesteia; solicită Comisiei să continue și să consolideze discuțiile cu partenerii sociali și consultarea acestora în vederea unei acțiuni comune privind anumite aspecte;

16.

subliniază că stresul la locul de muncă este recunoscut, la nivel european, ca un obstacol major în ceea ce privește productivitatea; regretă frecvența tot mai mare a bolilor și a accidentelor cauzate de problemele psiho-sociale în rândul lucrătorilor; reamintește incidența suicidului la locul de muncă și impactul real pe care instabilitatea în muncă o are asupra factorului de stres; regretă aplicarea asimetrică a acordului-cadru privind stresul la locul de muncă în UE din 8 octombrie 2004; invită Comisia să ia toate măsurile necesare pentru implementarea acestui acord în fiecare stat membru și invită partenerii sociali să depună eforturi mai mari în sensul creșterii gradului de conștientizare și de înțelegere a stresului la locul de muncă în rândul angajaților, lucrătorilor și reprezentanților acestora;

17.

constată proliferarea formelor de contracte de muncă nestandardizate (posturi temporare, sezoniere, munca desfășurată în zilele de duminică, cu normă redusă, lucrul la distanță), care necesită o abordare specifică și mai dedicată pentru protecția lucrătorilor;

18.

critică faptul că Comisia nu a acordat suficientă atenție abordării integratoare a egalității de gen în tratarea unor aspecte privind sănătatea și securitatea la locul de muncă, nici în cadrul strategiei comune privind sănătatea și securitatea în muncă, nici în cadrul evaluării intermediare a acesteia; sprijină,m prin urmare, inițiativa Comisiei de a solicita crearea unor metode unice de evaluare a impactului în domeniul sănătății și securității la locul de muncă, ținând cont de problemele specifice de gen; invită Comisia să analizeze disponibilitatea la nivel comunitar a datelor statistice defalcate pe gen, referitoare la bolile letale și neletale cauzate de condițiile de muncă; încurajează statele membre să țină seama în elaborarea politicilor de prevenire și a metodelor de evaluare a riscurilor de riscurile deosebite cu care se confruntă lucrătoarele;

19.

întrucât în Uniunea Europeană trebuie ridicat nivelul ocupării forței de muncă cu aproximativ 1 % în fiecare an, prioritatea o reprezintă protecția forței de muncă îmbătrânite, a persoanelor bolnave sau a persoanelor care suferă de dizabilități, precum și asigurarea și dezvoltarea unor condiții de muncă adaptate statutului diferit al acestora;

20.

subliniază faptul că sectorul public și sectorul privat nu sunt pregătite să facă față situației demografice și să ia în considerare posibilitatea plasării persoanelor cu dizabilități, cu probleme de sănătate de durată, cum ar fi bolile cronice sau cu capacitate redusă de muncă; consideră că este necesar să se acorde mai multă atenție și, totodată, o atenție punctuală transformării locului de muncă într-un loc mai accesibil și mai sigur și pentru acest tip de lucrători;

21.

regretă acțiunea întârziată a Comisiei cu privire la prezentarea unei noi propuneri legislative referitoare la cerințele minime în domeniul sănătății și al securității în ceea ce privește expunerea lucrătorilor la riscurile cauzate de câmpurile electromagnetice, în urma amânării punerii în aplicare a Directivei 2004/40/CE, și solicită aplicarea rapidă a legislației relevante după adoptarea acesteia;

22.

consideră că responsabilitatea socială a companiei este un instrument important și eficient pentru a garanta condiții de muncă mai sigure și un mediu de lucru mai bun; prin urmare, consideră că aceasta trebuie încurajată;

23.

consideră necesară consolidarea cooperării între UE, OIM și OMS pentru găsirea de soluții la situația de concurență socială dintre lucrătorii europeni și cei din țări terțe;

24.

subliniază că Comisia ar trebui să elaboreze mijloace statistice specifice legate de gen și vârstă, de evaluare a prevenției nu numai în ceea ce privește accidentele ci și în materie de patologie și de procentaj al lucrătorilor expuși agenților chimici, fizici sau biologici, precum și situațiilor periculoase din punctul de vedere al organizării muncii;

25.

subliniază importanța măsurilor bazate pe gen și a abordării bazate pe ciclul de viață pentru eliminarea riscului pensionării premature ca urmare a problemelor de sănătate;

