14.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 168/1

—

având în vedere Acordul privind obstacolele tehnice în calea comerțului (Acordul TBT) adoptat în 1994 ca parte a Rundei Uruguay a negocierilor OMC (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 3286/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 privind adoptarea procedurilor comunitare în domeniul politicii comerciale comune în vederea asigurării exercitării de către Comunitate a drepturilor care îi sunt conferite de normele comerțului internațional, în special de cele instituite sub egida Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) (2) (Regulamentul privind obstacolele din calea comerțului, TBR),

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special Rezoluția din 13 octombrie 2005 referitoare la perspectivele relațiilor comerciale dintre UE și China (3), Rezoluția din 1 iunie 2006 referitoare la relațiile economice transatlantice UE-SUA (4), Rezoluția din 28 septembrie 2006 referitoare la relațiile economice și comerciale ale UE cu India (5), Rezoluția din 12 octombrie 2006 referitoare la relațiile economice și comerciale dintre UE și Mercosur cu privire la încheierea unui acord de asociere interregională (6), Rezoluția din 22 mai 2007 privind Europa globală — aspecte externe ale competitivității (7), Rezoluția din 19 iunie 2007 privind relațiile economice și comerciale dintre UE și Rusia (8), Rezoluția din 19 februarie 2008 privind strategia UE pentru ameliorarea accesului pe piețele externe pentru întreprinderile europene (9), Rezoluția din 24 aprilie 2008 privind „Spre o reformă a Organizației Mondiale a Comerțului” (10), Rezoluția din 5 februarie 2009 referitoare la relațiile economice și comerciale cu China (11), Rezoluția din 26 martie 2009 referitoare la acordul de liber schimb UE-India (12), Rezoluția din 21 octombrie 2010 referitoare la relațiile comerciale ale Uniunii Europene cu America Latină (13), Rezoluția din 17 februarie 2011 referitoare la acordul de liber schimb dintre UE și Republica Coreea (14), Rezoluția din 6 aprilie 2011 referitoare la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale (15), Poziția sa din 10 mai 2011 referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții tranzitorii pentru acordurile bilaterale de investiții încheiate între state membre și țări terțe (16), Rezoluția din 11 mai 2011 referitoare la stadiul actual al negocierilor privind Acordul de liber schimb UE-India (17), Rezoluția din 11 mai 2011 referitoare la relațiile comerciale dintre UE și Japonia (18), Rezoluția din 8 iunie 2011 referitoare la relațiile comerciale UE-Canada (19), Rezoluția din 13 septembrie 2011 referitoare la o strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa (20), Rezoluția din 27 septembrie 2011 referitoare la o nouă politică comercială pentru Europa în conformitate cu Strategia EUROPA 2020 (21); și Rezoluția din 25 octombrie 2011 referitoare la modernizarea normelor de achiziții publice (22),

—

având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Europa globală: Concurența la nivel mondial – O contribuție la strategia Uniunii Europene pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă” (COM(2006)0567),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Comerț, creștere și afaceri internaționale: Politica comercială – componentă cheie a strategiei UE 2020” (COM(2010)0612),

—

având în vedere raportul Comisiei către Consiliul European intitulat „Raport 2011 privind obstacolele în calea comerțului și a investițiilor – Angajarea partenerilor noștri economici strategici în ameliorarea accesului la piață: Priorități de acțiune privind eliminarea obstacolelor din calea comerțului” (COM(2011)0114),

—

având în vedere raportul întocmit de Copenhagen Economics intitulat „Evaluarea obstacolelor din calea comerțului și a investițiilor între UE și Japonia”, publicat la 30 noiembrie 2009,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0365/2011),

A.

întrucât sistemul comercial multilateral bazat pe norme, instituit sub auspiciile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), reprezintă cadrul cel mai adecvat pentru reglementarea și promovarea unui comerț liber și echitabil și pentru garantarea elaborării unor norme juste și echitabile privind comerțul mondial; întrucât este în continuare nevoie de reforme în cadrul OMC pentru ca această organizație să devină mai democratică și mai eficientă și pentru a-și clarifica relațiile cu alte organizații internaționale cheie;

B.

