EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52009PC0546

Propunere de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind interferenţele radio (compatibilitatea electromagnetică) produse de autovehicule (Versiune codificată)

/* COM/2009/0546 final - COD 2009/0154 */

52009PC0546




[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 19.10.2009

COM(2009)546 final

2009/0154 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

privind interferenţele radio (compatibilitatea electromagnetică) produse de autovehicule (Versiune codificată)

EXPUNERE DE MOTIVE

1. În contextul unei Europe a cetăţenilor, Comisia acordă o mare importanţă simplificării şi clarităţii dreptului comunitar în scopul de a-l face mai lizibil şi mai accesibil cetăţeanului, oferindu-i astfel posibilităţi sporite de a face uz de drepturile specifice care îi sunt conferite.

Dar acest obiectiv nu va putea fi atins atât timp cât va persista un număr mult prea mare de dispoziţii care, fiind modificate de nenumărate ori şi adeseori în mod substanţial, se găsesc dispersate parte în actul originar, parte în actele modificatoare ulterioare. Astfel, pentru a identifica dispoziţiile în vigoare, este necesară o muncă de cercetare şi de comparare a unui număr mare de acte.

Prin urmare, claritatea şi transparenţa dreptului comunitar depind şi de codificarea legislaţiei adeseori modificată.

2. La 1 aprilie 1987, Comisia a dat instrucţiuni[1] serviciilor sale de a realiza codificarea tuturor actelor legislative cel mai târziu după a zecea lor modificare, menţionând că este vorba despre o cerinţă minimală şi că, în vederea clarităţii şi a bunei înţelegeri a legislaţiei comunitare, serviciile responsabile ar trebui să codifice textele la intervale şi mai scurte.

3. Concluziile preşedinţiei Consiliului European de la Edimbourg, din decembrie 1992, au confirmat aceste imperative[2], subliniind importanţa codificării care asigură o securitate juridică în ceea ce priveşte dreptul aplicabil la un moment dat în legătură cu o problemă specifică.

Codificarea trebuie realizată respectând cu stricteţe procesul legislativ comunitar normal.

Întrucât nici o modificare de substanţă nu poate fi introdusă în actele care fac obiectul codificării , Parlamentul European, Consiliul şi Comisia au convenit, prin acordul interinstituţional din 20 decembrie 1994, că, în vederea adoptării rapide a actelor codificate, ar putea fi utilizată o procedură accelerată.

4. Obiectul prezentei propuneri este codificarea directivei 72/245/CEE a Consiliului, din 20 iunie 1972 privind interferenţele radio (compatibilitatea electromagnetică) produse de autovehicule[3]. Noua directivă se substituie diverselor acte care îi sunt încorporate[4]; prezenta propunere păstrează în totalitate conţinutul actelor astfel codificate şi se limitează la a le regrupa, aducând numai modificările de formă cerute de însăşi operaţia de codificare.

5. Prezenta propunere de codificare a fost elaborată pe baza unei consolidări prealabile a textului directivei 72/245/CEE şi a actelor care care o modifică, în toate limbile oficiale, efectuată prin intermediul unui sistem informatic , de către Oficiul Publicaţiilor Oficiale ale Comunităţilor Europene. În cazul articolelor renumerotate, corelaţia între vechea numerotare şi cea nouă este prezentată în tabelul de corespondenţă din anexa XII la directiva codificată.

ê 95/54/CE art. 1, pct. 1

2009/0154 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

privind interferenţele radio (compatibilitatea electromagnetică) produse de autovehicule (versiune codificată)

(Text cu relevanţă pentru SEE)

ê 72/245/CEE (adaptat)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul Ö 95 Õ:

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European[5],

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat[6],

întrucât:

ê

1. Directiva 72/245/CEE a Consiliului din 20 iunie 1972 privind interferenţele radio (compatibilitatea electromagnetică) produse de autovehicule[7] a fost modificată de mai multe ori şi în mod substanţial[8]. Este necesar, din motive de claritate şi de raţionalizare, să se codifice directiva menţionată.

ê 2005/49/CE considerentul 1 (adaptat)

2. Directiva 72/245/CEE este una din directivele distincte Ö din sistemul Õ de omologare CE Ö de tip Õ prevăzut de Directiva-Cadru 2007/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor şi remorcilor acestora, precum şi a sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate vehiculelor respective[9] şi stabileşte cerinţe tehnice cu privire la interferenţele radio (compatibilitatea electromagnetică) produse de autovehicule. . Aceste cerinţe tehnice vizează apropierea legislaţiilor statelor membre în vederea aplicării, pentru fiecare tip de vehicul, a procedurii de omologare CE de tip, prevăzută de Directiva 2007/46/CE. Prin urmare, dispoziţiile directivei 2007/46/CE privind sistemele, componentele şi unităţile tehnice separate ale vehiculelor se aplică prezentei directive.

ê 72/245/CEE considerentul 3 (adaptat)

3. Ö Este recomandabil de a lua în calcul specificaţiile tehnice adoptate de Comisia Economică pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (UN/ECE) în regulamentul său anexat la Acordul Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiilor Naţiunilor Unite privind adoptarea de specificaţii tehnice uniforme pentru vehicule cu roţi, echipamente şi părţi care pot fi montate şi/sau utilizate pe vehicule cu roţi şi condiţiile pentru recunoaşterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificaţii (Acordul revizuit din 1958)[10] Õ.

ê

4. Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligaţiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern şi de aplicare a directivelor menţionate în anexa XI, partea B,

ê 72/245/CEE

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

ê 95/54/CE art. 1, pct. 2

Articolul 1

În sensul prezentei directive, prin "vehicul" se înţelege orice vehicul definit ca în Directiva 2007/46/CE.

ê 95/54/CE art. 1, pct. 3 (adaptat)

Articolul 2

ê 2004/104/CE art. 2 (adaptat)

(1) Pentru vehicule, componente sau unităţi tehnice separate care sunt conforme cu Ö cerinţele Õ stabilite în anexele I-X, din motive legate de compatibilitatea electromagnetică, statele membre Ö nu pot Õ :

(a) refuza acordarea omologării CE de tip sau a omologării naţionale de tip;

(b) interzice înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulaţie.

(2) Pentru un tip de vehicule, componente sau unitate tehnică separată, în cazul în care nu sunt îndeplinite cerinţele stabilite în anexele I-X, din motive legate de compatibilitatea electromagnetică, statele membre:

(a) nu mai acordă omologarea CE de tip; şi

(b) pot refuza acordarea omologării naţionale de tip.

ê 2005/49/CE art. 3 (adaptat)

(3) În cazul în care nu sunt respectate Ö cerinţele Õ stabilite în prezenta directivă, statele membre, din motive legate de compatibilitatea electromagnetică:

(a) consideră certificatele de conformitate care însoţesc vehiculele noi în conformitate cu Directiva 2007/46/CE ca nemaifiind valabile în sensul articolului 26 alineatul (1) din directiva respectivă;

(b) pot refuza înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulaţie a noilor vehicule.

Omologările pentru vehicule care nu sunt echipate cu sisteme radar cu rază scurtă de acţiune în banda de frecvenţe de 24 GHz sau 79 GHz Ö , acordate înainte de 1 iulie 2006, Õ rămân neschimbate.

ê 2004/104/CE art. 2 (adaptat)

(4) Ö Cerinţele Õ stabilite în anexele I-X, privind compatibilitatea electromagnetică, se aplică la componentele sau unităţile tehnice separate în înţelesul articolului 28 din Directiva 2007/46/CE.

ê 95/54/CE art. 2 (adaptat)

(5) Fără a aduce atingere alineatelor (2) şi (4), în privinţa pieselor de schimb, statele membre vor continua să acorde omologarea CE de tip şi să permită vânzarea şi introducerea în circulaţie a componentelor sau unităţilor tehnice separate destinate utilizării pe tipurile de vehicule care au fost omologate înainte de 1 ianuarie 1996 fie conform Directivei 72/245/CEE, fie conform Directivei 72/306/CEE şi, unde este cazul, extinderilor ulterioare ale acelor omologări.

ê 2005/49/CE art. 3

(6) Începând cu 1 iulie 2013, statele membre interzic înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulaţie a vehiculelor echipate cu sisteme radar cu rază scurtă de acţiune în banda de frecvenţe de 24 GHz.

(7) În cazul în care data de referinţă de la articolul 2 alineatul (5) din Decizia 2005/50/CE a Comisiei[11] se modifică în conformitate cu articolul 5 din decizia respectivă, statele membre interzic înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulaţie a vehiculelor echipate cu sisteme radar cu rază scurtă de acţiune în banda de frecvenţe de 24 GHz după data de referinţă modificată.

ê 95/54/CE art. 1, pct. 4 (adaptat)

Articolul 3

(1) Prezenta directivă constituie o directivă specifică în sensul articolului Ö 1 alineatul (4) din Directiva 2004/108/EC a Parlamentului European şi a Consiliului[12] Õ.

(2) Vehiculele, componentele sau unităţile tehnice omologate în temeiul prezentei directive sunt considerate conforme cu dispoziţiile altor directive, citate în anexa IV la Directiva 92/53/CEE a Consiliului[13], care se referă la compatibilitatea electromagnetică.

ê 72/245/CEE (adaptat)

Articolul 4

Ö Modificările necesare pentru adaptarea cerinţelor din anexele I – X la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 40 alineatul (2) din Directiva 2007/46/CE. Õ

Articolul 5

Ö Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. Õ

ê

Articolul 6

Directiva 72/245/CEE, astfel cum a fost modificată prin actele menţionate în anexa XI, partea A, se abrogă, fără a se aduce atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menţionate în anexa XI, partea B.

Trimiterile la directiva abrogată se înţeleg ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa XII.

Articolul 7

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Se aplica de la […].

ê 72/245/CEE

Articolul 8

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, […]

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

[…] […]

ê 2004/104/CE art. 1 şi anexa (adaptat)

LISTA ANEXELOR

Anexa I: | Cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele şi subansamblurile electrice/electronice montate pe un vehicul |

Apendicele 1: | Lista standardelor menţionate de prezenta directivă |

Apendicele 2: | Limite de referinţă pentru perturbaţiile electromagnetice în bandă largă emise de vehicule Distanţa antenă-vehicul: 10 m |

Apendicele 3: | Limite de referinţă pentru perturbaţiile electromagnetice în bandă largă emise de vehicule Distanţa antenă-vehicul: 3 m |

Apendicele 4: | Limite de referinţă pentru perturbaţiile electromagnetice în bandă îngustă emise de vehicule Distanţa antenă-vehicul: 10 m |

Apendicele 5: | Limite de referinţă pentru perturbaţiile electromagnetice în bandă îngustă emise de vehicule Distanţa antenă-vehicul: 3 m |

Apendicele 6: | Limite de referinţă pentru perturbaţiile electromagnetice în bandă largă emise de subansambluri electrice/electronice |

Apendicele 7: | Limite de referinţă pentru perturbaţiile electromagnetice în bandă îngustă emise de subansamblurile electrice/electronice |

Apendicele 8: | Model de marcă de omologare CE de tip |

Anexa IIA: | Fişa de informaţii privind omologarea CE de tip a unui vehicul |

Anexa IIB: | Fişa de informaţii privind omologarea CE de tip a unui subansamblu electric/electronic |

Anexa IIIA: | Model de certificat de omologare CE de tip |

Anexa IIIB: | Model de certificat de omologare CE de tip |

Anexa IV: | Metoda de măsurare a emisiilor electromagnetice în bandă largă radiate de vehicule |

Anexa V: | Metoda de măsurare a emisiilor electromagnetice în bandă îngustă radiate de vehicule |

Anexa VI: | Metoda de încercare a imunităţii vehiculelor la radiaţii electromagnetice |

Anexa VII: | Metoda de măsurare a emisiilor electromagnetice în bandă largă radiate de subansambluri electrice/electronice |

Apendicele 1 – Figura 1: | Spaţiu de încercare în aer liber: zona de încercare a subansamblurilor electrice/ Ö electronice Õ Zonă plană fără suprafeţe electromagnetice reflectorizante |

Anexa VIII: | Metoda de măsurare a emisiilor electromagnetice în bandă îngustă radiate de subansambluri electrice/electronice |

Anexa IX: | Metodă (metode) de încercare a imunităţii subansamblurilor electrice/electronice la radiaţiile electromagnetice |

Apendicele 1 – Figura 1: | Încercare cu ghid de unde tip bandă de 800 mm |

Apendicele 1 – Figura 2: | Dimensiuni ale ghidului de unde tip bandă de 800 mm |

Apendicele 2: | Dimensiuni tipice pentru o celulă TEM |

Anexa X: | Metodă (metode) de încercare a imunităţii subansamblurilor electrice/electronice la fenomene tranzitorii şi de măsurare a fenomenelor tranzitorii emise de subansamblurile electrice/electronice |

Ö Anexa XI: Õ | Ö Partea A: Directiva abrogată şi lista modificărilor ulterioare Õ |

Ö Partea B: Termene de transpunere în dreptul intern şi de aplicare Õ |

Ö Anexa XII: Õ | Ö Tabel de corespondenţă Õ |

ANEXA I

CERINŢE PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ VEHICULELE ŞI SUBANSAMBLURILE ELECTRICE/ELECTRONICE MONTATE PE UN VEHICUL

1. DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta directivă se aplică compatibilităţii electromagnetice a vehiculelor care intră sub incidenţa dispoziţiilor articolului 1, fie că este vorba de vehicule sau de remorci (în continuare termenul "vehicule" va face referire la ambele categorii), astfel cum sunt furnizate de constructorul vehiculului, precum şi componentelor sau unităţilor tehnice separate care sunt destinate montării pe vehicule.

Prezenta directivă reglementează:

- cerinţele privind imunitatea la perturbaţii radiate şi conduse pentru funcţii legate de comanda directă a vehiculului, de protecţia conducătorului auto, a pasagerilor şi a altor utilizatori ai drumurilor, precum şi celor legate de perturbaţii care ar putea produce confuzie conducătorului auto şi altor utilizatori ai drumurilor;

- cerinţele privind controlul emisiilor radiate şi conduse nedorite, în vederea protejării utilizării prevăzute a echipamentelor electrice sau electronice amplasate în vehiculele în cauză, adiacente sau aflate în apropiere, precum şi controlul perturbaţiilor emise de accesorii care ar putea fi montate ulterior pe vehicul.

2. DEFINIŢII

2.1. În înţelesul prezentei directive:

2.1.1. "Compatibilitate electromagnetică" înseamnă capacitatea unui vehicul sau a componentei (componentelor) sale sau a unităţii (unităţilor) sale tehnice separate de a funcţiona în mod satisfăcător în mediul său electromagnetic, fără să provoace perturbaţii electromagnetice intolerabile pentru orice obiect aflat în acel mediu.

2.1.2. "Perturbaţie electromagnetică" înseamnă orice fenomen electromagnetic care poate dăuna funcţionării unui vehicul sau a unei (unor) componente sau a unei (unor) unităţi tehnice separate sau a oricărui alt dispozitiv, echipament sau sistem care funcţionează în apropierea unui vehicul. O perturbaţie electromagnetică poate fi un zgomot electromagnetic, un semnal nedorit sau o modificare a mediului de propagare în sine.

2.1.3. "Imunitate electromagnetică" înseamnă capacitatea unui vehicul sau a unei (unor) componente sau a unei (unor) unităţi tehnice separate de a funcţiona fără a suferi nici o degradare a funcţionării în prezenţa unor perturbaţii electromagnetice (specificate), care includ semnale de radiofrecvenţă utile provenite de la emiţătoare radio sau emisii radiate în bandă provenite de la echipamente industriale, ştiinţifice şi medicale (ISM), aflate în interiorul sau în exteriorul vehiculului.

