18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 390/27

—

având în vedere articolul 174 primul paragraf și articolul 175 primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune (1), în special articolul 9 alineatul (4),

—

având în vedere Decizia 2006/702/CE din 6 octombrie 2006 a Consiliului privind orientările strategice comunitare în materie de coeziune (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 octombrie 2008 referitoare la guvernarea și parteneriatul la nivel național, regional și la nivel de proiect în domeniul politicii regionale (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la politica de coeziune: investiții în economia reală (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la caracterul complementar și la coordonarea politicii de coeziune și a măsurilor de dezvoltare rurală (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la Cartea verde privind coeziunea teritorială și stadiul dezbaterilor referitoare la viitoarea reformă a politicii de coeziune (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la executarea fondurilor alocate sinergiilor în domeniul cercetării și inovării, cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională și în cel de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare în orașe și regiuni, precum și în statele membre și în Uniunea Europeană (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona și a obiectivelor Strategiei UE 2020 (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la oferirea unei piețe unice consumatorilor și cetățenilor (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la politica de coeziune și regională a UE după 2013 (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2010 referitoare la buna guvernanță în materie de politică regională a UE (11),

—

având în vedere Al 20-lea raport anual al Comisiei privind punerea în aplicare a fondurilor structurale (2008) din 21 decembrie 2009 (COM(2009)0617/2),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020)

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010 intitulată „Politica de coeziune: raport strategic pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013” (COM(2010)0110),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010 privind „Contribuția politicii regionale la creșterea inteligentă în Europa 2020” (COM(2010)0553),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2010 privind revizuirea bugetului UE (COM(2010)0700),

—

având în vedere al cincilea raport al Comisiei privind coeziunea economică, socială și teritorială: viitorul politicii de coeziune („Al cincilea raport privind coeziunea”), din noiembrie 2010,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2010 referitoare la concluziile celui de-al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială (COM(2010)0642),

—

având în vedere scrisoarea adresată Președintelui Comisiei de către comisarii pentru politica regională, pentru afaceri maritime și pescuit, pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune și pentru agricultură și dezvoltare rurală,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru bugete, precum și cel al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0141/2011),

A.

întrucât articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene stipulează că, în scopul promovării unei dezvoltări armonioase a întregii Uniunii, aceasta își dezvoltă și desfășoară acțiunea care conduce la consolidarea coeziunii sale economice, sociale și teritoriale;

B.

întrucât considerentul 40 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului stipulează că programarea ar trebui să asigure coordonarea fondurilor între acestea și a acestora cu celelalte instrumente financiare existente, BEI și Fondul European de Investiții (FEI); această coordonare ar trebui să includă, de asemenea, elaborarea unor planuri financiare complexe și a unor parteneriate public-privat;

C.

întrucât Comisia, în strategia Europa 2020, s-a angajat să mobilizeze instrumentele financiare UE – respectiv fondurile pentru dezvoltare rurală și structurale, programele de cercetare și dezvoltare, rețelele transeuropene (TEN), programul-cadru pentru competitivitate și inovare (PCI) și BEI, printre altele – ca parte a unei strategii de finanțare consecvente, reunind sursele de finanțare UE și cele naționale, publice și private, în contextul unei inițiative emblematice denumite „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, reflectând astfel necesitatea coerenței dintre politici și instrumente;

D.

întrucât Al cincilea raport privind coeziunea recunoaște în mod clar că, pentru realizarea obiectivului dezvoltării regionale, este necesară o coordonare strânsă a politicilor publice la toate nivelurile;

E.

întrucât Consiliul, în concluziile sale din 14 iunie 2010 privind Raportul strategic al Comisiei pentru 2010 referitor la implementarea programelor politicii de coeziune, a subliniat „necesitatea de a se continua îmbunătățirea coordonării politicii de coeziune și a altor politici UE și naționale, după caz, în vederea sporirii eficacității în ceea ce privește realizarea obiectivelor comune într-un mod mai coordonat”, precum și „valoarea adăugată reală generată de o singură abordare strategică și de norme comune de punere în aplicare pentru Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune, în cadrul general al politicii de coeziune”;

F.