întrucât UE ar trebui să acorde în continuare prioritate obținerii unui rezultat echilibrat în cadrul Agendei de dezvoltare de la Doha (ADD) care să sprijine integrarea țărilor în curs de dezvoltare, în special a țărilor cel mai puțin dezvoltate, în sistemul comercial internațional și să contribuie la stabilirea și aplicarea unor norme comerciale multilaterale mai corecte și mai echitabile printre toți membrii săi;

C.

întrucât Statisticile OMC privind comerțul internațional pentru perioada 2000-2009 indică o creștere importantă a schimburilor comerciale în cazul regiunilor care și-au deschis piețele prin eliminarea sau reducerea semnificativă a obstacolelor din calea comerțului (23); întrucât însă, în același timp, un raport comun al OIM-OMC a arătat că, în timpul crizei financiare, unele țări, atât țări industrializate, cât și țări în curs de dezvoltare, cu o mai mare deschidere comercială, au suferit multiple șocuri comerciale externe, ceea ce a avut ca rezultat pierderea semnificativă de locuri de muncă (24);

D.

întrucât Raportul 2011 privind obstacolele în calea comerțului și a investițiilor întocmit de Comisie prezintă exemple de cazuri în care accesul UE pe piețele unor diferite țări din lume, inclusiv ale unor economii industrializate și emergente majore, membre ale OMC, este îngreunat într-o mai mare măsură de diversele obstacole netarifare decât de tarifele comerciale care sunt eliminate în mod substanțial odată cu avansul globalizării;

E.

întrucât procedurile de achiziții publice din țările care sunt parteneri strategici ai UE tind să fie închise participanților străini și sunt încă relativ neafectate de angajamentele internaționale, UE fiind mult mai deschisă decât alte țări în această privință;

F.

întrucât producătorii din UE s-au confruntat cu dificultăți persistente la înregistrarea și protejarea indicațiilor lor geografice (IG) în SUA; întrucât SUA consideră o serie de denumiri de vinuri europene drept „semi-generice” (de exemplu „Champagne”), în pofida posibilei afectări a reputației și a cotei de piață a IG-urilor europene în cauză;

G.

întrucât producătorii europeni se confruntă cu dificultăți la intrarea pe piața din Japonia, în special în sectorul autovehiculelor, al aviației, al aeronauticii și mai ales al achizițiilor publice; întrucât pe piața autovehiculelor din Japonia aceste dificultăți se datorează în principal ritmului scăzut în care Japonia adoptă standardele internaționale relevante (ca un aspect negativ, Japonia a adoptat doar 40 dintre cele 126 de regulamente CEE-ONU în temeiul Acordului din 1958); recunoaște, totuși, că acestea includ 30 dintre cele 47 de regulamente referitoare la autoturisme (M1), cel mai relevant sector de pe piața niponă pentru producătorii europeni de automobile și că ritmul scăzut de adoptare de către Japonia standardelor internaționale limitează beneficiile dispozițiilor de recunoaștere reciprocă ale Acordului CEE-ONU din 1958; întrucât, de la lansarea sa în 1994, Dialogul UE-Japonia privind reforma de reglementare (DRR) nu a înregistrat progrese semnificative în materie de armonizare sau de recunoaștere reciprocă a reglementărilor, ceea ce demonstrează, în special în lumina climatului economic actual, importanța abordării și eliminării barierelor netarifare inutile, posibil prin deschiderea negocierilor pentru un EIE/ALS cu Japonia, cu condiția ca exercițiul de lărgire a sferei de interacțiune să arate că îndeplinirea condițiilor cerute, cum ar fi, neexclusiv, cele menționate mai sus, printre care cele 17 aspecte ale sectorului M1, și ia act de faptul că ciclul de încercare din Japonia pentru măsurarea emisiilor și a eficienței consumului de carburanți în cazul vehiculelor ușoare îngreunează calificarea vehiculelor ușoare europene pentru stimulentele fiscale japoneze acordate în funcție de performanțele de mediu;

H.