2.1.4. "Mediu electromagnetic" înseamnă totalitatea fenomenelor electromagnetice existente într-un anumit loc.

2.1.5. "Radiaţii electromagnetice de bandă largă" înseamnă radiaţii electromagnetice cu lărgime de bandă mai mare decât cea a unui aparat de măsurat sau a unui receptor dat [Comitetul internaţional special pentru perturbaţii radioelectrice (CISPR) 25, ediţia a doua].

2.1.6. "Radiaţii electromagnetice de bandă îngustă" înseamnă radiaţii electromagnetice cu lărgime de bandă mai mică decât cea a unui aparat de măsurat sau a unui receptor dat (CISPR 25, ediţia a doua).

2.1.7. "Sistem electric/electronic" înseamnă un dispozitiv(e) electric(e) şi/sau electronic(e) sau un ansamblu(ri) de dispozitive electrice şi/sau electronice, împreună cu orice conexiuni electrice aferente, care fac parte din vehicul, dar care nu urmează să fie omologate separat de acesta.

2.1.8. "Subansamblu electric/electronic" (SAE) înseamnă un dispozitiv electric şi/sau electronic sau un ansamblu(uri) de dispozitive electrice şi/sau electronice, destinate să facă parte dintr-un vehicul, împreună cu orice conexiuni şi cablaje electrice aferente, care îndeplineşte (îndeplinesc) una sau mai multe funcţii specializate. Un SEE poate fi omologat la cererea unui constructor sau a reprezentantului său autorizat, fie ca o "componentă", fie ca o "unitate tehnică separată (UTS)" (a se vedea articolul 3, punctele 24 şi 25, din Directiva 2007/46/CE).

2.1.9. "Tip de vehicul", din punct de vedere al compatibilităţii electromagnetice, înseamnă vehicule care nu prezintă diferenţe esenţiale între ele în ceea ce priveşte:

2.1.9.1. dimensiunile globale şi forma de ansamblu ale compartimentului motor;

2.1.9.2. dispunerea generală a componentelor electrice şi/sau electronice, precum şi a cablajelor;

2.1.9.3. materialul de bază din care este fabricată caroseria sau carcasa (după caz) ale vehiculului (de exemplu o carcasă de caroserie din oţel, aluminiu sau fibră de sticlă). Prezenţa panourilor din materiale diferite nu modifică tipul de vehicul, cu condiţia să nu fi fost modificat materialul de bază al caroseriei. Cu toate acestea, variaţiile de acest gen trebuie să fie notificate.

2.1.10. Un "tip de SAE" din punctul de vedere al compatibilităţii electromagnetice înseamnă subansambluri electrice/electronice care nu prezintă diferenţe esenţiale între ele, în special în ceea ce priveşte aspecte esenţiale precum:

2.1.10.1. funcţia îndeplinită de SAE;

2.1.10.2. dispunerea generală a eventualelor componentelor electrice şi/sau electronice.

2.1.11. "Fascicul de cabluri" înseamnă ansamblul de cabluri pentru alimentare, pentru sistemul de transmitere a datelor (de exemplu CAN), pentru transmiterea de semnale sau pentru antenele active, care sunt instalate de constructorul vehiculului.

2.1.12. Funcţiile cu implicaţii pentru imunitate sunt:

(a) funcţii legate de comanda directă a vehiculului:

ê 2005/83/CE art. 1 şi anexa pct. 1(a)

- prin degradarea sau modificarea funcţionării: de exemplu a motorului, transmisiei, frânelor, suspensiei, direcţiei active, dispozitivelor de limitare a vitezei;

ê 2004/104/CE art. 1 şi anexa

- prin afectarea poziţiei conducătorului auto, de exemplu, modificarea poziţiei scaunului sau a volanului;

- prin afectarea vizibilităţii conducătorului auto: de exemplu, lumina de întâlnire, ştergătoarele de parbriz;

(b) funcţii legate de protecţia conducătorului auto, a pasagerilor şi a altor utilizatori ai drumurilor:

- de exemplu, sistemele de pernă cu aer (airbag) şi sistemele de reţinere de siguranţă;

(c) funcţii care, atunci când sunt perturbate, produc confuzie conducătorului auto sau altor utilizatori ai drumurilor:

- perturbaţii optice: funcţionarea incorectă, de exemplu, a lămpilor indicatoare de direcţie, a lămpilor de stop, a lămpilor de gabarit, a lămpilor de poziţie spate, a dispozitivelor speciale de prioritate pentru vehiculele de urgenţă, informaţiile eronate furnizate de indicatoare, lămpi sau afişaje de avertizare cu implicaţii pentru funcţiile de la literele (a) sau (b), care ar putea fi observate în câmpul de vizibilitate direct al conducătorului auto,

- perturbaţii acustice: de exemplu, funcţionarea incorectă a alarmei antifurt, a claxonului;

(d) funcţii legate de funcţionalitatea canalului de transmitere a datelor al vehiculului:

- prin blocarea transmisiei de date în sistemele colectoare de date ale vehiculului, care sunt utilizate pentru transmiterea datelor necesare pentru a asigura funcţionarea corectă a altor funcţii cu implicaţii pentru imunitate;

(e) funcţii care, atunci când sunt perturbate, afectează datele reglementare ale vehiculului: de exemplu, tahograf, kilometraj.

ê 2005/49/CE art. 1 pct.1 (adaptat)

2.1.13. "Sisteme radar cu rază scurtă de acţiune în banda de frecvenţe de 24 GHz" înseamnă un radar astfel cum Ö este Õ definit la articolul 2 alineatul (2) din Decizia 2005/50/CE şi care îndeplineşte cerinţele de performanţă de la articolul 4 din prezenta decizie.

ê 2004/104/CE art. 1 şi anexa (adaptat)

è1 2005/83/CE art. 1 şi anexa pct. 1(b)

è2 2005/83/CE art. 1 şi anexa pct. 1(c)

è3 2006/96/CE anexa pct. A.8

3. CERERE DE OMOLOGARE CE DE TIP

3.1. Omologarea unui tip de vehicul

3.1.1. Cererea de omologare a unui tip de vehicul din punctul de vedere al compatibilităţii sale electromagnetice în temeiul articolului 7 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2007/46/CE se depune de către constructorul vehiculului.

3.1.2. În anexa II A se prezintă un model de fişă de informaţii.

3.1.3. Constructorul vehiculului întocmeşte o listă în care se descriu toate sistemele sau subansamblurile electrice/electronice relevante, versiunile de caroserie[14], variantele de material din care este confecţionată caroseria[15], dispunerea generală a cablajelor, variantele de motor, tipul de circulaţie prevăzut – pe partea dreaptă sau pe partea stângă –, precum şi tipurile de ampatament. Sistemele sau subansamblurile electrice/electronice relevante sunt acelea care pot emite radiaţii semnificative în bandă îngustă sau largă şi/sau cele care sunt implicate în funcţiile cu rol în imunitate (a se vedea punctul 2.1.12) ale vehiculului.

3.1.4. Din această listă se selectează, de comun acord între constructor şi autoritatea competentă, un vehicul reprezentativ în scopul efectuării de teste. Acest vehicul reprezintă tipul de vehicul (a se vedea apendicele 1 la anexa II A). Alegerea vehiculului se face pe baza sistemelor electrice/electronice oferite de constructor. Din lista respectivă se pot selecta unul sau mai multe vehicule în vederea testării, în cazul în care se consideră, de comun acord între constructor şi autoritatea competentă, că prezenţa unor sisteme electrice/electronice diferite pot avea un efect semnificativ asupra compatibilităţii electromagnetice comparativ cu primul vehicul reprezentativ selectat.

3.1.5. Selecţia vehiculului (vehiculelor) în conformitate cu punctul 3.1.4 se limitează la combinaţiile vehicul/sisteme electrice sau electronice avute în vedere pentru producţia Ö efectivă Õ .

3.1.6. Constructorul poate anexa la cererea de omologare un raport al încercărilor care au fost efectuate. Orice astfel de date furnizate pot fi folosite de către Autoritatea de Omologare în scopul întocmirii certificatului de omologare CE Ö de tip Õ .

3.1.7. În cazul în care serviciul tehnic responsabil cu încercările de omologare CE Ö de tip Õ efectuează el însuşi aceste încercări, atunci se pune la dispoziţie un vehicul reprezentativ pentru tipul care urmează să fie omologat, în conformitate cu punctul 3.1.4.

3.1.8. Constructorul vehiculului trebuie să furnizeze date privind benzile de frecvenţă, nivelurile de putere, poziţiile antenei şi dispoziţiile privind instalarea emiţătoarelor de radiofrecvenţă, chiar dacă vehiculul nu este echipat cu un astfel de emiţător la data omologării CE Ö de tip Õ . Aceste informaţii trebuie să facă referire la toate serviciile mobile de radiocomunicaţii utilizate în mod normal în vehicule. Aceste informaţii trebuie să fie făcute publice după omologarea CE Ö de tip Õ .

Constructorii de vehicule trebuie să furnizeze dovezi care să ateste că funcţionarea vehiculului nu este afectată negativ de astfel de emiţătoare.

3.2. Omologarea unui tip de subansamblu electric/electronic (SAE)

3.2.1. Aplicabilitatea prezentei directive pentru SAE:

[pic]

3.2.2. Cererea de omologare a unui tip de SAE din punctul de vedere al compatibilităţii sale electromagnetice în temeiul articolului 7 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2007/46/CE se înaintează de către constructorul vehiculului, de către constructorul SAE sau de reprezentatul autorizat al acestuia.

3.2.3. În anexa II B se prezintă un model de fişă de informaţii.

3.2.4. Constructorul poate anexa la cerere un raport privind încercările care au fost efectuate. Orice astfel de date furnizate pot fi utilizate de către Autoritatea de Omologare în scopul întocmirii certificatului de omologare CE Ö de tip Õ . În cazul echipamentelor destinate montării pe vehicule, constructorul poate anexa la cerere declaraţia de conformitate a fabricantului, în conformitate cu dispoziţiile Directivei 1999/5/CE a Parlamentului European şi a Consiliului[16] sau ale Directivei 2004/108/EC, raportul de încercare privind CEM şi instrucţiunile de utilizare care oferă indicaţii pentru montarea acestor echipamente în vehicule.

3.2.5. În cazul în care serviciul tehnic responsabil cu încercările de omologare CE Ö de tip Õ efectuează el însuşi încercarea, atunci se pune la dispoziţie un specimen de SAE reprezentativ pentru tipul care urmează să fie omologat, în cazul în care este necesar, după o discuţie cu constructorul despre, de exemplu, variantele posibile de montare, numărul componentelor, numărul senzorilor. În cazul în care serviciul tehnic consideră necesar, se poate selecta încă un specimen.

3.2.6. Specimenul (specimenele) trebuie să fie marcat(e) clar şi rezistent la ştergere, indicându-se marca de comerţ sau numele comercial al constructorului, precum şi denumirea tipului.

3.2.7. După caz, ar trebui să se identifice toate restricţiile privind utilizarea. Orice astfel de restricţii trebuie să fie semnalate în anexele II B şi/sau III B.

3.2.8. SAE care sunt introduse pe piaţă ca piese de schimb nu au nevoie de omologare CE Ö de tip Õ în cazul în care sunt marcate clar ca piese de schimb cu ajutorul unui număr de identificare şi în cazul în care sunt identice cu piesa corespunzătoare fabricată de constructorul echipamentului original (OEM) pentru un vehicul deja omologat şi provin de la acelaşi constructorul ca şi această piesă.

3.2.9. Componentele vândute ca echipamente destinate pieţei postvânzare şi destinate instalării pe autovehicule nu au nevoie de omologare CE Ö de tip Õ în cazul în care nu sunt au implicaţii pentru funcţiile privind imunitatea (punctul 2.1.12). În acest caz, trebuie să se întocmească o declaraţie de conformitate în conformitate cu procedurile Directivei 2004/108/EC sau ale Directivei 1999/5/CE. Această declaraţie trebuie să specifice în special faptul că SAE îndeplineşte limitele definite la punctele 6.5, 6.6, 6.8 şi 6.9 din anexa I la prezenta directivă.

4. OMOLOGARE CE Ö DE TIP Õ

4.1. Proceduri de omologare CE de tip

4.1.1. Omologarea CE Ö de tip Õ a unui vehicul

Constructorul vehiculului poate utiliza următoarele proceduri de omologare CE de tip a unui vehicul, la alegere.

4.1.1.1. Omologarea unei configuraţii de vehicul

O configuraţie de vehicul se poate omologa CE Ö de tip Õ direct, prin respectarea dispoziţiilor prevăzute în părţile relevante de la punctul 6. În cazul în care un constructor de vehicul alege această procedură, nu va fi necesară o încercare individuală a sistemelor electrice/electronice sau a SAE.

4.1.1.2. Omologarea unui tip de vehicul prin încercarea separată a SAE individuale

Un constructor de vehicule poate obţine omologarea unui vehicul atunci când demonstrează Autorităţii de Omologare că toate sistemele electrice/electronice sau SAE relevante (a se vedea punctul 3.1.3) au fost omologate individual, în conformitate cu prezenta directivă, şi au fost instalate în conformitate cu toate condiţiile stabilite în aceasta.

4.1.1.3. Dacă doreşte, un constructor poate obţine omologarea CE Ö de tip Õ în conformitate cu prezenta directivă atunci când vehiculul nu este echipat cu nici un echipament de un tip care trebuie să fie supus încercărilor de imunitate sau emisii. Pentru o astfel de omologare nu este necesară efectuarea de încercări.

4.1.2. Omologarea CE de tip a unui SAE

Omologarea CE de tip se poate acorda unui SAE destinat să fie montat pe orice tip de vehicul (omologare de componentă) sau pe un tip anume sau pe mai multe tipuri de vehicul, la cererea constructorului SAE (omologare de unitate tehnică separată).

4.1.3. SAE, care sunt emiţătoare de radiofrecvenţă intenţionate şi a căror omologare Ö CE de tip Õ nu a fost încă Ö acordată pentru un Õ constructor Ö de vehicule Õ, trebuie să fie însoţite de instrucţiuni de instalare corespunzătoare.

4.2. Acordarea omologării CE de tip

4.2.1. Vehicul

4.2.1.1. În cazul în care vehiculul reprezentativ îndeplineşte cerinţele prezentei directive, se acordă omologarea CE de tip, în temeiul articolului 9 alineatul (3) şi, după caz, al articolului 10 alineatul (4) din Directiva 2007/46/CE.

4.2.1.2. În anexa III A se prezintă un model de certificat de omologare CE de tip.

4.2.2. SAE

4.2.2.1. În cazul în care sistemul (sistemele) SAE reprezentativ(e) îndeplineşte (îndeplinesc) cerinţele prezentei directive, se acordă omologarea CE de tip în temeiul articolului 9 alineatul (3) şi, după caz, al articolului 10 alineatul (4) din Directiva 2007/46/CE.

4.2.2.2. În anexa III B se prezintă un model de certificat de omologare CE de tip.

4.2.3. Pentru a întocmi certificatele menţionate la punctele 4.2.1.2 sau 4.2.2.2, autoritatea competentă a statului membru care acordă omologarea poate utiliza un raport întocmit de un laborator de încercări acreditat în conformitate cu ISO 17025 şi recunoscut de autoritatea de omologare.

4.3. Modificări ale omologărilor

4.3.1. În cazul modificărilor aduse omologărilor acordate în temeiul prezentei directive, se aplică dispoziţiile articolelor 13 – 16 din Directiva 2007/46/CE.

