52011DC0790

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CĂTRE CONSILIU

Primul raport anual privind punerea în aplicare a strategiei de securitate internă a UE

I. Introducere

În luna iulie a acestui an, un extremist de dreapta din Norvegia a săvârșit un atac terorist devastator. În august, autoritățile publice din Regatul Unit au realizat o acțiune-record de confiscare a unei cantități de 1,2 tone de cocaină. Pe întreg teritoriul UE, atacurile informatice fac din ce în ce mai multe ravagii în sistemele informatice publice și private. Aceste exemple reiterează în mod acut importanța existenței unor măsuri de contracarare a amenințărilor la adresa securității interne.

„Strategia de securitate internă a UE în acțiune”[1], adoptată în noiembrie 2010, a subliniat prioritățile pe care UE trebuie să se concentreze în următorii patru ani, și anume: (1) destrămarea rețelelor infracționale internaționale, (2) prevenirea terorismului și combaterea radicalizării și recrutării, (3) creșterea nivelurilor de securitate pentru cetățeni și întreprinderi în mediul informatic, (4) consolidarea securității prin gestionarea frontierelor, și (5) creșterea capacității de rezistență a Europei în caz de crize și dezastre.

Pe măsură ce amenințările la adresa securității apar și evoluează, UE trebuie să fie pregătită să reacționeze. Evaluările periodice privind amenințările și riscurile, realizate de organizații ale UE, precum Europol, Eurojust, Frontex și Centrul comun de situații al UE (SitCen), sunt necesare.

Cel mai recent raport al Europol[2] identifică trei amenințări emergente extrem de îngrijorătoare:

În primul rând, este vorba de aspectele legate de evoluția rapidă a tehnologiei internetului . În prezent, internetul reprezintă o parte integrantă și indispensabilă din viața de zi cu zi a cetățenilor UE, însă devine, de asemenea, un factor major care facilitează o gamă largă de activități criminale și un vehicul pentru propaganda teroristă. Din cauza dependenței din ce în ce mai mari de tehnologia internetului, societatea noastră a devenit mai vulnerabilă la atacurile informatice de mare anvergură, care pot viza administrațiile, sistemele de control industrial sau băncile.

În al doilea rând, este vorba de implicațiile potențiale ale actualei crize economice . Creșterea constrângerii financiare poate reduce resursele de care autoritățile publice dispun pentru a putea combate amenințările la adresa securității interne. Nu există nicio soluție evidentă și imediată la această situație, însă trebuie să conștientizăm cu toții constrângerile și consecințele sale.

O a treia amenințare o constituie impactul dimensiunii externe a securității asupra UE. Securitatea internă a UE este strâns legată de situația securității din vecinătatea Uniunii, după cum au demonstrat-o evenimentele recente din lumea arabă. Aceste evenimente care aduc democrație și prosperitate în regiune, au creat, de asemenea, mișcări de masă considerabile, creând o presiune crescândă asupra capacităților de gestionare a frontierelor ale țărilor vecine, inclusiv în ceea ce privește frontierele externe ale UE. De asemenea, deplasările continue ale persoanelor și lacunele în materie de guvernanță pot crea condiții pentru creșterea activității criminale și teroriste în regiunea Sahel. La sud-est de UE, țările din Balcanii de Vest reprezintă în continuare o sursă de îngrijorare din cauza activităților persistente ale criminalității transnaționale organizate, precum traficul de droguri, de persoane și de mărfuri contrafăcute.

Nevoia de a coopera la nivelul UE pentru a face față acestor provocări nu a fost niciodată atât de mare. În anii următori va fi necesară punerea în aplicare a acțiunilor identificate, ceea ce nu va fi însă suficient. Aceste obiective strategice trebuie să fie traduse în planuri și acțiuni concrete. În acest sens, Comisia salută metodologia adoptată pentru ciclul de politică al UE, Harmony, care va traduce prioritățile politice și evaluările privind amenințările în planuri de acțiune operaționale, în special în ceea ce privește problemele grave ale criminalității organizate internaționale, ale criminalității informatice și ale gestionării frontierelor, prin adoptarea celor opt priorități convenite de Consiliu[3].

Avansând în direcția punerii în aplicare a strategiei de securitate internă în acțiune, Comisia va continua să asigure respectarea deplină a statului de drept și a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv a dreptului la viață privată al persoanelor.

Următorul raport oferă o evaluare a punerii în aplicare a SSI în acțiune în 2011. Acesta subliniază situația securității interne a UE în ceea ce privește fiecare dintre cele cinci obiective ale SSI[4] și anticipă acțiunile posibile pentru 2012. O evaluare detaliată a principalelor măsuri puse în aplicare în 2011 poate fi găsită în anexă.

II. Situația securității interne a UE

1. Criminalitatea organizată/rețelele infracționale internaționale

Se observă apariția unui nou peisaj infracțional, marcat din ce în ce mai mult de grupuri extrem de mobile și flexibile, care operează în multiple jurisdicții și sectoare infracționale și care sunt ajutate, în special, de utilizarea ilegală, la scară largă, a internetului. Grupurile cu cele mai multe resurse au obținut diverse portofolii de interese comerciale infracționale, îmbunătățindu-și rezistența într-un moment de austeritate economică și consolidându-și capacitatea de a identifica și exploata noi piețe ilegale. Activitățile care implică niveluri scăzute de expunere la risc, cum ar fi fraudele legate de creditarea privind emisiile de carbon, fraudele legate de cardurile de plată și contrafacerea diverselor bunuri, atrag din ce în ce mai mult interesul grupărilor criminale existente.

Deși obiectivele grupărilor teroriste și cele ale grupărilor de criminalitate organizată sunt diferite, conexiunile dintre activitățile lor par a fi în creștere. Criminalitatea este utilizată din ce în ce mai des pentru finanțarea activităților teroriste[5]. Grupurile teroriste pot fi implicate în mod direct în criminalitatea organizată sau pot fi afiliate unor infractori sau grupări criminale, în domenii precum traficul de arme și droguri, traficul de persoane, frauda financiară, spălarea banilor și extorcarea de fonduri.

Cooperarea transfrontalieră dintre autorități reprezintă un element esențial în abordarea provocărilor la adresa securității interne a UE. Cu toate acestea, instrumentele disponibile pentru schimbul de informații, în special Inițiativa suedeză[6] și Deciziile Prüm[7], nu au fost încă puse în aplicare integral în statele membre. Este, încă, necesar un grad mai mare de coerență și consolidare a schimbului transfrontalier de informații între organele de aplicare a legii.

Cetățenii Europei trebuie să aibă siguranța că eliminarea efectivă a rețelelor infracționale este completată de coordonarea unor proceduri eficiente și corecte de urmărire penală. Cu toate acestea, diferitele instrumente pentru cooperarea judiciară și în materie de aplicare a legii nu au fost încă ratificate și puse în aplicare de către toate statele membre[8]. De asemenea, cerințele divergente ale statelor membre în legătură cu perchezițiile și confiscările transfrontaliere pot împiedica coordonarea unor acțiuni urgente în jurisdicții diferite. Un ordin european de anchetă ar consolida principiul recunoașterii reciproce și ar soluționa actualele dificultăți în ceea ce privește obținerea de informații și probe în cazurile transfrontaliere.

Valoarea globală a activelor înghețate și confiscate în UE rămâne scăzută în raport cu resursele estimate ale organizațiilor criminale. Este necesar să se depună eforturi suplimentare pentru a se putea urmări și confisca mai eficient activele provenite din săvârșirea de infracțiuni. Membrii criminalității organizate încearcă să reinvestească fondurile în activități legale, ceea ce înseamnă că este nevoie de norme mai stricte pentru combaterea spălării banilor și de mai multe acțiuni care să vizeze modalitățile prin care infractorii infiltrează economia licită.

În 2011, pentru a consolida instrumentele de care dispune UE în lupta împotriva criminalității organizate, Comisia a adoptat, printre altele, un pachet de măsuri anticorupție și a prezentat o propunere legislativă privind colectarea de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR) pentru zborurile care intră pe teritoriul UE sau care îl părăsesc.

Calea de urmat în 2012

Comisia:

- va adopta un pachet privind confiscarea și recuperarea activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni;

- va prezenta o propunere privind reforma Europol și CEPOL, precum și un program european de formare;

- va prezenta o propunere privind reforma Eurojust;

- va încerca să încheie două noi acorduri privind PNR cu SUA și Canada;

- va depune eforturi în vederea adoptării propunerii sale de directivă privind colectarea registrelor cu numele pasagerilor;

- va prezenta o comunicare privind modelul european de schimb de informații;

- va elabora o strategie în domeniul anchetelor financiare;

- va prezenta o propunere de directivă revizuită privind lupta împotriva spălării banilor/combaterea finanțării terorismului și

- va emite o strategie pe cinci ani privind traficul de persoane.