întrucât Rusia a crescut taxele la export pentru cupru de la 0 % la 10 % și pentru nichel de la 5 % la 10 % începând cu decembrie 2010, precum și taxele la export pentru lemn, ceea ce a limitat exportul de materii prime esențiale pentru industriile europene, în special sectorul siderurgic (25) și în industria lemnului;

I.

întrucât Inițiativa pentru transparență în industriile extractive (ITIE) ar trebui să fie un instrument eficient, care să garanteze transparența și să combată speculațiile de pe piețele de materii prime;

J.

întrucât, de mai mulți ani, obstacolele netarifare din China sunt tot mai numeroase și pot limita dezvoltarea întreprinderilor, în special a IMM-urilor înființate pe teritoriul Chinei;

K.

întrucât, timp de mai mult de un an, înregistrarea produselor cosmetice europene în China a fost aproape imposibilă, în special a celor care conțineau noi ingrediente, deoarece China nu dispunea de o definiție juridică adecvată a acestora din urmă și de orientări clare privind procedura ca atare (26);

L.

întrucât au apărut îngrijorări de la sfârșitul anului 2010 în legătură cu recomandările Autorității indiene de reglementare în domeniul telecomunicațiilor (TRAI) referitoare la o politică de producție a echipamentelor de telecomunicații care ar acorda un acces preferențial pe piață produselor/echipamentelor de telecomunicații fabricate la nivel național, în principal prin subvenții și măsuri specifice de natură fiscală sau în domeniul achizițiilor publice (27);

M.

întrucât Brazilia și Argentina adoptă constant măsuri tarifare și netarifare care defavorizează întreprinderile europene, deși aceste două țări participă la negocierea unui acord de liber schimb cu Uniunea Europeană în calitate de țări membre ale Mercosur; întrucât, totuși, la intrarea pe piața braziliană, societățile din UE raportează deficiențe în protejarea și aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) și întârzieri considerabile la înregistrarea cererilor de brevete și de mărci comerciale referitoare la diverse produse, inclusiv cerințe suplimentare discriminatorii privind produsele farmaceutice; întrucât întârzierea ratificării de către Brazilia a Protocolului de la Madrid și neaderarea acestei țări la tratatele privind internetul ale Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI) afectează protecția eficace a DPI; întrucât sancțiunile nu sunt suficient de disuasive pentru a combate încălcarea DPI;

N.

întrucât exportatorii din UE se confruntă cu multe tipuri de restricții pe alte piețe, de exemplu, în Vietnam, punctele de intrare limitate și cerința de documentație suplimentară pentru importul de vinuri și spirtoase, produse cosmetice și telefoane mobile (28) sau, în Ucraina, evaluarea vamală împovărătoare, reclasificarea arbitrară a produselor și creșterea ratei TVA-ului aplicabil produselor agroalimentare, vinurilor și spirtoaselor, articolelor de îmbrăcăminte și utilajelor;

O.

întrucât sectorul tehnologiilor de producere a energiilor nepoluante și regenerabile face, într-o măsură din ce în ce mai mare, obiectul obstacolelor netarifare, cum ar fi cerințele locale de conținut, discriminarea în cadrul achizițiilor publice, favorizarea întreprinderile stat, limitarea libertății de mișcare a personalului non-național, resursele locale și cerințele privind proprietatea etc., în țări precum China, India, Ucraina, Brazilia și Nigeria;

P.

întrucât UE ar trebui să-și protejeze în mod activ industriile, de câte ori este necesar, de încălcarea normelor convenite, a standardelor și principiilor OMC de către partenerii săi comerciali, folosind toate mijloacele disponibile, inclusiv mecanismele multilaterale și bilaterale de soluționare a litigiilor și instrumentele de protecție comercială compatibile cu normele OMC,

Q.