4.3.2. Modificarea unei omologări Ö de tip Õ a unui vehicul prin adăugarea sau înlocuirea unui SAE

4.3.2.1. Atunci când un constructor de vehicule a obţinut omologarea pentru o configuraţie de vehicul şi doreşte să încorporeze în aceasta un sistem electric/electronic sau un SAE suplimentar sau unul care să substituie un sistem sau un SAE existent care a primit deja omologarea în temeiul prezentei directive şi care urmează să fie instalat în conformitate cu toate condiţiile stabilite corespunzătoare, omologarea vehiculului poate fi modificată fără efectuarea altor încercări suplimentare. Sistemul electric/electronic sau SAE suplimentar sau de substituire se consideră ca fiind un echipament al vehiculului, în scopul conformităţii producţiei.

4.3.2.2. În cazul în care echipamentul (echipamentele) suplimentar(e) sau de substituire nu a(u) fost omologat(e) în temeiul prezentei directive şi se consideră că este necesară efectuarea de încercări, întregul vehicul va fi considerat ca fiind conform atunci când se poate demonstra că echipamentul (echipamentele) nou (noi) sau modificat(e) îndeplineşte (îndeplinesc) cerinţele relevante de la punctul 6 sau atunci când se poate demonstra, în cadrul unei încercări comparative, că echipamentul nou nu va afecta negativ conformitatea tipului de vehicul.

4.3.3. Adăugarea de SAE care nu sunt noi (uzate), care nu sunt omologate Ö de tip Õ în conformitate cu prezenta directivă deoarece la prima lor instalare nu era necesară omologarea de tip, nu invalidează omologarea Ö de tip Õ dacă instalarea unor astfel de SAE uzate se face în conformitate cu recomandările constructorului de SAE şi ale constructorului vehiculului.

5. MARCAREA

5.1. Fiecare SAE care este conform cu un tip omologat în temeiul prezentei directive poartă o marcă de omologare CE de tip.

5.2. Marca de omologare CE de tip este compusă din următoarele elemente:

litera minusculă "e" încadrată într-un dreptunghi, urmată de numărul distinctiv atribuit statului membru care a acordat omologarea CE de tip pentru componente:

1 | pentru Germania |

2 | pentru Franţa |

3 | pentru Italia |

4 | pentru Ţările de Jos |

5 | pentru Suedia |

6 | pentru Belgia |

7 | pentru Ungaria |

8 | pentru Republica Cehă |

9 | pentru Spania |

11 | pentru Regatul Unit |

12 | pentru Austria |

13 | pentru Luxemburg |

17 | pentru Finlanda |

18 | pentru Danemarca |

è3 19 ç | è3 pentru România ç |

20 | pentru Polonia |

21 | pentru Portugalia |

23 | pentru Grecia |

24 | pentru Irlanda |

26 | pentru Slovenia |

27 | pentru Slovacia |

29 | pentru Estonia |

32 | pentru Letonia |

è3 34 ç | è3 pentru Bulgaria ç |

36 | pentru Lituania |

49 | for Cipru |

50 | for Malta |

În vecinătatea dreptunghiului, "numărul de omologare de bază" conţinut în secţiunea a patra a numărului de omologare CE Ö de tip Õ menţionat în anexa VII la Directiva 2004/46/CE, precedat de cele două cifre care indică numărul de ordine atribuit ultimei modificări tehnice majore a prezentei directive. Numărul de ordine al modificării şi numărul de omologare CE de tip indicat în certificat sunt separate printr-un singur spaţiu.

5.3. Marca de omologare CE de tip trebuie aplicată pe partea principală a SAE (de exemplu pe unitatea de comandă electronică), astfel încât să fie perfect lizibilă şi rezistentă la ştergere.

5.4. În apendicele 8 se prezintă un exemplu de marcă de omologare CE de tip.

5.5. Nu este necesară marcarea pentru sistemele electrice/electronice încorporate în tipurile de vehicule omologate în temeiul prezentei directive, nici pentru piesele de schimb astfel cum sunt definite la punctul 3.2.8.

5.6. Nu este necesar ca marcajele aplicate pe SAE în conformitate cu punctul 5.3 să fie vizibile atunci când acestea se instalează pe vehicul.

6. SPECIFICAŢII

6.1. Specificaţii generale

6.1.1. Un vehicul şi sistemul (sistemele) electronic(e)/electric(e) sau SAE al(e) acestuia trebuie proiectate, construite şi montate în aşa fel încât să permită vehiculului, în condiţii normale de utilizare, să fie conform cu cerinţele prezentei directive.

6.1.1.1. Se supune un vehicul încercărilor privind emisii radiate şi pentru imunitate la perturbaţii radiate. Pentru omologarea CE Ö de tip Õ a vehiculelor nu este necesară efectuarea de încercări pentru emisii conduse sau pentru imunitate la perturbaţii conduse.

6.1.1.2. SAE sunt supuse unor încercări privind emisii radiate şi conduse, precum şi pentru imunitate la perturbaţii radiate şi conduse.

6.1.2. Înainte de încercare, serviciul tehnic trebuie să elaboreze în colaborare cu constructorul un plan de încercare, care să prevadă cel puţin următoarele puncte: modul de operare, funcţia (funcţiile) stimulată (stimulate), funcţia (funcţiile) monitorizată (monitorizate), criteriul (criteriile) de admitere/respingere şi emisiile prevăzute.

6.2. Specificaţii privind radiaţiile electromagnetice de bandă largă provenite de la vehicule

6.2.1. Metoda de măsurare

Radiaţiile electromagnetice generate de vehiculul reprezentativ pentru tipul său se măsoară cu ajutorul metodei descrise în anexa IV. Metoda de măsurare este definită de constructorul vehiculului de comun acord cu serviciul tehnic.

6.2.2. Limite de omologare Ö de tip Õ pentru radiaţiile electromagnetice de bandă largă generate de vehicule

6.2.2.1. În cazul în care măsurătorile se efectuează cu ajutorul metodei descrise în anexa IV, folosind o distanţă între vehicul şi antenă de 10,0 ± 0,2 m, limitele sunt de 32 dB microvolţi/m în banda de frecvenţe de 30-75 MHz şi de 32-43 dB microvolţi/m în banda de frecvenţe de 75-400 MHz, această limită crescând logaritmic la frecvenţe de peste 75 MHz, astfel cum se indică în apendicele 2 la prezenta anexă. În banda de frecvenţe de 400-1000 MHz, limita rămâne constantă la 43 dB microvolţi/m.

6.2.2.2. În cazul în care măsurătorile se efectuează cu ajutorul metodei descrise în anexa IV, folosind o distanţă între vehicul şi antenă de 3,0 ± 0,05 m, limitele sunt de 42 dB microvolţi/m în banda de frecvenţe de 30-75 MHz şi de 42-53 dB microvolţi/m în banda de frecvenţe de 75-400 MHz, această limită crescând logaritmic la frecvenţe de peste 75 MHz, astfel cum se indică în apendicele 3 la prezenta anexă. În banda de frecvenţe de 400-1000 MHz, limita rămâne constantă la 53 dB microvolţi/m.

6.2.2.3. Valorile măsurate pentru un vehicul reprezentativ pentru tipul său, exprimate în dB microvolţi/m, trebuie să fie sub limitele de omologare.

6.3. Specificaţii privind radiaţiile electromagnetice de bandă îngustă generate de vehicule.

6.3.1. Metoda de măsurare

Radiaţiile electromagnetice generate de vehiculul reprezentativ pentru tipul său se măsoară cu ajutorul metodei descrise în anexa V. Metoda este definită de constructorul vehiculului de comun acord cu serviciul tehnic.

6.3.2. Limitele de omologare Ö de tip Õ pentru radiaţiile electromagnetice de bandă îngustă generate de vehicule

6.3.2.1. În cazul în care măsurătorile se efectuează cu ajutorul metodei descrise în anexa V, folosind o distanţă între vehicul şi antenă de 10,0 ± 0,2 m, limitele sunt de 22 dB microvolţi/m în banda de frecvenţe de 30-75 MHz şi de 22-33 dB microvolţi/m în banda de frecvenţe de 75-400 MHz, această limită crescând logaritmic la frecvenţe de peste 75 MHz, astfel cum se arată în apendicele 4 la prezenta anexă. În banda de frecvenţe de 400-1000 MHz, limita rămâne constantă la 33 dB microvolţi/m.

6.3.2.2. În cazul în care măsurătorile se efectuează cu ajutorul metodei descrise în anexa V, folosind o distanţă între vehicul şi antenă de 3,0 ± 0,05 m, limitele sunt de 32 dB microvolţi/m în banda de frecvenţe de 30-75 MHz şi de 32-43 dB microvolţi/m în banda de frecvenţe de 75-400 MHz, această limită crescând logaritmic la frecvenţe de peste 75 MHz, astfel cum se arată în apendicele 5 la prezenta anexă. În banda de frecvenţe de 400-1000 MHz, limita rămâne constantă la 43 dB microvolţi/m.

6.3.2.3. Valorile măsurate pentru un vehicul reprezentativ pentru tipul său exprimate în dB microvolţi/m, trebuie să fie sub limitele de omologare.

6.3.2.4. Fără a aduce atingere limitelor definite la punctele 6.3.2.1, 6.3.2.2 şi 6.3.2.3 , în cazul în care în etapa iniţială descrisă în anexa V punctul 1.3 amploarea semnalului măsurată la antena radio a vehiculului cu ajutorul unui detector de valoare medie este mai mică de 20 dB microvolţi în banda de frecvenţe de 76-108 MHz, se consideră că vehiculul respectă limitele pentru radiaţiile electromagnetice de bandă îngustă şi că nu mai este necesar să se efectueze alte încercări.

6.4. Specificaţii privind imunitatea vehiculelor la radiaţiile electromagnetice.

6.4.1. Metoda de încercare

Încercarea imunităţii la radiaţii electromagnetice a vehiculului reprezentativ pentru tipul său se efectuează prin metoda descrisă în anexa VI.

6.4.2. Limite de omologare Ö de tip Õ privind încercarea imunităţii vehiculului.

6.4.2.1. În cazul în care pentru efectuarea testelor se foloseşte metoda descrisă în anexa VI, intensitatea câmpului este de 30 V/m în valoare efectivă în peste 90 % din banda de frecvenţe de 20-2000 MHz şi de cel puţin 25 V/m în valoare efectivă în întreaga gamă de frecvenţe de 20-2000 MHz.

6.4.2.2. Se consideră că vehiculul reprezentativ pentru tipul său este conform cu cerinţele privind imunitatea atunci când, în cursul încercărilor efectuate în conformitate cu anexa VI, nu se constată nici o degradare a "funcţiilor cu implicaţii pentru imunitate".

6.5. Specificaţii privind radiaţiile electromagnetice de bandă largă generate de SAE

6.5.1. Metoda de măsurare

Radiaţiile electromagnetice generate de un SAE reprezentativ pentru tipul său se măsoară prin metoda descrisă în anexa VII.

6.5.2. Limite de omologare Ö de tip Õ pentru radiaţiile electromagnetice de bandă largă generate de SAE

6.5.2.1. În cazul în care măsurătorile se efectuează cu ajutorul metodei descrise în anexa VII, limitele sunt de 62-52 dB microvolţi/m în banda de frecvenţe de 30-75 MHz, această limită descrescând logaritmic la frecvenţe de peste 30 MHz, şi de 52-63 dB microvolţi/m în banda de frecvenţe de 75-400 MHz, această limită crescând logaritmic la frecvenţe de peste 75 MHz, astfel cum se arată în apendicele 6 . În banda de frecvenţe de 400-1000 MHz, limita rămâne constantă la 63 dB microvolţi/m.

6.5.2.2. Valorile măsurate pentru un SAE reprezentativ pentru tipul său, exprimate în dB microvolţi/m, trebuie să fie sub limitele de omologare.

6.6. Specificaţii privind radiaţiile electromagnetice de bandă îngustă generate de SAE.

6.6.1. Metoda de măsurare

Radiaţiile electromagnetice generate de un SAE reprezentativ pentru tipul său se măsoară prin metoda descrisă în anexa VIII.

6.6.2. Limite de omologare Ö de tip Õ pentru radiaţiile electromagnetice de bandă îngustă generate de SAE

6.6.2.1. În cazul în care măsurătorile se efectuează cu ajutorul metodei descrise în anexa VIII, limitele sunt de 52-42 dB microvolţi/m în banda de frecvenţe de 30-75 MHz, această limită descrescând logaritmic la frecvenţe de peste 30 MHz, şi de 42-53 dB microvolţi/m în banda de frecvenţe de 75-400 MHz, această limită crescând logaritmic la frecvenţe de peste 75 MHz, astfel cum se arată în apendicele 7. În banda de frecvenţe de 400-1000 MHz, limita rămâne constantă la 53 dB microvolţi/m.

6.6.2.2. Valorile măsurate pentru un SAE reprezentativ pentru tipul său, exprimate în dB microvolţi/m, trebuie să se afle sub limitele de omologare.

6.7. Specificaţii privind imunitatea SAE la radiaţiile electromagnetice.

6.7.1. Metoda sau metodele de încercare

Încercarea privind imunitatea la radiaţii electromagnetice a unui SAE reprezentativ pentru tipul său se efectuează prin metoda (metodele) selectată (selectate) din cele descrise în anexa IX.

6.7.2. Limite de omologare Ö de tip Õ privind încercarea de imunitate a SAE

6.7.2.1. În cazul în care pentru efectuarea încercărilor se folosesc metodele descrise în anexa IX, nivelurile stabilite pentru încercările de imunitate sunt următoarele: 60 V/m pentru metoda de încercare cu ghid de unde tip bandă de 150 mm, 15 V/m pentru metoda de încercare cu ghid de unde tip bandă de 800 mm, 75 V/m pentru metoda de testare în celule TEM, 60 mA pentru metoda de încercare cu injecţie de curent în fascicul (BCI) şi 30 V/m pentru metode de încercare în câmp liber în peste 90 % din banda de frecvenţe de 20-2000 MHz, precum şi de cel puţin 50 V/m pentru metoda de încercare cu ghid de unde tip bandă de 150 mm, 12,5 V/m pentru metoda de încercare cu ghid de unde tip bandă de 800 mm, 62,5 V/m pentru metoda de încercare în celule TEM, 50 mA pentru metoda de încercare cu injecţie de curent în fascicul (BCI) şi 25 V/m pentru metode de încercare în câmp liber în întreaga bandă de frecvenţe de 20-2000 MHz.

6.7.2.2. Se consideră că SAE reprezentativ pentru tipul său este conform cu cerinţele privind imunitatea atunci când, în cursul încercărilor efectuate în conformitate cu anexa IX, nu se constată nici o degradare a "funcţiilor cu implicaţii pentru imunitate".

6.8. Specificaţii privind imunitatea la perturbaţiile tranzitorii transmise prin conducţie de-a lungul liniilor de alimentare

6.8.1. Metoda de încercare

Încercarea de imunitate a unui SAE reprezentativ pentru tipul său se efectuează prin metoda (metodele) conformă (conforme) cu standardul è1 ISO 7637-2: Ö ediţia a doua, Õ 2004 ç , descrisă (descrise) în anexa X, în funcţie de nivelurile de încercare indicate în Tabelul 1.

Tabel 1 Imunitatea SAE

Număr al impulsului de testare | Nivel de încercare a imunităţii | Stare funcţională a sistemelor |

În raport cu funcţiile cu implicaţii pentru imunitate | Fără raport cu funcţiile cu implicaţii pentru imunitate |

1 | III | C | D |

2a | III | B | D |

2b | III | C | D |

3a/3b | III | A | D |

4 | III | B (pentru SAE care trebuie să fie operaţionale în faza de pornire a motorului) C (pentru alte SAE) | D |

6.9. Specificaţii privind emisiile de perturbaţii conduse

6.9.1. Metoda de încercare

Încercarea privind emisiile provenită de la un SAE reprezentativ pentru tipul său se efectuează prin metoda (metodele) conformă (conforme) cu standardul è2 ISO 7637-2: Ö ediţia a doua, Õ 2004 ç , descrisă (descrise) în anexa X, pentru nivelurile indicate în Tabelul 2.

