Propunere de clasare a plângerii CHAP 2010/19

2010/C 253/03

Serviciile Comisiei au finalizat ancheta referitoare la plângerea CHAP 2010/19 privind remunerarea persoanelor care nu dețin o calificare în medicina de bază, dar care cu acces, în Italia, la formare de specialist în șase domenii specifice: biochimie clinică, microbiologie și virologie, patologie clinică, genetică medicală, știința alimentației și farmacologie medicală.

După examinarea plângerii și a documentației transmise de către reclamanți, în lumina dreptului comunitar aplicabil în materie, serviciile Comisiei au ajuns la concluzia că, în speță, în acest stadiu, nu se constată nicio încălcare a Directivei 2005/36/CE.

Întrucât Directiva 93/16/CEE se aplică exclusiv medicilor, obligația statelor membre de a se asigura că medicii specialiști în curs de formare beneficiază de o remunerație corespunzătoare se aplică numai în cazul persoanelor care au încheiat formarea medicală de bază. Această obligație rezultă în mod special din Directiva 82/76/CEE de modificare a Directivei 75/363/CEE, ambele codificate prin Directiva 93/16/CEE, abrogată prin Directiva 2005/36/CE. Această din urmă directivă prevede, la articolul 25 alineatul (3), o astfel de remunerație corespunzătoare pentru medicii care au încheiat formarea medicală de bază.

Data-limită pentru transpunerea Directivei 82/76/CEE era 1 ianuarie 1983. Prin hotărârea din 7 iulie 1987, Curtea de Justiție a CE a recunoscut faptul că Italia nu și-a îndeplinit obligația de a transpune în termen Directiva 82/76/CEE. Italia a transpus directiva prin Decretul legislativ nr. 257/91, adoptat în 1991 și intrat în vigoare la 1 septembrie 1991.

Faptul că Italia oferă acces la anumite formări specializate persoanelor care au încheiat anumite formări științifice diferite de formarea medicală de bază nu aduce atingere obligației care revine statelor membre de a garanta o remunerație corespunzătoare tuturor medicilor care urmează o formare de medic specialist.

În consecință, serviciile Comisiei vor clasa plângerea înregistrată, cu excepția cazului în care, în termen de patru săptămâni de la publicarea prezentei, se prezintă noi elemente care ar putea demonstra existența unei încălcări.