26.

subliniază dificultățile în materie de colectare a datelor în numeroase state membre; solicită ca activitatea agențiilor EU-OSHA și Eurofound (Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă) să fie consolidate și larg diseminate;

27.

solicită ca Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă (EU-OSHA) să recenseze indicatorii naționali în materie de expunere la factori cancerigeni și să centralizeze datele în materie de expunere a lucrătorilor deosebit de vulnerabili;

28.

subliniază importanța cooperării dintre Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă și comitetele speciale ale Comisiei Europene, cum ar fi Comitetul inspectorilor de muncă principali și Comitetul consultativ pentru sănătate și securitate în muncă, pentru obținerea unor rezultate mai bune și prezentarea de propuneri;

29.

solicită UE și statelor membre să dezvolte un program european pentru monitorizarea riscurilor profesionale (în special a problemelor musculo-scheletale și psihosociale), bazat pe indicatori de sănătate, definiții și instrumente epidemiologice comune celor 27 de state membre; insistă asupra necesității unei supravegheri integrate, care să țină cont atât de parcursul profesional al lucrătorilor, cât și de starea de sănătate a lucrătorilor care s-au pensionat;

30.

constată reducerea numărului accidentelor de muncă din UE și solicită Comisiei să analizeze în ce măsură aceasta se datorează reducerii activității economice și dezvoltării continue a sectorului terțiar; solicită o mai bună luare în considerare a acestei dimensiuni macroeconomice în fixarea obiectivelor la nivel european și național și în evaluarea evoluției acestora;

31.

ia act de rezultatele proiectului „Tablou de bord 2009” al Comisiei ce ilustrează performanțele statelor membre; consideră că este necesar ca acesta să acopere toate domeniile strategiei europene 2007-2012; regretă faptul că exactitatea și exhaustivitatea datelor nu fac obiectul unei verificări imparțiale și că datele sunt furnizate doar în mod facultativ; invită Comisia să se asigure că sunt furnizate date cuprinzătoare și fiabile de către toate statele membre și că acestea sunt controlate de autorități independente la nivel național;

32.

critică faptul că nu toate statele membre își stabilesc obiective măsurabile pentru strategiile SSM naționale și că marea majoritate a acestora nu și-au stabilit obiective în ceea ce privește bolile profesionale, problemele de sănătate și afecțiunile datorate condițiilor de muncă, factorii de risc ocupațional sau sectoarele cu risc ridicat; evidențiază faptul că nici bilanțul intermediar, nici tabloul de bord 2009 pentru Strategia comunitară privind sănătatea și securitatea în muncă nu oferă informații substanțiale referitoare la situația din statele membre în ceea ce privește singurul obiectiv cuantificat al strategiei UE, de reducere cu 25 % a accidentelor de muncă până în 2012; solicită ca viitoarele rapoarte de evaluare să examineze mai bine în ce măsură statele membre au ținut seama, în practică, de legislația UE în materie de sănătate și securitate;

33.

subliniază că, în primul rând, trebuie să se definească în mod clar accidentele de muncă și bolile profesionale și să fie incluse și accidentele survenite pe traseu (de la domiciliu la locul de muncă), precum și stresul la locul de muncă, care ar trebui să poată fi măsurat prin indicatori specifici;

34.

consideră necesară în special studierea legăturii dintre bolile profesionale și organizarea muncii, inclusiv a timpului de lucru; solicită ca investigarea bolilor profesionale să se bazeze în principiu pe o abordare globală, care să cuprindă următorii factori: organizarea muncii, elementele statistice și problemele de sănătate individuale;

35.

invită Comisia să caute și să furnizeze date statistice privind incidența reducerii accidentelor în cercetare, cu scopul prevenirii acestora încă din faza de proiect;

36.

subliniază problema implementării sănătății și securității în muncă în ceea ce privește lucrătorii care desfășoară activități nedeclarate; consideră că această neregulă poate fi evitată numai prin controale severe și sancțiuni corespunzătoare și solicită adoptarea de măsuri pentru combaterea organizării acestui tip de activități; subliniază că SSM este un drept independent de statutul lucrătorilor și că acesta trebuie garantat printr-o mai bună implementare a legislației actuale;