Tabelul 2 Amplitudinea maximă admisă a impulsului

Polaritatea amplitudinii impulsului | Amplitudinea maximă admisă a impulsului pentru |

vehicule echipate cu sisteme la 12 V | vehicule echipate cu sisteme la 24 V |

Pozitivă | + 75 | + 150 |

Negativă | – 100 | – 450 |

7. CONFORMITATEA PRODUCŢIEI

7.1. Măsurile pentru asigurarea conformităţii producţiei se adoptă în conformitate cu dispoziţiile stabilite în articolul 12 din Directiva 2007/46/CE.

7.2. Conformitatea producţiei cu privire la compatibilitatea electromagnetică a vehiculului, a unei componente sau a unei unităţi tehnice separate se verifică pe baza datelor care figurează în certificatul (certificatele) de omologare CE de tip din anexa III A şi/sau III B la prezenta directivă, după caz.

7.3. În cazul în care autoritatea nu este satisfăcută de procedura de auditare a constructorului, se aplică punctele 2.4.2 şi 2.4.3 din anexa X la Directiva 2007/46/CE şi punctele 7.3.1 şi 7.3.2 din prezenta anexă.

7.3.1. La verificarea conformităţii unui vehicul, a unei componente sau a unei unităţi tehnice separate prelevate dintr-o serie, producţia se declară conformă cu cerinţele prezentei directive în ceea ce priveşte perturbaţiile electromagnetice radiate de bandă largă şi de bandă îngustă, dacă nivelurile măsurate nu depăşesc cu mai mult de 4 dB (60 %) limitele de omologare corespunzătoare prevăzute la punctele 6.2.2.1, 6.2.2.2, 6.3.2.1, 6.3.2.2, 6.3.2.4, 6.5.2.1 şi 6.6.2.1 (după caz).

7.3.2. La verificarea conformităţii unui vehicul, a unei componente sau unităţi tehnice separate prelevate dintr-o serie, producţia se consideră conformă cu cerinţele prezentei directive în ceea ce priveşte imunitatea la radiaţii electromagnetice, dacă vehiculul, componenta sau unitatea tehnică separată nu prezintă nici o degradare a performanţelor "funcţiilor cu implicaţii pentru imunitate" atunci când vehiculul, componenta sau unitatea tehnică separată se află în starea definită la punctul 2 din anexa VI şi este supus(ă) unei intensităţi de câmp sau unui curent, exprimate în V/m sau mA, de până la 80 % din limitele de omologare Ö de tip Õ prevăzute la punctele 6.4.2.1 şi 6.7.2.1 , după caz.

7.3.3. La verificarea conformităţii unei componente sau a unei unităţi tehnice separate prelevate dintr-o serie, producţia se declară conformă cu cerinţele prezentei directive în ceea ce priveşte imunitatea la perturbaţii şi emisii conduse, dacă respectiva componentă sau unitate tehnică separată nu prezintă nici o degradare a performanţelor "funcţiilor cu implicaţii pentru imunitate" până la nivelurile indicate la punctul 6.8.1 şi nu depăşeşte nivelurile indicate la punctul 6.9.1.

8. EXCEPŢII

8.1. În cazul în care un vehicul sau un sistem electric/electronic sau un SAE nu include un oscilator electronic cu frecvenţa de funcţionare mai mare de 9 kHz, se consideră că este conform cu punctele 6.3.2 sau 6.6.2 din prezenta anexă şi cu anexele V şi VIII.

8.2. Vehiculele care nu sunt prevăzute cu sisteme electrice/electronice cu "funcţii cu implicaţii pentru imunitate" nu este necesar să fie supuse încercărilor de imunitate la perturbaţiile radiate şi se consideră că sunt conforme cu punctul 6.4 din prezenta anexă şi cu anexa VI.

8.3. SAE care nu au funcţii cu implicaţii pentru imunitate nu este necesar să fie supuse încercărilor pentru imunitatea la perturbaţiile radiate şi se consideră că sunt conforme cu punctul 6.7 din prezenta anexă şi cu anexa IX.

8.4. Descărcare electrostatică

Pentru vehiculele prevăzute cu pneuri, caroseria/şasiul vehiculului poate fi considerată ca o structură izolată din punct de vedere electric. Forţe electrostatice semnificative în raport cu mediul exterior al vehiculului se produc numai la intrarea sau ieşirea unui ocupant în şi din vehicul. Având în vedere că în aceste momente vehiculul este staţionar, nu este necesară nici o încercare de omologare pentru descărcarea electrostatică.

8.5. Emisii conduse

SAE care nu sunt comutate, care nu conţin comutatoare sau nu includ sarcini inductive nu este necesar să fie supuse încercărilor pentru emisii conduse şi sunt considerate conforme cu punctul 6.9 din prezenta anexă.

8.6. Pierderea funcţiei receptoarelor în timpul încercării de imunitate, atunci când semnalul de încercare se situează în interiorul lărgimii de bandă a receptorului (banda de excludere RF), astfel cum se specifică pentru serviciul/produsul specific de radiocomunicaţie în cauză în standardul armonizat privind CEM şi a cărui trimitere Ö este Õ publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene , nu constituie neapărat un criteriu de respingere.

8.7. Emiţătoarele de radiofrecvenţă se supun încercărilor în modul emisie. Emisiile dorite (de exemplu cele de la sistemele de transmisie de radiofrecvenţe) care se situează în interiorul lărgimii de bandă necesare şi emisiile din afara benzii nu sunt luate în considerare pentru scopul prezentei directive. Radiaţiile neesenţiale intră sub incidenţa prezentei directive, dar nu trebuie să facă obiectul încercărilor dacă emiţătorul beneficiază de o declaraţie de conformitate în conformitate cu Directiva 1999/5/CE, pe baza unui standard armonizat.

8.7.1. "Lărgimea de bandă necesară": pentru o clasă de emisii dată, lărgimea benzii de frecvenţe care este suficientă pentru a asigura transmiterea de informaţii la viteza şi de calitatea necesare în condiţiile specificate (articolul 1 punctul 1152 din Ö reglementările Õ privind radiocomunicaţiile).

8.7.2. "Emisii în afara benzii": emisie la o frecvenţă sau la frecvenţe situată (situate) în afara benzii de frecvenţe necesare, dar imediat în vecinătatea acesteia, care se datorează procesului de modulaţie, cu excepţia radiaţiilor neesenţiale (articolul 1 punctul 1144 din Ö reglementările Õ privind radiocomunicaţiile).

8.7.3. "Radiaţii neesenţiale": fiecare proces de modulaţie comportă semnale suplimentare nedorite. Acestea sunt denumite "radiaţii neesenţiale". Radiaţiile neesenţiale sunt radiaţii la o frecvenţă sau la frecvenţe situată (situate) în exteriorul benzii de frecvenţe necesare, al căror nivel poate fi redus fără a fi afectată transmiterea de informaţii. Radiaţiile neesenţiale includ radiaţiile armonice, radiaţiile parazite, produsele de intermodulaţie şi produsele frecvenţelor de mixare, dar exclud emisiile în afara benzii (articolul 1 punctul 1145 din Ö reglementările Õ privind radiocomunicaţiile).

Apendicele 1

Lista standardelor menţionate de prezenta directivă

1. CISPR 12 "Vehicule, nave cu motor şi utilaje acţionate de motoare cu aprindere prin scânteie – Caracteristici ale perturbaţiilor radioelectrice – Limite şi metode de măsurare", ediţia a cincea, 2001

2. CISPR 16-1 "Specificaţii pentru aparate şi metode de măsurare a perturbaţiilor radioelectrice şi a imunităţii – Partea 1: Aparate de măsurat perturbaţiile radioelectrice şi imunitatea", ediţia a doua, 2002

3. CISPR 25 "Limite şi metode de măsurare a caracteristicilor perturbaţiilor radioelectrice pentru protecţia receptoarelor utilizate la bordul vehiculelor", ediţia a doua, 2002;

4. ISO 7637-1 "Vehicule rutiere – Perturbaţii electrice conduse şi prin cuplaj – Partea 1: Definiţii şi consideraţii generale", ediţia a doua, 2002

5. ISO 7637-2 "Vehicule rutiere – Perturbaţii electrice conduse şi prin cuplaj – partea a 2-a: Transmisia perturbaţiilor electrice tranzitorii conduse de-a lungul liniilor de alimentare, numai la vehiculele cu tensiune de alimentare nominală de 12 V sau de 24 V", ediţia a doua, 2004

6. ISO-EN 17025 "Cerinţe generale privind competenţa laboratoarelor de încercări şi de etalonare", prima ediţie, 1999

ê 2005/83/CE art.1 şi anexa pct. 1 litera (d) (adaptat)

7. ISO 11451 "Vehicule rutiere – Perturbaţii electrice prin radiaţii de energie electromagnetică în bandă îngustă – Metode de încercare a vehiculelor"

Partea 1: | Generalităţi şi definiţii | (ISO 11451-1: ediţia a treia, 2005) |

Partea a 2-a: | Surse de radiaţie în exteriorul vehiculului | (ISO 11451-2: ediţia a treia, 2005) |

Partea a 4-a: | Injecţie de curent în fascicul (BCI) | (ISO 11451-4: prima ediţie, 1995) |

ê 2005/83/CE Art. 1 şi anexa pct. 1 litera (e)

8. ISO 11452 "Vehicule rutiere – Perturbaţii electrice prin radiaţii de energie electromagnetică în bandă îngustă – Metode de încercare a componentelor"

Partea 1: | Generalităţi şi definiţii | (ISO 11452-1: ediţia a treia. 2005) |

Partea a 2-a: | Cameră anecoică | (ISO 11452-2: ediţia a doua, 2004) |

Partea a 3-a: | Celulă cu mod electromagnetic transversal (TEM) | (ISO 11452-3: ediţia a doua, 2001) |

Partea a 4-a: | Injecţie de curent în fascicul (BCI) | (ISO 11452-4: ediţia a treia, 2005) |

Partea a 5-a: | Ghid de unde tip bandă | (ISO 11452-5: ediţia a doua, 2002) |

ê 2004/104/CE art. 1 şi anexa

9. Reglementările ITU privind radiocomunicaţiile, ediţia 2001

Apendicele 2

Limite de referinţă pentru perturbaţiile electromagnetice în bandă largă emise de vehicule

Distanţa antenă-vehicul: 10 m

Limita E (dBμV/m) la frecvenţa F (MHz) |

30-75 MHz | 75-400 MHz | 400-1000 MHz |

E = 32 | E = 32 + 15,13 log (F/75) | E = 43 |

[pic]

Frecvenţă in MHz — scară logaritmică

A se vedea anexa I, punctul 6.2.2.1.

Apendicele 3

Limite de referinţă pentru perturbaţiile electromagnetice în bandă largă emise de vehicule

Distanţa antenă-vehicul: 3 m

Limita E (dBμV/m) la frecvenţa F (MHz) |

30-75 MHz | 75-400 MHz | 400-1000 MHz |

E = 42 | E = 42 + 15,13 log (F/75) | E = 53 |

[pic]

Frecvenţă in MHz — scară logaritmică

A se vedea anexa I, punctul 6.2.2.2.

Apendicele 4

Limite de referinţă pentru perturbaţiile electromagnetice în bandă îngustă emise de vehicule

Distanţa antenă-vehicul: 10 m

Limita E (dBμV/m) la frecvenţa F (MHz) |

30-75 MHz | 75-400 MHz | 400-1000 MHz |

E = 22 | E = 22 + 15,13 log (F/75) | E = 33 |

[pic]

Frecvenţă in MHz — scară logaritmică

A se vedea anexa I, punctul 6.3.2.1.

Apendicele 5

Limite de referinţă pentru perturbaţiile electromagnetice în bandă îngustă emise de vehicule

Distanţa antenă-vehicul: 3 m

Limita E (dBμV/m) la frecvenţa F (MHz) |

30-75 MHz | 75-400 MHz | 400-1000 MHz |

E = 32 | E = 32 + 15,13 log (F/75) | E = 43 |

[pic]

Frecvenţă in MHz — scară logaritmică

A se vedea anexa I, punctul 6.3.2.2.

Apendicele 6

Subansambluri electrice/electronice

Limite de referinţă pentru perturbaţiile in bandă largă

Limita E (dBμV/m) la frecvenţa F (MHz) |

30-75 MHz | 75-400 MHz | 400-1000 MHz |

E = 62 – 25,13 log (F/30) | E = 52 + 15,13 log (F/75) | E = 63 |

[pic]

Frecvenţă in MHz — scară logaritmică

A se vedea anexa I punctul 6.5.2.1.

Apendicele 7

Subansambluri electrice/electronice

Limite de referinţă pentru perturbaţiile in bandă îngustă

Limita E (dBμV/m) la frecvenţa F (MHz) |

30-75 MHz | 75-400 MHz | 400-1000 MHz |

E = 52 – 25,13 log (F/30) | E = 42 + 15,13 log (F/75) | E = 53 |

[pic]

Frecvenţă in MHz — scară logaritmică

A se vedea anexa I, punctul 6.6.2.1.

Apendicele 8

Model de marcă de omologare CE de tip

[pic]

ê 2004/104/CE art. 1 şi anexa (adaptat)

SAE care poartă marca de omologare de mai sus este un dispozitiv care a fost omologat în Germania (e1), cu numărul de omologare de bază 0148. Primele două cifre (03) indică faptul că dispozitivul este conform cu cerinţele Directivei 72/245/CEE, astfel cum este modificată prin Ö Directiva 2004/104/CE Õ.

ê 2004/104/CE art. 1 şi anexa (adaptat)

Cifrele utilizate au doar valoare orientativă.

____________

ANEXA II A

Fişa de informaţii nr. … în temeiul anexei I la Directiva 2007/46/CE[17] privind omologarea CE de tip a unui vehicul din punctul de vedere al compatibilităţii electromagnetice (Directiva [72/245/CEE])

Informaţiile următoare trebuie să fie furnizate, după caz, în triplu exemplar si trebuie să fie însoţite de un cuprins. Toate desenele trebuie furnizate la scară adecvată şi suficient de detaliat, în format A4 sau sub formă de pliant de format A4. În cazul în care există fotografii, acestea trebuie să fie suficient de detaliate.

În cazul în care sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate sunt prevăzute cu comenzi electronice, trebuie să se furnizeze informaţii despre funcţionarea lor.