Statele membre sunt invitate:

- să pună în aplicare acțiunile prevăzute în cadrul ciclului de politică al UE;

- să își intensifice eforturile pentru a dezvolta abordarea administrativă, care să implice toate organismele din sectorul public, iar nu doar organele de aplicare a legii, să protejeze economia împotriva criminalității și a corupției;

- să realizeze progrese în ceea ce privește instituirea de oficii eficiente de recuperare a creanțelor și facilitarea schimbului de informații și de bune practici;

- să ratifice și să pună în aplicare instrumentele existente pentru cooperarea judiciară și în materie de aplicare a legii și pentru schimburile de informații, printre care se numără Inițiativa suedeză, directiva privind păstrarea datelor și Deciziile Prüm, precum și convențiile privind transferul procedurilor și asistența reciprocă în materie penală și

- să transpună fără întârziere directiva privind traficul de persoane.

2. Terorismul și radicalizarea

După un deceniu de la evenimentele din 11 septembrie, statisticile privind persoanele suspectate de terorism indică faptul că terorismul islamist rămâne amenințarea predominantă la adresa UE. Totuși, evenimentele tragice din Norvegia din luna iulie a acestui an ne reamintesc faptul că amenințarea reprezentată de terorism nu se limitează la un set unic de ideologii sau motivații religioase sau politice. Prima rețea de acțiune rapidă, instituită în 2005 după atacurile teroriste de la Londra, a fost activată pentru prima dată ca urmare a atacului din Norvegia și s-a dovedit a fi utilă.

Problema terorismului intern și a radicalizării cetățenilor UE devine din ce în ce mai mult o sursă de îngrijorare. UE trebuie să poată anticipa atât evoluția procesului radicalizării, cât și a tehnologiilor utilizate. Rețeaua UE pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare, lansată în septembrie 2011, este concepută astfel încât să faciliteze schimburile de cunoștințe, să sensibilizeze publicul și să identifice soluții noi și creative pentru combaterea extremismului violent. Comisia va garanta adoptarea unei abordări coerente cu cea a SEAE și a coordonatorului însărcinat cu lupta împotriva terorismului, în vederea combaterii extremismului violent atât în cadrul UE, cât și pe plan extern.

Riscul radicalizării persoanelor fizice nu poate fi eliminat total. Prin urmare, inițiativele care împiedică accesul teroriștilor la fonduri și la anumite materiale și care îmbunătățesc securitatea transporturilor vor fi esențiale în lupta împotriva terorismului. În 2010, Comisia a propus un plan de acțiune al UE pentru a întări securitatea transportului aerian de marfă, cu noi norme și o definiție a criteriilor de identificare a încărcăturii cu risc ridicat, iar în prezent a ajuns la ultima etapă a elaborării unei evaluări a riscurilor în ceea ce privește securitatea aviației la nivelul UE. În plus, ameliorarea schimbului de informații cu Europol și Eurojust ar facilita atât prevenirea, cât și urmărirea penală ulterioară a activităților teroriste.

Calea de urmat în 2012

Comisia:

- va organiza o conferință la nivel înalt privind combaterea extremismului violent, cu sprijinul rețelei UE pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare;

- va pregăti un set de propuneri privind utilizarea internetului de către teroriști, analizând mijloacele de combatere a radicalizării online;

- va propune un instrument legislativ cu privire la înghețarea activelor în vederea combaterii terorismului și a activităților asociate acestuia;

- va reexamina directiva privind desemnarea infrastructurilor critice europene;

- va prezenta un raport intermediar privind punerea în aplicare a planului de acțiune al UE în domeniul CBRN și o revizuire a planului de acțiune al UE privind explozivii;

- va propune unele opțiuni privind instituirea unui sistem UE de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste pe baza discuțiilor cu Consiliul și Parlamentul European și

- va propune unele opțiuni privind continuarea consolidării securității transportului, axate în special pe aspectele legate de transportul terestru.

Statele membre sunt invitate:

- să pună în aplicare planul de acțiune privind securitatea transportului aerian de marfă și

- să își intensifice eforturile de combatere a extremismului violent.

3. Criminalitatea și securitatea informatică

UE reprezintă o țintă principală pentru criminalitatea informatică, mai ales din cauza infrastructurii sale avansate de internet, a numărului mare de utilizatori și a utilizării crescânde a internetului în tranzacțiile comerciale și în sistemele de plată. Ca urmare a ritmului și complexității dezvoltării tehnologice, criminalitatea informatică este în continuă evoluție. Noile tendințe ale tehnologiei, precum dezvoltarea cloud computingului și intensificarea utilizării dispozitivelor mobile, dau naștere unor amenințări suplimentare la adresa utilizatorilor și agravează provocările în materie de aplicare a legii[9]. Utilizarea pe scară largă în UE a tehnologiei internetului a determinat, de asemenea, o expansiune fără precedent pe piață a materialelor pornografice cu minori și a furtului de proprietate intelectuală.

Internetul nu are granițe, însă jurisdicția în materie de urmărire penală a criminalității informatice continuă să se oprească la frontierele naționale. Statele membre trebuie să își pună în comun eforturile la nivelul UE cu scopul de a adopta o reacție comună. Aceasta ar presupune, de asemenea, utilizarea pe scară mai largă a capacităților existente ale agențiilor UE. Cooperarea cu partenerii internaționali va contribui, de asemenea, la consolidarea capacității UE de a lupta împotriva criminalității informatice.

În 2011 s-au înregistrat progrese în direcția pregătirii terenului pentru instituirea Centrului european de combatere a criminalității informatice, precum și pentru sprijinirea statelor membre în efortul acestora de a crea echipe naționale/guvernamentale de intervenție în caz de urgență informatică. Grupul de lucru UE/SUA privind criminalitatea informatică a reușit să obțină rezultate, atât la nivelul cooperării privind combaterea pornografiei infantile, cât și în ceea ce privește organizarea de exerciții comune privind modul de prevenire a atacurilor informatice.

Calea de urmat în 2012

Comisia:

- va elabora o strategie europeană globală pentru securitatea pe internet;

- va întreprinde toate pregătirile necesare în vederea configurării Centrului european de combatere a criminalității informatice, care urmează a fi înființat până în 2013 și

- pe baza lucrărilor realizate de grupul de lucru UE/SUA privind securitatea și criminalitatea informatică, va iniția cooperarea cu alți parteneri internaționali.

Statele membre sunt invitate:

- să pună în aplicare acțiunile prevăzute în cadrul ciclului de politică al UE;

- să își continue eforturile vizând dezvoltarea capacităților naționale de sensibilizare cu privire la criminalitatea informatică și de formare pe această temă și înființarea de centre de excelență;

- să ratifice Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică [10];

- să înființeze echipe naționale/guvernamentale de intervenție în caz de urgență informatică ( Computer Emergency Response Teams , CERT) și să creeze o rețea performantă;

- să îmbunătățească sistemele de raportare pentru criminalitatea informatică.

4. Gestionarea frontierelor

În cursul anului 2011, statele membre și FRONTEX au trebuit să își intensifice eforturile pentru a combate creșterea presiunii la frontierele externe ale UE. De la lansarea „operațiunii HERA” în 2006, FRONTEX a reușit să blocheze ruta de migrație ilegală dinspre vestul Africii înspre Insulele Canare. La granița de est a UE există în continuare operații de contrabandă pe scară mare. Comisia a prezentat însă, în acest an, o serie de acțiuni care trebuie întreprinse pentru a combate această situație[11]. Frontiera maritimă mediteraneeană și frontiera terestră cu Turcia sunt, și probabil vor fi în continuare, principalele puncte de trecere ilegală a frontierei în UE.

Ca urmare a recentelor evenimente din Africa de Nord, peste 50 000 de migranți au intrat în UE trecând frontiera maritimă mediteraneeană, ajutați adesea de către rețelele infracționale. Operațiunea comună „Hermes”, desfășurată de Frontex în februarie 2011, a avut un rol esențial în organizarea de operațiuni de patrulare de-a lungul acestei rute. De asemenea, echipa de intervenție rapidă la frontieră ( Rapid Border Intervention Team , RABIT), coordonată de Frontex, care, pentru prima dată, a oferit sprijin în gestionarea frontierelor la granița terestră dintre Grecia și Turcia, a contribuit, pe durata activității sale, la o reducere cu 75% a numărului de treceri ilegale.

În ianuarie 2011, Comisia a prezentat cadrul Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR). În colaborare cu șase state membre, FRONTEX a lansat un proiect-pilot la frontierele externe terestre/maritime. Acest proiect a contribuit la propunerea legislativă a Comisiei privind EUROSUR, care urmează să fie prezentată în decembrie 2011, astfel încât sistemul să devină operațional în 2013.

Gestionarea frontierelor externe trebuie să consolideze securitatea și să faciliteze călătoriile. Ținând seama de aceste obiective, Comisia a prezentat, în 2011, unele propuneri menite să îmbunătățească sistemul Schengen de evaluare și monitorizare, precum și o analiză a eventualei instituiri a unui sistem de intrare/ieșire și a unui sistem de înregistrare a călătorilor, în acord cu invitația lansată de Consiliul European.

