7.6.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/52

—

regretă profund că cei trei piloni rămân, în general, în dezechilibru în ceea ce privește numărul de măsuri propuse, natura lor, precizia conținutului, precum și în ceea ce privește stadiul punerii în aplicare a acestora; solicită Comisiei să-și precizeze propunerile pentru al doilea și al treilea pilon, anume oferind idei de propuneri legislative pentru a ajunge la nivelul de precizie al propunerilor pentru primul pilon;

—

recomandă Comisiei să pună în aplicare, în cadrul Actului privind piața unică, toate progresele obținute de Tratatul de la Lisabona care ar putea duce la restabilirea încrederii cetățenilor Uniunii în piața unică, și anume articolul 3 TUE care stabilește noi obiective sociale pentru Uniune în ceea ce privește lupta împotriva excluziunii sociale și a discriminărilor, promovarea justiției și a protecției sociale, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului, Carta drepturilor fundamentale, aplicarea „clauzei sociale orizontale”, precum și accesul universal la servicii esențiale pentru cetățenii Uniunii în teritoriul în care aceștia locuiesc (art. 14 TFUE și protocolul 26);

—

recomandă Comisiei Europene să facă mai ușor de identificat tema „recâștigării încrederii cetățenilor Uniunii”, regrupând în cadrul unui prim pachet de măsuri toate propunerile privind accesul la serviciile esențiale, care constituie una dintre preocupările cotidiene ale cetățenilor, și pe baza progreselor înregistrate grație Tratatului de la Lisabona; prin urmare, recomandă introducerea în acest prim pachet de măsuri a propunerilor privind punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale (nr. 29), reformarea sistemelor de recunoaștere a calificărilor profesionale și crearea unui „pașaport european de competențe” (nr. 33 și nr. 35), ameliorarea Directivei privind detașarea lucrătorilor (nr.30), simplificarea normelor privind achizițiile publice și SIEG (nr.17 și nr. 25), antreprenoriatul social (nr. 36), suprimarea obstacolelor fiscale cu care se confruntă cetățenii (nr.42) și accesul la servicii bancare de bază (nr.40);

—

propune să se încheie și pacte teritoriale, în cadrul cărora, printr-o abordare regională flexibilă, autoritățile locale și regionale să-și concentreze acțiunile și finanțarea asupra punerii în aplicare a Strategiei UE 2020 și a inițiativelor emblematice. Trebuie să se pună un accent special pe proiectele care promovează inovarea socială în regiunile în cauză și care au cel mai puternic impact social posibil. Utilizarea pactelor teritoriale și conținutul acestora se numără printre criteriile de alocare a fondurilor UE pentru proiecte.

Raportor

dl Jean-Louis DESTANS (FR-PSE), președintele Consiliului general al departamentului Eure

Document de referință

Comunicarea Comisiei „Către un act privind piața unică”

COM(2010) 608 final

1.

salută inițiativa Comisiei de a supune unei largi dezbateri publice propunerea de „Act privind piața unică” fondat pe o economie socială de piață de mare competitivitate și bazat pe o cerință de adeziune reală a europenilor la acest proiect; apreciază că acest document are capacitatea de a juca rolul de foaie de parcurs a Comisiei Europene pentru orizontul 2014 în domeniul care constituie inima politicilor interne ale Uniunii și că performanțele Comisiei vor fi evaluate pe baza realizărilor obținute în acest domeniu;

2.

împărtășește constatarea Comisiei, pe baza concluziilor raportului Monti, conform căreia cetățenii Uniunii manifestă o „dezamăgire” crescândă și îngrijorătoare față de piața internă; afirmă necesitatea absolută de a remedia această situație printr-o punere în practică efectivă a pieței unice, nu ca obiectiv în sine, ci ca instrument care trebuie să contribuie la obiectivele definite prin Tratatul de la Lisabona;

3.

confirmă punctul de vedere al Comisiei conform căruia piața internă trebuie să-i permită UE să profite de globalizare, să deschidă noi frontiere ale cunoașterii și ale inovării bazate pe economia digitală, să permită o creștere durabilă pentru a crea locuri de muncă pentru toți și pentru a promova bunăstarea socială;

4.