37.

subliniază importanța transferului de date științifice către companii, cu scopul de a anticipa riscurile noi sau emergente;

38.

constată că țările europene cu cea mai scăzută rată a accidentelor de muncă sunt, de asemenea, și cele mai competitive (20); consideră că este necesar să se colecteze mai multe date de evaluare a impactului unei bune preveniri a riscurilor asupra competitivității întreprinderilor;

39.

invită EU-OSHA și Eurofound (Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă) să analizeze cauzele pensionării premature în rândul femeilor și al bărbaților;

40.

invită EU-OSHA să întreprindă cercetări asupra efectelor „dublului schimb” asupra sănătății lucrătoarelor, adică atunci când femeile trebuie să continue să lucreze acasă, fără a fi remunerate, după terminarea programului de muncă obișnuit și remunerat;

41.

solicită un mai bun schimb transfrontalier de informații între diferitele autorități naționale, în vederea realizării unui control mai eficient în cadrul detașării lucrătorilor în alte state membre ale UE;

42.

regretă lipsa informațiilor relative la riscuri și la soluții în rândul angajaților, al angajatorilor, al partenerilor sociali și chiar al serviciilor de sănătate; reamintește rolul pozitiv al participării și reprezentării angajaților în acest sens;

43.

consideră că reprezentarea lucrătorilor are un impact pozitiv asupra SSM, în special în cadrul IMM-urilor, chiar dacă reprezentarea este formală; consideră că participarea lucrătorilor este un alt factor-cheie pentru succesul gestionării riscurilor de SSM (21);

44.

reamintește că prevenția la locul de muncă este în mod necesar multidisciplinară, deoarece include medicina muncii, securitatea, ergonomia, epidemiologia, toxicologia, igiena industrială și, mai ales, psihologia;

45.

consideră importantă îmbunătățirea punerii în aplicare a legislației existente prin instrumente cu caracter facultativ, cum ar fi schimbul de bune practici, campaniile de sensibilizare și o mai bună informare;

46.

invită statele membre și Comisia Europeană să faciliteze aplicarea directivelor privind protecția lucrătorilor, fără a submina însă reglementările privind securitatea și sănătatea în muncă;

47.

subliniază că aproximativ 50 % dintre lucrătorii din UE nu au încă acces la servicii de prevenție, în special în ceea ce privește IMM-urile și lanțurile de subcontractare; evidențiază faptul că majoritatea serviciilor existente nu sunt pe deplin interdisciplinare, iar multe nu reflectă în mod corespunzător ierarhia măsurilor preventive stabilite în directiva-cadru; consideră că toți lucrătorii din sectorul public și, de asemenea, cei din sectorul privat ar trebui să fie acoperiți printr-un mecanism de prevenție a riscurilor, precum și prin politici eficiente de profilaxie, cum ar fi aranjamente de accesibilitate, formare profesională și ateliere pentru lucrători, și că ar trebui să se acorde o atenție specială situației lucrătorilor vulnerabili, inclusiv persoanelor care trebuie să ia parte la planurile de activități obligatorii fără a beneficia de instruire prealabilă și de competențele necesare; consideră, totodată, că este necesar să se țină cont de noile forme de angajare, pentru ca măsurile de prevenire și de control să acopere toți lucrătorii, mai ales pe cei vulnerabili, indiferent de activitatea desfășurată și de forma de angajare; dorește să se stabilească un obiectiv de un consilier de siguranță pentru 3 000 de salariați;

48.

consideră că responsabilitatea socială a întreprinderilor trebuie să joace un rol în promovarea SSM;

49.

consideră că trebuie garantată independența serviciilor de prevenție față de angajator; consideră că, pentru a asigura sănătatea la locul de muncă, supravegherea, alertele, expertiza în materie de sănătate și consilierea avizată trebuie să fie asigurate de către personal medical independent; regretă că gestionarea serviciilor de sănătate în muncă revine, în anumite state membre, unor asociații ale patronatului, în deplin conflict de interese, în cadrul cărora Adunarea generală este cea care decide cu adevărat;

50.