Calea de urmat în 2012

Comisia:

- va prezenta propuneri pe baza rezultatelor discuțiilor cu privire la Comunicarea privind frontierele inteligente (sistemul de intrare/ieșire și programul de înregistrare a călătorilor) și

- va formula sugestii pentru îmbunătățirea coordonării controalelor la frontieră efectuate de diverse autorități naționale (poliție, polițiști de frontieră și autorități vamale).

Statele membre sunt invitate:

- să pună în aplicare acțiunile prevăzute în cadrul ciclului de politică al UE;

- să își continue eforturile cu privire la punerea în practică a EUROSUR și

- să participe în mod activ la dialogurile pe tema migrației, mobilității și securității cu noile guverne din Africa de Nord și Orientul Mijlociu.

5. Gestionarea crizelor și a dezastrelor

În ultimii ani, cetățenii europeni au avut de-a face cu diferite dezastre, atât naturale, cât și provocate de om. Ei trăiesc în continuare cu amenințarea unor acțiuni răuvoitoare, cum ar fi actele teroriste sau atacurile informatice, precum și a răspândirii ostile sau involuntare de agenți patogeni. Cutremurul din Aquila, Italia, criza cauzată de norul de cenușă provenit de la o erupție vulcanică din Islanda și atacul terorist din Norvegia din luna iulie reafirmă nevoia creșterii capacității UE de gestionare a crizelor și a dezastrelor. Mai mult, incidentul de la Fukushima a scos în evidență nu numai potențialul unui lanț cauzal de evenimente (de la un cutremur, la tsunami și apoi la o criză nucleară), ci și impactul global al acestor evenimente, de exemplu, asupra transportului internațional, vămilor și siguranței alimentare, care necesită soluții complexe de gestionare a riscurilor.

Complexitatea și întinderea acestor provocări impun necesitatea adoptării unei abordări cuprinzătoare în materie de evaluare a riscurilor și de elaborare a previziunilor, precum și în ceea ce privește prevenirea dezastrelor, capacitatea de reacție la acestea și atenuarea efectelor lor. În acest scop, UE și statele sale membre trebuie să își combine diferitele politici, instrumente și servicii de care dispun.

Datorită Europol, Frontex, Centrului comun de situații al UE (SitCen) și Centrului de monitorizare și informare al Comisiei Europene, UE este în măsură să beneficieze de anumite capacități și expertize în materie de colectare de informații, analiză, evaluare a amenințărilor și reacție în situații de urgență, în diferitele domenii ale securității interne. Cu toate acestea, una dintre principalele provocări pentru anii următori va fi deplasarea progresivă către o politică de gestionare a riscurilor coerentă, care să asocieze evaluarea amenințărilor și riscurilor de formularea și punerea în practică a politicilor. În 2011 au fost luate primele măsuri în această direcție.

Calea de urmat în 2012

Comisia:

- va contribui la elaborarea în continuare a unei politici UE de evaluare a amenințărilor și a riscurilor și va pregăti o prezentare generală a principalelor riscuri naturale și provocate de om cu care UE s-ar putea confrunta pe viitor;

- își va dezvolta în continuare capacitatea de evaluare strategică, în special prin reunirea expertizei existente a diferiților actori (Europol, Frontex și SitCen) în domeniul securității interne și

- va prezenta o propunere comună privind punerea în aplicare a clauzei de solidaritate împreună cu Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

Statele membre sunt invitate:

- să elaboreze periodic evaluări ale amenințărilor și riscurilor și

- să sprijine eforturile care vizează creșterea capacității de reacție la dezastre a Europei.

III. Concluzie

Prezentul raport privind securitatea internă a UE subliniază unele dintre aspectele care necesită o analiză mai detaliată din partea Parlamentului European, a statelor membre, a Comisiei și a societății în general.

Amenințările evidențiate în cadrul SSI în acțiune din noiembrie 2010 sunt la fel de importante și în 2011 și ar trebui să facă în continuare obiectul acțiunilor UE în materie de securitate internă.

În ceea ce privește lupta împotriva criminalității organizate , s-au înregistrat progrese semnificative, în special prin propunerea legislativă a UE privind colectarea registrelor cu numele pasagerilor în cazul zborurilor care intră pe teritoriul UE sau care îl părăsesc și prin adoptarea pachetului anticorupție. Trebuie să se obțină mai multe rezultate în ceea ce privește cooperarea judiciară și în materie de aplicare a legii și elaborarea unor abordări administrative în combaterea formelor grave de criminalitate.

În ceea ce privește terorismul și radicalizarea , printre realizări se numără în special crearea rețelei UE pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare. Adoptarea unei comunicări privind un sistem UE de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste constituie, de asemenea, un important pas înainte. Cu toate acestea, sunt necesare eforturi mai susținute în ceea ce privește definirea unui cadru pentru măsurile administrative privind înghețarea activelor deținute de teroriști și îmbunătățirea securității transportului terestru.

Măsurile de combatere a criminalității informatice evoluează satisfăcător. S-au înregistrat progrese în direcția creării Centrului european de combatere a criminalității informatice și a instituirii de echipe de intervenție în caz de urgență informatică. O serie de state membre trebuie să ia măsuri urgente pentru ratificarea Convenției de la Budapesta.

În domeniul gestionării frontierelor , instituirea EUROSUR este în direcția cea bună, dar trebuie continuate dialogurile pe tema propunerilor privind frontierele inteligente, precum și acțiunile vizând îmbunătățirea cooperării între agenții la nivel național.

Acțiunile legate de gestionarea crizelor și a dezastrelor au fost, de asemenea, continuate. În 2011 au fost desfășurate activități, de exemplu în domeniul evaluării riscurilor. Cu toate acestea, în domeniul gestionării crizelor sunt necesare mai multe eforturi, dacă se dorește atingerea obiectivului stabilit. Este esențial angajamentul și cooperarea deplină între statele membre, Comisie și SEAE.

S-au depus eforturi substanțiale pentru reducerea decalajului dintre securitatea internă și cea externă. Au fost lansate mai multe inițiative de încurajare a cooperării și coordonării: printre acestea se numără cooperarea practică în materie de terorism, criminalitatea transnațională și migrația ilegală din Balcanii de Vest, Cornul Africii și regiunea Sahel. În plus, SEAE și Comisia au elaborat un document comun pentru consolidarea legăturilor dintre politica de securitate și apărare comună (PSAC) și actorii din domeniul libertății, securității și justiției (JAI), care includea și posibilitățile de cooperare dintre misiunile de poliție întreprinse în cadrul PSAC și Europol.

În sfârșit, succesul oricărei strategii depinde de capacitatea sa de a obține rezultate concrete. Pentru SSI în acțiune, anul 2011 a fost un început promițător. Însă mai rămân trei ani și mai sunt încă multe de făcut pentru a garanta securitatea cetățenilor europeni. Pentru următorul raport anual, sunt necesare progrese la nivelul tuturor priorităților, dar în special în domeniul luptei împotriva infracțiunilor grave și a criminalității organizate, precum și în domeniul combaterii amenințării crescânde la adresa sistemelor informatice.

Anexă

Punerea în aplicare a celor cinci obiective privind SSI în 2011

Prezenta anexă prezintă o actualizare a punerii în practică a celor cinci priorități din strategia de securitate internă în acțiune, oferind informații cu privire la principalele rezultate preconizate începând din 2011 și un tabel care ilustrează stadiul de evoluție al măsurilor prevăzute în cadrul fiecărui obiectiv.

De la adoptarea SSI în acțiune în 2010, Consiliul a adoptat, de asemenea, pentru perioada 2011-2013, ciclul de politică al UE, „Harmony”, referitor la criminalitatea organizată. Acesta constă în opt priorități care se concentrează asupra combaterii infracțiunilor grave și criminalității organizate, a criminalității informatice, precum și asupra consolidării gestionării frontierelor[12]. Această metodologie este un pas important în direcția traducerii priorităților politice și a strategiei de securitate internă în operațiuni care duc la obținerea de rezultate concrete colective pentru securitatea internă.

Obiectivul 1 – Destrămarea rețelelor infracționale internaționale

Registrele cu numele pasagerilor în UE ( Passenger Name Records , PNR)

În februarie 2011, Comisia a prezentat o propunere legislativă privind colectarea registrelor cu numele pasagerilor în cazul zborurilor care intră pe teritoriul UE sau care îl părăsesc. Scopul acestei propuneri este de a permite autorităților competente din statele membre să analizeze datele în scopul prevenirii, detectării și urmăririi penale a infracțiunilor cu caracter terorist și a infracțiunilor grave. Propunerea este în prezent discutată de Parlamentul European și de Consiliu. Ea face parte dintr-o politică mai amplă privind PNR, care include încheierea de acorduri privind PNR cu țări terțe. Aceste acorduri permit utilizarea datelor PNR care provin din UE de către autoritățile responsabile cu aplicarea legii din aceste țări, în același scop. Acordurile în vigoare cu Canada și SUA sunt, în prezent, renegociate, în timp ce un nou acord a fost semnat cu Australia în septembrie 2011.

