2.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 296/101

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Côte d'Ivoire, în special rezoluția din 16 decembrie 2010 (1),

—

având în vedere Declarația de la Bamako din 3 noiembrie 2000 privind democrația, drepturile omului și libertățile în spațiul francofon,

—

având în vedere rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU referitoare la Côte d'Ivoire, în special Rezoluțiile 1946 și 1951 (2010), precum și Rezoluțiile 1967, 1968 și 1975 (2011),

—

având în vedere declarațiile Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant, Baroneasa Catherine Ashton, referitoare la situația din Côte d'Ivoire, în special cele din 3, 10, 12 și 19 martie și din 1 aprilie 2011,

—

având în vedere concluziile privind Côte d’Ivoire adoptate de Consiliul Afaceri Externe în cadrul celei de-a 3065-a reuniuni desfășurate la 31 ianuarie 2011,

—

având în vedere Decizia 2011/18/PESC a Consiliului și Regulamentul (UE) nr. 25/2011 al Consiliului din 14 ianuarie 2011 prin care s-a dispus înghețarea de bunuri și au fost desemnate persoane și entități suplimentare din Côte d’Ivoire care vor face obiectul anumitor măsuri restrictive,

—

având în vedere decizia Consiliului pentru Pace și Securitate al Uniunii Africane (UA), adoptată la 10 martie 2011, la Addis Abeba,

—

având în vedere declarațiile Consiliului de Securitate al ONU referitoare la Côte d’Ivoire, din 3 și din 11 martie 2011,

—

având în vedere declarația comună din 18 martie 2011 a copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, prin care condamnă violența și încălcările drepturilor omului din Côte d’Ivoire,

—

având în vedere declarația din 18 martie 2011 a Președintelui Jerzy Buzek, prin care cerea încetarea violențelor împotriva civililor în Côte d’Ivoire,

—

având în vedere Rezoluția privind situația din Côte d’Ivoire, adoptată la 25 martie 2011, la Abuja, de către șefii de stat și de guvern din Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane,

—

având în vedere Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite din 25 martie 2011 de instituire a unei comisii internaționale de investigare a încălcării drepturilor omului în Côte d’Ivoire după alegerile prezidențiale,

—

având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, în ultimele patru luni, Côte d’Ivoire a intrat într-o criză politică profundă, cauzată de refuzul președintelui în exercițiu, Laurent Gbagbo, de a ceda puterea președintelui legitim, Alassane Ouattara, în pofida faptului că acesta din urmă a câștigat scrutinul prezidențial din noiembrie 2010 și a fost recunoscut ca învingător de către comunitatea internațională, în urma validării rezultatelor alegerilor de către Organizația Națiunilor Unite;

B.

întrucât toate eforturile diplomatice de a găsi o soluție pașnică la impasul politic post-electoral, inclusiv cele ale UA, CEDEAO și ale președintelui Africii de Sud, au eșuat;

C.

întrucât, începând de la jumătatea lunii februarie, s-au intensificat luptele atât în capitală, cât și în vestul țării, iar rapoarte alarmante au indicat o creștere a utilizării artileriei grele împotriva civililor;

D.

întrucât, în ultimele zile, Forțele Republicane ale președintelui Ouatttara au lansat o vastă ofensivă menită să-i restabilească autoritatea, au preluat controlul asupra mai multor zone importante, inclusiv asupra capitalei politice, Yamoussoukro, și asupra orașului San Pedro, un port-cheie pentru exporturile de cacao; întrucât forțele pro-Ouattara au pătruns acum în Abidjan, fapt care a condus la lupte intense cu forțele loiale fostului președinte;

E.

întrucât, potrivit unor surse ONU, sute de vieți au fost curmate în Côte d’Ivoire din decembrie 2010; întrucât cifra reală a victimelor este probabil mult mai mare, ținând seama de faptul că violențele din interiorul țării nu sunt întotdeauna relatate în presă;

F.

întrucât atacurile îndreptate în mod voit împotriva instituțiilor și a forțelor ONU de menținere a păcii constituie crime de război; întrucât misiunea ONU în Côte d’Ivoire (ONUCI) a făcut, în mod constant, obiectul amenințărilor și al atacurilor din partea forțelor de securitate pro-Gbagbo și fostul președinte a adoptat o retorică incendiară, incitând oamenii la violență împotriva forțelor ONU și a străinilor prezenți în Côte d’Ivoire; întrucât mai mulți membri ai forțelor ONU de menținere a păcii au fost răniți grav sau chiar uciși;

G.