în consecință, aprobă demersul Comisiei, întemeiat pe o abordare globală a pieței unice, dincolo de simplul obiectiv de a completa verigile lipsă;

5.

solicită îndepărtarea obstacolelor din calea realizării pieței unice digitale. Este nevoie de acțiuni prompte pentru a permite crearea unei piețe paneuropene eficiente, dinamice și în continuă dezvoltare pentru crearea și furnizarea de conținut digital și de servicii on-line legale. Astfel ar fi posibilă crearea de noi întreprinderi globalizate, consolidarea celor existente și, prin urmare, creșterea rapidă a numărului de locuri de muncă bazate pe cultura și experiența europeană și s-ar permite întreprinderilor europene să obțină o cotă de piață din ce în ce mai mare pe piața mondială a conținutului și serviciilor digitale;

6.

susține abordarea Comisiei, care are ca scop să reechilibreze piața unică, în baza a trei piloni: un pilon economic pentru sprijinirea creșterii întreprinderilor, un pilon social pentru recuperarea încrederii cetățenilor Uniunii și un pilon de îmbunătățire a guvernanței;

7.

regretă însă profund că cei trei piloni rămân, în general, în dezechilibru în ceea ce privește numărul de măsuri propuse, natura lor, precizia conținutului, precum și în ceea ce privește stadiul punerii în aplicare a acestora; solicită Comisiei să-și precizeze propunerile pentru al doilea și al treilea pilon, anume oferind idei de propuneri legislative pentru a ajunge la nivelul de precizie al propunerilor pentru primul pilon;

8.

afirmă necesitatea unei articulări structurale între Actul privind piața unică și Strategia UE 2020. În realitate, Actul privind piața unică nu are statutul de platformă a Strategiei UE 2020 și nu este considerat de Comisie decât ca reprezentând o „pârghie” a Strategiei UE 2020, în același fel ca politica comercială sau sprijinul financiar general al Uniunii. De altfel, este regretabilă constatarea că prioritățile de creștere pentru întreprinderi (o creștere „puternică, durabilă și echitabilă”) nu corespund priorităților de creștere din Strategia UE 2020;

9.

recomandă Comisiei să pună în aplicare, în cadrul Actului privind piața unică, toate progresele obținute de Tratatul de la Lisabona care ar putea duce la restabilirea încrederii cetățenilor Uniunii în piața unică, și anume articolul 3 TUE care stabilește noi obiective sociale pentru Uniune în ceea ce privește lupta împotriva excluziunii sociale și a discriminărilor, promovarea justiției și a protecției sociale, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului, Carta drepturilor fundamentale, aplicarea „clauzei sociale orizontale”, precum și accesul universal la servicii esențiale pentru cetățenii Uniunii în teritoriul în care aceștia locuiesc (art. 14 TFUE și protocolul 26);

10.

își exprimă convingerea că piața internă nu poate funcționa cu succes decât atunci când întreprinderile sunt competitive și cetățenii Uniunii beneficiază de avantaje sociale;

11.

regretă că partea din comunicare consacrată creșterii întreprinderilor nu pare să ia în considerare decât întreprinderile private, în vreme ce o relansare a pieței unice prezintă, de asemenea, o importanță esențială pentru economia socială. Atât situația autorităților locale și regionale, cât și condițiile de dezvoltare a întreprinderilor comunale locale trebuie luate în considerare în măsurile preconizate;

12.

consideră că serviciile constituie un sector crucial pentru redresarea economică a Uniunii Europene, reprezentând peste 70% din totalul locurilor de muncă și din totalul net al locurilor de muncă nou create în cadrul pieței unice;

13.

subliniază că Directiva privind serviciile contribuie la definitivarea pieței unice, dar că punerea în aplicare a acesteia se dovedește dificilă în anumite state membre și solicită Comisiei să continue procesul de evaluare reciprocă, asociind îndeaproape autoritățile locale și regionale, care se numără printre principalii organizatori și furnizori de servicii, înainte de a elabora orice nouă măsură legislativă în acest sens;

14.

reamintește rolul autorităților locale și regionale și al asociațiilor profesionale în înființarea de „ghișee unice”, care reprezintă un element esențial al Directivei privind serviciile, pentru a le permite furnizorilor să obțină toate informațiile relevante și să îndeplinească toate procedurile prin intermediul unui punct de acces unic;

15.

solicită Comisiei să efectueze, în regim prioritar, un examen de anvergură al consecințelor liberalizării serviciilor, în ceea ce privește calitatea acestora și a locurilor de muncă, siguranța la locul de muncă, nivelul de calificare a angajaților, prețul serviciilor, coeziunea teritorială și accesibilitatea, precum și să propună un plan de acțiune pe baza concluziilor acestei examinări, în lumina obiectivelor Strategiei Europa 2020;

16.

susține propunerea Comisiei de creare a unui statut de fundație europeană, având în vedere rolul deosebit pe care îl joacă fundațiile în punerea efectivă în practică a unei economii sociale de piață de înaltă competitivitate;

17.

