24.2.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 46/100

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Orientul Mijlociu și, în special, Rezoluția din 16 noiembrie 2006 privind situația din Fâșia Gaza (1), Rezoluția din 12 iulie 2007 privind situația din Orientul Mijlociu (2), Rezoluția din 11 octombrie 2007 privind situația umanitară din Gaza (3) și Rezoluția din 21 februarie 2008 privind situația din Fâșia Gaza (4),

—

având în vedere Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU 242 din 22 noiembrie 1967 (S/RES/242(1967)), 338 din 22 octombrie 1973 (S/RES/338(1973)) și 1860 din 8 ianuarie 2009 (S/RES/1860(2009)),

—

având în vedere cea de-a patra Convenție de la Geneva din 12 august 1949 referitoare la protecția persoanelor civile în timp de război,

—

având în vedere amânarea votului, în cadrul procedurii de aviz conform, pentru consolidarea participării Israelului la programele CE,

—

având în vedere Declarația Uniunii Europene din 30 decembrie 2008 privind situația din Orientul Mijlociu,

—

având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât la 27 decembrie 2008 Israelul a lansat o ofensivă militară în Gaza drept reacție la atacurile cu rachetă lansate de Hamas în sudul Israelului după ce Hamas a preluat controlul Fâșiei Gaza și în urma ruperii acordului de încetare a focului și a refuzului de a-l reînnoi;

B.

întrucât, conform celor mai recente informații, operațiunea israeliană a dus, până în prezent, la moartea a aproximativ 1 000 de persoane în Gaza, printre care mulți copii și femei, făcând mii de răniți și a cauzat distrugerea caselor, a școlilor și a altor părți cheie din infrastructura civilă, ca urmare a utilizării forței de către armata israeliană;

C.

întrucât punctele de trecere a frontierelor înspre și dinspre Gaza au fost închise de 18 luni și embargoul asupra circulației persoanelor și mărfurilor a afectat viața de zi cu zi a locuitorilor și a continuat să paralizeze economia în Fâșia Gaza și a limitat orice îmbunătățire substanțială a situației din Cisiordania; întrucât embargoul asupra Fâșiei Gaza constituie o sancțiune colectivă care contravine dreptului internațional umanitar;

D.

întrucât ameliorarea condițiilor de viață ale palestinienilor din Fâșia Gaza și Cisiordania, precum și revigorarea procesului de pace și înființarea de instituții palestiniene funcționale în Gaza constituie un aspect cheie al eforturilor de instituire a unei păci juste și durabile între israelieni și palestinieni;

E.

întrucât sprijinul financiar considerabil oferit de Uniunea Europeană palestinienilor a jucat un rol important în încercarea de a preveni un dezastru umanitar în Fâșia Gaza și în Cisiordania; întrucât Uniunea Europeană continuă să furnizeze, inclusiv prin intermediul Agenției ONU pentru ajutor și lucrări pentru refugiații palestinieni din Orientul Apropiat (UNWRA), asistență umanitară în Fâșia Gaza,

1.

salută adoptarea de către Consiliul de Securitate al ONU a Rezoluției nr. 1860 din 8 ianuarie 2009 și regretă faptul că până în prezent atât Israelul, cât și Hamas nu au respectat solicitarea ONU de a întrerupe ostilitățile; solicită o încetare a focului imediată și permanentă, care ar trebui să includă oprirea atacurilor cu rachetă ale Hamas asupra Israelului, precum și stoparea acțiunii militare a Israelului în Gaza;

2.

este de acord cu necesitatea instituirii de urgență a unor mecanisme și a oferirii unor garanții în Gaza, astfel cum se solicită în cadrul Rezoluției nr. 1860 a CSONU, pentru a se menține o încetare a focului durabilă, care include în același timp retragerea trupelor israeliene, redeschiderea neîntreruptă a punctelor de trecere, încetarea blocadei și prevenirea traficul ilicit de arme și muniții;

3.

solicită negocierea unui armistițiu care ar trebui să fie garantat printr-un mecanism creat de comunitatea internațională, sub coordonarea Cvartetului și a Ligii Statelor Arabe, care ar putea include trimiterea unor forțe multinaționale, în temeiul unui mandat clar, pentru a restaura securitatea și a asigura respectarea încetării focului pentru populația din Israel și Gaza, cu referire în special la monitorizarea frontierei dintre Egipt și Gaza, ceea ce implică un rol important pentru Egipt; invită Consiliul să-și intensifice presiunile în vederea întreruperii violențelor în desfășurare; încurajează eforturile diplomatice întreprinse până în prezent de comunitatea internațională, în special de Egipt și Uniunea Europeană;

4.

se declară zguduit cu privire la suferințele populației civile din Gaza; deplânge profund, în special faptul că în timpul atacurilor au fost lovite și ținte civile și obiective ale ONU; își exprimă solidaritatea cu populația civilă afectată de violențele din Fâșia Gaza și din sudul Israelului;

5.

solicită în cei mai fermi termeni autorităților israeliene să acorde acces liber pentru asistența și ajutoarele umanitare în Fâșia Gaza și să garanteze un flux continuu și adecvat de ajutoare prin coridoarele umanitare; îndeamnă autoritățile israeliene să permită presei internaționale să urmărească evenimentele pe teren;

6.

solicită Israelului să își respecte obligațiile care îi revin în conformitate cu dreptul internațional și cu dreptul internațional umanitar; solicită Hamas să înceteze atacurile cu rachete și să își asume responsabilitățile ce îi revin, angajându-se într-un proces politic care să vizeze restabilirea dialogului interpalestinian și realizarea unui aport la procesul curent de negocieri;

7.

solicită ca Uniunea Europeană să adopte o poziție politică mai importantă și mai unificată și invită Consiliul să profite de ocazia de a coopera cu noua administrație a SUA în vederea încetării conflictului prin intermediul unui acord bazat pe soluția care implică existența a două state, urmărind crearea unei noi structuri pașnice de securitate regională în Orientul Mijlociu;

8.

evidențiază importanța deosebită a intensificării eforturilor în vederea unei reconcilieri interpalestiniene între toate componentele societății palestiniene, bazate pe Acordul de la Mecca din 8 februarie 2007 care implica acceptarea acordurilor anterioare, inclusiv dreptul Israelului de a exista; subliniază, în acest sens, necesitatea unei legături geografice permanente între Fâșia Gaza și Cisiordania, precum și a reunificării politice pașnice și durabile a acestor teritorii;

9.

subliniază faptul că doar progresele reale spre pace și o îmbunătățire substanțială a situației din Cisiordania și Gaza pot consolida legitimitatea Autorității Palestiniene;

10.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, trimisului Cvartetului în Orientul Mijlociu, Președintelui Autorității Palestiniene, Consiliului Legislativ Palestinian, guvernului israelian, Knessetului, guvernului și parlamentului egiptean, precum și Secretarului General al Ligii Statelor Arabe.