consideră că progresul cercetării în domeniul sănătății, condițiile socioeconomice în continuă evoluție, evoluțiile noilor tehnologii, precum și schimbările de pe piața muncii necesită vigilență la nivel european și național în ceea ce privește apariția de noi riscuri profesionale, dar și în ceea ce privește actualizarea periodică a legislației aferente, a cadrului de punere în aplicare a acesteia, a listei de profesii dificile și insalubre;

51.

reamintește că inspecția muncii are un rol indispensabil prin educare, convingere și încurajare în verificarea aplicării legislației existente și, așadar, a prevenției, în special prin verificarea respectării condițiilor decente de muncă pentru grupurile vulnerabile de lucrători sau pentru ocupațiile care pot fi exercitate „la negru”; subliniază faptul că statele membre trebuie să garanteze standarde de calitate ridicate privind educația și formarea continuă a inspectorilor muncii; încurajează statele membre să consolideze personalul și resursele dedicate inspecției muncii și să atingă obiectivul „un inspector la fiecare 10 000 de lucrători”, în conformitate cu recomandările OIM; încurajează înăsprirea sancțiunilor la adresa întreprinderilor ce nu își respectă obligațiile în materie de drepturi fundamentale ale lucrătorilor și consideră că aceste sancțiuni trebuie să fie eficiente, disuasive și proporționale;

52.

îndeamnă statele membre să combată povara birocratică și structura labirintică a mecanismelor de control de stat în domeniul sănătății și securității la locul de muncă – inspecții de muncă, consolidând dinamica acestora și simplificând procedurile interne de lungă durată în vederea punerii în aplicare a mai multor controale mai eficiente;

53.

solicită statelor membre să exercite un control mai strict asupra neraportării accidentelor de muncă;

54.

solicită Comisiei să propună o directivă de protecție a persoanelor care semnalează în mod justificat riscuri nerecunoscute de SSM, prin semnalările făcute la inspectoratul de muncă competent; aceste persoane ar trebui să beneficieze de protecție pentru a se evita exercitarea de presiuni asupra lor (amenințarea de a fi concediate sau orice altă presiune); invită Comisia, în acest sens, să pună capăt trecerii pe o „listă neagră” a acestor lucrători, asigurându-se că astfel de încălcări ale dreptului muncii sunt preîntâmpinate prin sancțiuni eficiente, proporționate și disuasive;

55.

insistă să se acorde o atenție similară prevenirii problemelor de sănătate și de securitate la locul de muncă între sectorul privat și cel public; reamintește caracterul obligatoriu al principiului nediscriminării;

56.

regretă lipsa de coordonare din multe state membre între politica de sănătate publică și politica de sănătate la locul de muncă;

57.

solicită statelor membre o mai bună monitorizare a controalelor medicale periodice și evaluarea rezultatelor, astfel încât să se asigure lucrătorului o stare de sănătate compatibilă cu cerințele locului de muncă;

58.

solicită Comisiei Europene să elaboreze ghiduri de bune practici în domeniu; subliniază necesitatea ca statele membre să organizeze schimburi de bune practici în vederea creșterii eficienței lucrătorilor la locul de muncă;

59.

consideră că statele membre pot fi sprijinite în cercetarea noilor riscuri și introducerea noilor practici care contribuie mai eficient la aplicarea normelor de securitate prin intermediul celui de Al 7-lea program-cadru de cercetare și inovare;

60.

consideră că evaluarea riscurilor ar trebui să fie multidisciplinară și să se bazeze pe participarea lucrătorilor;

61.

constată că majoritatea întreprinderilor efectuează o evaluare a riscurilor, însă această evaluare nu este foarte frecvent efectuată de întreprinderile mici și nici în unele state membre (22);

62.

consideră că IMM-urile nu sunt, în sine, mai puțin sigure, dar că riscurile sunt mai degrabă legate de o organizare defectuoasă a muncii, precum și de alocarea de resurse mai reduse pentru SSM; consideră că este important ca IMM-urile să fie susținute în implementarea propriilor politici de prevenție a riscurilor; subliniază rolul pozitiv al inițiativelor cum ar fi OiRA, precum și al stimulentelor economice; invită statele membre să facă schimb de bune practici;

63.