În cadrul programului anual de lucru din 2012[13], „Prevenirea și combaterea infracționalității” (ISEC), Comisia va aloca 25 de milioane EUR sub formă de oportunități de finanțare pentru crearea de unități PNR în statele membre.

Echipele comune de anchetă

Pentru a susține instituirea echipelor comune de anchetă (ECA), în special pe termen scurt, și pentru a contribui în mod practic și pozitiv la lupta împotriva infracționalității transfrontaliere, Comisia a furnizat o a doua rundă de finanțări, în valoare de 2,1 milioane de EUR, pentru proiectul Eurojust privind echipele comune de anchetă, denumit „Susținerea utilizării la scară largă a echipelor comune de anchetă”. Proiectul sprijină înființarea de noi ECA și dezvoltarea celor existente, prin îmbunătățirea accesului acestora la asistență financiară în următorii ani. În primul an, actualul proiect al Eurojust a sprijinit 33 de ECA, prin anchetarea unor infracțiuni precum traficul de droguri, traficul de persoane, imigrația ilegală, criminalitatea legată de autovehicule, criminalitatea informatică și criminalitatea financiară. Europol a contribuit, de asemenea, la instituirea și la activitățile echipelor comune de anchetă, grație rețelei sale rapide și securizate de comunicare și de schimb de informații, sprijinului în materie de logistică și medicină legală, precum și capacităților de analiză de care dispune.

Exemplul 1: Eurojust a sprijinit, printre altele, o echipă comună de anchetă stabilită între Germania și România, care cerceta activitățile unei grupări de criminalitate organizată implicată în traficul de persoane. Ca urmare a acestei anchete, 50 de persoane au fost acuzate de trafic de ființe umane și de infracțiuni aferente, 6 infractori au fost până în prezent condamnați, 148 de martori au fost audiați și o sumă de 860 000 EUR a fost confiscată (lichidități și bunuri). În cadrul proiectului de finanțare a ECA, Eurojust a contribuit la cheltuielile de călătorie și de cazare suportate de membrii echipei respective, ceea ce le-a permis acestora să instituie o comunicare directă și să realizeze acțiunile comune de anchetă menționate anterior. A fost prevăzut, de asemenea, sprijin financiar pentru traducerea materialelor de anchetă. Exemplul 2: Crearea unei ECA multilaterale, coordonate la nivelul Eurojust, a fost esențială pentru succesul anchetei și urmăririi penale a unor activități la scară largă de trafic de cocaină din America de Sud către Europa. Acordul privind ECA a fost semnat pentru o perioadă inițială de șase luni, însă a fost prelungit de câteva ori pentru a permite desfășurarea neîntreruptă a activității timp de mai bine de doi ani. Autoritățile de anchetă și autoritățile judiciare participante la ECA s-au întâlnit în mod periodic pentru a decide cu privire la strategiile comune și au făcut schimb de informații și de elemente de probă fără a se confrunta cu întârziere aferente cererilor tradiționale de asistență judiciară reciprocă. Procurorii și organele de aplicare a legii din țara X au fost prezenți în timpul audierilor suspecților din țara Y. Desemnarea liderilor ECA împuterniciți să conducă întreaga echipă în cursul operațiunilor derulate în propriile țări a facilitat aplicarea rapidă a legislației și măsurile de cooperare judiciară și în materie de aplicare a legii în diferitele jurisdicții. Eurojust a coordonat activitatea ECA la întrunirile de la Haga și a beneficiat de implicarea activă și contribuția în materie de analiză a Europol. Finanțarea din partea Eurojust a fost utilizată pentru a acoperi unele costuri precum cheltuielile de interpretare, de traducere a documentelor, de călătorie și de cazare. De asemenea, Eurojust a furnizat dispozitivele necesare pentru a permite o comunicare sigură între membrii ECA. ECA au contribuit la arestarea a aproximativ 30 de suspecți principali din întreaga lume și la confiscarea unei cantități mai mari de 1 000 kg de cocaină și a unor active în valoare de mai multe milioane de euro. |

Începând din februarie 2011, secretariatul rețelei de echipe comune de anchetă este operațional în cadrul Eurojust[14], în vederea creșterii gradului de conștientizare, soluționării problemelor și schimbului de bune practici între specialiști. Dispozițiile deciziei revizuite a Eurojust, care condiționează finanțarea comunitară a ECA de invitația de a participa adresată Eurojust (articolul 9f) și care garantează faptul că statele membre notifică Eurojust în cazul în care instituie o ECA [(articolul 13 alineatul (5)] vor contribui la oferirea unei perspective mai exacte asupra tuturor ECA existente în UE.

Combaterea corupției

Corupția a fost considerată mult timp drept o problemă în primul rând națională. Cu timpul, însă, a devenit evident că aceasta are și efecte transfrontaliere și că nu poate fi combătută cu succes ca problemă izolată. Infracționalitatea organizată transfrontalieră recurge frecvent la mită pentru facilitarea infiltrării în sistemul juridic. Cadrul juridic și instituțional necesar pentru combaterea corupției a fost, în mare măsură, instituit, însă punerea în aplicare a politicilor anticorupție rămâne neuniformă la nivelul UE. Programul de la Stockholm solicită Comisiei să dezvolte indicatori pentru măsurarea eforturilor statelor membre de combatere a corupției.

În iunie 2011, Comisia a adoptat un pachet legislativ anticorupție care a instituit un mecanism UE de raportare („Raportul UE anticorupție”) pentru evaluarea periodică a eforturilor depuse de statele membre în combaterea corupției. Raportul UE anticorupție va evalua realizările, eșecurile și punctele vulnerabile ale statelor membre, pentru a genera voința politică suplimentară necesară pentru a pune în aplicare abordări cu toleranță zero pentru corupție, a stimula învățarea inter pares și a facilita schimburile de bune practici. Comisia va publica respectivul raport o dată la doi ani, începând din 2013. Acesta se va concentra asupra aspectelor transversale, va identifica tendințele UE și va oferi analize și recomandări specifice pentru fiecare țară.

În cadrul pachetului anticorupție, un raport al Comisiei privind participarea Uniunii Europene la Grupul de state împotriva corupției (GRECO) din cadrul Consiliului Europei analizează diverse modalități de consolidare a cooperării între UE și GRECO, concluzionând că aderarea UE la GRECO este modalitatea adecvată de atingere a obiectivului programului de la Stockholm. Pe baza acestor constatări, Comisia va solicita Consiliului autorizarea de a iniția negocieri pentru participarea la GRECO. Astfel, se vor crea sinergii între sistemul de evaluare GRECO și Raportul UE anticorupție și se va asigura o abordare coerentă în ceea ce privește combaterea corupției la nivel european.

Cu sprijinul financiar al programului „Prevenirea și combaterea infracționalității” (ISEC), Transparency International a desfășurat cercetări comparative pe întregul teritoriu al Uniunii Europene pentru a evalua relevanța termenelor de prescriere în lupta împotriva corupției (proiect finalizat în martie 2011). Pentru identificarea atât a deficiențelor, cât și a bunelor practici în ceea ce privește termenele de prescriere, cercetarea examinează situația în țările UE 27 (analize aprofundate pentru 11 state membre și o prezentare generală a situației actuale pentru celelalte 16). Pe baza rezultatelor cercetărilor, Transparency International va solicita adoptarea, după caz, a bunelor practici identificate[15]. |

Confiscarea și recuperarea activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni

Pentru a recupera activele provenite din săvârșirea de infracțiuni, Comisia va prezenta propuneri legislative[16] în vederea consolidării cadrului juridic al UE[17] privind confiscarea și recuperarea în Uniunea Europeană a activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni și a consolidării recunoașterii reciproce a hotărârilor de înghețare și confiscare în domeniul criminalității grave.