întrucât legislația Uniunii Europene permite întreprinderilor europene și străine să participe în mod nediscriminatoriu la procedurile de achiziții publice și întrucât partenerii Uniunii ar trebui să depună toate eforturile pentru a permite, în mod reciproc, întreprinderilor europene să participe la procedurile de achiziții publice din țările terțe, în condiții de concurență loială și echitabilă,

1.

consideră că eliminarea sau reducerea obstacolelor netarifare nejustificate și a altor obstacole de reglementare aplicate de țările reprezentând principalii parteneri strategici ai UE, pe calea dialogului de reglementare, ar trebui să constituie una dintre prioritățile noii politici comerciale a UE în temeiul Strategiei Europa 2020; consideră că sunt nejustificate toate barierele care rezultă din aplicarea incoerentă a normelor comerciale bilaterale, plurilaterale și multilaterale; subliniază, totuși, că dialogul de reglementare ar trebuie să respecte dreptul tuturor statelor de a consolida drepturile omului, normele de protecție a mediului, normele sociale și sănătatea publică;

2.

invită Comisia să abordeze în mod sistematic marea varietate, complexitatea tehnică și sensibilitatea politică a obstacolelor netarifare ca parte a unei strategii cuprinzătoare, care să includă un dialog de reglementare consolidat, cu respectarea tuturor partenerilor comerciali ai UE, în special a celor de importanță strategică; consideră, în special, că comisiile care reexaminează modul de punere în aplicare a acordurilor de liber schimb bilaterale, comisiile relevante ale OMC și agențiile de standardizare ale ONU sunt foruri adecvate de dezbatere a acestor chestiuni de reglementare;

3.

îndeamnă Comisia să facă o distincție clară între obstacolele netarifare neloiale care denaturează concurența și cele care răspund obiectivelor legitime de politică publică, mai ales în materie de sănătate publică și de protecție a mediului; subliniază, de exemplu, că legislația europeană privind organismele modificate genetic, precum și normele sanitare și fitosanitare în agricultură nu pot fi considerate obstacole netarifare abuzive, ci trebuie, în schimb, să fie apărate în cadrul comerțului internațional;

4.

subliniază faptul că dialogurile de reglementare structurate, prevăzute de acordurile de liber schimb bilaterale, trebuie să respecte în întregime procesul democratic în cadrul adoptării de standarde, atât în UE, cât și în țările cu care aceasta a încheiat parteneriate comerciale;

5.

insistă că abordarea obstacolelor netarifare este o sarcină multidisciplinară, care implică diferite direcții generale ale Comisiei și ar trebui privită ca o prioritate pe agenda externă a Comisiei privind reglementarea, în special prin armonizarea normelor tehnice pe baza standardelor internaționale;

6.

invită Comisia să folosească în mod sistematic canalele corespunzătoare de cooperare cu partenerii cu convingeri asemănătoare, pentru a combate obstacolele netarifare și obstacolele de reglementare din țările terțe, în vederea elaborării de strategii comune privind eliminarea acestor bariere;

7.

consideră că cerința de reciprocitate în ceea ce privește accesul la achizițiile publice al țărilor industrializate și al țărilor emergente trebuie să facă parte integrantă din strategia comercială a UE, alături de eliminarea sau reducerea obstacolelor netarifare;

8.

invită Comisia să abordeze aceste aspecte larg răspândite și persistente în toate acordurile comerciale multilaterale și bilaterale, în special în acordurile de liber schimb, și să asigure faptul că obstacolele netarifare beneficiază cel puțin de o atenție similară celei acordate în prezent eliminării tarifelor în cadrul tuturor forurilor de reglementare adecvate, în special în cadrul negocierilor sale cu economiile industrializate și emergente; subliniază că, în ceea ce privește cooperarea cu țările în curs de dezvoltare, în special cu țările cel mai puțin dezvoltate și cu statele insulare mici în curs de dezvoltare, trebuie să se acorde prioritate ajutorului pentru comerț, precum și asistenței tehnice și financiare destinate acestor țări, în scopul de a le ajuta să își îmbunătățească cadrul de reglementare, luând în considerare nevoile lor specifice în materie de dezvoltare a pieței lor interne și de protecție a noilor industrii și a structurilor lor agricole, deseori fragile;

9.

consideră că Parlamentul European ar trebui să acorde în viitor mai multă atenție modului în care obstacolele netarifare, în special cele nejustificate, au fost abordate la evaluarea acordurilor de comerț pentru a asigura accesul exportatorilor și investitorilor europeni, în special al IMM-urilor, pe piețele țărilor terțe, menținând tratamentul special și diferențiat necesar în cazul țărilor în curs de dezvoltare;

10.