salută angajamentul Comisiei de a lua în calcul în mod special nevoile IMM-urilor, care reprezintă motorul creșterii și creării de locuri de muncă, precum și al diversificării ofertei de muncă; îndeamnă totodată Comisia să consolideze instrumentele de stimulare pentru crearea de noi întreprinderi, în special de întreprinderi inovatoare și cu bază tehnologică, precum și instrumentele de finanțare pentru IMM-uri și să asigure faptul că sistemul de garantare al programului-cadru pentru inovare și competitivitate va rămâne în vigoare după încheierea perioadei actuale de finanțare;

18.

insistă ca obiectivul de reducere a sarcinilor administrative să fie realizat nu numai în beneficiul întreprinderilor, ci și în favoarea autorităților locale și regionale; solicită Comisiei Europene să țină pe deplin cont de acest obiectiv în elaborarea propunerilor sale legislative, în speță în ceea ce privește SIEG, procedurile de achiziții publice și de concesionare, în conformitate cu principiile liberei administrații a autorităților locale, al proporționalității și subsidiarității; face trimitere, pentru propuneri privind simplificarea sarcinii administrative pentru procedurile de achiziții publice, la răspunsul CoR la Cartea verde a Comisiei privind modernizarea politicii UE în domeniul achizițiilor publice;

19.

felicită Comisia pentru inițiativele sale în materie de mai bună reglementare și de reducere a sarcinii birocratice care împovărează întreprinderile, realizate mai precis prin intermediul lucrărilor grupului la nivel înalt prezidat de dl Stoiber, la care a fost asociat și CoR. Observă, cu toate acestea, că o mai bună reglementare nu înseamnă neapărat dereglementare și că aceste lucrări nu trebuie să se substituie procesului democratic;

20.

solicită efectuarea evaluării Small Business Act prin asocierea strânsă a actorilor economici, a partenerilor sociali și a autorităților locale și regionale, pentru a permite scoaterea în evidență a celor mai bune practici apărute la nivel local și regional; recomandă elaborarea, cu sprijinul acestora, a unei foi de parcurs globale, însoțită de un calendar precis și de mijloace care pot fi mobilizate pentru a garanta o punere în aplicare eficace a SBA, în pofida caracterului juridic neobligatoriu al acestuia, în concordanță cu obiectivele Strategiei UE 2020; subliniază importanța introducerii unui statut al societății private europene pentru integrarea concretă a IMM-urilor în piața internă;

21.

face apel la Comisie să întreprindă pași hotărâți în domeniul politicii fiscale a UE, care reprezintă un element fundamental al abordării globale a pieței unice și al continuării construcției UE, printre altele prin clarificarea cadrului aplicabil în materie de TVA și prin propunerea constituirii unei baze comune de impozitare a societăților (BCCIS) în vederea simplificării funcționării întreprinderilor; în acest context, salută intenția Comisiei de a prezenta o propunere pe această temă, în cursul celui de-al doilea semestru al anului 2011;

22.

împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia protecția proprietății intelectuale este o componentă esențială a funcționării pieței interne. O protecție eficientă a proprietății intelectuale stimulează inovarea și creativitatea, competitivitatea și crearea de locuri de muncă; solicită Comisiei să prezinte o strategie globală în privința proprietății intelectuale, care trebuie să stea garant unei mai mari difuzări a operelor și a cunoștințelor, cu respectarea drepturilor legitime ale creatorilor acestora; în acest context este interesant, de exemplu, să se examineze sistemul Creative Commons, care s-a dezvoltat cu succes în mediile digitale și creative, și sistemul de licență al acestuia;

23.

sprijină Comisia Europeană, care a prezentat, în decembrie 2010, o propunere care deschide calea unei „cooperări consolidate” între cât mai multe state membre în vederea creării unui brevet unitar în UE. Acest sistem de protecție unificat ar permite statelor membre care doresc să creeze un brevet care să fie disponibil pe baza unei singure cereri și valabil în toate statele participante; salută decizia Consiliului din 10 martie 2011, care autorizează lansarea unei cooperări consolidate în acest domeniu;

24.

subliniază importanța creării unei piețe unice „verzi” pentru tehnologiile, serviciile și produsele emergente ecologice și cu emisii scăzute de dioxid de carbon, prin dezvoltarea unor standarde la nivelul UE pentru emisiile de CO2; insistă asupra faptului că normele și etichetarea clare pentru produsele cu un bun randament energetic trebuie să devină treptat obligatorii în întreaga Uniune. În cursul elaborării acestor norme europene generale, va trebui să se țină seama de faptul că acestea ar putea determina o creștere a costurilor pentru întreprinderile mici și mijlocii;

25.