Cu ajutorul ISEC, UE a oferit statelor membre asistență pentru înființarea și consolidarea oficiilor de recuperare a creanțelor. De exemplu, un proiect ISEC a avut drept rezultat, în 2010, înființarea Oficiului ungar de recuperare a activelor, precum și elaborarea de noi metode de lucru bazate pe cele mai bune practici din alte state membre[18]. Acest proiect, precum și alte proiecte în desfășurare, menite să favorizeze schimbul de bune practici între oficiile de recuperare a creanțelor (de exemplu CEART, FENIX) sunt prezentate periodic practicienilor cu ocazia reuniunilor platformei ARO a UE. |

Raport de activitate - tabel recapitulativ privind toate obiectivele și acțiunile SSI [pic]

Obiectivul nr. 2 – Prevenirea terorismului și combaterea radicalizării și a recrutării

Rețeaua UE pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare

Comisia a creat Rețeaua UE pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare ( Radicalisation Awareness Network , RAN), în parteneriat cu Comitetul Regiunilor. RAN a fost inaugurată la 9 septembrie 2011 de către comisarul Cecilia Malmström. RAN este o vastă rețea la nivelul UE formată din specialiști implicați în combaterea extremismului violent și include responsabili politici, funcționari însărcinați cu aplicarea legii și cu securitatea, autorități locale, cadre universitare, experți de teren și organizații ale societății civile, inclusiv grupuri ale victimelor. Obiectivul principal al rețelei este acela de a pune în comun experiențele, cunoștințele și bunele practici și, în special:

- de a permite comunicarea și colaborarea în rețea între membrii RAN pentru creșterea gradului de conștientizare cu privire la radicalizare și îmbunătățirea tehnicilor de comunicare în scopul combaterii propagandei teroriste;

- de a identifica, testa, evalua și compara abordările și lecțiile învățate în ceea ce privește combaterea extremismului violent și

- de a informa responsabilii politici atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre și de a acționa ca un canal de comunicare între Comisie și specialiștii din prima linie.

Prin intermediul ISEC, Comisia a susținut eforturile societății civile și ale organizațiilor publice care expun, traduc și combat propaganda teroristă, inclusiv manifestările acesteia pe internet. În vederea consolidării cooperării operaționale pentru combaterea activităților teroriste pe internet, Comisia a finanțat mai multe proiecte, printre care și proiectul multilateral condus de Germania și denumit „Explorarea rețelei extremiste islamice online din Europa”, care are drept obiect conținutul de natură teroristă adresat tinerilor europeni. În plus, fondurile ISEC au fost folosite, de asemenea, pentru a finanța un dialog public-privat în scopul elaborării unui cod european voluntar de conduită privind bunele practici de cooperare între autoritățile de aplicare a legii și sectorul privat, inclusiv furnizorii de servicii internet, precum și operatorii de rețea și liniile de asistență telefonică pentru plângeri. De asemenea, Comisia a utilizat fondurile ISEC pentru a veni în sprijinul responsabililor politici și pentru a îmbunătăți capacitățile autorităților de aplicare a legii din UE prin intermediul mai multor studii, inclusiv unul privind metodologiile și instrumentele tehnologice pentru detectarea cu eficacitate a conținutului violent pe internet și pentru localizarea autorilor. Se preconizează că acest studiu va fi prezentat până la sfârșitul anului 2011 și va contribui la anchetarea și urmărirea penală a celor responsabili pentru materialul ilegal. |

Extragerea și analizarea datelor de mesagerie financiară (TFTS UE)

UE a semnat Acordul privind Programul de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste cu Statele Unite (TFTP al SUA), care oferă cadrul juridic pentru transferul de date UE de mesagerie financiară dinspre UE către SUA în scopuri de combatere a terorismului. Un raport realizat în martie 2011 a demonstrat eficacitatea programului în lupta împotriva terorismului. Într-o primă etapă, o comunicare privind sistemul european de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (TFTS) a fost adoptată în iulie 2011, subliniind principalele alternative disponibile pentru instituirea unui astfel de sistem și indicând problemele majore care mai trebuie rezolvate înainte de crearea oficială a acestuia. Comunicarea urmărește intensificarea dezbaterii cu Parlamentul European și cu Consiliul, iar Comisia va aștepta rezultatul acestor discuții înainte de a prezenta o propunere legislativă.

Securitatea transporturilor

Sectoarele maritime și aeriene au demonstrat deja valoarea adăugată pe care mecanismele adecvate de comunicare și coordonare, precum și normele comune privind securitatea o pot aduce la nivelul UE, având în vedere natura transfrontalieră a industriei transporturilor. Comunicarea viitoare a Comisiei privind securitatea transporturilor se va concentra în mare măsură pe elaborarea unei abordări UE echivalente celei privind securitatea transportului terestru. Aceasta se va concentra, de asemenea, asupra necesității de a dispune de sisteme adecvate în transport (măsuri preventive, planificare de urgență pentru a face față incidentelor legate de securitate, planuri de redresare, formare profesională etc.), accentul fiind pus pe stabilirea rezultatelor în materie de securitate, mai degrabă decât pe definirea normelor de respectat de către sectorul transporturilor în materie de securitate.

Pentru a facilita elaborarea de politici în acest domeniu, în 2012 va fi înființat un grup consultativ privind securitatea transporturilor terestre. Printre aspectele prioritare pe care acesta va trebui să le aibă în vedere se va număra și necesitatea stabilirii unor standarde de securitate la nivelul UE pentru rețeaua feroviară de mare viteză.

Raport de activitate - tabel recapitulativ privind toate obiectivele și acțiunile SSI [pic]

Obiectivul nr. 3 – Creșterea nivelurilor de securitate pentru cetățeni și întreprinderi în mediul informatic

Centrul european de combatere a criminalității informatice

Comisia a mandatat efectuarea unui studiu de fezabilitate privind întrebările referitoare la locul și modul în care poate fi înființat Centrul european de combatere a criminalității informatice, care se preconizează că va fi viitorul punct focal în lupta împotriva criminalității informatice la nivel european. Primele rezultate ale acestui studiu, lansat în mai 2011, vor fi obținute înainte de sfârșitul anului curent. Rezultatele finale și recomandările aferente vor fi disponibile la începutul anului 2012. În așteptarea recomandărilor pe care studiul le va produce, Europol a decis în iunie 2011 să își regrupeze competențele în materie de combatere a criminalității informatice și a afectat resurse pentru a trata acest fenomen care se extinde rapid.

ISEC finanțează diverse proiecte de formare pentru organele însărcinate cu aplicarea legii în vederea anchetării criminalității informatice. De exemplu, un proiect ISEC finalizat la începutul anului 2011 a conceput și a organizat cursuri de formare în legătură cu anchetele criminalistice și internetul. Formarea s-a adresat personalului din diverse servicii de aplicare a legii și aparținând organelor europene și internaționale. S-a pus un accent special pe dezvoltarea unei cooperări mai strânse cu sectorul privat. La proiect au participat parteneri din toate statele membre ale UE și Europol[19]. La nivel național, Comisia a susținut financiar dezvoltarea capacităților naționale de sensibilizare și de formare cu privire la criminalitatea informatică, inclusiv prin crearea de centre de excelență. În 2011 au fost înființate patru astfel de centre: 2CENTRE (Franța și Irlanda), B-CCENTRE (Belgia) și 2CENTRE EST (Estonia). |

Echipe de intervenție în caz de urgență informatică ( Computer Emergency Response Teams , CERT)

În martie 2011, Comisia a adoptat o comunicare privind protecția infrastructurilor critice de informație (PICC)[20], care a analizat punerea în aplicare a planului de acțiune PICC 2009[21] și a descris acțiunile următoare atât la nivel european, cât și la nivel internațional. În mai 2011 Consiliul Telecom a adoptat concluziile aferente. Au fost identificate mai multe domenii în care erau necesare eforturi mai intense pentru consolidarea capacităților naționale de securitate informatică, în special cu privire la: crearea echipelor CERT naționale/guvernamentale și a unei rețele funcționale de echipe CERT naționale/guvernamentale în Europa până în 2012, dezvoltarea planurilor naționale de urgență privind incidentele în domeniul informatic și a unui plan european de urgență privind incidentele în domeniul informatic și organizarea în mod regulat a unor exerciții de simulare a incidentelor informatice la nivel național și paneuropean. Instituțiile UE au realizat progrese în direcția instituirii propriilor lor CERT, prin înființarea, la 1 iunie 2011, a unei echipe de preconfigurare a CERT. Aceasta va fi evaluată în termen de 12 luni, ceea ce va duce la o decizie privind condițiile de înființare a unei CERT pentru instituțiile UE.

Grupul de lucru UE/SUA privind securitatea și criminalitatea informatică

Pe lângă etapele specifice prezentate mai sus, Comisia și-a continuat colaborarea strânsă în cadrul parteneriatului strategic în Grupul de lucru UE/SUA pe tema securității și criminalității informatice, depunând eforturi pentru protejarea resurselor importante de pe internet împotriva abuzului și prevenind și sancționând abuzul sexual asupra minorilor pe internet.

Comportamentul pe internet

Împreună cu Serviciul european pentru acțiune externă, Comisia depune eforturi pentru conturarea unei poziții europene în ceea ce privește inițiativele recente privind comportamentul recomandat pe internet și pentru a oferi posibilitatea țărilor terțe de a adopta acte legislative privind criminalitatea informatică, de a crea capacități de anchetă și de a îmbunătăți rezistența rețelei, pe baza dispozițiilor Convenției de la Budapesta împotriva criminalității informatice.