încurajează Comisia să își continue eforturile de actualizare a inventarului obstacolelor-cheie întâlnite de exportatorii și investitorii europeni pe piețele țărilor terțe, în special țări partenere ALS, inclusiv al numărului și naturii problemelor semnalate de statele membre și de întreprinderi, ca instrument de evaluare a situației din țările terțe;

11.

reamintește Comisiei că politica europeană în domeniul DPI față de țările în curs de dezvoltare ar trebui să rămână în cadrul obligațiilor Acordului TRIPS și trebuie să respecte în întregime Declarația de la Doha din 2001 privind Acordul TRIPS și sănătatea publică, în special în domeniul medicamentelor generice și al sănătății publice, astfel încât să asigure țărilor în curs de dezvoltare spațiul politic necesar pentru abordarea problemelor de interes public;

12.

este de părere că, deși nu se poate stabili în acest moment o legătură directă între obstacolele netarifare și alte obstacole de reglementare specifice cu care se confruntă societățile din UE la intrarea pe piețele străine, pe de o parte, și pierderile actuale de locuri de muncă din statele membre ale UE, pe de altă parte, Comisia, în consultare cu alte organizații internaționale relevante, ar trebui să examineze dacă există vreo corelație între obstacolele netarifare specifice din UE și din țările terțe și dispariția sau apariția de locuri de muncă în UE;

13.

subliniază faptul că Comisia ar trebui să examineze posibilitatea dezvoltării și instituirii unui mecanism de alertă timpurie pentru a detecta obstacolele netarifare și pentru a-și consolida instrumentele analitice existente în vederea unei evaluări calitative a acestei probleme și pentru definirea mai clară a obstacolelor netarifare nejustificate; propune ca acest mecanism să acționeze prin intermediul delegațiilor UE din țările terțe, în colaborare cu organismele instituite deja de statele membre;

14.

îndeamnă Comisia să îmbunătățească cooperarea internațională de reglementare, inclusiv în foruri internaționale, precum și convergența cerințelor de reglementare pe baza standardelor internaționale și, acolo unde este posibil, să se implice într-un dialog de reglementare care să abordeze obstacolele existente sau potențiale din calea comerțului pentru a limita numărul litigiilor și costurile comerciale asociate;

15.

îndeamnă Comisia să promoveze în rândul țărilor care participă la Acordul privind achizițiile publice coduri de conduită în domeniul achizițiilor publice bazate pe standarde internaționale precum cele elaborate în cadrul Acordului privind achizițiile publice și să utilizeze sau să extindă dialogurile de reglementare existente pentru a consolida cooperarea cu privire la cadrul de reglementare și restructurarea practicilor discriminatorii directe și indirecte existente în relațiile UE cu țările industrializate partenere și, unde este cazul, eliminarea acestora;

16.

consideră că reducerea obstacolelor netarifare din calea comerțului și a investițiilor se realizează, în special, prin reforma Acordului privind achizițiile publice al OMC, în temeiul multifuncționalității politicilor de ofertare; solicită principalelor economii emergente să participe la acest proces și să semneze și să ratifice imediat viitorul acord;

17.

solicită Comisiei să mențină o poziție pozitivă și fermă pe parcursul negocierilor cu China pentru semnarea Acordului privind achizițiile publice pentru a garanta o deschidere reciprocă egală a pieței chineze a achizițiilor publice, precum și tratament egal și condiții previzibile pentru întreprinderile europene;

18.

sugerează să se analizeze în ce măsură se poate garanta din punct de vedere legal că întreprinderile de stat din țări terțe care nu au semnat cu UE nici acorduri privind achizițiile publice, nici acorduri bilaterale de deschidere reciprocă a piețelor, nu vor primi contracte de execuție a proiectelor finanțate din fonduri UE, respectiv, în caz contrar, modul în care UE ar putea cere restituirea fondurilor;

19.

reamintește importanța investițiilor străine directe pentru economia europeană și necesitatea de a crea un mediu stabil și atractiv pentru investitorii europeni în străinătate și de a promova un regim deschis de investiții pe teritoriul european; totuși, sugerează că, în interesul ambelor părți, ar fi de dorit să se lanseze o dezbatere la nivel european cu privire la posibilitatea de a evalua impactul acestor investiții asupra pieței interne cu scopul de a preveni posibilele consecințe dăunătoare pe care acestea le-ar putea avea asupra inovării și know-how-ului european în anumite sectoare strategice;

20.