insistă ca propunerile Comisiei în ceea ce privește transportul, în speță viitoarea Carte albă pe tema politicii în domeniul transporturilor, să nu se limiteze la înlăturarea ultimelor obstacole identificate între modalitățile și sistemele de transport naționale. Este de dorit ca o astfel de politică să integreze un obiectiv de mediu, problema accesibilității și chestiunea acoperirii întregului teritoriu, acordând o atenție specială situației zonelor celor mai periferice, întrucât conectarea lor la axele centrale europene, interoperabilitatea și integrarea rețelelor lor în rețeaua europeană sunt fundamentale pentru crearea unei piețe unice reale și eficiente. Este necesar, în special, să se încurajeze inovațiile în domeniul transportului inteligent ce utilizează tehnologie digitală, proiectele pilot conexe și aplicarea pe scară largă a rezultatelor;

26.

subliniază că infrastructurile transeuropene rămân, cel mai adesea, rezultatul politicilor și planurilor de dotare desfășurate în cadrele naționale ale statelor membre și că, din acest motiv, ele rămân în prea mare măsură limitate de referința la cadrul geografic național;

27.

consideră că este crucială posibilitatea emiterii de obligațiuni europene (obligațiuni pe proiect) pentru finanțarea unor proiecte sau lucrări de mare amploare, cu consecințe economice pe termen mediu sau lung. Acest mecanism poate spori nu doar vizibilitatea măsurilor luate de UE, ci și – mai ales – eficiența lor și poate avea un efect benefic de pârghie esențială pentru dinamica pieței interne, contribuind la îmbunătățirea coeziunii teritoriale;

28.

cu toate acestea, subliniază că obligațiunile pe proiect (project bonds) ar trebui să fie mai degrabă complementare fondurilor structurale și nu trebuie să le înlocuiască;

29.

dorește să invite Comisia să prezinte rapid propuneri referitoare la modul în care ar putea fi create rețele de distribuție de energie interconectate la nivelul UE, în vederea asigurării în acest mod a unei aprovizionări fiabile cu energie a tuturor cetățenilor Uniunii. În opinia Comitetului, ar fi de dorit ca aceste propuneri să prevadă luarea în considerare a regiunilor defavorizate din punct de vedere geografic ale UE, cum sunt insulele și zonele montane;

30.

solicită o examinare mai detaliată a ideii de obligațiuni europene (Euro-bonds) care, printr-o punere în comun parțială a datoriilor publice, ar permite tuturor statelor membre ale zonei euro să beneficieze de rate ale dobânzii apropiate de cele ale celor mai de succes state din prezent, ar limita specula cu privire la împrumuturile naționale și ar duce la un salt calitativ în ceea ce privește coordonarea politicilor bugetare;

31.

consideră că propunerile privitoare la comerțul electronic și la achizițiile publice on-line trebuie să cuprindă chestiunea accesului la banda largă și foarte largă, precum și cea a finanțării infrastructurilor pe întregul teritoriu al Uniunii, asigurându-se, în special, acoperirea regiunilor defavorizate din punct de vedere geografic, a căror creștere economică ar trebui să beneficieze în mod semnificativ de dezvoltarea acestor rețele;

32.

reamintește că cooperarea dintre autoritățile locale și regionale are un mare potențial de eficiență, care ar fi benefic cetățenilor. Solicită Comisiei Europene ca cooperarea administrativă dintre autoritățile locale și regionale să fie considerată, în virtutea principiilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, o decizie de tip organizațional internă unui stat, nesupunându-se astfel dispozițiilor care se aplică achizițiilor publice;

33.

afirmă că pentru autoritățile locale și regionale în special, dispozițiile comunitare cu privire la achizițiile publice au o importanță deosebită; regretă că în cadrul comunicării interpretative cu privire la achizițiile publice inferioare pragului se dă dovadă, din păcate, de o lipsă de sensibilitate a Comisiei față de interesele autorităților locale și regionale privind această temă; insistă ca, în contextul discuțiilor viitoare pe această temă, să se găsească soluții care să asigure, în interesul colectivităților teritoriale, securitatea juridică, transparența și simplificarea maximă a procedurilor de selecție și adjudecare, mai ales atunci când autoritățile contractante doresc să restrângă numărul de candidați invitați să prezinte o ofertă;

34.

consideră importantă consolidarea dimensiunii externe a pieței unice, pe baza principiului reciprocității, pentru a o putea transforma în tabăra de raliere în fața globalizării și pentru a pregăti întreprinderile pentru concurența internațională; susține, în acest sens, orice inițiativă a Comisiei care are ca obiectiv alinierea standardelor internaționale la standardele UE, în special în domeniile social și de mediu, fără de care acestea din urmă ar putea fi percepute drept cauză a unei pierderi a competitivității de către economia UE;

