52009DC0675

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 15.12.2009

COM(2009) 675 final

RAPORT AL COMISIEI

AL 26-LEA RAPORT ANUAL AL COMISIEI PRIVIND MONITORIZAREA APLICĂRII DREPTULUI COMUNITAR (2008)

{SEC(2009) 1683}{SEC(2009) 1684}{SEC(2009) 1685}

RAPORT AL COMISIEI

AL 26-LEA RAPORT ANUAL AL COMISIEI PRIVIND MONITORIZAREA APLICĂRII DREPTULUI COMUNITAR (2008)

1. INTRODUCERE

În 2007, Comisia a adoptat o comunicare intitulată „Către o Europă a rezultatelor – aplicarea legislației comunitare”[1] în care susține că în raportul anual va pune un accent deosebit pe aspectele strategice, pe evaluarea stadiului actual al legislației, pe prioritățile și programarea activităților viitoare. Raportul din anul precedent[2] s-a axat pe un spectru larg de aspecte și provocări actuale prezentate în funcție de sectoare și acțiuni prioritare sub formă de: măsuri de prevenire; acțiuni de gestionare a acquis-ului comunitar; soluționarea problemelor pentru cetățeni; gestionarea cazurilor de încălcare a dreptului comunitar și o nouă legislație care provine din ciclul de reglementare.

Raportul din acest an va urma o structură bazată pe o selecție mai semnificativă și observații mai detaliate cu privire la anumite sectoare, pe baza prezentării mai aprofundate oferite în documentul însoțitor al prezentului raport, „Situația în diferite sectoare”. Raportul se referă, în mare parte, la măsurile luate în temeiul Tratatului CE. Măsurile luate în temeiul Tratatului de la Lisabona vor face obiectul viitoarelor rapoarte. Pentru anul 2010 este prevăzută o comunicare privind aplicarea articolului 260 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în ceea ce privește competența Comisiei de a solicita Curții de Justiție impunerea de sancțiuni financiare asupra unui stat membru.

2. INFORMAȚII GENERALE

2.1. Introducere

În temeiul Tratatului CE, statele membre au responsabilitatea primară a aplicării dreptului comunitar. Comisia are autoritatea și responsabilitatea garantării respectării dreptului comunitar. Până la sfârșitul anului 2008, normele tratatului au fost completate cu aproximativ 8 200 de regulamente și aproape 1 900 de directive în vigoare pe teritoriul celor 27 de state membre.

2.2. Plângeri și proceduri privind încălcarea dreptului comunitar

Procedurile privind încălcarea dreptului comunitar au un rol esențial în garantarea aplicării corecte a legislației. Datele cele mai recente arată că aproximativ 68% dintre plângeri sunt clasate înainte de prima etapă oficială a procedurii privind încălcarea dreptului comunitar; aproximativ 84% din procedurile privind încălcarea dreptului comunitar bazate pe o plângere sunt clasate înaintea emiterii avizului motivat, iar aproximativ 94%, înaintea pronunțării unei hotărâri a Curții Europene de Justiție.

Făcând o comparație între perioada de înregistrare a încălcărilor dreptului comunitar 1999­2003 și 1999-2007, se observă că durata medie de soluționare a cazurilor de încălcare a dreptului comunitar, de la deschiderea dosarului până la trimiterea acestuia la Curtea de Justiție în temeiul articolului 226 din Tratatul CE, a scăzut de la 27 la 24 de luni. Durata medie de soluționare a acțiunilor în constatarea nenotificării măsurilor statelor membre de transpunere a directivelor este în continuare de aproximativ 14 luni. În 2008, nu s-a efectuat nicio a doua sesizare a Curții în temeiul articolului 228 din tratat, în comparație cu 7 cazuri în 2007.

La sfârșitul anului 2008, Comisia examina peste 3 400 de dosare de plângeri sau încălcare a dreptului comunitar. Numărul total al dosarelor a crescut cu aproape 1% față de 2007, cu o scădere de 15% în ceea ce privește acțiunile în constatarea nenotificării măsurilor de transpunere a directivelor. Plângerile reprezentau 54% din numărul total de dosare, respectiv 64% din totalitatea cazurilor care nu se refereau la transpunerea tardivă a directivelor, reprezentând o scădere cu 9% față de 2007. Numărul cazurilor de autosesizare în curs de examinare la sfârșitul lui 2008 a scăzut cu 3% față de 2007.

În 2008, o medie de 55% din totalul măsurilor necesare de transpunere au înregistrat întârzieri, față de 64% în 2007, în contextul unui număr semnificativ redus de directive care nu au fost transpuse în 2008.

2.3. Petiții

Numărul petițiilor adresate Parlamentului care cuprind aspecte legate de aplicarea corectă a dreptului comunitar depinde de decizia cetățenilor, a societăților comerciale și a societății civile de a-și manifesta preocupările în acest mod. Chiar dacă majoritatea petițiilor nu se referă la proceduri privind încălcarea dreptului comunitar sau nu conduc la astfel de proceduri, acestea furnizează Parlamentului și Comisiei informații utile privind preocupările cetățenilor.