întrucât în Côte d’Ivoire au fost comise atrocități, inclusiv cazuri de violență sexuală, dispariții forțate, execuții extra-judiciare și folosirea excesivă și nediscriminatorie a forței împotriva civililor, fapte care constituie crime împotriva umanității;

H.

întrucât în declarația prezentată de către guvernul său la 18 aprilie 2003 în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Statutul de la Roma, Côte d'Ivoire a acceptat jurisdicția Curții Penale Internaționale (CPI) pentru crimele comise pe teritoriul său după 19 septembrie 2002; întrucât Côte d'Ivoire este supusă în continuare unor investigații preliminare de către Biroul Procurorului CPI;

I.

întrucât respectul manifestat față de statul de drept a continuat să se deterioreze în Côte d’Ivoire, fiind impuse tot mai multe restricții asupra libertății de exprimare și a mass-media;

J.

întrucât situația economică din Côte d'Ivoire a cunoscut o deteriorare gravă în ultimele patru luni ca urmare a efectuării de către Laurent Gbagbo a unor naționalizări ilegale în sectorul bancar și cel al producției de cacao, a unor exproprieri arbitrare de bani și de proprietăți private; întrucât FMI a avertizat recent cu privire la consecințele economice negative grave ale situației actuale din Côte d’Ivoire pentru întreaga regiune a Africii de Vest;

K.

întrucât, din cauza climatului de teroare care predomină în țară, circa 1 milion de persoane au fost strămutate, atât intern, cât și în țările vecine, cum ar fi Liberia, Ghana, Togo, Mali și Guineea;

L.

întrucât, la 17 martie 2011, Comisia a crescut de cinci ori ajutorul umanitar al UE către Côte d’Ivoire;

M.

întrucât Rezoluția CSONU 1975 (2011), adoptată unanim, îi cere dlui Gbagbo să părăsească imediat funcția și insistă asupra încetării imediate a violențelor împotriva civililor, impunând, în același timp, sancțiuni financiare și restricții de călătorie dlui Gbagbo, soției sale și celor trei asociați;

1.

condamnă încercările fostului președinte, dl Gbagbo, și ale susținătorilor acestuia de a uzurpa în mod violent voința poporului ivorian și își reiterează cererea ca dl Gbagbo să părăsească imediat funcția și să îi predea puterea lui Alassane Ouattara; salută, în acest context, adoptarea Rezoluției 1975 (2011), prin care Consiliul de Securitate al ONU s-a exprimat în termenii cei mai categorici de la începutul crizei post-electorale din Côte d’Ivoire, cerându-i dlui Gbagbo să părăsească imediat funcția;

2.

deplânge faptul că nu s-a ajuns la o soluție diplomatică, inclusiv cea susținută de UA, și că criza postelectorală a fost caracterizată de violențe și conflicte armate;

3.

laudă apelul lansat de femeile din Africa de Vest pentru o soluționare pe cale pașnică a conflictului politic din Côte d'Ivoire și pentru aducerea în fața justiției a persoanelor care comit acte de violență împotriva oamenilor de rând din țară; deplânge faptul că organizațiile de femei și liderii religioși și ai comunităților nu au depus eforturi suficiente pentru a exercita presiuni pe plan intern și pentru a promova medierea în cadrul procesului de găsire a unei soluții pașnice la impasul politic din țară;

4.

reamintește că singura sursă de legitimitate democratică este sufragiul universal și că alegerea lui Alassane Ouattara reflectă voința suverană a poporului ivorian; îndeamnă, prin urmare, toate instituțiile ivoriene, inclusiv forțele de apărare și securitate ale Côte d’Ivoire (FDSCI), să cedeze fără întârziere autoritatea președintelui ales în mod democratic Ouattara și guvernului său;

5.

condamnă în termenii cei mai fermi escaladarea violenței din Côte d’Ivoire, în special utilizarea artileriei grele împotriva civililor, și pierderea a numeroase vieți omenești care a urmat; își exprimă puternica solidaritate cu toate victimele nevinovate ale nedreptății și violenței din Côte d'Ivoire, precum și cu familiile acestora; subliniază că violența împotriva civililor, inclusiv a femeilor, copiilor și a persoanelor strămutate internațional, nu pot fi tolerate și trebuie să înceteze imediat;

6.