0. GENERALITĂŢI

0.1. Marca (numele comercial al constructorului):

0.2. Tip:

0.4. Categorie de vehicul (c):

0.5. Denumirea şi adresa constructorului:

Numele şi adresa reprezentantului autorizat, dacă este cazul:

0.8. Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare:

1. CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE GENERALE ALE VEHICULULUI

1.1. Fotografie (fotografii) şi/sau desen(e) ale unui vehicul reprezentativ:

1.6. Amplasarea şi dispunerea motorului:

3. MOTORUL ( Q )

3.1. Constructorul:

3.1.1. Codul motorului constructorului, marcat pe motor:

3.2. Motor cu ardere internă

3.2.1.1. Principiul de funcţionare: aprindere comandată/aprindere prin comprimare, patru timpi/doi timpi[18]

3.2.1.2. Numărul şi dispunerea cilindrilor:

3.2.4. Alimentarea cu carburant

3.2.4.2. Cu injecţie de carburant (numai aprindere prin comprimare): da/nu[19]

3.2.4.2.9 . Unitatea de comandă electronică

3.2.4.2.9.1. Marca (mărcile):

3.2.4.2.9.2. Descrierea sistemului:

3.2.4.3. Cu injecţie de carburant (numai aprindere comandată): da/nu[20]

3.2.5. Sistemul electric

3.2.5.1. Tensiunea nominală:… V, punere la masă pozitivă/negativă[21]

3.2.5.2. Generatorul

3.2.5.2.1. Tip:

3.2.6. Aprinderea

3.2.6.1. Marca (mărcile):

3.2.6.2. Tip(uri):

3.2.6.3. Principiul de funcţionare:

3.2.15. Sistemul de alimentare cu GPL: da/nu[22]

3.2.15.2. Unitatea electronică de control al motorului pentru alimentarea cu GPL

3.2.15.2.1. Marca (mărcile):

3.2.15.2.2. Tipul sau tipurile:

3.2.16. Sistemul de alimentare cu GN: da/nu[23]

3.2.16.2. Unitate electronică de control al motorului pentru alimentarea cu GN

3.2.16.2.1. Marca (mărcile):

3.2.16.2.2. Tipul sau tipurile:

3.3. Motorul electric

3.3.1. Tipul (înfăşurare, excitaţie):

3.3.1.2. Tensiunea de funcţionare:

3.9. MOTOARE ALIMENTATE CU GAZ (în cazul sistemelor cu configuraţie diferită, a se furniza informaţii echivalente)

3.9.7. Bloc electronic de comandă

3.9.7.1. Marcă (mărci):

3.9.7.2. Tip(uri):

4. TRANSMISIE ( v )

4.2. Tip (mecanică, hidraulică, electrică etc.):

4.2.1. Descriere succintă a componentelor electrice/electronice (după caz):

6. SUSPENSIE:

6.2.2. Descriere succintă a componentelor electrice/electronice (dacă este cazul):

7. DIRECŢIE

7.2.2.1. Descriere succintă a componentelor electrice/electronice (după caz):

8. FRÂNE

8.5. Sistem antiblocare (ABS): da/nu/opţional[24]

8.5.1. Pentru vehiculele dotate cu sisteme antiblocare, descrierea funcţionării sistemului (inclusiv toate piesele electronice), schema electrică, schema circuitelor hidraulice sau pneumatice:

9. CAROSERIE

9.1. Tip de caroserie:

9.2. Materiale utilizate şi metode de construcţie:

9.5. Parbriz şi alte geamuri

9.5.2.3. Descriere succintă a componentelor electrice/electronice (după caz) ale mecanismului de ridicare a geamurilor:

9.9. Oglinzi retrovizoare (a se specifica pentru fiecare oglindă)

9.9.7. Descriere succintă a componentelor electrice/electronice (după caz) ale sistemului de reglare:

9.12. Centuri de siguranţă şi/sau alte sisteme de reţinere:

9.12.4. Descriere succintă a componentelor electrice/electronice (după caz):

9.18. Eliminarea paraziţilor radioelectrici

9.18.1. Descriere şi desene/fotografii ale formelor şi ale materialelor constitutive ale părţii de caroserie care formează compartimentul motor şi ale părţii habitaclului care este cea mai apropiată de acesta:

9.18.2. Desene sau fotografii care să indice amplasarea componentelor metalice situate în compartimentul motor (de exemplu aparate de încălzire, roată de rezervă, filtru de aer, mecanism de direcţie etc.):

9.18.3. Tabel şi desen care să prezinte echipamentele de antiparazitare:

9.18.4. Detalii privind valoarea nominală a rezistenţei în curent continuu şi, în cazul cablurilor de aprindere rezistive, detalii privind rezistenţa lor nominală pe metru:

10. DISPOZITIVE DE ILUMINAT ŞI DE SEMNALIZARE LUMINOASĂ

10.5. Descriere succintă a componentelor electrice/electronice, altele decât lămpi (după caz):

12. DIVERSE

12.2. Dispozitive de prevenire a utilizării neautorizate a vehiculului

12.2.3. Descriere succintă a componentelor electrice/electronice (după caz):

12.7. Tabel privind instalarea şi utilizarea emiţătoarelor de radiofrecvenţă în vehicul(e), după caz (a se vedea anexa I punctul 3.1.8):

benzi de frecvenţă (Hz) | putere maximă la ieşire (W) | poziţia antenei pe vehicul, condiţii specifice de instalare şi/sau utilizare |

Solicitantul omologării trebuie să mai furnizeze următoarele informaţii, după caz:

Apendicele 1

O listă cu marca (mărcile) şi tipul (tipurile) tuturor componentelor electrice şi/sau electronice aflate sub incidenţa prezentei directive (a se vedea punctele 2.1.9 şi 2.1.10 din anexa I), care nu au fost cuprinse în liste anterioare.

Apendicele 2

Scheme sau desen care prezintă dispunerea generală a componentelor electrice şi/sau electronice (aflate sub incidenţa prezentei directive), precum şi a cablajelor.

Apendicele 3

Descriere a vehiculului ales ca reprezentativ pentru tip

Tipul de caroserie:

Circulaţie pe partea stângă sau pe partea dreaptă:

Ampatament:

Apendicele 4

Raport (rapoarte) de încercare furnizate de constructor, de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu ISO 17025 şi recunoscut de autoritatea de omologare în scopul întocmirii certificatului de omologare CE Ö de tip Õ .

ê 2006/28/CE art. 1, pct. 2 litera (a)

12.7.1. Vehicul echipat cu sistem radar cu rază scurtă de acţiune în banda de frecvenţe de 24 GHz: Da/Nu/Opţional (se taie varianta care nu corespunde).

____________

ê 2004/104/CE art. 1 şi anexa (adaptat)

ANEXA II B

Fişa de informaţii nr. … privind omologarea CE de tip a unui subansamblu electric/electronic din punctul de vedere al compatibilităţii electromagnetice (Directiva [72/245/CEE])

Informaţiile următoare trebuie să fie furnizate, după caz, în triplu exemplar si trebuie să fie însoţite de un cuprins. Toate desenele trebuie furnizate la scară adecvată şi suficient de detaliat, în format A4 sau sub formă de pliant de format A4. În cazul în care există fotografii, acestea trebuie să fie suficient de detaliate.

În cazul în care sistemele, componentele sau unităţile tehnice separate sunt prevăzute cu comenzi electronice, trebuie să se furnizeze informaţii despre funcţionarea lor.

0. GENERALITĂŢI

0.1. Marca (numele comercial al constructorului):

0.2. Tip:

0.3. Mijlocul de identificare a tipului, în cazul în care este marcat pe componentă/unitatea tehnică separată[25]:

0.3.1. Amplasarea marcajului:

0.5. Denumirea şi adresa constructorului:

Denumirea şi adresa reprezentantului autorizat, după caz:

0.7. În cazul componentelor şi al unităţilor tehnice separate, amplasarea şi metoda de aplicare a mărcii de omologare CE:

0.8. Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare:

1. Acest SAE se omologhează ca şi componentă/unitate tehnică separată[26]

2. Toate restricţiile privind utilizarea şi condiţiile de montare:

3. Tensiunea nominală a sistemului electric: … V, punere la masă pozitivă, negativă[27]

Apendicele 1

Descrierea SAE ales ca reprezentativ pentru tip [schema electronică şi lista principalelor componente care formează SAE (de exemplu marca şi tipul microprocesorului, cristal piezoelectric etc.)].

Apendicele 2

Raportul (rapoartele) de încercare relevante furnizate de constructor, de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu ISO 17025 şi recunoscut de autoritatea de omologare în scopul întocmirii certificatului de omologare CE Ö de tip Õ .

____________

ANEXA III A

MODEL

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

CERTIFICAT DE OMOLOGARE CE DE TIP

Ştampila administraţiei

Comunicare privind:

- Omologarea CE Ö de tip Õ [28]

- extinderea omologării CE Ö de tip Õ [29]

- refuzul omologării CE Ö de tip Õ [30]

- retragerea omologării CE Ö de tip Õ [31]

unui tip de vehicul în temeiul Directivei …/…/CE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva …/…/CE.

Număr de omologare CE Ö de tip Õ :

Motivul extinderii:

SECŢIUNEA I

0.1. Marca (numele comercial al constructorului):

0.2. Tip:

0.4. Categoria de vehicul (c):

0.5. Denumirea şi adresa constructorului:

Denumirea şi adresa reprezentantului autorizat, după caz:

0.8. Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare:

SECŢIUNEA II

1. Informaţii suplimentare (după caz): a se vedea apendicele

2. Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea testelor:

3. Data raportului de încercare:

4. Numărul raportului de încercare:

5. Observaţii (după caz): a se vedea apendicele

6. Loc:

7. Dată:

8. Semnătură:

9. Dosarul de omologare CE Ö de tip Õ înaintat serviciului administrativ care a acordat omologarea CE de tip este disponibil la cerere.

Apendice la omologarea CE de tip a unui vehicul în temeiul Directivei [72/245/CEE]

1. Informaţii suplimentare

1.1. Tensiunea nominală a sistemului electric: … V, punere la masă pozitivă/negativă

1.2. Tip de caroserie:

1.3. Lista tuturor funcţiilor electronice (aflate sub incidenţa directivei respective) instalate pe vehicul(e)

ê 2006/28/CE art. 1, pct. 3 litera (a)

1.3.1. Vehicul echipat cu sistem radar cu rază scurtă de acţiune în banda de frecvenţe de 24 GHz: Da/Nu/Opţional (se taie varianta care nu corespunde)

ê 2004/104/CE art. 1 şi anexa (adaptat)

1.4. Laborator acreditat în conformitate cu ISO 17025 şi recunoscut de autoritatea de omologare (în sensul prezentei directive), responsabil cu efectuarea testelor:

5. Observaţii:

(de exemplu, valabil atât pentru vehiculele destinate circulaţiei pe partea stângă, cât şi pentru cele destinate circulaţiei pe partea dreaptă)

____________

ANEXA III B

MODEL

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

CERTIFICAT DE OMOLOGARE CE DE TIP

Ştampila administraţiei

Comunicare privind:

- Omologarea CE Ö de tip Õ [32]

- extinderea omologării CE Ö de tip Õ [33]

- refuzul omologării CE Ö de tip Õ [34]

- retragerea omologării CE Ö de tip Õ [35]

unui tip de componentă/unitate tehnică separată[36] în temeiul Directivei …/…/CE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva …/…/CE.

Număr de omologare CE Ö de tip Õ :

Marca de omologare CE de tip care se aplică pe SAE:

SECŢIUNEA I

0.1. Marca (numele comercial al constructorului):

0.2. Tipul:

0.3. Mijlocul de identificare a tipului, în cazul în care este marcat pe componentă/unitatea tehnică separată[37] [38]

0.3.1. Amplasarea mărcii respective:

0.5. Denumirea şi adresa constructorului:

Denumirea şi adresa reprezentantului autorizat, după caz:

0.7. În cazul componentelor şi al unităţilor tehnice separate, amplasarea şi metoda de aplicare a mărcii de omologare CE:

0.8. Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare:

SECŢIUNEA II

1. Informaţii suplimentare (după caz): a se vedea apendicele

2. Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea testelor:

3. Data raportului de încercare:

4. Numărul raportului de încercare:

5. Observaţii (după caz): a se vedea apendicele

6. Loc:

7. Dată:

8. Semnătură:

9. Dosarul de omologare CE Ö de tip Õ înaintat serviciului administrativ care a acordat omologarea CE de tip este disponibil la cerere.

Apendice la certificatul de omologare CE de tip nr. … privind omologarea unui subansamblu electric/electronic în temeiul Directivei [72/245/CEE]

1. Informaţii suplimentare

1.1. Tensiunea nominală a sistemului electric:

1.2. Acest SAE poate fi utilizat pe orice tip de vehicul, cu următoarele restricţii:

1.2.1. Condiţii de instalare, după caz:

1.3. Acest SAE poate fi utilizat numai pe următoarele tipuri de vehicule:

1.3.1. Condiţii de instalare, după caz:

1.4. Metoda (metodele) specifică (specifice) de încercare utilizată (utilizate) şi domeniile de frecvenţă acoperite pentru determinarea imunităţii au fost (a se indica metoda utilizată din cele prezentate în anexa IX):

1.5. Laborator acreditat în conformitate cu ISO 17025 şi recunoscut de autoritatea de omologare (în sensul prezentei directive), responsabil cu efectuarea testului

5. Observaţii:

____________

ANEXA IV

METODA DE MĂSURARE A EMISIILOR ELECTROMAGNETICE ÎN BANDĂ LARGĂ RADIATE DE VEHICULE

1. Generalităţi

1.1. Metoda de încercare descrisă în prezenta anexă se aplică exclusiv vehiculelor.

1.2. Metoda de încercare

Această încercare este destinată măsurării emisiilor în bandă largă generate de sistemele electrice sau electronice montate pe vehicul (de exemplu sistemul de aprindere sau motoarele electrice).

Cu excepţia altor indicaţii în sens contrar în prezenta anexă, încercarea se efectuează în conformitate cu CISPR 12 (ediţia a cincea, 2001).

2. Starea vehiculului în timpul încercărilor

2.1. Motor

Motorul trebuie să se afle în funcţiune în conformitate cu clauza 5.3.2 din CISPR 12 (ediţia a cincea, 2001).

2.2. Alte sisteme ale vehiculului

Toate echipamentele care pot genera emisii în bandă largă, care pot fi activate permanent de către conducătorul auto sau pasager, ar trebui să funcţioneze la sarcina maximă, de exemplu motoarele ştergătoarelor de parbriz sau ventilatoarele. Avertizorul sonor şi motoarele geamurilor electrice etc. sunt excluse deoarece nu sunt utilizate în mod continuu.

3. Cerinţe de încercare

3.1. Limitele se aplică pe tot domeniul de frecvenţe de 30-1000 MHz, pentru măsurătorile efectuate într-o cameră semianecoică sau într-un spaţiu de încercare aflat în aer liber.

3.2. Măsurătorile pot fi efectuate fie cu detectoare de valoare de cvasivârf, fie cu detectoare de valoare de vârf. Limitele care figurează la punctele 6.2 şi 6.5 din anexa I sunt pentru detectoarele de valoare de cvasivârf. În cazul în care sunt utilizate detectoarele de valoare de vârf, se aplică un factor de corecţie de 20 dB astfel cum este definit în CISPR 12 (ediţia a cincea, 2001).

3.3. Măsurători

Serviciul tehnic efectuează încercările la intervalele specificate în standardul CISPR 12 (ediţia a cincea, 2001) în domeniul de frecvenţe de 30-1000 MHz.

În caz contrar, în cazul în care constructorul furnizează, pentru întregul domeniu de frecvenţe, măsurători provenite de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu părţile aplicabile din ISO 17025 (prima ediţie, 1999) şi recunoscut de Autoritatea de Omologare, serviciul tehnic poate împărţi domeniul de frecvenţe în 14 benzi de frecvenţă 30-34, 34-45, 45-60, 60-80, 80-100, 100-130, 130-170, 170-225, 225-300, 300-400, 400-525, 525-700, 700-850, 850-1000 MHz şi efectua încercări la cele 14 frecvenţe care produc cele mai mari niveluri de emisii în fiecare bandă de frecvenţă, pentru a confirma faptul că vehiculul îndeplineşte cerinţele prezentei anexe.

În cazul în care limita este depăşită în timpul încercării, trebuie să se facă investigaţii pentru a se asigura că acest lucru se datorează vehiculului şi nu radiaţiilor ambiante.

3.4. Valori înregistrate

Valoarea maximă a înregistrărilor privind limita (polarizare orizontală şi verticală, amplasarea antenei pe partea stângă şi pe partea dreaptă a vehiculului) în fiecare din cele 14 benzi de frecvenţă trebuie considerată ca fiind înregistrarea caracteristică la frecvenţa la care au fost efectuate măsurătorile.