35.

solicită ca legislația UE să reflecte angajamentele de acces la piețe la care a subscris UE în cadrul Acordului privind achizițiile publice al OMC. Această transpunere ar oferi o claritate și o securitate juridică indispensabile pentru autoritățile contractante;

36.

reamintește că piața unică oferă oportunități în materie de ocupare a forței de muncă, de creștere economică și de competitivitate – în special în ceea ce privește comercializarea serviciilor – și că este important, pentru a le exploata pe deplin, să fie mobilizate politici structurale de însoțire puternice. Insistă ferm ca această dimensiune să fie integrată rapid în actul de relansare a pieței unice, în coordonare cu o politică de coeziune consolidată, care să reprezinte, la rândul ei, o politică de sprijinire a competitivității UE. Aceasta este corolarul indispensabil al pieței unice, instrumentul de convergență a nivelului de viață în direcția standardului celui mai ridicat și reprezintă un instrument esențial pentru articularea strategiilor de dezvoltare a teritoriilor cu prioritățile politice europene definite în Strategia UE 2020;

37.

subliniază importanța industriei în cadrul economiei UE, aceasta asumându-și 85% din cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare ale întreprinderilor și reprezentând principalul motor al cererii de servicii; solicită Comisiei să sublinieze acest lucru în propunerea sa finală de act privind piața unică și să facă legătura care se impune cu inițiativa emblematică privind politica industrială adaptată erei globalizării;

38.

consideră, totodată, că politica în domeniul concurenței joacă un rol determinant pentru capacitatea întreprinderilor UE de a face față provocărilor globalizării, de exemplu în ceea ce privește fuziunile și concentrările, cooperarea între întreprinderi, transferul de know-how și tehnologie, ajutoarele acordate pentru export și inovare sau sarcinile birocratice și administrative care împovărează IMM-urile; regretă absența oricărei referiri la politica în domeniul concurenței în comunicare și a oricărei legături între obiectivele acestei politici și Actul privind piața unică; insistă asupra necesității de a pune politica în domeniul concurenței în serviciul unei economii sociale de piață de înaltă competitivitate;

39.

consideră că beneficiile datorate pieței interne nu sunt distribuite omogen între diversele regiuni europene. Un exemplu îl constituie regiunile ultraperiferice, care, date fiind constrângerile severe care le grevează, se confruntă cu probleme serioase atunci când vor să fructifice aceste avantaje. Ca atare, Comitetul dorește ca elaborarea politicilor europene privind piața internă să fie diferențiată, în conformitate cu dispozițiile articolului 349 din TFUE, în special în ceea ce privește furnizarea serviciilor de interes general și clarificarea normelor aplicabile în domeniul TVA;

40.

regretă că această parte a comunicării nu abordează mai precis preocupările cotidiene ale cetățenilor UE în domeniile care influențează viețile acestora (ocuparea forței de muncă, locuințe, educație, sănătate, transporturi, etc.) și regretă faptul că Comisia Europeană nu face uz de toate progresele făcute de Tratatul de la Lisabona;

41.

consideră că modelul european, mai cu seamă în dimensiunea socială a acestuia, constituie o sursă de competitivitate pe termen lung: mobilizarea lucrătorilor calificați, motivați și sănătoși, precum și a întreprinzătorilor, oamenilor de afaceri și a cercetătorilor, va deveni, tot mai mult, cheia unei competitivități pe termen lung, bazată pe inovare și calitate;

42.

recunoaște importanța majoră a formării și calificării pentru înființarea unor întreprinderi producătoare de creștere, pentru crearea de locuri de muncă, și pentru integrarea socială ca o condiție prealabilă pentru reușita pieței interne;

43.

sprijină propunerea de a se elabora un cadru de calitate pentru stagii, care pot constitui un vector determinant pentru integrarea profesională a tinerilor și pentru mobilitatea tinerilor în Europa. Acest cadru, elaborat cu sprijinul partenerilor sociali, ar trebui să constituie o bază minimă de drepturi și obligații, în ceea ce privește condițiile de muncă și protecția socială, precum și să cuprindă dispoziții cu privire la remunerarea stagiarilor sau la alte forme de compensare a acestora, adaptabile în funcție de veniturile existente în statele membre respective;

44.

consideră că este indispensabil să se favorizeze transferurile și recunoașterea diplomelor între statele membre, fără a se evolua, cu toate acestea, către un model european unificat de educație. Este însă de părere că intenția Comisiei Europene de a iniția o modificare a Directivei privind recunoașterea calificărilor profesionale (Directiva 2005/36/CE) ar trebui pusă în aplicare abia după o evaluare fundamentată a sistemului existent. Obiectivul trebuie să fie acela de a simplifica regulile existente și de a integra în mai mare măsură profesiunile în cadrul pieței unice;

45.