întrucât în scrisoarea pe care i-au adresat-o președintelui Comisiei, domnul Barroso, comisarii pentru politica regională, pentru afaceri maritime și pescuit, pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune și pentru agricultură și dezvoltare rurală au recunoscut „necesitatea de a consolida integrarea diferitelor politici UE pentru a atinge dezvoltarea economică durabilă și incluzivă pe care trebuie să o realizeze Uniunea”, propunând „elaborarea unui cadru strategic comun la nivelul UE pentru FEDER, FSE, Fondul de coeziune, FEADR și FEP, pentru perioada de după 2013”;

G.

întrucât reforma politicii structurale pentru perioada de programare 2007-2013 a dus la separarea dezvoltării rurale de cadrul general al fondurilor structurale;

H.

întrucât raționalizarea cheltuielilor presupune o mai mare eficacitate și eficiență a politicilor la nivelul UE, precum și la nivel național, regional și local, și întrucât o mai strânsă coordonare și complementaritate sunt elemente esențiale pentru modernizarea politicii de coeziune pe viitor;

I.

întrucât, fără un cadru politic de sprijin, sinergiile efective depind în mare măsură de capacitatea organizațională și strategică a beneficiarilor de a combina sprijinul din diferite instrumente UE;

J.

întrucât o abordare bazată pe dezvoltarea locală poate contribui semnificativ la eficiența și eficacitatea politicii de coeziune, iar politica de coeziune rămâne instrumentul-cheie pentru abordarea problemelor inerente oricărei regiuni, iar focalizarea asupra dimensiunii urbane a politicii de coeziune, care reflectă zone funcționale mai vaste, trebuie completată de condiții echilibrate în vederea dezvoltării sinergice a zonelor urbane, a celor suburbane și a celor rurale;

K.

întrucât există o nevoie acută, dar și presiune pentru consolidarea bugetelor publice, iar acest lucru presupune acțiuni mai inovatoare pentru a spori impactul oricărei finanțări disponibile, și întrucât coordonarea eficientă a politicilor și instrumentelor va contribui la economisirea de timp și de resurse și la câștiguri reale în termeni de eficiență și eficacitate;

L.

întrucât coordonarea și sinergiile trebuie căutate atât la nivel orizontal (cu consecvență în cadrul diferitelor politici), cât și la nivel vertical (cu cooperare și coordonare între diferitele niveluri de guvernanță);

M.

întrucât o abordare fragmentată poate duce la discrepanțe în politici, la politici care se suprapun sau chiar care se contrazic, la acțiuni publice contradictorii și la dubla utilizare a resurselor, cu consecințe atât pentru eficacitatea regională a politicilor publice, cât și pentru impactul lor național, și întrucât se pare că nu s-a pus suficient accent pe conceptul de abordare integrată în ultimele documente de politică ale Comisiei;

N.

întrucât o politică de coeziune mai integrată, consecventă, eficace și eficientă implică un efort mai mare de adaptare a politicilor UE la nevoile și bunurile specifice ale diverselor teritorii și regiuni ale Uniunii;

O.

întrucât orientările strategice – în contextul orientării generale de îmbunătățire a accesului la finanțare – implică o mai bună coordonare a fondurilor;

P.

întrucât orientările strategice cer în mod explicit încurajarea sinergiilor dintre politicile de dezvoltare structurală, rurală și în materie de ocupare a forței de muncă, subliniind că, în acest context, statele membre ar trebui să asigure sinergia și coerența acțiunilor care ar urma să fie finanțate într-un teritoriu dat și într-un anume domeniu de activitate de către FEDER, Fondul de coeziune, FSE, Fondul european pentru pescuit (FEP) și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR); întrucât acestea prevăd, de asemenea, că principiile directoare principale cu privire la linia de demarcare și mecanismele de coordonare dintre acțiunile sprijinite din diversele fonduri ar trebui definite în cadre de referință strategice naționale/planuri strategice naționale;

Q.