În domeniul mediului, numărul petițiilor a rămas ridicat în mod constant, în special în ceea ce privește deșeurile. În domeniul transportului, un număr considerabil de petiții au vizat siguranța rutieră. În sectorul pieței interne, aproape jumătate dintre petițiile primite vizau recunoașterea diplomelor. În domeniul impozitării și al uniunii vamale, subiectul cel mai frecvent al petițiilor a fost impozitarea mașinilor.

De asemenea, s-a primit un număr semnificativ de petiții în domeniul justiției, libertății și securității, în special cu privire la aplicarea incorectă a dreptului comunitar în domeniul gestionării frontierelor (Codul Frontierelor Schengen), al liberei circulații a persoanelor și al drepturilor fundamentale.

3. ASPECTE ACTUALE PRIVIND PUNEREA ÎN APLICARE, GESTIONAREA ȘI EXECUTAREA CARE CONTRIBUIE LA CICLURILE DE REGLEMENTARE

3.1. Introducere

Dreptul comunitar se dezvoltă în timp, în funcție de experiența aplicării acestuia, deciziile interpretative, dezvoltarea tehnologiei, așteptările tot mai mari cu privire la eficiență și la evoluția obiectivelor politice. Procesul schimbării legislative este gestionat printr-o succesiune de etape, printre care se numără examinarea și consultarea, care conduc la propunerea, adoptarea, punerea în aplicare, aplicarea, gestionarea și executarea legislației, precum și la examinare și consultare suplimentară. Fiecare sector cuprinde o combinație diferită de elemente care conduc la cicluri legislative cu o durată aproximativă de la doi până la douăzeci de ani.

În secțiunile următoare se identifică unele aspecte cheie privind punerea în aplicare, gestionarea și executarea dreptului comunitar, indicându-se contribuția acestora la ciclurile legislative, inclusiv o serie de exemple cheie care provin din sectoarele descrise mai detaliat în documentul anexat „Ciclul de reglementare – Exemple de sectoare”[3].

3.2. Transpunerea și raportarea tardivă – intensificarea planificării punerii în aplicare și acțiunile de prevenire

Transpunerea tardivă a directivelor continuă să constituie un obstacol de amploare și de o importanță considerabilă în calea aplicării la timp a legii. 55% din transpunerile necesare au fost tardive în 2008, multe dintre acestea prelungindu-se pe o perioadă de cel puțin doi ani. Prin urmare, ciclul de reglementare de aproximativ patru ani pentru adoptare și punere în aplicare se extinde în mod periodic, uneori cu mai mulți ani. Această întârziere reduce capacitatea UE de a răspunde în mod eficient în funcție de interesele cetățenilor și ale operatorilor economici. Acest fapt subminează coerența sistemului juridic, reducând certitudinea juridică, transparența și condițiile echitabile de concurență. Se întârzie acțiunile ulterioare în vederea asigurării aplicării corecte a legii. Situația s-a îmbunătățit anul trecut, însă ameliorarea de 15% pentru UE-25 este însoțită de o diminuare cu 40% a numărului de transpuneri necesare. Tabloul de bord nr. 19 al pieței interne a identificat faptul că în mai 2009 existau 22 de directive cu termenul de transpunere cu peste doi ani în urmă, pentru fiecare existând 1-5 state membre care nu finalizaseră încă transpunerea.

Alături de transpunerea tardivă, mai există problema altor tipuri de notificări cerute de directive care sunt comunicate tardiv. De exemplu, în „Schimbări climatice – comercializarea cotelor de emisie”, a fost necesară lansarea de proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva a numeroase state membre pentru notificarea tardivă a planurilor naționale de alocare pentru perioada 2008-2012. Prin urmare, s-a întârziat dezvoltarea atât a punerii în aplicare a acquis-ului existent, cât și a modificării acestuia. Raportarea tardivă în cauză a determinat în mare măsură întârzieri în etapele ulterioare necesare pentru atingerea obiectivelor până în 2020.

Parțial pentru a încerca să se evite transpunerea tardivă și parțial pentru a asigura punerea corectă în aplicare, în ultimii ani s-a recurs tot mai mult la măsuri de prevenire sub formă de reuniuni ale experților și dialoguri bilaterale între Comisie și statele membre privind problemele legate de transpunere și punere în aplicare, ameliorând posibilitatea de a soluționa problemele potențiale înainte ca acestea să fie stabilite prin lege. Comisia și statele membre au dezvoltat un angajament substanțial suplimentar față de punerea în aplicare și executarea legii, în vederea garantării în mod mai eficient a atingerii obiectivelor acesteia. Un exemplu concludent este actualul program de lucru referitor la punerea în aplicare a Directivei privind serviciile. Un plan detaliat și extins de transpunere a stat la baza a peste 30 de reuniuni bilaterale organizate cu statele membre și a 13 reuniuni ale grupului de experți în 2008 privind punerea în aplicare și utilizarea Sistemului de informare al pieței interne (IMI) pentru a permite schimbul direct de informații între autoritățile competente din statele membre.

