18.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 113/56

—

se exprimă în favoarea ideii de a ameliora situația victimelor criminalității și statutul acestora. Aceasta reprezintă un element important al punerii în aplicare a Programului și a Planului de acțiune de la Stockholm în vederea creării unui veritabil spațiu de libertate, securitate și justiție în Europa, care, la rândul său, constituie un element fundamental al integrării europene și un obiectiv al Uniunii Europene;

—

salută faptul că autoritățile locale și regionale sunt implicate în eforturile depuse în acest sens. Ele joacă un rol esențial ca furnizori a multora din serviciile și structurile de sprijin pentru victimele criminalității; iar normele minime comune propuse la nivelul UE vor continua să aibă în mod inevitabil repercusiuni asupra nivelului local și regional după ce Comisia va adopta pachetul privind drepturile victimelor;

—

subliniază că pachetul legislativ privind drepturile victimelor, propus de Comisie, va avea repercusiuni considerabile asupra nivelului regional și local, mai ales de ordin financiar;

—

consideră că este important să fie găsite soluții pentru a crea un echilibru între drepturile victimelor și garantarea prezumției de nevinovăție în cadrul procedurilor penale și drepturile individuale ale persoanelor suspecte sau condamnate;

—

propune ca UE să-și asume un rol mai activ în coordonarea sarcinilor între statele membre.

Raportor

dl Per Bødker ANDERSEN (DK-PSE), viceprimar și membru al Consiliului local Kolding

Documente de referință

1.

se exprimă în favoarea ideii de a ameliora situația victimelor criminalității și statutul acestora. Aceasta reprezintă un element important al punerii în aplicare a Programului și a Planului de acțiune de la Stockholm în vederea creării unui veritabil spațiu de libertate, securitate și justiție în Europa, care, la rândul său, constituie un element fundamental al integrării europene și un obiectiv al Uniunii Europene, astfel cum a fost definit la articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind UE. Propunerile privind îmbunătățirea protejării sunt destinate în mod deosebit categoriilor mai vulnerabile de victime ale criminalității, mai ales copiilor;

2.

constată în acest context că dezvoltarea unor norme minime comune în materie de libertate, securitate și justiție contribuie la coeziunea Uniunii Europene și, prin urmare, solicită statelor membre să participe la aceste politici în beneficiul tuturor cetățenilor;

3.

salută faptul că autoritățile locale și regionale sunt implicate în eforturile depuse în acest sens. Ele joacă un rol esențial ca furnizori a multora din serviciile și structurile de sprijin pentru victimele criminalității; iar normele minime comune propuse la nivelul UE vor continua să aibă în mod inevitabil repercusiuni asupra nivelului local și regional după ce Comisia va adopta pachetul privind drepturile victimelor;

4.

este convins că un grad mai mare de protejare a victimelor este important în vederea reducerii la minim a impactului general al criminalității, pentru a ajuta victimele să depășească consecințele fizice și psihice ale infracțiunii;

5.

atrage atenția asupra faptului că reglementarea drepturilor victimelor are consecințe diferite de natură socială, criminologică, dar și financiară, pentru care vor trebui găsite soluții echilibrate. Îmbunătățirea situației victimelor presupune luarea în considerare a anumitor aspecte economice, în special la nivel regional și local, precum și a unor aspecte de securitate juridică;

6.

reamintește că reglementarea drepturilor victimelor poate avea repercusiuni asupra statutului persoanelor suspectate sau inculpate. Comitetul consideră că trebuie căutate soluții care pun în prim-plan interesele victimelor, fără a periclita însă protecția juridică a persoanelor suspectate sau acuzate. Respectul pentru demnitatea umană a persoanelor suspectate și acuzate – inclusiv în cazul unor infracțiuni grave – reprezintă un element esențial al statului de drept, care constituie unul din principiile fondatoare ale integrării europene și premisa unor soluții durabile și viabile, inclusiv pentru victime. Acesta include prezumția de nevinovăție până la dovedirea vinovăției și dreptul la un proces echitabil. Fără respectarea drepturilor persoanelor suspectate sau acuzate, crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în Uniunea Europeană nu este posibilă. În acest context, Comitetul Regiunilor dorește să reamintească faptul că și aleșii de la nivel local și regional sunt obligați să asigure acest echilibru;

7.

salută faptul că pachetul legislativ privind drepturile victimelor prezentat de Comisie se compune în esență dintr-un set de norme minime care stabilesc un nivel minim de drepturi, dar oferă fiecărui stat membru posibilitatea de a depăși acest nivel minim. Comitetul dorește să reamintească faptul că aceste norme europene nu trebuie în niciun caz să afecteze în mod negativ drepturile victimelor în niciunul din statele membre. Trebuie căutate soluții echilibrate, care să țină seama de contextul național și regional și care să fie adaptate situației, culturii și tradițiilor din fiecare stat. Acest deziderat este în conformitate cu articolul 82 alineatul (2) din TFUE, care prevede că trebuie să se țină seama de diferențele dintre tradițiile juridice și sistemele de drept ale statelor membre, și corespunde în același timp principiilor subsidiarității și proporționalității, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind UE;