în acest context, reamintește că orientarea spre economiile bazate pe cunoaștere și servicii, precum și concurența globală dau naștere unor noi provocări în planul dezvoltării competențelor și al învățământului. Ar trebui să se evite crearea unui nou grup de „lucrători săraci”, cu locuri de muncă cu calificare redusă și prost plătite. În consecință, politica socială ar trebui să se concentreze în special pe o asistență acordată prin intermediul învățământului și al formării profesionale, prin plată și condiții de muncă echitabile pentru toți, precum și prin măsuri de creștere a mobilității sociale;

46.

subliniază că este absolut necesar să se ia în considerare specificul misiunilor de serviciu public. Primatul acordat serviciilor de interes economic general, inclusiv serviciilor sociale, în calitatea acestora de bunuri publice, reprezintă un atu pentru succesul unei economii sociale de piață de înaltă competitivitate; reamintește că autoritățile locale și regionale joacă un rol strategic în sporirea creșterii europene, în special datorită rolului sectorului public subnațional, care reprezintă 17,2% din PIB-ul Uniunii și investiții de 221 de miliarde EUR, precum și că, prin urmare, dezvoltarea acestor servicii trebuie susținută de Uniunea Europeană;

47.

reamintește că Protocolul privind serviciile de interes general și articolul 14 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene recunosc atât specificitatea, cât și diversitatea serviciilor de interes general, inclusiv a serviciilor sociale de interes general (SSIG), și competența prioritară a statelor membre în ceea ce privește furnizarea, executarea și organizarea acestor servicii și subliniază cu toate acestea, că punerea în aplicare a amplei marje de manevră de care trebuie să dispună autoritățile regionale și locale, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, necesită o bază juridică de legislație secundară, care să definească interacțiunile cu alte politici UE; regretă lipsa unei inițiative a Comisiei în acest sens, în conformitate cu articolul 14 din TFUE, lăsând astfel Curtea de Justiție a Uniunii Europene să se pronunțe cu privire la chestiunile care ar merita totuși să fie clarificate de legiuitor în conformitate cu principiul responsabilității democratice;

48.

reamintește că legislația UE are repercusiuni multiple asupra sistemelor naționale de prestații sociale. În trecut, s-a putut observa, de exemplu, că UE intervenea substanțial, prin intermediul dispozițiilor juridice privind achizițiile publice, concurența și ajutoarele de stat, în organizarea serviciilor municipale de interes general, fără să se asigure o securitate juridică reală pentru prestatorii și beneficiarii acestor servicii;

49.

reamintește că cel de-al treilea forum cu privire la serviciile sociale de interes general (SSIG), organizat de Președinția belgiană a Uniunii Europene, a emis 25 de propuneri concrete de adaptare a legislației UE la specificul de organizare și finanțare a acestor SSIG, în special în ceea ce privește controlul ajutoarelor de stat și modalitățile de contractare; recomandă Comisiei să-și însușească aceste propuneri, cu precădere în cadrul revizuirii pachetului Monti-Kroes, în vederea unei simplificări a legislației comunitare aplicabile, ținând cont de caracterul prin excelență local al acestor servicii și de marea densitate a grupului de actori însărcinați cu promovarea acestora la nivel local și în direcția populației din teritorii;

50.

regretă absența, în Actul privind piața unică, a oricărei referiri la statutul european al asociațiilor, care reprezintă, totuși, actori sociali și economici esențiali, în special în sectorul serviciilor sociale de interes general.

51.

subliniază că, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a UE, concesiunile de servicii nu intră în domeniul de aplicare a directivelor privind achizițiile publice, însă trebuie să respecte principiile generale ale Tratatului privind funcționarea UE (interzicerea discriminării, principiul egalității de tratament și al transparenței) și că autoritățile publice contractante au dreptul de a asigura furnizarea de servicii prin intermediul unei concesionări, dacă apreciază că aceasta este cea mai bună modalitate de a asigura serviciul de interes general în cauză și că riscul exploatării, oricât ar fi de limitat, este, totuși, întru totul transferat (1); apreciază, în consecință, că această jurisprudență oferă o bază suficientă unei consolidări legislative, pentru a permanentiza acest statu-quo; se opune unei proceduri unice de adjudecare a acestor concesiuni, care ar aduce atingere libertății de organizare și de administrare a autorităților locale, în special prin punerea în practică a exigenței comunitare privind o publicitate prealabilă adecvată;