Raport de activitate - tabel recapitulativ privind toate obiectivele și acțiunile SSI [pic]

Obiectivul nr. 4 – Consolidarea securității prin gestionarea frontierelor

Crearea EUROSUR

Pe parcursul anului 2011, s-au înregistrat progrese semnificative în privința continuării dezvoltării și punerii în aplicare a EUROSUR. În ianuarie 2011, Comisia a prezentat cadrul tehnic și operațional al EUROSUR și a identificat acțiunile care trebuie întreprinse pentru ca EUROSUR să devină operațional până în 2013[22]. În consecință, 16 din cele 18 statele membre situate la frontierele maritime meridionale și la cele terestre estice ale UE și-au înființat centrele naționale de coordonare în cursul anului 2011. În paralel, Frontex creează rețeaua EUROSUR, care va permite centrelor de coordonare naționale și Frontex să își comunice reciproc informații în condiții de securitate. În urma testării reușite între Frontex și centrul de coordonare național polonez pe parcursul verii, Frontex își va extinde rețeaua EUROSUR la alte cinci state membre până în noiembrie 2011. Activitatea Comisiei privind propunerea legislativă pentru EUROSUR, care va fi prezentată Consiliului la mijlocul lunii decembrie 2011, este în curs de finalizare.

În contextul EUROSUR și în strânsă cooperare cu COSI, mai multe state membre aflate în sudul Europei au început să pregătească crearea rețelei regionale „SEAHORSE Mediterraneo” cu unele dintre țările africane învecinate. În paralel, Frontex, Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA) și Centrul Satelitar al UE (CSUE) au elaborat în comun un concept de operațiuni pentru aplicarea comună a sateliților, a sistemelor de raportare a navelor și a altor instrumente de supraveghere. Mai multe aplicații ale acestui proiect de cooperare avut în vedere între agenții au fost testate pe parcursul anului 2011 între Frontex, EMSA, EUROPOL și CeCLAD-M[23] în vestul regiunii mediteraneene, ca parte a operațiunii comune Indalo a Frontex. În sfârșit, au fost înregistrate progrese în dezvoltarea mediului comun pentru schimbul de informații pentru domeniul maritim al UE. |

Crearea Sistemului de Informații privind Vizele (VIS)

Progrese semnificative au fost înregistrate în ceea ce privește finalizarea VIS în 2011. Ultimele două etape de testare a sistemului VIS central au fost efectuate cu participarea statelor membre. Așa-numitele teste operaționale ale sistemului și teste de acceptanță provizorie a sistemului au fost finalizate cu succes în al doilea și, respectiv, al treilea trimestru din 2011. În urma efectuării acestor teste cuprinzătoare și după primirea notificărilor privind finalizarea pregătirilor de către toate statele membre care participă la VIS, VIS a demarat la 11 octombrie 2011 în prima regiune de desfășurare (Africa de Nord). Sistemul va fi extins progresiv la regiunile următoare în cursul lunilor și anilor care vor veni. Gestionarea operațională a VIS îi va reveni C-SIS, autoritatea responsabilă pentru gestionarea operațională a SIS 1.

Gestionarea în comun a riscului în materie de circulație a mărfurilor la frontierele externe

Punerea în aplicare la nivelul întregii UE a modificărilor în materie de securitate aduse Codului Vamal și a cadrului comun de gestionare a riscurilor vamale a fost finalizată la 1 ianuarie 2011, inclusiv în ceea ce privește depunerea sistematică, prin mijloace electronice, a declarațiilor prealabile sosirii și ieșirii mărfurilor, analizele privind riscul, pe suport electronic, de către serviciile vamale din UE, schimbul de mesaje prin sistemul comun de gestionare a riscurilor vamale și programul privind agenții economici autorizați. Această aplicare completă pune bazele inițiativelor pentru îmbunătățirea capacităților de identificare și analiză a riscurilor.

Raport de activitate - tabel recapitulativ privind toate obiectivele și acțiunile SSI

[pic]

Obiectivul nr. 5 – Creșterea capacității de rezistență a Europei în caz de crize și dezastre

Punerea în aplicare a clauzei de solidaritate

Prin punerea în aplicare a clauzei de solidaritate, UE urmărește să pună în practică principiul solidarității prevăzut în Tratatul de la Lisabona (articolul 222). Lucrările necesare în acest scop au demarat.

Orientări privind evaluarea și cartografierea riscurilor pentru gestionarea dezastrelor și abordări naționale ale gestionării riscurilor

În vederea elaborării planificate a unei politici coerente de gestionare a riscurilor, care să creeze o legătură între evaluarea amenințărilor și riscurilor și procesul de luare a deciziilor, Comisia a elaborat, împreună cu statele membre, orientări privind evaluarea și cartografierea riscurilor pentru gestionarea dezastrelor[24], pe baza unei abordări care ia în considerare mai multe tipuri de pericole și de riscuri, cuprinzând, în principiu, toate dezastrele naturale și provocate de om, inclusiv consecințele atacurilor teroriste. Până la sfârșitul anului 2011, statele membre ar trebui să dezvolte abordări naționale ale gestionării riscurilor, inclusiv analize de risc.

Amenințări la adresa sănătății

Comisia Europeană este pe cale de a elabora o inițiativă privind securitatea sanitară în Uniunea Europeană pentru a proteja mai bine sănătatea cetățenilor împotriva amenințărilor transfrontaliere grave. Aspectele prevenirii și controlului amenințărilor reprezentate de bolile transmisibile la nivelul UE sunt deja abordate în cadrul legislației adoptate în 1998, care oferă o bază pentru supravegherea epidemiologică și coordonarea reacției. Acest sistem și-a demonstrat eficiența de mai bine de un deceniu. Cu toate acestea, nu există acte legislative asemănătoare în ceea ce privește amenințările la adresa sănătății pe care le prezintă agenții chimici și biologici, alții decât cei legați de bolile transmisibile sau de alte evenimente de mediu. Prin urmare, această inițiativă urmărește să analizeze posibilitatea și necesitatea de a se garanta că toate tipurile de amenințări la adresa sănătății publice sunt abordate în mod similar bolilor transmisibile. Ca parte a procesului de evaluare a impactului, Comisia a lansat o consultare cu părțile interesate care viza actorii din domeniul sănătății publice din statele membre. Rezultatele consultării vor sprijini pregătirea unei inițiative legislative care va fi prezentată înainte la sfârșitul anului 2011[25].

Protecția informațiilor clasificate

UE ar trebui să elaboreze o abordare integrată bazată pe o apreciere comună a situațiilor de criză. Anumite agenții din UE joacă un rol principal în acest proces, iar posibilitatea de a face schimb de informații clasificate la nivelul adecvat reprezintă o condiție prealabilă pentru facilitarea schimbului de informații și, dacă este cazul, pentru elaborarea de rapoarte comune UE de evaluare a amenințărilor și riscurilor. Coordonarea eficace între instituțiile, organismele și agențiile UE necesită un cadru general coerent pentru protejarea informațiilor clasificate. Comisia lucrează la elaborarea unui cadru general coerent pentru schimbul de informații clasificate cu agențiile UE, care să garanteze că informațiile clasificate beneficiază de același nivel de protecție ca și în celelalte instituții ale UE și în statele membre.

Capacitatea europeană de răspuns în situații de urgență

Comisia a prezentat o propunere de instituire a unei capacități europene de răspuns în situații de urgență[26] pe baza unor mijloace alocate în prealabil de către statele membre și puse la dispoziție pentru operațiuni UE și a unor planuri de urgență convenite în prealabil. UE trebuie să treacă de la acest tip de coordonare ad hoc către un sistem previzibil, planificat și convenit în prealabil. Astfel, răspunsul UE pentru combaterea dezastrelor va deveni mai eficace, mai eficient, mai coerent și mai vizibil. Acest obiectiv va fi realizat printr-o serie de acțiuni, printre care și evaluările periodice ale riscurilor, elaborarea unor scenarii de referință, cartografierea mijloacelor disponibile, elaborarea de planuri de intervenție, precum și crearea unei capacități europene de răspuns în situații de urgență sub forma unei rezerve voluntare de resurse puse la dispoziție de către statele participante pentru operațiunile UE, care ar urma să contribuie atât la planificarea, cât și la disponibilitatea mijloacelor pentru răspunsul european în situații de urgență. Un exercițiu de evaluare a impactului (inclusiv o consultare a părților interesate) a fost lansat pentru a veni în sprijinul propunerii Comisiei de reînnoire a legislației UE în materie de protecție civilă până la sfârșitul anului 2011.