____________

ANEXA V

METODA DE MĂSURARE A EMISIILOR ELECTROMAGNETICE ÎN BANDĂ ÎNGUSTĂ RADIATE DE VEHICULE

1. Generalităţi

1.1. Metoda de încercare descrisă în prezenta anexă se aplică exclusiv vehiculelor.

1.2. Metoda de încercare

Această încercare este destinată măsurării emisiilor în bandă îngustă care ar putea fi emanate de sisteme pe bază de microprocesoare sau de altă surse de bandă îngustă.

Cu excepţia altor indicaţii în sens contrar în prezenta anexă, încercarea se efectuează în conformitate cu CISPR 12 (ediţia a cincea, 2001) sau cu CISPR 25 (ediţia a doua, 2002).

ê 2004/104/CE

1.3. În primă etapă, nivelurile emisiilor în banda de frecvenţe FM (76-108 MHz) se măsoară pe antena radio a vehiculului cu ajutorul unui detector de valoare medie. În cazul în care nu se depăşeşte nivelul specificat la punctul 6.3.2.4 din anexa I, vehiculul este declarat conform cu cerinţele prezentei anexe în ceea ce priveşte banda de frecvenţe respectivă şi nu este necesar să se efectueze încercarea completă.

ê 2004/104/CE art.1 şi anexa (adaptat)

è1 2005/83/CE art. 1 şi anexa pct. 2 litera (a)

è2 2005/83/CE art. 1 şi anexa pct. 2 litera (b)

2. Starea vehiculului în timpul încercărilor

2.1. Contactul de aprindere trebuie să fie comutat în poziţia "pornit". Motorul trebuie să fie oprit.

2.2. Toate sistemele electronice ale vehiculului trebuie să fie în modul normal de funcţionare şi vehiculul să fie staţionar.

2.3. Toate echipamentele care pot fi activate permanent de către conducătorul vehiculului sau de către pasager şi care încorporează oscilatoare interne > 9 kHz sau semnale repetitive ar trebui să fie în stare normală de funcţionare.

3. Cerinţe de încercare

3.1. Limitele se aplică pe tot domeniul de frecvenţe de 30-1000 MHz, pentru măsurătorile efectuate într-o cameră semianecoică sau într-un spaţiu de încercare aflat în aer liber.

3.2. Măsurătorile se efectuează cu ajutorul unui detector de valoare medie.

3.3. Măsurători

Serviciul tehnic efectuează încercările la intervalele specificate în standardul CISPR 12 (ediţia a cincea, 2001) în domeniul de frecvenţe de 30-1000 MHz

În caz contrar, în cazul în care constructorul furnizează, pentru întregul domeniu de frecvenţe, măsurători provenite de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu părţile aplicabile din ISO 17025 (prima ediţie, 1999) şi recunoscut de autoritatea de omologare, serviciul tehnic poate împărţi domeniul de frecvenţe în 14 benzi de frecvenţă 30-34, 34-45, 45-60, 60-80, 80-100, 100-130, 130-170, 170-225, 225-300, 300-400, 400-525, 525-700, 700-850, 850-1000 MHz şi efectua încercări la cele 14 frecvenţe care produc cele mai mari niveluri de emisii în fiecare bandă de frecvenţă, pentru a confirma faptul că vehiculul îndeplineşte cerinţele prezentei anexe.

În cazul în care limita este depăşită în timpul încercării, trebuie să se facă investigaţii pentru a se asigura că acest lucru se datorează vehiculului şi nu radiaţiilor ambiante, inclusiv radiaţiilor în bandă largă provenite de la orice SAE.

3.4. Valori înregistrate

Valoarea maximă a înregistrărilor privind limita (polarizare orizontală şi verticală, amplasarea antenei pe partea stângă şi pe partea dreaptă a vehiculului) în fiecare din cele 14 benzi de frecvenţă trebuie considerată ca fiind înregistrarea caracteristică la frecvenţa la care au fost efectuate măsurătorile.

____________

ANEXA VI

METODA DE ÎNCERCARE A IMUNITĂŢII VEHICULELOR LA RADIAŢII ELECTROMAGNETICE

1. Generalităţi

1.1. Metoda de încercare descrisă în prezenta anexă se aplică exclusiv vehiculelor.

1.2. Metoda de încercare

Această încercare este destinată demonstrării imunităţii sistemelor electronice ale vehiculului. Vehiculul trebuie supus unor câmpuri electromagnetice în conformitate cu procedura descrisă în prezenta anexă. Vehiculul trebuie monitorizat în timpul efectuării încercărilor.

Cu excepţia altor indicaţii în sens contrar din prezenta anexă, încercarea se efectuează în conformitate cu è1 ISO 11451-2: ediţia a treia, 2005 ç.

1.3. Metode de încercare alternative

Încercarea poate fi efectuată alternativ într-un spaţiu în aer liber, pentru toate vehiculele. Instalaţia de încercare trebuie să fie conformă cu toate cerinţele legale (naţionale) privind emisiile câmpurilor electromagnetice.

În cazul în care un vehicul este mai lung de 12 m şi/sau mai lat de 2,60 m şi/sau mai înalt de 4,00 m, se poate utiliza metoda BCI astfel cum este definită de ISO 11451-4 (prima ediţie, 1995) în domeniul de frecvenţe de 20-2000 MHz, cu nivelurile definite la punctul 6.7.2.1 din anexa I.

2. Starea vehiculului în timpul încercărilor

2.1. Vehiculul trebuie să fie în stare neîncărcată, cu excepţia echipamentelor necesare pentru încercări.

2.1.1. În mod normal, motorul roteşte roţile motoare la o viteză constantă de 50 km/h, cu excepţia cazului în care există un motiv tehnic, impus de vehicul, care să impună o altă condiţie. Vehiculul trebuie să fie amplasat pe un dinamometru reglat la un cuplu corespunzător sau, în lipsa unui astfel de dispozitiv, trebuie montat pe suporţi care să permită o gardă minimă între roţi şi sol. După caz, arborii de transmisie pot fi decuplaţi (de exemplu la camioane).

2.1.2. Condiţii de bază aplicabile vehiculului

Acest punct defineşte condiţiile minime de încercare şi criteriile de respingere în cazul încercărilor de imunitate pentru vehicule. Alte sisteme ale vehiculelor care pot afecta funcţiile cu implicaţii pentru imunitate trebuie să facă obiectul unor încercări care urmează a fi efectuate într-un mod stabilit de comun acord între constructor şi serviciul tehnic.

Condiţii de încercare a vehiculului pentru "ciclul de 50 km/h" | Criterii de respingere |

Viteza vehiculului de 50 km/h ± 20 % (role antrenate de vehicul). În cazul în care vehiculul este echipat cu un sistem de reglare a vitezei, acesta trebuie să fie operaţional | Variaţii de viteză mai mari de ± 10 % din viteza nominală În cazul cutiei de viteze automate: schimbarea raportului de transmitere care produce o variaţie a vitezei mai mare de ± 10 % din viteza nominală |

Lumina de întâlnire – aprinsă (mod manual) | Dispozitivul de iluminat – stins |

Ştergătoare de parbriz faţă – pornite (mod manual) la viteza maximă | Oprirea completă a ştergătoarelor de parbriz faţă |

Lampa indicatoare de direcţie pe partea conducătorului auto – aprinsă | Variaţie a frecvenţei (mai mică de 0,75 Hz sau mai mare de 2,25 Hz) Variaţie a coeficientului de utilizare (mai mic de 25 % sau mai mare de 75 %) |

Suspensie reglabilă în poziţie normală | Variaţie semnificativă neprevăzută |

Scaunul conducătorului auto şi volanul în poziţie medie | Variaţie neprevăzută mai mare de 10 % din amplitudinea totală |

Alarma decuplată | Cuplarea neprevăzută a alarmei |

Avertizor sonor – dezactivat | Activarea neprevăzută a avertizorului sonor |

Perna de aer (airbag) şi sistemele de reţinere de siguranţă operaţionale, cu perna de aer pentru pasager dezactivată, în cazul în care există această funcţie | Activare neprevăzută |

Uşile automate – închise | Deschidere neprevăzută | |

Levierul frânei de încetinire reglabile în poziţie normală | Activare neprevăzută |

Condiţii de încercare a vehiculului pentru "ciclul de frânare" | Criterii de respingere | |

A se defini în cadrul planului de încercare pentru ciclul de frânare. Acesta trebuie să includă acţionarea pedalei de frână (cu excepţia cazului în care există motive tehnice care să impună contrariul), dar nu neapărat acţionarea sistemului antiblocare | Lămpile de stop stinse în timpul ciclului Lumina de avertizare la frânare aprinsă, cu pierderea funcţiei Activare neprevăzută | |

2.1.3. Toate echipamentele care pot fi activate permanent de către conducătorul auto sau de către pasager ar trebui să fie în stare normală de funcţionare.

2.1.4. Toate celelalte sisteme care au implicaţii pentru comanda vehiculului de către conducătorul auto trebuie să fie (activate) ca în condiţiile normale de funcţionare a vehiculului.

2.2. În cazul anumite sisteme electrice/electronice care fac parte integrantă din comanda directă a vehiculului nu vor funcţiona în condiţiile descrise la punctul 4.1, constructorul are posibilitatea de a furniza autorităţii de încercare un raport sau dovezi suplimentare care să demonstreze că sistemele electrice/electronice ale vehiculului sunt conforme cu cerinţele prezentei directive. Aceste dovezi sunt incluse în documentaţia de omologare CE Ö de tip Õ .

2.3. În timpul monitorizării vehiculului se utilizează numai echipamente care nu produc perturbaţii. Exteriorul vehiculului şi habitaclul se monitorizează pentru a se constata dacă sunt îndeplinite cerinţele prezentei anexe [de exemplu prin utilizarea unei (unor) camere video, a unui microfon etc.].

3. Cerinţe de încercare

3.1. Domeniul de frecvenţe, durata de expunere, polarizare

Vehiculul se expune radiaţiilor electromagnetice în domeniul de frecvenţe de 20-2000 MHz în polarizare verticală.

Modulaţia semnalului de încercare este:

- AM, cu o modulaţie de 1 kHz şi un nivel de modulaţie de 80 % în domeniul de frecvenţe de 20-800 MHz;

- PM, t = 577 μs, perioada = 4600 μs în domeniul de frecvenţe de 800-2000 MHz;

cu excepţia unor dispoziţii contrare convenite de comun acord între serviciul tehnic şi constructorul vehiculului.

Pasul de frecvenţă şi durata de expunere se stabilesc în conformitate cu è2 ISO 11451-1: ediţia a 3-a 2005 ç.

3.1.1. Serviciul tehnic efectuează încercările la intervalele specificate înè2 ISO 11451-1: ediţia a treia, 2005 ç în domeniul de frecvenţe de 20 - 2000 MHz.

În caz contrar, în cazul în care constructorul furnizează, pentru întregul domeniu de frecvenţe, măsurători provenite de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu părţile aplicabile din ISO 17025 (prima ediţie, 1999) şi recunoscut de autoritatea de omologare, serviciul tehnic poate alege un număr redus de frecvenţe discrete din cadrul domeniului, de exemplu 27, 45, 65, 90, 120, 150, 190, 230, 280, 380, 450, 600, 750, 900, 1300 şi 1800 MHz, pentru a confirma faptul că vehiculul îndeplineşte cerinţele prezentei anexe.

În cazul în care un vehicul nu trece încercarea definită în prezenta anexă, trebuie să se verifice dacă acest eşec este determinat de faptul că nu îndeplineşte condiţiile de încercare relevante sau dacă este rezultatul generării unor câmpuri necontrolate.

4. Generarea intensităţii de câmp necesare

4.1. Metodologia de încercare

4.1.1. Pentru stabilirea nivelului de intensitate a câmpului necesar pentru încercări se utilizează metoda substituţiei, în conformitate cu è2 ISO 11451-1: ediţia a treia, 2005 ç .

4.1.2. Calibrare

Pentru sistemele cu linie de transmisie (SLT), se utilizează o sondă de câmp în punctul de referinţă al instalaţiei de încercare.

Pentru antene, se utilizează patru sonde de câmp pe linia de referinţă a instalaţiei.

4.1.3. Faza de încercare

Vehiculul se poziţionează astfel încât linia centrală a acestuia să se afle în punctul sau pe linia de referinţă a instalaţiei. În mod normal, vehiculul este poziţionat în faţa unei antene fixe. Cu toate acestea, în cazul în care blocurile electronice de comandă şi fasciculele de cabluri aferente sunt amplasate predominant în partea din spate a vehiculului, încercarea ar trebui să se efectueze în mod normal cu vehiculul poziţionat cu spatele la antenă. În cazul unor vehicule lungi (respectiv cu excepţia automobilelor şi a vehiculelor utilitare uşoare), care au blocurile electronice de comandă şi fasciculele de cabluri aferente amplasate predominant în partea de mijloc a vehiculului, se poate stabili un punct de referinţă fie pe partea dreaptă, fie pe partea stângă a vehiculului. Acest punct de referinţă trebuie să se situeze la jumătatea axei longitudinale a vehiculului sau într-un punct situat pe partea laterală a vehiculului, ales de constructor de comun acord cu autoritatea competentă, după analizarea repartizării sistemelor electronice şi a dispunerii cablajelor.

Aceste teste pot fi efectuate numai în cazul în care construcţia fizică a camerei permite acest lucru. Poziţia antenelor trebuie să fie menţionată în raportul de încercare.

____________

ANEXA VII

METODA DE MĂSURARE A EMISIILOR ELECTROMAGNETICE ÎN BANDĂ LARGĂ RADIATE DE SUBANSAMBLURI ELECTRICE/ELECTRONICE

1. Generalităţi

1.1. Metoda de încercare descrisă în prezenta anexă se poate aplica subansamblurilor electrice/electronice (SAE), care pot fi montate ulterior pe vehicule Ö , Õ conforme cu dispoziţiile anexei IV.

1.2. Metoda de încercare

Această încercare este destinată măsurării emisiilor electromagnetice în bandă largă provenite de la SAE (de exemplu sisteme de aprindere, motoare electrice etc.).

Cu excepţia altor indicaţii în sens contrar în prezenta anexă, încercarea se efectuează în conformitate cu CISPR 25 (ediţia a doua, 2002).

2. Starea SAE în timpul încercărilor

2.1. SAE care face obiectul încercării trebuie să fie în modul normal de funcţionare, preferabil la sarcină maximă.

3. Pregătirea încercării

ê 2005/83/CE art. 1 şi anexa pct. 3

3.1. Încercarea se efectuează în conformitate cu CISPR 25 clauza 6.4 (ediţia a doua, 2002) – metoda ALSE.

ê 2004/104/CE art. 1 şi anexa

3.2. Locaţie alternativă a măsurării

Ca alternativă la incinta anecoică ecranată, se poate utiliza un spaţiu de încercare în aer liber, care să fie conform cu cerinţele CISPR 16-1 (ediţia a doua, 2002) (a se vedea apendicele 1 la prezenta anexă).

3.3. Mediu ambiant

Pentru a se asigura că nu există nici un zgomot de fond sau semnal parazit de o amplitudine suficientă pentru a afecta în mod semnificativ măsurarea, măsurătorile trebuie efectuate înainte sau după încercarea principală. În timpul efectuării acestei măsurări, zgomotul de fond sau semnalele parazite trebuie să fie cu cel puţin 6 dB mai mici decât limitele de interferenţă indicate la punctul 6.5.2.1 din anexa I, cu excepţia transmisiilor intenţionate în bandă îngustă, inerente mediului ambiant.