52.

consideră că libera circulație a lucrătorilor și a serviciilor nu trebuie să ducă la dumping social. Cele patru libertăți ale pieței unice trebuie conciliate cu clauza socială orizontală introdusă prin Tratatul de la Lisabona (articolul 9 TFUE);

53.

solicită Comisiei să efectueze urgent, în conformitate cu articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și cu propunerea 29 din Actul privind piața unică, o analiză aprofundată a impactului social al tuturor propunerilor legislative cu privire la piața unică; se declară dispus să acorde asistența sa Comisiei pentru încorporarea experienței teritoriale în aceste analize de impact, de exemplu prin mobilizarea platformei sale pentru monitorizarea Strategiei UE 2020 și a rețelei de monitorizare a subsidiarității;

54.

constată că interpretarea actuală și punerea în aplicare a Directivei privind detașarea lucrătorilor ridică probleme în legătură cu respectarea drepturilor fundamentale și a principiului liberei circulații a lucrătorilor; Comitetul salută constituirea de către serviciile Comisiei, împreună cu statele membre și – în calitate de observatori – cu partenerii sociali, a unui grup de experți de nivel înalt care să examineze dificultățile întâmpinate în prezent în punerea în aplicare a acestei directive; consideră că la revizuirea directivei va trebui să se țină seama de concluziile grupului de experți de la nivel înalt, astfel încât să se permită clarificarea nivelului de protecție considerat adecvat și a marjei de manevră ce trebuie lăsată partenerilor sociali și statelor membre în cazurile de mobilitate temporară a lucrătorilor;

55.

deplânge decalajul existent între obiectivul stabilit în materie de bună guvernanță și măsurile propuse. Este evident că o activitate generală ce urmărește consolidarea pieței interne ar trebui să țină seama de relațiile cu nivelul local și regional, în loc să se concentreze în principal asupra relațiilor dintre administrațiile naționale și cele de la nivelul UE;

56.

subliniază că rolul autorităților locale și regionale în cadrul pieței unice este de două facturi: prin autoritatea, competențele și politicile lor, acestea joacă, în primul rând, un rol major în punerea în aplicare a pieței unice. În al doilea rând, ele acționează în proximitatea cetățenilor UE, prin intermediul diferitelor servicii pe care le asigură populației. Acestea sunt, deci, capabile să identifice neînțelegerile pe care le suscită piața unică și să transmită așteptările cetățenilor. Autoritățile locale și regionale nu trebuie, deci, considerate numai drept cureaua de transmisie de sus în jos a pieței unice (punere în practică). Ele trebuie, în aceeași măsură, să joace rolul de curea de transmisie de jos în sus (comunicând așteptările cetățenilor), pentru a contribui la definirea punctului de echilibru al pieței unice și pentru a garanta adeziunea cetățenilor. Această observație este valabilă în definirea strategiei globale de relansare a pieței unice, și va fi în continuare valabilă în cadrul examinării ulterioare a fiecăreia dintre cele 50 de propuneri pe care s-a angajat să le prezinte Comisia;

57.

apreciază că punerea în aplicare a Actului pentru piața unică, în virtutea multitudinii de părți implicate de la diverse niveluri de guvernare și a diversității instrumentelor de reglementare, constituie spațiul politic ideal pentru o punere în practică efectivă a principiilor guvernanței pe mai multe niveluri;

58.

susține Comisia Europeană în dorința acesteia de a extinde procesul de evaluare reciprocă a Directivei privind serviciile în raport cu alte acte legislative cheie ale pieței unice, precizând însă că, pentru a fi eficace, acesta trebuie extins sistematic pentru a cuprinde părțile implicate, inclusiv autoritățile locale și regionale pentru sectoarele care le privesc, astfel încât procesul să devină multilateral; recomandă ca acest proces să fie extins în mod prioritar în direcția oricărei inițiative a Comisiei privitoare la achizițiile publice, la concesionarea serviciilor, la serviciile de interes general, la punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale și la mobilitatea lucrătorilor;

59.

propune organizarea de forumuri teritoriale ale pieței interne, axate pe nevoile esențiale ale cetățenilor Uniunii și pe condițiile de acces ale acestora, în vecinătatea lor imediată, la servicii care constituie preocupările lor esențiale: loc de muncă, formare, locuință, educație, transport, sănătate etc.;

60.

consideră că GECT dețin un potențial deosebit de ridicat pentru experimentarea transfrontalieră a practicilor inovatoare în ceea ce privește piața internă și satisfacerea nevoilor esențiale ale cetățenilor Uniunii;