8.

reafirmă că necesitatea unor soluții echilibrate include cerința de a face o distincție în ceea ce privește sprijinul acordat victimelor și drepturile procedurale în funcție de gravitatea și importanța problemei care trebuie rezolvată. Protejarea drepturilor victimelor constituie un subiect deosebit de larg, care cuprinde diferite forme de criminalitate și o serie de măsuri diferite de ordin juridic, social, economic, medical și psihologic. Comitetul Regiunilor recomandă căutarea de soluții diferențiate, care să respecte întotdeauna principiul proporționalității, pentru a se ajunge astfel la un echilibru adecvat între problemă și soluția acesteia;

9.

subliniază că pachetul legislativ privind drepturile victimelor, propus de Comisie, va avea repercusiuni considerabile asupra nivelului regional și local, mai ales de ordin financiar. Acesta nu afectează numai regiunile din statele membre ale UE cu structuri federale, ci și nivelul local, deoarece în multe cazuri poliția comunitară și alte autorități locale reprezintă primul punct de contact pentru victimele criminalității. Deseori, aceste autorități locale sunt cele obligate să se ocupe de categoriile deosebit de vulnerabile de victime, cum ar fi copiii, minorii și persoanele cu handicap. Prin urmare, Comitetul Regiunilor atrage atenția asupra faptului că trebuie găsite soluții financiare adecvate în diferitele contexte naționale existente în state membre, pentru a garanta că protejarea victimelor va fi îmbunătățită în conformitate cu propunerile și că autoritățile locale și regionale vor fi în măsură să-și respecte obligațiile;

10.

subliniază importanța fundamentală a eforturilor în vederea consolidării cooperării transfrontaliere între diferitele autorități, menite să îmbunătățească protejarea victimelor. Asemenea programe de cooperare, în cadrul cărora autoritățile locale și regionale joacă în mod natural un rol central, ar trebui să fie consolidate atât vertical (relațiile dintre autoritățile locale/regionale și cele naționale), cât și orizontal (relațiile dintre diferitele autorități de la nivel local și/sau regional). Aceste structuri devin importante mai ales atunci când o procedură penală prezintă dimensiune transfrontalieră și victima își are reședința în alt stat membru al UE;

În acest context, Comitetul Regiunilor regretă că dispozițiile cu privire la coordonarea eforturilor de cooperare, prevăzute la articolul 25 din propunerea de directivă, nu s-au modificat din 2001 și se adresează în mod exclusiv statelor membre;

11.

consideră că autoritățile locale și regionale dispun deja de o experiență diversificată și cunoștințe de specialitate în ceea ce privește sprijinul și asistența acordate victimelor. Utilizarea acestor cunoștințe și schimbul de experiență – inclusiv în activitatea legislativă – pot contribui la atingerea obiectivelor stabilite de Comisie și, prin urmare, ar trebui sprijinite;

12.

în ceea ce privește pachetul privind drepturile victimelor, Comitetul Regiunilor propune o abordare mai directă a rolului pe care îl au în acest sens regiunile și orașele. Dacă organul legislativ al Uniunii consideră că autorităților locale și regionale ar trebui să le revină un rol important, atunci acest fapt ar trebui menționat în mod explicit, de exemplu în considerentele propunerii de directivă (a se vedea amendamentul 2);

13.

invită să se reflecteze asupra modalității prin care cunoștințele de specialitate existente la nivelul autorităților regionale și locale pot fi utilizate în cadrul eforturilor de îmbunătățire a sprijinului și asistenței acordate victimelor unor infracțiuni. Acest lucru ar trebui realizat în orice caz acordând o importanță mai mare pregătirii profesionale a ofițerilor de poliție, a asistenților sociali și a altor categorii profesionale de la nivel local, care, de obicei, sunt primele care intră în contact cu victimele;

14.

consideră că este important să fie găsite soluții pentru a crea un echilibru între drepturile victimelor și garantarea prezumției de nevinovăție în cadrul procedurilor penale și drepturile individuale ale persoanelor suspecte sau condamnate. Prin urmare, propune ca acest lucru să fie menționat în mod explicit în considerentul 7 al propunerii de directivă (a se vedea amendamentul 1);

15.

consideră că regiunile și orașele ar trebui implicate în eforturile de căutare a căilor posibile pentru o mai bună cooperare transfrontalieră între autoritățile locale și regionale din diferitele state. În acest sens, este esențial să se desemneze, pentru regiuni și orașe, interlocutori care să joace rolul de puncte de contact pentru informațiile cu privire la activitățile respective ale diferitelor autorități;