întrucât Consiliul, în concluziile sale din 21 februarie 2011 privind cel de al cincilea raport referitor la coeziunea economică, socială și teritorială, solicită Comisiei să aibă în vedere posibilitatea de a pune în aplicare programe multifonduri;

R.

întrucât anumite regiuni din cadrul Uniunii Europene se învecinează cu state terțe care beneficiază de Fondul european de dezvoltare (FED), ar trebui identificate îndeosebi sinergii de finanțare a anumitor proiecte, în vederea sporirii potențialului de dezvoltare al regiunilor europene care prezintă aceste caracteristici;

S.

întrucât evaluarea la jumătatea perioadei admite faptul că flexibilitatea bugetară este limitată și că există obstacole în calea restabilirii priorităților chiar și în cadrul programelor, menționând totodată că neconcordanțele dintre programe și poverile administrative apăsătoare afectează eficacitatea;

T.

întrucât, în situația post-criză actuală, este mai important decât înainte să înțelegem procesele din economiile statelor membre și rezultatele obținute prin utilizarea resurselor UE;

U.

întrucât este important să asigurăm vizibilitatea și „valoarea adăugată europeană” a contribuției UE,

1.

solicită propunerea, încă din acest moment, a unui cadru strategic unic pentru următoarea perioadă de programare financiară de după 2013, pentru a asigura o abordare comună și pentru a valorifica sinergiile dintre toate acțiunile care contribuie la fața locului la sprijinirea obiectivelor politicii de coeziune, așa cum au fost acestea definite în tratate, și care sunt finanțate de FEDER, Fondul de coeziune, FSE, FEADR și FEP;

2.

subliniază că scopul politicii de coeziune ar trebui să fie o creștere economică durabilă, inteligentă și favorabilă incluziunii, răspândită uniform din punct de vedere teritorial și social, reducerea disparităților de dezvoltare dintre regiuni, crearea de locuri de muncă, ameliorarea calității vieții, formarea lucrătorilor pentru noi locuri de muncă, inclusiv în domeniul economiei durabile, coeziunea socială și teritorială și realizarea modelului social european, care constituie un factor de coeziune și de competitivitate al economiei europene;

3.

afirmă că politica de coeziune ar trebui utilizată pentru a obține o creștere durabilă în UE și o distribuție mai echitabilă și mai omogenă a bogăției prin stimularea concurenței și prin urmărirea reducerii disparităților de natură socioeconomică dintre regiunile UE;

4.

consideră că politica de coeziune este unul dintre pilonii unei politici economice a UE care favorizează strategia de investiții pe termen lung și incluziunea socială; consideră că politica de coeziune este o garanție a sprijinului pentru regiunile cel mai puțin dezvoltate și grupurile defavorizate, care conduce la dezvoltarea echilibrată și armonioasă a Uniunii Europene; ia act de faptul că valoarea adăugată europeană constă în faptul că toți oamenii pot beneficia de succesele economice ale UE; pledează, așadar, în favoarea menținerii independenței politicii de coeziune printr-o finanțare substanțială;

5.

salută propunerea prezentată în Comunicarea Comisiei privind revizuirea bugetară privind adoptarea de către Comisie a unui cadru strategic comun pentru a consolida integrarea politicilor UE în vederea realizării strategiei Europa 2020; solicită, în acest context, să se ia măsuri pentru a stimula sinergiile dintre metodele de finanțare pentru inițiativele emblematice ale strategiei UE 2020; arată totuși că îmbunătățirea sinergiilor dintre acțiunile finanțate de cele cinci fonduri sus-menționate într-un cadru strategic comun este esențială nu numai pentru îndeplinirea obiectivelor Europa 2020, ci și, în primul rând, pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de coeziune, așa cum au fost acestea stabilite în tratat;