condamnă ferm încălcările drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar comise, după cum s-a raportat, împotriva civililor, inclusiv execuțiile extrajudiciare și actele de violență sexuală; ia act de faptul că, în conformitate cu opinia CSONU, aceste acte ar putea fi considerate crime împotriva umanității; își exprimă opoziția fermă față de orice utilizare a mijloacelor de comunicare în masă pentru a incita la ură; solicită ridicarea imediată a tuturor restricțiilor impuse în ceea ce privește exercitarea dreptului la libertatea de exprimare; condamnă răpirea a patru persoane, printre care doi cetățeni ai UE, dintr-un hotel din Abidjan situat într-o zonă controlată de forțe pro-Gbagbo și solicită eliberarea imediată a acestora;

7.

insistă că aceste fapte nu pot rămâne nepedepsite și că nu trebuie precupețit niciun efort pentru identificarea și aducerea în fața justiției, inclusiv la nivel internațional, a celor responsabili de crime împotriva populației civile; salută, în acest context, înființarea unei comisii de anchetă de către Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU; ia act de faptul că CSONU a indicat că CPI poate decide cu privire la competența sa în ceea ce privește situația din Côte d’Ivoire; invită toți factorii implicați din Côte d’Ivoire să colaboreze cu aceste organisme, ca să se poată face dreptate; invită UE să ofere tot sprijinul necesar pentru aceste investigații;

8.

condamnă cu fermitate actele de intimidare și de obstrucție îndreptate împotriva ONUCI și a UE;

9.

salută sancțiunile suplimentare specifice, printre care interdicția de acordare a vizelor și înghețarea bunurilor, adoptate de CSONU, UA și Consiliul Uniunii Europene împotriva tuturor persoanelor și entităților care se opun autorității președintelui legitim, precum și deciziile luate de Banca Mondială și de Fondul Monetar Internațional, care au refuzat să colaboreze cu guvernul nelegitim; subliniază că aceste sancțiuni vor rămâne în vigoare până la revenirea la putere a autorităților legitime;

10.

salută faptul că Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 1975 (2011) a reamintit autorizația acordată ONUCI pentru ca să utilizeze toate mijloacele necesare pentru a-și duce la bun sfârșit mandatul de a proteja civilii, inclusiv pentru prevenirea utilizării în continuare a armamentului greu și a exprimat întregul sprijin al CSONU pentru o astfel de acțiune; solicită, în acest context, întărirea rapidă și semnificativă a capacității ONUCI de a asigura protejarea eficace a civililor în Côte d’Ivoire;

11.

constată că, în conformitate cu mandatul său, ONUCI a luat deja măsuri în Abidjan pentru a pune capăt utilizării armamentului greu și pentru a proteja civilii și personalul ONU, cu sprijinul forței franceze „Licorne”, la solicitarea Secretarului General al ONU;

12.

laudă și își afirmă sprijinul pentru eforturile de mediere întreprinse sub auspiciile Uniunii Africane și ECOWAS în vederea prevenirii unei confruntări și își reiterează apelurile către toate forțele politice din Côte d'Ivoire să dea dovadă de angajament față de o tranziție politică pașnică și democratică și să evite astfel noi vărsări de sânge; își manifestă sprijinul față de planul Uniunii Africane pentru o soluție pașnică cuprinzătoare la această criză și subliniază faptul că toate țările africane trebuie să dea dovadă de unitate și să acționeze în mod concertat, pentru a reinstaura pacea în Côte d'Ivoire;

13.

invită președintele Ouattara să faciliteze procesul de pace și reconcilierea națională, reamintind în același timp că nu există un termen de prescripție în cazul crimelor de război și al crimelor împotriva umanității;

14.

este profund îngrijorat de înrăutățirea situației umanitare din Côte d’Ivoire și din țările vecine, în special din Liberia; face apel la toți factorii de decizie din Côte d’Ivoire să asigure accesul nestânjenit și în condiții de siguranță al organizațiilor umanitare de pe teren în toate zonele țării; salută angajamentul asumat de UE, astfel cum a fost exprimat de comisarul Georgieva, de a contribui la soluționarea crizei umanitare;

15.

subliniază necesitatea unor acțiuni politice internaționale rapide pentru abordarea situației umanitare din Côte d’Ivoire și prevenirea unei noi crize a migrațiilor în regiune; invită Comisia și statele membre să-și coordoneze eforturile ce ceilalți donatori internaționali; invită comunitatea internațională să își onoreze promisiunile de a acorda ajutor umanitar pentru a răspunde la nevoile urgente ale populației din Côte d’Ivoire și din țările vecine;

16.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului de Securitate al ONU și Secretarului General al ONU, ONUCI, instituțiilor Uniunii Africane, ECOWAS, Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, guvernelor statelor membre și președintelui ales din Côte d’Ivoire, dl Alassane Ouattara.