61.

reamintește că instrumentele neoficiale de rezolvare a conflictelor, cum ar fi rețeaua Solvit, sunt încă prea puțin cunoscute în rândurile întreprinderilor și ale cetățenilor. Este, deci, importantă inițierea unei campanii de comunicare structurate pentru a face cunoscute IMM-urilor și cetățenilor existența acestor mecanisme și soluțiile extra-judiciare pe care ele le oferă, precum și pentru a le dota cu resurse și personal suplimentare;

62.

face apel la toate autoritățile locale și regionale să se înscrie în sistemul de informare cu privire la piața internă care contribuie la buna funcționare a acesteia, oferind un spațiu de colaborare și de schimburi între autorități din diferite state membre, și îndeamnă Comisia să extindă aplicarea acestui sistem dincolo de limitele Directivei privind serviciile și ale Directivei privind recunoașterea calificărilor profesionale;

63.

consideră că natura strategică a mizelor actuale necesită depășirea limitelor propunerilor Comisiei și, așa cum sugera Mario Monti în raportul adresat Președintelui Barroso, semnarea unui veritabil pact între toate instituțiile europene, statele membre, autoritățile teritoriale ale acestora, cetățenii Europei și întreprinderile acestora, pentru a realiza împreună o economie socială de piață de înaltă competitivitate, singura capabilă să aducă rezultate durabile;

64.

sugerează elaborarea acestui pact pornindu-se de la principiile de echilibru stabilite prin tratate, între exercitarea efectivă a libertăților fundamentale ale pieței unice, garantarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor Uniunii, respectarea principiilor coeziunii și solidarității între popoarele europene și ale bunei îndepliniri a misiunilor atribuite de autoritățile publice, inclusiv cele teritoriale, serviciilor de interes general, care garantează accesul tuturor la servicii esențiale;

65.

consideră că este o necesitate ca acest pact să fie ușor de citit de către cetățenii Uniunii și IMM-uri, acest deziderat trebuind să determine Comisia să definească, în pachetul său de 50 de propuneri, un număr limitat de acțiuni emblematice, pentru a accentua vizibilitatea acestora la nivelul cetățenilor și al IMM-urilor, în ceea ce privește impactul real asupra condițiilor lor de viață și de muncă de zi cu zi, în teritoriul în care își desfășoară viața și activitatea;

66.

propune ca aceste acțiuni emblematice să poată face obiectul unei monitorizări specifice în ceea ce privește punerea în aplicare și impactul real asupra vieții cetățenilor și a IMM-urilor, precum și al unei acțiuni de comunicare în rândul publicului larg, necesară pentru lizibilitatea pactului și a principalelor sale axe de aplicare;

67.

recomandă Comisiei Europene să facă mai ușor de identificat tema „recâștigării încrederii cetățenilor Uniunii”, regrupând în cadrul unui prim pachet de măsuri toate propunerile privind accesul la serviciile esențiale, care constituie una dintre preocupările cotidiene ale cetățenilor, și pe baza progreselor înregistrate grație Tratatului de la Lisabona; prin urmare, recomandă introducerea în acest prim pachet de măsuri a propunerilor privind punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale (nr. 29), reformarea sistemelor de recunoaștere a calificărilor profesionale și crearea unui „pașaport european de competențe” (nr. 33 și nr. 35), ameliorarea directivei privind detașarea lucrătorilor (nr.30), simplificarea normelor privind achizițiile publice și SIEG (nr.17 și nr. 25), antreprenoriatul social (nr. 36), suprimarea obstacolelor fiscale cu care se confruntă cetățenii (nr.42) și accesul la servicii bancare de bază (nr.40);

68.

propune ca, alături de pactul aplicabil tuturor părților descris mai sus, să se încheie și pacte teritoriale, în cadrul cărora, printr-o abordare regională flexibilă, autoritățile locale și regionale să-și concentreze acțiunile și finanțarea asupra punerii în aplicare a Strategiei UE 2020 și a inițiativelor emblematice. Trebuie să se pună un accent special pe proiectele care promovează inovarea socială în regiunile în cauză și care au cel mai puternic impact social posibil. Utilizarea pactelor teritoriale și conținutul acestora se numără printre criteriile de alocare a fondurilor UE pentru proiecte;

69.

consideră că, în temeiul articolului 349 din TFUE, Comisia ar trebui să realizeze o reflecție complementară și realistă, care să ia în considerare dezavantajele și dificultățile cu care se confruntă regiunile ultraperiferice atunci când doresc să participe și să profite de avantajele pe care le oferă piața internă europeană, în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite de Strategia UE 2020.