6.

salută Al cincilea raport privind coeziunea care, deși se axează în principal pe sublinierea contribuțiilor pe care le pot avea regiunile și politica de coeziune la îndeplinirea obiectivelor Europa 2020, conține totuși mai multe concluzii care dovedesc rolul esențial al sinergiilor sporite între fondurile structurale, inclusiv Fondul de coeziune;

7.

consideră că cheltuielile efectuate în domeniul politicii de coeziune trebuie să fie raționalizate prin reducerea fragmentării instrumentelor și a canalelor de finanțare și prin încurajarea unei complementarități mai mari între diversele instrumente de finanțare; salută propunerea Comisiei privind o mai bună stabilire a priorităților și o concentrare tematică a resurselor UE și naționale asupra unei serii de priorități în scopul realizării coordonării consolidate a fondurilor, cu posibilitatea de sporire a caracterului strategic al acestei politici; subliniază totuși faptul că statele membre, autoritățile regionale și locale continuă să aibă nevoie de suficientă flexibilitate pentru a adapta prioritățile la necesitățile lor de dezvoltare specifice;

8.

salută propunerea Comisiei referitoare la contractele de parteneriat pentru dezvoltare și investiții care vizează îmbunătățirea gradului de coordonare dintre fondurile comunitare și finanțările naționale destinate obiectivelor și programelor; subliniază necesitatea de a implica autoritățile locale și regionale în redactarea și punerea în aplicare a acestor contracte; solicită coordonarea acestor contracte cu reformele naționale ale politicilor sectoriale care au impact asupra teritoriului (de exemplu infrastructurile de transport și de C&D);

9.

subliniază faptul că numeroase inițiative de dezvoltare economică din cadrul politicii de coeziune nu creează pur și simplu oportunități de care ar fi de dorit să se profite și că, în realitate, succesul lor depinde de factorii umani și fizici vizați (îmbunătățirea infrastructurii, de exemplu, nu duce automat la un nivel de creștere mai ridicat dacă nu este combinată cu investiții în educație, întreprinderi și inovație); consideră, în consecință, că sporirea sinergiilor dintre FEDER, FSE și Fondul de coeziune va maximaliza efectul de dezvoltare al acestor fonduri;

10.

atrage atenția asupra rolului pe care Fondul european de dezvoltare regională îl joacă în utilizarea eficientă a Fondului social european, întrucât FEDER este responsabil pentru crearea condițiilor precum infrastructura și accesibilitatea corespunzătoare, fără de care investițiile legate de crearea de locuri de muncă se dovedesc a fi ineficiente;

11.

subliniază faptul că această criză economică a sporit încă și mai mult nevoia urgentă privind luarea de măsuri în sectoarele acoperite de Fondul social european, promovând în special ocuparea forței de muncă, reorientarea profesională, incluziunea socială și reducerea sărăciei;

12.

subliniază faptul că FSE, ca instrument auxiliar pentru activitățile de formare continuă, dobândire a calificărilor și reorientare în carieră, ar trebui considerat ca fiind o resursă esențială, acesta nefiind în realitate exploatat la maximum, în vederea promovării unei creșteri complexe și eficiente și a unei competitivități bazate pe cunoaștere în Europa;

13.

subliniază că conceperea politicilor de o manieră focalizată și coordonată ar permite să se acorde prioritate investițiilor care au cel mai mare impact asupra competitivității și dezvoltării economice în cadrul regiunilor;

14.