Raport de activitate - tabel recapitulativ privind toate obiectivele și acțiunile SSI

[pic]

Chestiuni transversale

Coerența între dimensiunea internă și cea externă a securității

În prezent, se elaborează o serie de inițiative menite să promoveze cooperarea între aspectele interne și externe în materie de securitate. Pentru a asigura o mai strânsă colaborare și coordonare în domeniul securității UE, vor fi convocate reuniuni interinstituționale periodice de informare în vederea îmbunătățirii planificării și fluxului de informații în domeniul securității UE. Prima reuniune de acest fel, organizată între COSI și Comitetul politic și de securitate, a avut loc la 1 iunie 2011, în vederea unui schimb de opinii privind modul în care ar putea fi îmbunătățită sinergia între aspectele interne și externe ale securității UE. De asemenea, SEAE și Comisia au elaborat un document comun de consolidare a legăturilor dintre actorii din cadrul politicii de securitate și apărare comună (PSAC) și actorii din domeniul libertății, securității și justiției (JAI), care susține ideea că o colaborare mai strânsă între misiunile civile ale PSAC și actorii JAI ar putea conduce la progrese concrete în ceea ce privește securitatea europeană. Recomandările specifice prevăzute în documentul comun evidențiază schimbul de informații drept un aspect important și care trebuie îmbunătățit pentru a se putea găsi modalități de anticipare a evenimentelor, mai degrabă decât de reacție la acestea. În al doilea rând, trebuie promovată coordonarea în planificarea acțiunilor externe ale UE, întrucât cooperarea din amonte este esențială pentru planificarea misiunilor.

Un alt domeniu în care pot fi obținute rezultate concrete este cooperarea dintre misiunile de poliție din cadrul PSAC și Europol. Consiliul a recunoscut în repetate rânduri că PSAC[27] și multe dintre acțiunile externe în domeniul JAI aveau obiective comune sau complementare. Misiunile din cadrul PSAC au contribuit, de asemenea, în mod semnificativ la securitatea internă a UE, prin eforturile lor de susținere a combaterii infracțiunilor transnaționale grave în țările lor gazdă și de consolidare a respectării statului de drept. Consiliul European a încurajat consolidarea cooperării între JAI și PSAC pentru a dezvolta aceste obiective comune. De asemenea, programul de la Stockholm, adoptat de Consiliul European, prevede că Europol ar trebui să își intensifice cooperarea cu misiunile de poliție din cadrul PSAC și să contribuie la promovarea de standarde și de bune practici pentru cooperarea europeană în materie de aplicare a legii în țările din afara UE.

Este foarte important pentru domeniul JAI să se garanteze faptul că se creează o legătură strânsă cu acesta încă de la începutul procesului, în special în identificarea și evaluarea necesității unei acțiuni la nivelul UE într-o situație de criză. În acest mod, va fi posibilă o evaluare corectă și în timp util a expertizei necesare, ținând seama de situația criminalității organizate în respectiva regiune sau țară terță. Se va contribui astfel și la îmbunătățirea deciziilor politice și operaționale și la definirea sarcinilor care vor fi puse în aplicare ulterior de către misiunea de poliție civilă. Capacitățile analitice ale Europol și aplicația de rețea pentru schimbul securizat de informații (SIENA), care creează o conexiune între autoritățile de aplicare a legii din toate cele 27 de state membre ale UE, pot ajuta misiunile din cadrul PSAC să își adapteze metodele și să își precizeze obiectivele pentru a ține seama de imaginea paneuropeană a criminalității organizate, furnizată de Europol prin intermediul evaluărilor și analizelor sale privind amenințările.

Un al doilea factor, și anume schimbul de informații între misiunile de poliție din cadrul PSAC și Europol, este un aspect important al cooperării. Mecanismul de cooperare care implică schimbul de informații fără caracter personal este, în mare măsură, bine stabilit, grație unui acord administrativ încheiat între Europol și Secretariatul General al Consiliului. Prin urmare, principala problemă este modul în care poate fi făcut posibil schimbul direct cu Europol de date cu caracter personal colectate de sau în legătură cu misiunile de poliție din cadrul PSAC. În cazul EULEX Kosovo[28], unde mandatul include și sarcini executive, au fost luate măsuri speciale pentru a se permite schimbul de date cu caracter personal cu Europol. Acest mecanism ar putea servi drept exemplu de bune practici și ar putea fi aplicat în alte misiuni desfășurate în cadrul PSAC, de la caz la caz. Necesitatea de a stabili un cadru pentru protecția datelor, care să se aplice și PSAC, trebuie să fie evaluată.

Politica de extindere a UE continuă să fie unul dintre elementele principale care contribuie la securitatea internă a UE. Procesul de extindere prevede stimulente importante pentru ca țările vizate să adopte reforme prin care să își consolideze capacitățile de aplicare a legii și cele judiciare. În plus, dialogul referitor la liberalizarea regimului vizelor și mecanismul pentru perioada ulterioară liberalizării vizelor au contribuit în mod substanțial la punerea în aplicare a reformelor în țările din Balcanii de Vest.

De asemenea, UE vizează creșterea capacității țărilor partenere de a asuma rolul pe care îl dețin în abordarea principalelor amenințări actuale la adresa securității, păcii și stabilității în lume. În acest scop, prioritățile pe termen lung identificate în „Instrumentul de stabilitate (IdS)” prevăd construirea capacității inovatoare care combină asistența financiară și tehnică la nivel național, regional și transregional. Prioritatea 1 a acestui instrument se referă la sprijinul pentru eforturile internaționale de a atenua riscurile chimice, biologice, radioactive și nucleare (CBRN). Măsurile finanțate prin IdS vizează atenuarea riscurilor CBRN, inclusiv în ceea ce privește proliferarea armelor de distrugere în masă (ADM), în special prin intermediul unor politici care să favorizeze controlul eficient al substanțelor și agenților CBRN, controalele la export a bunurilor cu dublă utilizare și redirecționarea foștilor cercetători din domeniul armamentului către activități de cercetare cu caracter pașnic. Pentru perioada 2007-2013, a fost alocată o sumă de 300 de milioane EUR în acest scop și a fost lansată o inițiativă intitulată „Centre de excelență CBRN”, cu un buget alocat de aproximativ 100 de milioane EUR. Această inițiativă are ca obiectiv dezvoltarea, la nivel național și regional, a capacității instituționale necesare pentru combaterea riscurilor CBRN, indiferent dacă acestea sunt de origine criminală (proliferare, furt, sabotaj și trafic ilegal), accidentală (catastrofe industriale, precum Bhopal sau Fukushima, și transporturi) sau naturală (în principal pandemii).

În ceea ce privește criminalitatea organizată, terorismul, traficul de droguri, de persoane și de arme și amenințările la adresa infrastructurii critice, prioritatea nr. 2 a Instrumentului de stabilitate se concentrează asupra consolidării capacităților în strânsă colaborare cu țările beneficiare. De obicei, capacitățile de securitate sunt consolidate la nivel național, regional și, în cele din urmă, transregional. Pentru perioada 2007-2013, o sumă în valoare de 118 milioane EUR a fost alocată pentru aceste măsuri.

Sprijinul financiar

Comisia dorește să se asigure că activitățile legate de securitate, inclusiv cercetarea în domeniul securității, politica industrială și proiectele desfășurate în cadrul programelor de finanțare în legătură cu securitatea internă a UE, sunt în concordanță cu obiectivele strategice ale SSI. Finanțarea UE care ar putea fi necesară pentru perioada 2012-2013 va fi furnizată în cadrul programelor financiare actuale [„Prevenirea și combaterea infracționalității” (ISEC) și „Prevenirea, pregătirea și gestionarea consecințelor terorismului și ale altor riscuri legate de securitate” (CIPS)]. În această privință, programul anual de lucru al ISEC pentru 2011 reflectă domeniile prioritare ale SSI în acțiune. În plus, Comisia a realizat o evaluare[29] privind rezultatele și aspectele calitative și cantitative ale programului-cadru „Securitate și protecția libertăților” (2007-2013), care se compune din cele două programe ISEC și CIPS.

Pentru perioada ulterioară anului 2013, finanțarea pentru securitatea internă va fi analizată în contextul unei dezbateri la nivelul Comisiei privind toate propunerile care trebuie înaintate pentru acea perioadă. Ca parte a respectivei dezbateri, Comisia a propus instituirea unui fond pentru securitatea internă (FSI) în viitorul cadru financiar multianual, care să reflecte obiectivele strategice și prioritățile strategiei de securitate internă, să faciliteze cea mai bună aplicare posibilă a acțiunilor prioritare de către autoritățile și agențiile naționale relevante și să rămână suficient de flexibil pentru a permite adaptarea la noi amenințări și provocări la adresa securității. Comisia consideră că actualul dezechilibru dintre finanțarea cercetării și finanțarea operațională trebuie eliminat prin sprijinirea unor activități specifice de testare și validare (de exemplu, prototipuri de sistem) prin intermediul FSI propus. Aceasta va permite exploatarea mai sistematică a rezultatelor cercetării de înaltă calitate din domeniul securității și utilizarea la scară largă a acestora de către autoritățile de aplicare a legii.

Cercetarea în domeniul securității și cooperarea cu sectorul privat

Cercetarea în domeniul securității este finanțată în cadrul unei teme specifice din cel de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare (2007-2013). Comisia se asigură că programarea globală este în deplină concordanță cu politicile de securitate ale UE, după cum o arată, de asemenea, majoritatea celor peste 200 de proiecte de cercetare finanțate până în prezent în cadrul acestui program. Obiectivele SSI sunt bine reflectate în programele de lucru 2011-2012 privind cercetarea în domeniul securității. Pentru programul de lucru 2013, care va furniza aproximativ 290 de milioane EUR, o analiză este în curs, ea urmând să contribuie la identificarea celor mai importante lacune și nevoi în materie de cercetare, ținând, de asemenea, cont de prioritățile stabilite de SSI în acțiune.