consideră că este important ca autoritățile publice relevante, responsabile cu punerea în aplicare a legislației în materie de sănătate și securitate în statele membre, să facă tot ce le stă în putință pentru a sprijini evaluarea și minimizarea tuturor riscurilor și pentru a se asigura că lucrătorii sunt protejați în mod corespunzător; consideră că este important ca IMM-urile să fie susținute în implementarea propriilor politici de prevenție a riscurilor; subliniază rolul pozitiv al inițiativelor cum ar fi OiRA, simple, gratuite și bine țintite; consideră că evaluarea riscurilor la nivel de întreprindere trebuie efectuată periodic și trebuie adaptată progresiv la noile circumstanțe și la riscurile emergente;

64.

reiterează importanța informării și a campaniilor de sensibilizare, astfel încât întreprinderile, în special IMM-urile, să conștientizeze riscurile și să poată desfășura acțiuni preventive adecvate;

65.

își declară îngrijorarea cu privire la impactul subcontractării, de exemplu în domeniul instalațiilor nucleare civile și militare, și subliniază că toți angajatorii, inclusiv companiile sub-contractoare, sunt responsabili pentru propriii angajați și că acțiunile preventive trebuie să se adreseze acestora;

66.

consideră că toți lucrătorii au nevoie de o formare specifică și modernă în domeniul sănătății și siguranței, în special cei angajați temporar, cei cu normă redusă și cei externalizați, în vederea îmbunătățirii nivelului de siguranță la locul de muncă; își exprimă îngrijorarea privind creșterea numărului de boli cauzate de stres și observă lipsa educației privind gestionarea stresului la locul de muncă; solicită acțiuni de prevenție cu caracter universal, însă destinate mai ales tinerilor, cu implicarea partenerilor sociali, sub formă de cursuri privind gestiunea stresului, care să cuprindă dezvoltarea capacităților sociale, mai ales a comunicării interpersonale și a capacității de gestionare a situațiilor conflictuale, precum și sub forma unor campanii de sensibilizare în școli și la locul de muncă; încurajează statele membre să utilizeze mai eficient Fondul Sociale European în acest scop;

67.

încurajează statele membre să investească în studiul muncii; dorește să se efectueze mai multe cercetări la nivel comunitar și național în acest domeniu;

68.

subliniază faptul că principalele obstacole în calea luării în considerare a riscurilor psiho-sociale la locul de muncă sunt sensibilitatea percepută a problemei, precum și lipsa de conștientizare, lipsa de resurse și lipsa de expertiză (23);

69.

îndeamnă Comisia Europeană să faciliteze dezvoltarea de standarde europene de sănătate și siguranță în întreprinderi; în această privință subliniază necesitatea cooperării statelor membre, în vederea cercetării cauzelor accidentelor de muncă, dar și pentru împărtășirea celor mai bune practici;

70.

solicită statelor membre să integreze SSM încă de la formarea inițială și ulterior prin intermediul formării pe tot parcursul vieții; consideră că este de dorit ca educația cu privire la riscuri să fie inclusă în anumite programe de educație tehnologică, științifică, artistică și sportivă, dar și în formarea privind gestiunea afacerilor; încurajează statele membre să integreze SSM în învățământul universitar pentru a forma viitorii ingineri, arhitecți, oameni de afaceri, manageri etc.;

71.

consideră că, în vederea reducerii stresului la locul de muncă, ar trebui introduse instructaje speciale referitoare la capacitatea de a lucra în condiții de stres, precum și ateliere de formare a capacităților de a lucra în echipă și de a îmbunătăți integrarea unui anumit grup de angajați;

72.

invită statele membre să evalueze calitatea instruirii managerilor cu privire la prevenirea riscurilor la locul de muncă și să sprijine schimburile de bune practici;

73.

subliniază necesitatea de a susține, printr-o mai bună coordonare a politicilor comunitare, programe de formare, intensificându-le pe cele deja existente, cu scopul de a dezvolta o politică de prevenire a riscurilor, pe baza experiențelor locale, regionale și naționale;

74.

subliniază că apariția unor noi tipuri de locuri de muncă (de exemplu, locurile de muncă ecologice) este o sursă de noi oportunități pentru protecția lucrătorilor (24) și pentru adaptarea formării profesionale;

75.

consideră că prevenirea riscului de îmbolnăvire constă în respectarea strictă a legislației privind concediul medical și de maternitate, în măsura în care presiunea exercitată de către angajator în această perioadă poate duce la amânarea acestor concedii;