este de părere că măsurile de dezvoltare rurală luate în cadrul FEADR și măsurile de dezvoltare durabilă pentru zonele de pescuit luate în cadrul FEP ar trebui integrate într-un cadru unic cu celelalte fonduri structurale, respectiv FEDER, Fondul de coeziune și FSE; în consecință, îi solicită Comisiei să evalueze în ce măsură ar putea fi garantată o abordare cuprinzătoare privind dezvoltarea comunităților rurale și pescărești, în conformitate cu obiectivul de coeziune teritorială, printr-o transferare a măsurilor de dezvoltare locală din cadrul acestor două fonduri sub „umbrela coeziunii” sau, cel puțin, prin sinergii mai clare în rândul tuturor fondurilor; consideră că o asemenea abordare ar lua în considerare contextul politicilor-cheie cu impact teritorial și ar permite actorilor implicați activ în procesele de dezvoltare la nivel regional și local să implementeze o politică bazată în mod eficace pe localizare, potrivită necesităților teritoriale ale zonelor rurale și de pescuit sau ale insulelor mici;

15.

subliniază faptul că coordonarea ar trebui intensificată în continuare nu numai la nivelul instrumentelor politicii de coeziune în sine (FEDER, FSE și Fondul de coeziune), ci și la nivelul acțiunilor finanțate de aceste instrumente și al activităților efectuate în cadrul rețelelor transeuropene, al celui de-al șaptelea program-cadru și al politicii de competitivitate și inovare;

16.

consideră că sinergiile pot fi pertinente în temeiul obiectivului privind cooperarea teritorială dintre FEDER și instrumentele de preaderare și de vecinătate, în cadrul proiectelor transfrontaliere; solicită Comisiei să analizeze în ce cazuri s-ar putea încerca coordonarea cu alte instrumente ale aspectelor externe ale politicilor UE, cum ar fi FED;

17.

consideră că această consolidare și coordonare reciprocă a politicilor UE poate să asigure, fără îndoială, cele mai bune rezultate cu putință în cadrul execuției bugetului UE; solicită dezvoltarea unor inițiative de inginerie financiară, cum ar fi instrumentele finanțate de BEI, precum și folosirea acestor instrumente într-o măsură mai mare;

18.

subliniază totuși faptul că multe state membre întâmpină dificultăți în coordonarea diverselor fonduri și că se pare că acestea și-au exprimat îngrijorarea în ceea ce privește lipsa sinergiei, și, în unele cazuri, chiar și cu privire la suprapunerea acestor fonduri; subliniază, în această privință, faptul că normele complexe de gestionare a fondurilor necesită un nivel prea ridicat de capacitate instituțională pentru a depăși barierele și pentru a coordona în mod satisfăcător implementarea acestora; subliniază importanța cofinanțării și necesitatea de a simplifica regulile pentru a permite consolidarea sinergiilor dintre fondurile structurale;

19.

subliniază faptul că simplificarea, care este esențială pentru o politică de coeziune de succes, trebuie să fie asigurată atât la nivel național, cât și regional, ducând astfel la îmbunătățirea rezultatelor; invită Comisia să prezinte o arhitectură mai simplă pentru această politică în viitor, bazată pe flexibilitate, proporționalitate și vizibilitate crescute în ceea ce privește utilizarea fondurilor, pentru a facilita absorbția lor completă și rapidă;

20.

amintește că FEDER și celelalte fonduri structurale s-au confruntat în principal cu dificultăți privind transferul eficient al banilor către proiecte care, datorită orientării lor, au șanse sporite de a genera dezvoltare economică și de a crea locuri de muncă, axându-se îndeosebi pe capacitatea de absorbție mai degrabă decât pe rezultate;

21.

sprijină o politică de coeziune orientată mai mult spre rezultate și mai puțin spre regularitatea cheltuielilor și procedurilor, care însă stabilește un echilibru eficient între calitatea intervențiilor și controlul financiar și administrativ; recomandă să fie introduse mecanisme adecvate de evaluare pentru îmbunătățirea capacităților instituționale și administrative ale organismelor însărcinate cu administrarea programului, contribuind astfel la calitatea cheltuielilor și la reducerea numărului de erori;

22.