După 2013, cercetarea în domeniul securității va continua să fie finanțată prin viitorul instrument multianual pentru cercetare și inovare („Orizont 2020”). Propunerea Comisiei privind bugetul total pentru cercetare și inovare în viitorul cadru financiar multianual corespunde unei creșteri de 46 % care ar trebui să se reflecte în cota alocată cercetării în domeniul securității.

Pentru a alinia mai bine fondurile asociate securității cu politicile, Comisia a intensificat, de asemenea, dialogul cu sectorul privat, în special cu sectorul industrial. În acest scop, s-a propus organizarea unei mese rotunde periodice (anuale) la nivel înalt între sectorul public și cel privat, în care instituțiile și organismele UE, statele membre, precum și sectorul privat să își poată comunica reciproc ideile cu privire la cea mai bună modalitate de punere în practică a priorităților SSI. Prima astfel de masă rotundă la nivel înalt în domeniul securității între sectorul public și reprezentanții sectorului privat din UE și statele membre a avut loc în februarie 2011. În plus, pentru a valorifica potențialul neexploatat al unei piețe deplin funcționale în sectorul securității, Comisia pregătește în prezent o comunicare privind politica UE în ceea ce privește industria securității.

[1] Comunicarea Comisiei: Strategia de securitate internă a UE în acțiune: cinci pași către o Europă mai sigură – COM(2010) 673/3 (denumită în continuare „SSI în acțiune”).

[2] A se vedea Europol: Evaluarea privind amenințarea pe care o reprezintă criminalitatea organizată (OCTA) 2011.

[3] A se vedea concluziile Consiliului privind stabilirea priorităților UE pentru lupta împotriva crimei organizate între 2011 și 2013; doc. 11050/11, JAI 396 COSI 46 ENFOPOL 184 CRIMORG 81 ENFOCUSTOM 52 PESC 718 RELEX 603. A se vedea, de asemenea, anexa.

[4] SSI a fost elaborată de Europol cu contribuții din partea Eurojust, Frontex, Comisiei/DG ECHO, printre altele pe baza documentelor strategice – Evaluarea Europol privind amenințarea pe care o reprezintă criminalitatea organizată (OCTA) 2011, Raportul privind situația și tendințele terorismului (TE-SAT) 2011, Analiza anuală a riscurilor realizată de Frontex (ARA) 2011 și Analiza anuală a riscurilor în Balcanii de Vest (WB ARA) 2011 – și a cazurilor gestionate de Eurojust, reflectate în raportul său anual pentru 2010.

[5] A se vedea Europol: EU Terrorism Situation and Trend Report (Raportul privind situația și tendințele terorismului) (TE-SAT) 2011.

[6] Directiva-cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006.

[7] Deciziile 2008/615/JAI și 2008/616/JAI ale Consiliului (Deciziile Prüm).

[8] Printre acestea se numără Convenția europeană privind transferul de proceduri în materie penală din 1972 și Convenția privind asistența reciprocă în materie penală din 2000, încheiată între statele membre ale UE.

[9] A se vedea Europol: Threat Assessment on Internet Facilitated Organised Crime (Evaluarea amenințărilor reprezentate de criminalitatea organizată facilitată de internet) (iOCTA) 2011.

[10] Până în prezent, Austria, Belgia, Republica Cehă, Grecia, Irlanda, Luxemburg, Malta, Polonia și Suedia nu au ratificat convenția.

[11] http://ec.europa.eu/anti_fraud/documents/Working-paper.pdf

[12] Ciclul politic Harmony al UE cuprinde următoarele opt priorități:

1. Diminuarea capacității grupărilor de criminalitate organizată care își desfășoară activitatea sau sunt situate în vestul Africii de a face trafic de cocaină și heroină înspre UE și în interiorul acesteia;

2. Diminuarea rolului cheie al Balcanilor de Vest, ca importantă zonă de tranzit și de depozitare a produselor ilicite destinate UE și centru de logistică pentru grupările de criminalitate organizată, inclusiv cele care vorbesc limba albaneză;

3. Diminuarea capacității grupărilor de criminalitate organizată de a facilita imigrația ilegală în UE, în special prin sudul, sud-estul și estul Europei și mai ales la frontiera dintre Grecia și Turcia și în zonele de criză din zona mediteraneeană aflate în apropierea Africii de Nord;

4. Reducerea producției și distribuției în UE de droguri de sinteză, inclusiv de noi substanțe psihoactive;

5. Eliminarea traficului către UE, în special în containere, de bunuri ilicite, inclusiv cocaină, heroină, canabis, bunuri contrafăcute și țigări;

6. Combaterea tuturor formelor de trafic de persoane și trafic de migranți prin vizarea grupărilor de criminalitate organizată care desfășoară astfel de activități infracționale în punctele nodale de criminalitate din sudul, sud-vestul și sud-estul UE;

7. Reducerea capacităților generale ale grupărilor mobile (itinerante) de criminalitate organizată de a săvârși activități criminale;

8. Intensificarea luptei împotriva criminalității informatice și a utilizării necorespunzătoare a internetului de către grupările de criminalitate organizată.

[13] C (2011) 6306 final, adoptată la 19 septembrie 2011.

[14] Decizia 2002/187/JAI a Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2003/659/JAI a Consiliului și Decizia 2009/426/JAI a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind consolidarea Eurojust.

[15] Countdown to Impunity: Corruption-related Statutes of Limitation in the European Union (EU) [Numărătoare inversă până la impunitate: Termenele de prescriere în legătură cu corupția în Uniunea Europeană (UE) ]- JLS/2008/ISEC/100.

[16] Adoptare prevăzută pentru 2012.

[17] Deciziile-cadru ale Consiliului: 2001/500/JAI privind spălarea banilor și confiscarea, 2005/212/JAI privind confiscarea extinsă, 2003/577/JAI și 2006/783/JAI, privind recunoașterea reciprocă a ordinelor de înghețare și, respectiv, de confiscare. .

[18] Dezvoltarea metodelor și tehnicilor de investigație în domeniul recuperării activelor – JLS/2008/ISEC/FPA/C1/018.

[19] Titlu și referință: Cybercrime Investigation – Developing and disseminating an accredited international training programme for the future (Anchete în materie de criminalitate informatică – Dezvoltarea și diseminarea unui program acreditat internațional de formare pentru viitor) - JLS/2008/ISEC/FP/C4-077.

[20] COM(2011)163, Comunicarea Comisiei privind protecția infrastructurilor critice de informație „Realizări și etape următoare către un context global de securitate cibernetică”.

[21] COM(2009)149, Comunicarea Comisiei privind protecția infrastructurilor critice de informație „Protejarea Europei de atacuri cibernetice și perturbații de amploare: ameliorarea gradului de pregătire, a securității și a rezilienței”.

[22] Document de lucru al serviciilor Comisiei de stabilire a cadrului tehnic și operațional al EUROSUR și a acțiunilor de întreprins pentru înființarea acestuia, SEC(2011)145final din 28.1.2011. A se vedea, de asemenea, COM(2008)68final din 13.2.2008 și SEC(2009)1265final din 24.9.2009.

[23] Centre de Coordination pour la lutte antidrogue en Méditerranée .

[24] Document de lucru al serviciilor Comisiei referitor la Orientările privind evaluarea și cartografierea riscurilor pentru gestionarea dezastrelor, SEC (2010) 1626 final din 21.12.2010.

[25] Adoptare prevăzute la 7 decembrie 2011.

[26] Comunicarea Comisiei intitulată „Consolidarea răspunsului european în caz de dezastre: rolul protecției civile și al asistenței umanitare”, 26.10.2010, COM(2010) 600 final.

[27] Trimiterile la „PESA” (politica europeană de securitate și apărare) trebuie citite ca trimiteri la „PSAC” (politica de securitate și apărare comună), în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. .

[28] În urma adoptării proiectului de concluzii ale Consiliului Uniunii Europene privind posibilele mecanisme de cooperare dintre misiunile PESA civile și EUROPOL în domeniul schimbului reciproc de informații din 17 noiembrie 2008, a fost pus în aplicare schimbul de date cu caracter personal între EUROPOL și EULEX Kosovo: Datele cu caracter personal sunt transferate între EULEX [de către EUOCI (Oficiul Uniunii Europene pentru informații din domeniul judiciar) și EUROPOL prin unitățile naționale EUROPOL (UNE) situate în capitalele a trei state membre (FI, SE, UK)].

[29] Comunicarea Comisiei privind evaluarea intermediară a programului-cadru „Securitate și protecția libertăților” (2007-2013), COM(2011) 318 final.