76.

reamintește că locul de muncă trebuie considerat drept una dintre platformele principale pentru sprijinirea strategiilor de prevenire ale UE și ale statelor membre, atât în ceea ce privește bolile transmisibile, cât și bolile netransmisibile, și că angajatorii, organizațiile lucrătorilor și alți parteneri sociali joacă un rol major în promovarea unui mod de viață sănătos și a educării populației active cu privire la sănătate;

77.

invită Comisia și statele membre să intensifice lupta în vederea reducerii inegalităților în domeniul sănătății și a disparităților în ceea ce privește condițiile de muncă și accesul la servicii care vizează îmbunătățirea sănătății lucrătorilor, prevenția și sănătatea la locul de muncă;

78.

subliniază că, pe lângă lucrătorii care prestează activități dificile, migranții, tinerii, vârstnicii, femeile apte de procreare, persoanele cu handicap, persoanele aparținând minorităților etnice, lucrătorii puțin calificați și zilieri, lucrătorii ce nu beneficiază de condiții sigure de muncă și persoanele care nu au muncit o perioadă îndelungată și revin pe piața muncii sunt categoriile cele mai expuse riscului; subliniază faptul că ar trebui să existe stimulente pentru aplicarea mai eficientă a normelor de sănătate și securitate în muncă, în special în ceea ce privește aceste categorii; consideră că, înainte de a angaja acești lucrători, este necesară o pregătire preliminară specială, după caz;

79.

constată că lucrătorii tineri cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani sunt expuși unor riscuri de vătămare deosebit de ridicate (25), iar consecințele pe termen lung ale unei boli sau vătămări produse în tinerețe pot fi considerabile; subliniază în continuare necesitatea integrării temei SSM în programele UE deja existente, cum ar fi „Tineretul în mișcare”;

80.

invită Comisia și statele membre să se adapteze schimbării demografice printr-o mai bună ajustare a măsurilor privind sănătatea și securitatea în muncă la nevoile lucrătorilor mai în vârstă; subliniază efectele pozitive ale învățării de-a lungul vieții pentru menținerea motivației pentru muncă, precum și a măsurilor de prevenire a reducerii capacității fizice, de exemplu organizarea ergonomică a locului de muncă; subliniază că acordul-cadru dintre partenerii sociali ar reprezenta un impuls constructiv;

81.

consideră că lucrătorii necalificați, care nu au lucrat o perioadă îndelungată de timp, nu ar trebui să fie angajați fără o pregătire preliminară necesară privind riscurile legate de sănătatea și securitatea în muncă;

82.

își manifestă preocuparea cu privire la aranjamentele atipice de muncă, cum ar fi programul de lucru redus, munca la distanță, orarele de lucru parțiale, munca în zilele de duminică și munca nocturnă, atunci când acestea sunt impuse; solicită evaluarea riscurilor prezentate de aceste forme de lucru impuse, de activitățile multiple, mai ales pentru femei, dar constată că, atunci când sunt alese în mod voluntar, aceste forme de lucru pot fi chiar dorite de către angajați;

83.

regretă lipsa de inițiative care să abordeze situația lucrătorilor independenți, temporari, interni sau cu contract pe scurtă durată, cu toate că și aceștia beneficiază de dreptul la SSM;

84.

reamintește că formele de ocupare temporară a forței de muncă sunt mai răspândite în sectoare precum construcțiile sau agricultura, sectoare în care numărul de accidente și de îmbolnăviri este ridicat, precum și în sectorul serviciilor, în care cunoștințele sunt limitate (26);

85.

consideră că promovarea ofertelor de lucru cu normă redusă în rândul lucrătorilor în vârstă ar putea permite tranziția progresivă spre pensionare și ar îmbunătăți bunăstarea și capacitățile lucrătorilor în vârstă;

86.

reia recomandarea raportului european HIRES care vizează să garanteze faptul că lucrătorii temporari și salariații întreprinderilor beneficiază de aceleași drepturi în materie de promovare a sănătății, atunci când munca pe care o prestează este menită să se desfășoare pe termen lung și se face sub îndrumarea angajatorului principal;

87.

subliniază că bărbații și femeile sunt afectați în mod diferit de riscurile profesionale, fie acestea de ordin psihosocial sau fizic (îndeosebi tulburări musculo-scheletale); reamintește, pe de altă parte, că se poate stabili o legătură între contractele precare, îndeosebi cele interimare și parțiale, și creșterea riscurilor profesionale fizice și psihosociale; îndeamnă, din acest motiv, statele membre să țină cont de dimensiunea de gen și de riscurile asociate diferitelor tipuri de contracte de muncă în cadrul strategiilor lor naționale;

88.