sprijină o structură a viitoarei politici de coeziune mai simplă, mai flexibilă și capabilă să faciliteze o absorbție și o eficiență optimă a fondurilor;

23.

subliniază că valoarea adăugată europeană poate și trebuie dobândită prin intermediul unei sinergii sporite între instrumentele financiare ale politicii de coeziune și al unei coordonări mai bune între acestea și alte instrumente de finanțare;

24.

consideră că normele comune privind gestionarea, eligibilitatea, auditul și procedura de raportare în cazul proiectelor finanțate de FEDER, FSE, Fondul de coeziune, FEADR și FEP (îndeosebi în ceea ce privește măsurile de sprijinire a diversificării economice a zonelor rurale și de pescuit) ar juca un rol cheie în intensificarea și facilitarea implementării mai eficiente a programelor politicii de coeziune și ar contribui, de asemenea, în mod esențial la eforturile de simplificare; mai mult, consideră că acest lucru ar simplifica atât utilizarea fondurilor de către beneficiari, cât și gestionarea fondurilor de către autoritățile naționale, reducând riscul de eroare și furnizând, totodată, diferențiere, după caz, pentru a reflecta specificitățile politicilor, ale instrumentelor și ale beneficiarilor și facilitând, de asemenea, participarea părților interesate cu un rol mai modest la programele politicii de coeziune, precum și o absorbție mai ușoară a fondurilor disponibile, cu condiția ca această simplificare să fie sprijinită de alocarea unor fonduri suficiente pentru asistența tehnică;

25.

insistă că Fondul social european ar trebui să rămână în cadrul regulamentului privind dispozițiile generale referitoare la fondurile politicii de coeziune; în consecință, subliniază necesitatea de a menține și de a consolida modelul unui singur regulament general care să cuprindă normele de gestionare, eligibilitate, audit, control și raportare, în combinație cu regulamente concise, și care să vizeze fonduri concrete, reflectând obiectivele de politici specifice fiecărui fond; în plus, evidențiază faptul că coordonarea trebuie să aibă loc la toate nivelurile elaborării politicilor, de la planificare strategică la implementare și plăți, până la finalizare, audit, control și evaluare;

26.

solicită Comisiei să analizeze cele mai eficiente modalități de sporire a sinergiilor pe teren; sugerează, în această privință, să se analizeze posibilitatea de a permite statelor membre să aleagă să aibă un singur program operațional pe regiune sau un program operațional multiregional în cadrul strategiilor macroregionale, care să încorporeze fonduri diferite (FEDER, FES, Fondul de coeziune, FEADR și FEP), cu o singură autoritate de gestionare, acordând o atenție specială contribuțiilor pe care le au regiunile pentru o abordare descentralizată și acordării unei autonomii și flexibilități crescute regiunilor în ceea ce privește participarea la propriile lor strategii, precum și acordării de noi competențe nivelurilor regionale și locale de administrație;; sugerează ca autoritățile naționale de gestionare ale statelor membre să elaboreze programe operaționale viitoare orientate în cea mai mare măsură posibilă spre obiective locale și regionale;

27.

invită Comisia să ia în considerare programele multifond pentru statele membre și regiunile care doresc să le utilizeze; consideră că acest lucru ar contribui la funcționarea mai integrată și mai flexibilă și ar spori eficacitatea diverselor fonduri (FEDER, FSE, Fondul de coeziune, FEADR, FEP și al șaptelea Program-cadru pentru cercetare);

28.

solicită Comisiei să înainteze propuneri pentru revizuirea dispozițiilor privind finanțarea încrucișată și pentru reducerea obstacolelor care stau în calea aplicării acestora, în baza unor date fiabile și complete privind utilizarea și impactul acestora, în scopul asigurării unui nivel mai mare de simplificare și de certitudine juridică în aplicarea acestora în comparație cu situația observată în prezent;

29.