încurajează întreprinderile și exportatorii din UE să utilizeze canalele existente, inclusiv plângerile conform TBR sau registrul de plângeri din cadrul bazei de date privind accesul pe piață, pentru a raporta Comisiei daunele materiale rezultate în urma diferitelor tipuri de bariere comerciale nejustificate, iar Comisia să evalueze aceste daune și să ia toate măsurile necesare pentru a elimina obstacolele netarifare nejustificate;

21.

consideră că, în ceea ce privește materiile prime, Comisia ar trebui să urmărească o strategie trans-sectorială, cuprinzătoare și durabilă, recunoscând în același timp faptul că restricțiile și taxele la export pot fi considerate importante pentru susținerea obiectivelor de dezvoltare, protecția mediului sau exploatarea durabilă a resurselor naturale în țările cel mai puțin dezvoltate și în statele insulare mici în curs de dezvoltare, precum și în alte țări în curs de dezvoltare, cu excepția țărilor BRIC; subliniază că majoritatea membrilor OMC care utilizează taxele la export sunt țări în curs de dezvoltare și țări cel mai puțin dezvoltate; îndeamnă UE să nu încerce să interzică folosirea taxelor la export pentru țările cel mai puțin dezvoltate, statele insulare mici în curs de dezvoltare și alte țări în curs de dezvoltare, cu excepția țărilor BRIC, în cadrul OMC și al acordurilor comerciale bilaterale și al acordurilor de parteneriat economic (APE), deoarece acest lucru ar limita posibilitățile politice de a folosi acest instrument la crearea de valoare adăugată, la diversificare, la protecția industriilor incipiente, la securitatea alimentară și în legătură cu aspecte privind veniturile și mediul, atât timp cât aceste țări nu au ajuns la un stadiu avansat de dezvoltare;

22.

conchide că, pentru a beneficia pe deplin de avantajele liberalizării schimburilor comerciale în țările care își deschid piețele și elimină tarifele și obstacolele netarifare, partenerii comerciali ar trebui să convină perioade de tranziție cu privire la acordarea accesului pe piețe în anumite sectoare sensibile și la investițiile aferente sau, în cazuri excepționale, să le excludă complet;

23.

în conformitate cu principiile comerciale privind serviciile de tehnologie a informației și comunicațiilor (TIC) stabilite între UE-SUA (semnate cu SUA în temeiul TCE), îndeamnă Comisia să examineze și să abordeze în întregime utilizarea reglementărilor discriminatorii sau disproporționate, angajamentele și alte metode legislative utilizate împotriva rețelelor și serviciilor TIC pentru a limita fluxul informațional deschis și accesul serviciilor pe piață, sporind decalajul digital;

24.

consideră că ar trebui să se acorde prioritatea cuvenită obstacolelor în calea comerțului și a investițiilor care afectează sectoarele europene de servicii, printre altele TIC și telecomunicațiile, serviciile profesionale și serviciile pentru întreprinderi, serviciile financiare, serviciile din domeniul construcțiilor, comerțul cu amănuntul și distribuția; aceste măsuri netarifare, inclusiv reglementările interne, restricțiile referitoare la proprietate și diferite măsuri luate în contextul crizelor (inclusiv dispozițiile discriminatorii din cadrul achizițiilor publice) sunt deosebit de importante, având în vedere valoarea adăugată ridicată a comerțului cu servicii și poziția UE ca cel mai mare exportator de servicii;

25.

consideră că ar trebui înființat un mecanism de mediere în cadrul OMC pentru a facilita eliminarea obstacolelor într-o manieră constructivă, eficientă, rapidă și neconflictuală, inspirat de sistemul SOLVIT, în conformitate cu sugestiile similare anterioare, primite atât din partea UE, cât și din partea Indiei;

26.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.