își manifestă preocuparea cu privire la evaluarea limitată a riscurilor cărora se expun femeile însărcinate la locul de muncă; pledează pentru studierea amănunțită a consecințelor expunerii femeilor însărcinate la anumite condiții existente la locul de muncă (precum expunerea la agenți chimici, radiații ionizante, unde electromagnetice, stres, căldură excesivă, ridicare de greutăți etc.), respectiv îndeamnă la studierea corelațiilor existente între pierderile de sarcină, complicațiile la naștere, copii născuți cu probleme de sănătate și condițiile de muncă cu potențial de risc pentru femeile însărcinate;

89.

solicită elaborarea unui studiu de impact al riscurilor potențiale prezentate de noile tehnologii, de noile substanțe potențial nocive și factorii de risc, inclusiv organizarea muncii, la locul de muncă; consideră că extinderea cercetării, a schimbului de cunoștințe și a aplicării practice a rezultatelor ajută la o mai bună identificare și evaluare a noilor riscuri potențiale; solicită măsuri legislative pentru a se asigura că nanomaterialele sunt acoperite integral de reglementările europene privind SSM;

90.

consideră că o durată excesivă a muncii și perioadele insuficiente de repaus, precum și cerințele de performanță disproporționate constituie un factor major de creștere a numărului accidentelor de muncă și al bolilor profesionale; subliniază că aceste clauze încalcă principiile fundamentale ale SSM; pledează pentru un bun echilibru între viața profesională și cea familială; solicită statelor membre să pună pe deplin în aplicare Directiva 2003/88/CE;

91.

consideră că este nevoie urgentă de o examinare științifică finală a efectelor lucrului desfășurat în ziua de duminică asupra sănătății lucrătorilor; consideră că Comisia ar trebui să comande realizarea unui studiu neutru în viitorul apropiat care să analizeze rezultatele existente și să ajungă la o concluzie științifică finală;

92.

regretă lipsa, la nivel european, a unei definiții comune și unice a fenomenului de hărțuire morală; solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte strategii naționale eficace de combatere a violenței la locul de muncă, bazate pe o definiție comună a hărțuirii morale la nivelul celor 27 de state membre;

93.

consideră că stresul cauzat adesea de hărțuirea morală este un factor care sporește tulburările musculo-scheletale și riscurile psiho-sociale și că ar fi de dorit ca acești factori să facă obiectul unui studiu aprofundat al Comisiei Europene;

94.

solicită ca viitoarea propunere legislativă privind tulburările musculo-scheletale să acopere toate categoriile de lucrători;

95.

susține o inițiativă legislativă privind protecția lucrătorilor față de fumul de tutun la locul de muncă, întrucât, până în prezent nu a fost garantată o protecție cuprinzătoare;

96.

solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului, în 2012, o propunere pentru interzicerea fumatului în toate locurile de muncă, inclusiv în interiorul unităților de restaurație și în toate mijloacele de transport public și în clădirile publice închise din UE;

97.

invită Comisia să lanseze o consultație amplă privind lista bolilor profesionale, cu implicarea partenerilor sociali europeni, pe baza unor analize medicale și științifice detaliate privind principalele pericole admise în prezent (în special patologiile psihice și efectele azbestului); invită Comisia să evalueze în mod scrupulos beneficiile potențiale pentru sănătatea lucrătorilor a actualizării și acordării unui caracter juridic obligatoriu Recomandării 2003/670/CE privind calendarul european al bolilor profesionale;

98.

consideră că trebuie aprofundate cercetările privind efectele pe care unele activități le au asupra sănătății și pe termen lung, prevenind pe cât posibil cazurile de boli care se manifestă după o anumită perioadă de la desfășurarea activității de lucru; consideră că prioritățile cele mai urgente ale partenerilor sociali ar trebui avute în vedere atunci când sunt determinate acele boli ce presupun o cercetare mai amănunțită privind sănătatea și siguranța;