solicită clarificarea teritoriului vizat și armonizarea normelor de eligibilitate dintre FEDER și FEADR în zona suburbană și cea rurală pentru a evita suprapunerile nenecesare dintre acestea; insistă asupra necesității unei cooperări strânse în domeniul selectării și monitorizării proiectelor finanțate din aceste două fonduri în orice zonă dată;

30.

subliniază flexibilitatea adăugată de finanțarea încrucișată dintre FEDER și FSE pentru proiectele de incluziune socială și strategiile de dezvoltare integrate; solicită Comisiei să dezvolte o rețea de ghișee unice care să furnizeze orientări, informații și sfaturi practice persoanelor interesate, astfel încât publicul să fie ținut la curent în mod corespunzător atât cu privire la finanțarea încrucișată, cât și la sinergiile dintre fonduri în general; îndeamnă ca acest efort îndreptat spre simplificare să fie adus în atenția publicului, scopul fiind acela de a reduce cantitatea de informații solicitate la minimul necesar.

31.

consideră că dezvoltarea resurselor umane și o mai bună diseminare a informațiilor reprezintă condiții preliminare pentru absorbția cu succes a fondurilor și realizarea corespunzătoare a diverselor proiecte;

32.

subliniază, totodată, importanța sporirii capacității administrative în statele membre, la nivel regional și local, precum și în rândul părților interesate, pentru a depăși obstacolele care stau în calea sinergiilor eficiente dintre fondurile structurale și alte fonduri și pentru a veni în sprijinul elaborării și implementării eficiente a politicilor; insistă asupra rolului esențial pe care îl are Comisia în această privință;

33.

invită Comisia să îmbunătățească atât formarea administratorilor naționali, regionali și locali, cât și asistența tehnică, pentru a multiplica competențele și cunoștințele în domeniul normelor referitoare la problemele privind punerea în aplicare;

34.

invită statele membre să acorde prioritate investițiilor în capacitățile instituționale și să își simplifice dispozițiile naționale în vederea reducerii sarcinilor administrative și a sporirii capacității de absorbție a acestora;

35.

reamintește, în acest sens, contribuția importantă a respectării principiului subsidiarității și a principiului guvernanței pe mai multe niveluri în vederea promovării coordonării între diferitele organisme însărcinate cu adoptarea de decizii și a consolidării sinergiilor dintre diferitele instrumente de finanțare;

36.

consideră că participarea activă a partenerilor sociali prin dialogul social și teritorial permanent este de o importanță vitală în utilizarea mai eficientă a fondurilor;

37.

recunoaște impactul neuniform al crizei economice asupra teritoriului și populației UE; consideră că noua strategie de utilizare a fondurilor va fi mai eficientă dacă implică nivelurile de guvernanță regional și local, care sunt capabile să aplice obiectivele strategice la condițiile locale, prin modalități precum un dialog structurat cu toate părțile interesate, cu organizațiile care promovează drepturile privind egalitatea de gen, partenerii sociali și organizațiile neguvernamentale, dar și cu instituțiile financiare și bancare; subliniază nevoia de păstrare a unei marje suficiente pentru cerințele regionale și locale în formularea obiectivelor politice;

38.

solicită Comisiei să elaboreze un ghid european al guvernanței pe mai multe niveluri și să încurajeze statele membre să îl pună în aplicare în funcție de obiectivele specifice locale și regionale și să extindă mecanismele de guvernanță ale politicii de coeziune (de exemplu, programare, finanțare și implementare în parteneriat între nivelurile național, regional și local) la acele fonduri care sunt acoperite de cadrul strategic comun planificat, în scopul sporirii eficienței și eficacității cheltuielilor publice;

39.

solicită Comisiei ca, atunci când va stabili noul cadrul strategic comun și va înainta propuneri de regulamente, să includă dispoziții care să le permită parteneriatelor locale și regionale (orașe, comune, regiuni funcționale, grupuri de autorități locale) să încorporeze diversele linii de finanțare UE într-un cadru coerent și integrat în teritoriile lor;

40.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.