4. Cerinţe de încercare

4.1. Limitele se aplică pe întreg domeniul de frecvenţe de 30 – 1000 MHz, pentru măsurări efectuate într-o cameră semianecoică sau într-un spaţiu de încercare în aer liber.

4.2. Măsurătorile pot fi efectuate fie cu detectoare de valoare de cvasivârf, fie cu detectoare de valoare de vârf. Limitele indicate în anexa I punctele 6.2 şi 6.5 sunt pentru detectoare de valoare de cvasivârf. În cazul în care se utilizează detectoare de valoare de vârf, se aplică un factor de corecţie de 20 dB, astfel cum este definit în CISPR 12 (ediţia a cincea, 2001).

4.3. Măsurători

Serviciul tehnic efectuează încercările la intervalele specificate în standardul CISPR 25 (ediţia a doua, 2002) în domeniul de frecvenţe de 30-1000 MHz.

În caz contrar, în cazul în care constructorul furnizează, pentru întregul domeniu de frecvenţe, măsurători provenite de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu părţile aplicabile din ISO 17025 (prima ediţie, 1999) şi recunoscut de autoritatea de omologare, serviciul tehnic poate împărţi domeniul de frecvenţe în 13 benzi de frecvenţă 30-50, 50-75, 75-100, 100-130, 130-165, 165-200, 200-250, 250-320, 320-400, 400-520, 520-660, 660-820, 820-1000 MHz şi efectua încercări la cele 13 frecvenţe care produc cele mai mari niveluri de emisii în fiecare bandă de frecvenţă, pentru a confirma faptul că SAE îndeplineşte cerinţele prezentei anexe.

În cazul în care limita este depăşită în timpul încercării, trebuie să se facă investigaţii pentru a se asigura că acest lucru se datorează SAE şi nu radiaţiilor ambiante.

4.4. Valori înregistrate

Valoarea maximă a înregistrărilor privind limita (polarizare orizontală şi verticală) în fiecare din cele 13 benzi de frecvenţă trebuie considerată ca fiind înregistrarea caracteristică la frecvenţa la care au fost efectuate măsurătorile.

Apendicele 1

Figura 1

Spaţiu de încercare în aer liber: zona de încercare a subansamblurilor electrice/electronice

Zonă plană fără suprafeţe electromagnetice reflectorizante

[pic]

_____________

ANEXA VIII

METODA DE MĂSURARE A EMISIILOR ELECTROMAGNETICE ÎN BANDĂ ÎNGUSTĂ RADIATE DE SUBANSAMBLURI ELECTRICE/ELECTRONICE

1. Generalităţi

1.1. Metoda de încercare descrisă în prezenta anexă se poate aplica subansamblurilor electrice/electronice (SAE), care pot fi montate ulterior pe vehicule conforme cu anexa IV.

1.2. Metoda de încercare

Această încercare este destinată măsurării emisiilor electromagnetice în bandă îngustă, cum ar fi cele emanate de un sistem cu microprocesor.

Cu excepţia altor indicaţii în sens contrar în prezenta anexă, încercarea se efectuează în conformitate cu CISPR 25 (ediţia a doua, 2002).

2. Starea SAE în timpul încercărilor

SAE care face obiectul încercării trebuie să fie în modul normal de funcţionare.

3. Pregătirea încercării

ê 2005/83/CE art. 1 şi anexa pct. 4

3.1. Încercarea se efectuează în conformitate cu CISPR 25 clauza 6.4 (ediţia a doua, 2002) – metoda ALSE.

ê 2004/104/CE art. 1 şi anexa

3.2. Locaţie alternativă a măsurării

Ca alternativă la incinta anecoică ecranată, se poate utiliza un spaţiu de încercare în aer liber, care să fie conform cu cerinţele CISPR 16-1 (ediţia a doua, 2002) (a se vedea apendicele 1 la anexa VII).

3.3. Mediu ambiant

Pentru a se asigura că nu există nici un zgomot de fond sau semnal parazit de o amplitudine suficientă pentru a afecta în mod semnificativ măsurarea, măsurătorile trebuie efectuate înainte sau după încercarea principală. În timpul efectuării acestei măsurări, zgomotul de fond sau semnalele parazite trebuie să fie cu cel puţin 6 dB mai mici decât limitele de interferenţă indicate la punctul 6.5.2.1 din anexa I, cu excepţia transmisiilor intenţionate în bandă îngustă, inerente mediului ambiant.

4. Cerinţe de încercare

4.1. Limitele se aplică pe întreg domeniul de frecvenţe de 30-1000 MHz, pentru măsurări efectuate într-o cameră semianecoică sau într-un spaţiu de încercare în aer liber.

4.2. Măsurătorile se efectuează cu un detector de valoare medie.

4.3. Măsurători

Serviciul tehnic efectuează încercările la intervalele specificate în standardul CISPR 12 (ediţia a cincea, 2001) în domeniul de frecvenţe de 30-1000 MHz.

În caz contrar, în cazul în care constructorul furnizează, pentru întregul domeniu de frecvenţe, măsurători provenite de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu părţile aplicabile din ISO 17025 (prima ediţie, 1999) şi recunoscut de autoritatea de omologare, serviciul tehnic poate împărţi domeniul de frecvenţe în 13 benzi de frecvenţă 30-50, 50-75, 75-100, 100-130, 130-165, 165-200, 200-250, 250-320, 320-400, 400-520, 520-660, 660-820, 820-1000 MHz şi efectua încercări la cele 13 frecvenţe care produc cele mai mari niveluri de emisii în fiecare bandă de frecvenţă, pentru a confirma faptul că SAE îndeplineşte cerinţele prezentei anexe. În cazul în care limita este depăşită în timpul încercării, trebuie să se facă investigaţii pentru a se asigura că acest lucru se datorează SAE şi nu radiaţiilor ambiante, inclusiv radiaţiilor ambiante provenite de la SAE.

4.4. Valori înregistrate

Valoarea maximă a înregistrărilor privind limita (polarizare orizontală şi verticală) în fiecare din cele 13 benzi de frecvenţă trebuie considerată ca fiind înregistrarea caracteristică la frecvenţa la care au fost efectuate măsurătorile.

____________

ANEXA IX

METODĂ (METODE) DE ÎNCERCARE A IMUNITĂŢII SUBANSAMBLURILOR ELECTRICE/ELECTRONICE LA RADIAŢIILE ELECTROMAGNETICE

1. Generalităţi

1.1. Metoda (metodele) de încercare descrisă (descrise) în prezenta anexă se poate (pot) aplica subansamblurilor electrice/electronice (SAE).

1.2. Metoda de încercare

ê 2005/83/CE art. 1 şi anexa pct. 5 litera (a)

1.2.1. SAE pot fi conforme cu cerinţele oricărei combinaţii de metode de încercare prezentate în continuare, la alegerea constructorului, cu condiţia ca rezultatele să acopere întregul domeniu de frecvenţe specificat la punctul 3.1 .

- Încercarea în camera anecoică: în conformitate cu ISO 11452-2: ediţia a doua, 2004

- Încercarea cu celulă TEM: în conformitate cu ISO 11452-3: ediţia a doua, 2001

- Încercarea cu injecţie de curent în fascicul: în conformitate cu ISO 11452-4: ediţia a treia, 2005

- Încercarea cu ghid de unde tip bandă: în conformitate cu ISO 11452-5: ediţia a doua, 2002

- Ghid de unde tip bandă de 800 mm: în conformitate cu punctul 4.5.

Domeniul de frecvenţe şi condiţiile generale de încercare trebuie să fie conforme cu ISO 11452-1: ediţia a treia, 2005.

ê 2004/104/CE art. 1 şi anexa

2. Starea SAE în timpul încercărilor

ê 2005/83/CE art. 1 şi anexa pct. 5 litera (b)

2.1. Condiţiile de încercare sunt în conformitate cu ISO 11452-1: ediţia a treia, 2005.

ê 2004/104/CE art. 1 şi anexa

2.2. SAE care este supus încercării trebuie să fie în funcţiune şi stimulat pentru a fi în condiţii normale de funcţionare. El trebuie să fie amplasat în modul definit în prezenta anexă, cu excepţia cazului în care se specifică alte condiţii în alte metode de încercare individuale.

2.3. În faza de etalonare nu trebuie să fie prezent nici un echipament exterior necesar pentru funcţionarea SAE supus încercării. Nici un echipament exterior nu trebuie să fie situat la o distanţă mai mică de 1 m de punctul de referinţă în timpul etalonării.

2.4. Pentru a asigura reproductibilitatea rezultatelor măsurătorilor în cazul repetării încercărilor şi a măsurătorilor, echipamentul care generează semnalele de încercare şi instalarea acestuia trebuie să îndeplinească aceeaşi specificaţie ca cea utilizată în timpul fiecărei faze de etalonare corespunzătoare.

2.5. În cazul în care SAE supus încercării este format din mai mult de o unitate, cablurile de interconectare ar trebui să fie, de preferat, fasciculele de cabluri destinate utilizării în interiorul vehiculului. Dacă acestea nu sunt disponibile, lungimea dintre blocul electronic de comandă şi reţeaua de stabilizare a impedanţei liniei (RSIL) trebuie să fie în conformitate cu valoarea definită în standard. Toate cablurile din fascicul ar trebui să fie racordate cât mai realist posibil şi, preferabil, cu sarcini şi elemente de acţionare reale.

3. Cerinţe generale de încercare

ê 2005/83/CE art. 1 şi anexa pct. 5 litera (c)

3.1. Gamă de frecvenţe, duratele încercărilor

Măsurătorile se fac în gama de frecvenţe 20 – 2000 MHz, cu paşi de frecvenţă în conformitate cu ISO 11452-1: ediţia a treia, 2005.

Modularea semnalului de încercare este:

- AM, cu o modulaţie de 1 kHz şi un indice de modulaţie de 80 % în domeniul de frecvenţe de 20-800 MHz;

- PM, t = 577 μs, perioada = 4600 μs în gama de frecvenţe de 800- 2000 MHz,

în cazul în care serviciul tehnic şi producătorul subansamblului electric/electronic nu convin altfel.

Mărimea pasului de frecvenţă şi durata încercării se aleg în conformitate cu ISO 11452-1: ediţia a treia, 2005.

ê 2005/83/CE art. 1 şi anexa pct. 5 litera (d)

3.2. Serviciul tehnic efectuează încercarea la intervalele specificate în ISO 11452-1: ediţia a treia, 2005, în toată gama de frecvenţe de la 20 la 2000 MHz.

Ca alternativă, în cazul în care producătorul furnizează, pentru toată gama de frecvenţe, măsurători de date de la un laborator de încercări acreditat în conformitate cu părţile aplicabile din ISO 17025: prima ediţie, 1999 şi recunoscut de autoritatea de omologare, serviciul tehnic poate alege un număr redus de frecvenţe distincte în gamă, de exemplu 27, 45, 65, 90, 120, 150, 190, 230, 280, 380, 450, 600, 750, 900, 1300 şi 1800 MHz pentru a confirma că subansamblul electric/electronic îndeplineşte cerinţele prezentei anexe.

ê 2004/104/CE art. 1 şi anexa

3.3. În cazul în care un SAE nu trece încercările definite în prezenta anexă, trebuie să se verifice faptul dacă acest eşec este determinat de faptul că nu îndeplineşte condiţiile de încercare relevante sau dacă este rezultatul generării unor câmpuri necontrolate.

4. Cerinţe de încercare specifice

4.1. Încercare în camera anecoică

4.1.1. Metoda de încercare

Această metodă de încercare permite încercarea sistemelor electrice/electronice ale vehiculelor, prin expunerea unui SAE la radiaţiile electromagnetice generate de o antenă.

ê 2005/83/CE art. 1 şi anexa pct. 5 litera (e)

4.1.2. Metodologie de încercare

Se utilizează "metoda substituţiei" pentru a stabili condiţiile câmpului de încercări în conformitate cu ISO 11452-2: ediţia a doua, 2004.

Încercarea se efectuează cu polarizare verticală.

ê 2004/104/CE art. 1 şi anexa

4.2. Încercare în celulă TEM

4.2.1. Metodă de încercare

Celula TEM (transverse electromagnetic mode = mod electromagnetic transversal) generează câmpuri omogene între conductorul intern (peretele despărţitor) şi învelişul exterior (planul de masă).

ê 2005/83/CE art. 1 şi anexa pct. 5 litera (f)

4.2.2. Metodologie de încercare

Încercarea se efectuează în conformitate cu ISO 11452-3: ediţia a doua, 2001.

În funcţie de subansamblul electric/electronic care urmează a fi încercat, serviciul tehnic alege metoda cuplajului de câmp maxim cu subansamblul electric/electronic sau cu fascicolul de cabluri din interiorul celulei TEM.

ê 2004/104/CE art. 1 şi anexa

4.3. Încercare prin injecţie de curent în fascicul

4.3.1. Metodă de încercare

Aceasta este o metodă de efectuare a încercărilor de imunitate prin inducerea de curenţi direct într-un fascicul de cabluri, folosind o sondă de injecţie de curent.

ê 2005/83/CE art. 1 şi anexa pct. 5 litera (g)

4.3.2. Metodologie de încercare

Încercarea se efectuează în conformitate cu ISO 11452-4: ediţia a treia, 2005 pe un banc de probă.

Ca alternativă, subansamblul electric/electronic poate fi încercat după ce a fost instalat pe un vehicul în conformitate cu ISO 11451-4: prima ediţie, 1995.

- Sonda de injecţie se poziţionează la o distanţă de 150 mm de subansamblul electric/electronic care urmează să fie încercat.

- Metoda de referinţă se utilizează pentru a calcula curenţii injectaţi de la sursa incidentă.

- Gama de frecvenţe a metodei este limitată de specificaţia sondei de injecţie.

ê 2004/104/CE art. 1 şi anexa (adaptat)

è1 2005/83/CE art. 1 şi anexa pct. 6

4.4. Încercare cu ghid de unde tip bandă

4.4.1. Metodă de încercare

În cadrul acestei metode de încercare, fasciculul de cabluri care conectează componentele unui SAE este supus la niveluri specificate de intensitate a câmpului.

4.4.2. Metodologie de încercare

Încercarea se efectuează în conformitate cu ISO 11452-5 (ediţia a doua, 2002).

4.5. Încercare cu ghid de unde tip bandă de 800 mm

4.5.1. Metodă de încercare

Ghidul de unde tip bandă este format din două plăci metalice paralele aflate la distanţă de 800 mm una de alta. Echipamentul supus încercării se poziţionează central între cele două plăci şi este supus unui câmp electromagnetic (a se vedea apendicele 1 la prezenta anexă).

Cu această metodă se pot încerca sisteme electronice complete, inclusiv senzorii, elementele de acţionare, precum şi unitatea de comandă şi cablurile aferente ale acestora. Metoda este adecvată pentru aparatele la care dimensiunea cea mai mare este mai mică decât o treime din distanţa care separă plăcile.

4.5.2. Metodologie de încercare

4.5.2.1. Instalarea ghidului de unde tip bandă

Ghidul de unde tip bandă trebuie să fie instalat într-o cameră ecranată (pentru a preveni emisiile înspre exterior) şi amplasat la 2 m distanţă de pereţi şi de orice perete despărţitor metalic, pentru a preveni reflexiile electromagnetice. Acestea pot fi atenuate cu ajutorul unui material care absoarbe frecvenţele radio. Ghidul de unde tip bandă trebuie amplasat pe suporţi care să nu fie buni conducători de electricitate, la o înălţime de cel puţin 0,4 m faţă de sol.

4.5.2.2. Etalonarea ghidului de unde tip bandă

Trebuie să se poziţioneze o sondă de măsurare a intensităţii câmpului în treimea centrală a spaţiului dintre plăcile paralele (treime determinată în raport cu dimensiunile longitudinală, verticală şi orizontală ale acestui spaţiu), în absenţa sistemului supus încercării.