16.

propune ca UE să-și asume un rol mai activ în coordonarea sarcinilor între statele membre, inclusiv la nivel local și regional. Acest lucru ar putea fi realizat prin crearea unui mecanism de coordonare la nivelul UE, căruia să-i revină sarcina de a sprijini colaborarea dintre autoritățile statelor membre, prin elaborarea unor studii generale și prin coordonarea unor proceduri concrete, de exemplu prin rolul de intermediar în stabilirea de contacte între autoritățile de resort de la nivel local și regional din diferite state membre. Această structură ar putea elabora și gestiona, de asemenea, o bază de date de bune practici, așa cum a propus CoR în avizul său cu privire la Programul de la Stockholm (1);

17.

ar trebui luate în considerare, de asemenea, modalitățile corespunzătoare care să le permită victimelor accesul la informații practice și asistență la nivelul UE. Un serviciu telefonic de urgență pentru victime la nivel UE ar putea probabil îmbunătăți situația victimelor unor infracțiuni comise în străinătate, atât în timpul în care acestea se află în străinătate și au nevoie de diferite tipuri de ajutor și sprijin, cât și după reîntoarcerea lor acasă și în contactul cu autoritățile statului în care a fost comisă infracțiunea;

18.

dorește să atragă atenția și asupra vastelor experiențe și cunoștințe de specialitate ale actorilor privați și ale altor actori în acest domeniu. Prin urmare, CoR propune ca atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice și organizațiile neguvernamentale de asistență și protecție a victimelor, existente la nivel național și la nivelul regiunilor și orașelor, să fie implicate în eforturile de ameliorare a situației victimelor. Acest lucru ar putea fi realizat prin coordonarea eforturilor la nivelul UE în ceea ce privește evaluarea experiențelor dobândite, cu participarea diferiților actori privați și a altor actori care să contribuie la îmbunătățirea cooperării;

19.

consideră că este deosebit de important să se aibă în vedere nevoia de sprijin și asistență pe care o au copiii și adolescenții în cazul unor infracțiuni. Din punctul său de vedere, normele minime privind ajutorul acordat copiilor și adolescenților care au devenit victime ale unor infracțiuni ar trebui să fie incluse cât mai clar și neechivoc cu putință în legislația UE, fără a se limita doar la declarații de intenție;

20.

subliniază că cunoștințele criminologice și victimologice cu privire la copii și adolescenți care devin victime ale criminalității sunt în plină dezvoltare și atrage atenția asupra faptului că noile concluzii în acest sens vor trebui luate în considerare la elaborarea și actualizarea legislației UE în acest domeniu. Mai precis, datele științifice arată că s-ar recomanda o abordare care să țină seama mai bine decât cea a Comisiei Europene de diferitele stadii de dezvoltare a copiilor și de necesitățile corespunzătoare acestora (2);

O soluție mai diferențiată în funcție de vârstă și de infracțiunea comisă ar putea pregăti calea pentru elaborarea unor norme minime mai severe și mai direcționate pentru categorii speciale de victime, de exemplu acordarea unui sprijin special pentru copiii mai mici sau pentru adolescenți care au devenit victime ale unor infracțiuni deosebit de grave;

21.

observă că definiția victimelor din articolul 2 al propunerii de directivă este foarte largă. În conformitate cu aceasta, orice persoană fizică expusă oricărui prejudiciu – inclusiv unei infracțiuni minore – este considerată victimă. Prin această definiție cuprinzătoare, inclusiv victimele unor infracțiuni mai puțin grave au acces la întreaga gamă de drepturi procedurale definite în propunerea de directivă. Această prevedere s-ar putea dovedi extrem de costisitoare și se pune întrebarea dacă o reglementare atât de cuprinzătoare va reprezenta o soluție echilibrată și adecvată pentru situația victimelor;

22.

reamintește, în acest context, că și în alte domenii ale legislației europene în domeniul justiției și afacerilor interne, din lipsa unor criterii de diferențiere valabile, aplicarea practică a instrumentelor de cooperare cuprinzătoare s-a dovedit a fi mult mai costisitoare decât s-a prevăzut inițial: de exemplu, în ultimele sale evaluări privind mandatul de arestare european, Comisia s-a pronunțat împotriva utilizării mandatului de arestare în cazul unor infracțiuni minore, pentru că acest instrument a fost utilizat în mod excesiv de către unele dintre statele membre;

23.

recomandă, prin urmare, ca Comisia să ia în considerare o abordare mai diferențiată, adaptată problemelor existente și propune o limitare corespunzătoare a drepturilor victimelor, pentru a asigura o anumită proporționalitate între drepturile victimelor și gravitatea infracțiunii. Prin urmare, CoR propune includerea în directivă a unui principiu general al proporționalității, astfel încât victimele unor infracțiuni minore să fie excluse de la anumite drepturi.