99.

invită Comisia să ia imediat măsurile necesare de protecție a sănătății și securității lucrătorilor dacă noi studii sau lucrări științifice demonstrează că anumite profesii prezintă un grad ridicat de risc pentru sănătate și securitate;

100.

consideră drept esențiale reabilitarea și reintegrarea după o boală sau un accident și, prin urmare, stimularea acestora;

101.

invită statele membre să pună cât mai rapid posibil în aplicare Directiva 2010/32/UE privind prevenirea rănilor provocate de obiecte ascuțite în sectorul spitalicesc și în cel al asistenței medicale și să asigure cel mai înalt nivel de protecție a pacienților și lucrătorilor din sectorul asistenței medicale față de expunerea la infecții asociate cu îngrijirea medicală;

102.

își manifestă îngrijorarea cu privire la numărul de cazuri de cancer cu cauze profesionale; regretă că un număr mare de lucrători sunt încă expuși la riscurile prezentate de azbest; mai ales în sectorul întreținerii și salubrizării; reiterează solicitarea sa adresată Comisiei privind o inițiativă referitoare la azbest, inclusiv organizarea unei audieri asupra modului în care pot fi abordate problemele foarte grave în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă legate de prezența azbestului în clădiri și alte construcții, cum ar fi vapoare, trenuri și instalații mecanice; invită și statele membre să procedeze la eliminarea treptată a azbestului, de exemplu prin identificarea și clasificarea utilizării azbestului în clădirile existente și dispunând eliminarea sa în condiții de siguranță;

103.

subliniază valoarea adăugată a politicii UE privind substanțele chimice și potențialul de îmbunătățire care ar trebui valorificat în prevenirea formelor de cancer cauzate de muncă;

104.

subliniază faptul că riscurile de cancer afectează în principal lucrătorii din sectorul industrial, artizanal și agricol, precum și femeile care lucrează în sectorul serviciilor ce presupun expuneri multiple (27); solicită o evaluare a impactului expunerii la produse chimice a lucrătorilor agricoli;

105.

solicită Comisiei și statelor membre să accelereze implementarea REACH, îndeosebi substituirea substanțelor chimice celor mai periculoase;

106.

consideră că noua strategie a Uniunii în materie de SSM pentru perioada 2013-2020 ar trebui să se concentreze asupra utilizării potențialului REACH de îmbunătățire a protecției lucrătorilor împotriva pericolelor chimice, asupra reînnoirii eforturilor de prevenire a bolilor profesionale și de îmbunătățire a calității vieții lucrătorilor la locul de muncă, asupra consolidării responsabilităților de monitorizare și de aplicare ale inspectoratelor de muncă, asupra participării lucrătorilor la elaborarea, monitorizarea și punerea în aplicare a politicilor de prevenire, asupra îmbunătățirii recunoașterii bolilor profesionale și asupra abordării flexibilității, insecurității, subcontractării etc., ca obstacole în calea prevenirii corespunzătoare a riscurilor;

107.

solicită Comisiei să propună revizuirea directivei 2004/37/CE privind substanțele cancerigene și mutagene înainte de sfârșitul lui 2012, pentru extinderea sferei sale de aplicare la substanțele reprotoxice în analogie cu substanțele foarte periculoase prevăzute în REACH și de consolidare a aplicării principiului substituirii; solicită includerea preocupărilor legate de sănătatea reproductivă;

108.

invită Comisia ca, în cadrul legislației viitoare privind sănătatea și securitatea în muncă și acolo unde este aplicabil, să susțină utilizarea tehnologiilor care diminuează riscurile generate de substanțele periculoase în accidentele de muncă și, totodată, să înlocuiască, acolo unde este posibil, utilizarea substanțelor chimice și radioactive;

109.

solicită Comisiei Europene și statelor membre să propună măsuri pentru a adapta mai bine condițiile de muncă ale persoanelor bolnave de cancer sau de alte boli profesionale și cronice;

110.

reiterează apelul său adresat Comisiei de a evita compromiterea nivelului de protecție oferit de directivele europene privind SSM la momentul examinării posibilităților de simplificare a legislației;

111.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor naționale ale statelor membre.