Echipamentul de măsurare aferent trebuie instalat în exteriorul camerei ecranate. La fiecare frecvenţă de încercare dorită, în ghidul de unde tip bandă se injectează nivelul de putere necesar pentru a produce intensitatea de câmp dorită la nivelul antenei. Acest nivel de putere incidentă sau a unui alt parametru care se raportează direct la puterea incidentă necesară pentru definirea câmpului se va utiliza pentru încercările de omologare CE Ö de tip Õ , cu excepţia cazului în care nu se aduc modificări instalaţiei sau echipamentului, care ar impune repetarea procedurii.

4.5.2.3. Instalarea SAE care face obiectul încercării

Unitatea de comandă principală trebuie amplasată în treimea centrală a spaţiului dintre plăcile paralele (treime determinată în raport cu dimensiunile longitudinală, verticală şi orizontală ale acestui spaţiu). Ea este aşezată pe un stand confecţionat din materiale care nu sunt bune conducătoare de electricitate.

4.5.2.4. Fasciculul de cabluri principal şi cablurile de conectare a senzorilor/elementelor de acţionare

Fasciculul de cabluri principal şi toate cablurile de conectare a senzorilor/elementelor de acţionare sunt poziţionate vertical, între unitatea de comandă şi placa de masă superioară (această poziţionare permite maximizarea cuplajului prin câmpul electromagnetic). Apoi, cablurile trebuie să urmeze tangenţial peretele interior al plăcii, până la una din marginile sale libere, pe care le ocolesc astfel încât să urmeze tangenţial peretele exterior al plăcii de masă, până ce ajung la conectorul de intrare al ghidului de unde tip bandă. Apoi, cablurile sunt dirijate către echipamentele asociate, care trebuie amplasate într-o zonă aflată în afara influenţei câmpului electromagnetic, de exemplu pe podeaua camerei ecranate, la o distanţă longitudinală de 1 m de ghidul de unde tip bandă.

Apendicele 1

Figura 1

Încercare cu ghid de unde tip bandă de 800 mm

[pic]

Figura 2

Dimensiuni ale ghidului de unde tip bandă de 800 mm

[pic]

Apendicele 2

Dimensiuni tipice pentru o celulă TEM

În tabelul următor se indică dimensiunile de construcţie ale unei celule TEM cu limite superioare de frecvenţă specificate:

Frecvenţă superioară (MHz) | Factor de formă a celulei W:b | Factor de formă a celulei L/W | Distanţa de separare a plăcilor b (cm) | Perete despărţitor S (cm) |

200 | 1,69 | 0,66 | 56 | 70 |

200 | 1,00 | 1 | 60 | 50 |

_____________

ANEXA X

METODĂ (METODE) DE ÎNCERCARE A IMUNITĂŢII SUBANSAMBLURILOR ELECTRICE/ELECTRONICE LA FENOMENE TRANZITORII ŞI DE MĂSURARE A FENOMENELOR TRANZITORII EMISE DE SUBANSAMBLURILE ELECTRICE/ELECTRONICE

1. Generalităţi

Această metodă de încercare asigură imunitatea SAE la fenomene tranzitorii prin conducţie în alimentarea cu energie electrică a vehiculului şi limitează fenomenele tranzitorii prin conducţie emise de SAE în alimentarea cu energie electrică a vehiculului.

2. Imunitate la perturbaţii conduse de-a lungul liniilor de alimentare

Se aplică impulsurile de încercare 1, 2a, 2b, 3a, 3b şi 4, în conformitate cu Standardul Internaţional è1 ISO 7637-2: 2004 ç , la liniile de alimentare, precum şi la alte conexiuni ale SAE care pot fi conectate operaţional la liniile de alimentare.

3. Emisii de perturbaţii conduse de-a lungul liniilor de alimentare

Măsurare efectuată în conformitate cu Standardul Internaţionalè1 ISO 7637-2: 2004 ç pe liniile de alimentare, precum şi pe alte conexiuni ale SAE care pot fi conectate operaţional la liniile de alimentare.

_____________

é

ANEXA XI

Partea A

Directiva abrogată şi lista modificărilor ulterioare(menţionate la articolul 6)

Directiva 72/245/CEE a Consiliului (JO L 152, 6.7.1972, p. 15) |

Directiva 89/491/CEE a Comisiei (JO L 238, 15.8.1989, p. 43) | Numai a treia liniuţă din articolul 1 şi anexa III |

Directiva 95/54/CE al Comisiei (JO L 266, 8.11.1995, p. 1) | Cu excepţia articolului 3 |

Punctul I.A.8. din Anexa II la Actul de aderare din 2003 (JO L 236, 23.9.2003, p. 56) |

Directiva 2004/104/CE a Comisiei (JO L 337, 13.11.2004, p. 13) | Cu excepţia articolului 3 |

Directiva 2005/49/CE a Comisiei (JO L 194, 26.7.2005, p. 12) | Cu excepţia articolului 2 |

Directiva 2005/83/CE a Comisiei (JO L 305, 24.11.2005, p. 32) |

Directiva 2006/28/CE a Comisiei (JO L 65, 7.3.2006, p. 27) |

Directiva 2006/96/CE a Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 81) | Numai punctul A.8. din Anexă |

Directiva 2009/19/CE a Comisiei (JO L 70, 14.3.2009, p. 17) |

Partea B

Termene de transpunere în dreptul intern şi de aplicare (menţionate la articolul 6)

Directiva | Data limită de transpunere | Data de aplicare |

72/245/CEE | 22 decembrie 1973 | - |

89/491/CEE | 1 ianuarie 1990 | - |

95/54/CE | 30 noiembrie 1995 (*) | - |

2004/104/CE | 31 decembrie 2005 | 1 ianuarie 2006 (**) |

2005/49/CE | 30 iunie 2006 | 1 iulie 2006 (***) |

2005/83/CE | 30 septembrie 2006 | 1 octombrie 2006 |

2006/28/CE | 30 iunie 2006 | 1 iulie 2006 |

2006/96/CE | 1 ianuarie 2007 | - |

2009/19/CE | 1 octombrie 2009 | 2 octombrie 2009 |

_________________

(*) În conformitate cu articolul 2 din Directiva 95/54/CE:

"(1) Începând cu 1 decembrie 1995, din motive legate de compatibilitatea electromagnetică, statele membre:

- nu pot să refuze acordarea omologării CEE de tip sau a omologării naţionale, pentru orice tip de vehicul;

- nu pot să refuze acordarea omologării CEE de tip a componentelor sau a unităţilor tehnice independente, pentru orice tip de componentă sau unitate tehnică independentă;

- nu pot să interzică înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulaţie a vehiculelor;

- nu pot să interzică vânzarea sau utilizarea componentelor sau unităţilor tehnice

dacă vehiculele, componentele sau unităţile tehnice independente sunt conforme cu cerinţele Directivei 72/245/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(2) Începând cu 1 ianuarie 1996, statele membre:

- nu mai acordă omologarea CEE de tip pentru vehicule, omologarea CEE de tip pe componente sau omologarea CEE de tip pe unităţi tehnice independente;

- pot refuza acordarea omologării naţionale,

pentru orice tip de vehicul, componentă sau unitate tehnică independentă din motive legate de compatibilitatea electromagnetică, dacă nu sunt îndeplinite cerinţele Directivei 72/245/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(3) Alineatul (2) nu se aplică tipurilor de vehicule omologate înainte de 1 ianuarie 1996 în temeiul Directivei 72/306/CEE, nici la oricare alte extinderi ulterioare ale acestor omologări.

(4) Începând cu 1 octombrie 2002, statele membre:

- consideră că certificatele de conformitate care însoţesc vehiculele noi, în conformitate cu dispoziţiile Directivei 70/156/CEE, nu mai sunt valabile în sensul articolului 7 alineatul (1) din acea directivă;

- pot refuza înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulaţie a vehiculelor noi care nu sunt însoţite de un certificat de conformitate în conformitate cu Directiva 70/156/CEE;

- pot refuza vânzarea şi introducerea în circulaţie a unor componente electrice/electronice noi, ca unităţi tehnice sau componente

dacă nu sunt îndeplinite cerinţele prezentei directive.

(5) Începând cu 1 octombrie 2002, cerinţele Directivei 72/245/CEE, privind componentele electrice/electronice, ca unităţi tehnice separate sau componente, se aplică în sensul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE.

(6) Fără a aduce atingere alineatelor (2) şi (5), în privinţa pieselor de schimb, statele membre vor continua să acorde omologarea CEE de tip şi să permită vânzarea şi introducerea în circulaţie a componentelor sau unităţilor tehnice separate destinate utilizării pe tipurile de vehicule care au fost omologate înainte de 1 ianuarie 1996 fie conform Directivei 72/245/CEE, fie conform Directivei 72/306/CEE şi, unde este cazul, extinderilor ulterioare ale acestor omologări."

(**) În conformitate cu articolul 2 din Directiva 2004/104/CE:

"(1) Începând cu 1 ianuarie 2006, pentru vehicule, componente sau unităţi tehnice separate care sunt conforme cu dispoziţiile stabilite în anexele I-X la Directiva 72/245/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, din motive legate de compatibilitatea electromagnetică, statele membre:

(a) nu pot refuza acordarea omologării CE de tip sau a omologării naţionale de tip;

(b) nu pot interzice înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulaţie.

(2) Începând cu 1 iulie 2006, pentru un tip de vehicule, componente sau unitate tehnică separată, în cazul în care nu sunt îndeplinite cerinţele stabilite în anexele I-X la Directiva 72/245/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, din motive legate de compatibilitatea electromagnetică, statele membre:

(a) nu mai acordă omologarea CE de tip;

(b) pot refuza acordarea omologării naţionale de tip.

(3) Începând cu 1 ianuarie 2009, în cazul în care nu sunt îndeplinite dispoziţiile stabilite în anexele I-X la Directiva 72/245/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, din motive legate de compatibilitatea electromagnetică, statele membre:

(a) consideră că certificatele de conformitate care însoţesc vehiculele noi în conformitate cu dispoziţiile Directivei 70/156/CEE nu mai sunt valabile în sensul articolului 7 alineatul (1) din respectiva directivă;

(b) pot refuza înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulaţie a vehiculelor noi.

(4) Începând cu 1 ianuarie 2009, dispoziţiile stabilite în anexele I-X la Directiva 72/245/CEE privind compatibilitatea electromagnetică, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, se aplică componentelor sau unităţilor tehnice separate în sensul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE."

(***) În conformitate cu articolul 3 din Directiva 2005/49/CE:

"Dispoziţii tranzitorii

(1) Începând cu 1 iulie 2006, în cazul în care nu sunt îndeplinite dispoziţiile stabilite în Directiva 72/245/CEE, astfel cum sunt modificate prin prezenta directivă, statele membre, din motive legate de compatibilitatea electromagnetică:

(a) consideră certificatele de conformitate care însoţesc vehiculele noi în conformitate cu dispoziţiile Directivei 70/156/CEE ca nemaifiind valabile în sensul articolului 7 alineatul (1) din directiva respectivă;

(b) pot refuza înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulaţie a noilor vehicule.

Omologările existente pentru vehicule care nu sunt echipate cu sisteme radar cu rază scurtă de acţiune în banda de frecvenţe de 24 GHz sau 79 GHz rămân neschimbate.

(2) Începând cu 1 iulie 2013, statele membre interzic înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulaţie a vehiculelor echipate cu sisteme radar cu rază scurtă de acţiune în banda de frecvenţe de 24 GHz.

(3) În cazul în care data de referinţă de la articolul 2 alineatul (5) din Decizia 2005/50/CE se modifică în conformitate cu articolul 5 din decizia respectivă, statele membre interzic înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulaţie a vehiculelor echipate cu sisteme radar cu rază scurtă de acţiune în banda de frecvenţe de 24 GHz după data de referinţă modificată."

_____________

ANEXA XII

TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Directiva 72/245/CEE | Prezenta directivă |

Articolul 1 | Articolul 1 |

Articolul 2 | – |

Directiva 95/54/CE |

Articolul 2 alineatul (6) | Articolul 2 alineatul (5) |

Directiva 2004/104/CE |

Articolul 2 alineatul (1) | Articolul 2 alineatul (1) |

Articolul 2 alineatul (2) | Articolul 2 alineatul (2) |

Articolul 2 alineatul (4) | Articolul 2 alineatul (4) |

Directiva 2005/49/CE |

Articolul 3 alineatul (1) | Articolul 2 alineatul (3) |

Articolul 3 alineatul (2) | Articolul 2 alineatul (6) |

Articolul 3 alineatul (3) | Articolul 2 alineatul (7) |

Articolele 3 şi 4 | Articolele 3 şi 4 |

Articolul 5 alineatul (1) | – |

Articolul 5 alineatul (2) | Articolul 5 |

– | Articolele 6 şi 7 |

Articolul 6 | Articolul 8 |

Anexele I – X | Anexele I – X |

– | Anexa XI |

– | Anexa XII |

______________

[1] COM(87) 868 PV.

[2] A se vedea anexa 3 din partea A a susmenţionatelor concluzii.

[3] Efectuată în conformitate cu Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu – Codificarea acquis-ului comunitar, COM(2001) 645 final.

[4] A se vedea anexa XI, partea A, la prezenta propunere.

[5] JO C […], […], […].

[6] JO C […], […], […].

[7] JO L 152, 6.7.1972, p. 15.

[8] A se vedea anexa XI, partea A.

[9] JO L 263, 9.10.2007, p. 1.

[10] Publicat ca şi Anexa I la Decizia 97/836/CE a Consiliului (JO L 346, 17.12.1997, p. 78).

[11] JO L 21, 25.1.2005, p. 15.

[12] Ö JO L 390, 31.12.2004, p. 24. Õ

[13] JO L 225, 10.8.1992, p. 1.

[14] După caz.

[15] După caz.

[16] JO L 91, 7.4.1999, p. 10.

[17] Numerele punctelor şi notele de subsol folosite în prezenta fişă de informaţii corespund cu cele din anexa I la Directiva 2007/46/CE. Sunt omise punctele care nu au relevanţă pentru prezenta directivă.

[18] Se taie menţiunile necorespunzătoare.

[19] Se taie menţiunile necorespunzătoare.

[20] Se taie menţiunile necorespunzătoare.

[21] Se taie menţiunile necorespunzătoare.

[22] Se taie menţiunile necorespunzătoare.

[23] Se taie menţiunile necorespunzătoare.

[24] Se taie menţiunile necorespunzătoare.

[25] Dacă mijlocul de identificare conţine caractere care nu sunt relevante pentru descrierea tipurilor de componente sau unităţi tehnice separate reglementate de prezentul document informativ, aceste caractere se reprezintă în document prin simbolul "?" (de exemplu, ABC??123??).

[26] Se taie menţiunea care nu corespunde.

[27] Se taie menţiunea care nu corespunde.

[28] Se taie menţiunea care nu corespunde.

[29] Se taie menţiunea care nu corespunde.

[30] Se taie menţiunea care nu corespunde.

[31] Se taie menţiunea care nu corespunde.

[32] Se taie menţiunea care nu corespunde.

[33] Se taie menţiunea care nu corespunde.

[34] Se taie menţiunea care nu corespunde.

[35] Se taie menţiunea care nu corespunde.

[36] Se taie menţiunea care nu corespunde.

[37] Se taie menţiunea care nu corespunde.

[38] În cazul în care mijlocul de identificare conţine caractere care nu au relevanţă pentru descrierea tipurilor de componente sau unităţi tehnice separate reglementate de prezentul certificat de omologare, aceste caractere se reprezintă în document prin simbolul "?" (de exemplu ABC??123??).

Top