De asemenea, se elaborează în mod periodic orientări pentru a oferi asistență punerii în aplicare și executării noii legislații, astfel cum a fost cazul în mod frecvent pentru Regulamentul REACH. Pe internet se publică liste de răspunsuri la întrebările frecvent adresate, de exemplu în cazul directivelor privind preparatele periculoase, explozibili și îngrășăminte.

Trebuie acordată o atenție deosebită aspectelor legate de punere în aplicare și executare de către Comisie în elaborarea noii legislații și de către Parlament și Consiliu în adoptarea acesteia, pentru a asigura aplicarea timpurie și corectă a legii. De asemenea, rezultatele pot fi ameliorate prin analizarea de către Parlamentul European a punerii în aplicare a legislației comunitare și prin contactele cu parlamentele naționale. Dezbateri interinstituționale ar trebui să identifice metodele oportune care trebuie aplicate în vederea obținerii unor rezultate mai bune.

3.3. Cadrul, punerea în aplicare și gestionarea acestuia

Adoptarea noii legislații a CE reprezintă de multe ori începutul, și nu sfârșitul unui proces. Legislația-cadru necesită măsuri de punere în aplicare. Dezvoltarea științifică și tehnică determină introducerea de noi metode de lucru. Informațiile prealabile privind noi acțiuni posibile de reglementare la nivelul statelor membre pot contribui la evitarea noilor obstacole în calea liberei circulații. Comisia și statele membre pot asigura cel mai bine gestionarea eficientă a aplicării legislației, prin examinarea periodică a aspectelor legate de implementare și aplicare.

De exemplu, directivele inițiale privind nivelurile de pesticide din produsele fitosanitare adoptate în anii 1970, 1980 și 1990 au extins treptat domeniul de aplicare a normelor UE privind reziduurile pentru diferite recolte. Acest proces a cuprins eforturi suplimentare cuprinzătoare de punere în aplicare, cu șase directive de punere în aplicare ale Consiliului adoptate între jumătatea lui 1993 și jumătatea lui 1997 și încă 60 de directive ale Comisiei adoptate în următorii zece ani înainte de adoptarea Regulamentului (CE) nr. 396/2005[4] de consolidare și simplificare a acquis-ului.

În paralel, punerea treptată în aplicare a Directivei 91/414[5] privind evaluarea, introducerea pe piață și utilizarea produselor fitosanitare a fost organizată prin intermediul unor programe adoptate în 1992, 2000, 2002 și 2004, conducând la propunerea de regulament al Comisiei din 2006 de consolidare și dezvoltare a acquis-ului[6].

Există și alte modalități în afară de activitățile comisiilor în care aplicarea dreptului comunitar este gestionată prin intermediul colaborării între Comisie și statele membre. Printre acestea se numără dispoziții care impun notificarea prealabilă a proiectelor de regulamente și a procedurilor de analizare suplimentară a anumitor chestiuni. În domeniul standardelor tehnice care se referă numai la bunuri și servicii ale societății informaționale[7], în 2008 au fost gestionate peste 630 de notificări, precum și aproximativ 200 de intervenții ale Comisiei și peste 180 de intervenții ale statelor membre.

3.4. Inspecții și controale – acțiuni ale Comisiei și statelor membre

Inspecțiile și raportările statelor membre și ale Comisiei pot juca, de asemenea, un rol cheie în măsurarea gradului în care obiectivele sunt atinse la fața locului, identificând diferite tipuri de probleme care pot fi soluționate prin procese de gestionare, prin proceduri privind încălcarea dreptului comunitar sau prin modificări legislative.

De exemplu, în domeniul siguranței aviației, legislația CE de la începutul anului 2000 a prevăzut elaborarea de programe de siguranță a aviației civile în statele membre, urmând standarde comune de bază, precum și audituri naționale realizate de statele membre și inspecții efectuate de Comisie. Programul extins de inspecții efectuate a contribuit la o conformitate estimată la 16%, identificând în același timp necesitatea unei armonizări, clarificări și simplificări suplimentare. Prin urmare, în 2008, Parlamentul și Consiliul au adoptat o legislație de modificare, îmbunătățind și mai mult adoptarea legilor și stabilind principii de bază privind o gamă mai extinsă de programe de siguranță și control al calității interne, care vor fi adoptate de operatorii aerieni, de companiile de transport aerian și de alte entități care pun în aplicare măsuri de siguranță. În paralel, Comisia a extins evaluarea inter pares în programul de inspecție în contextul unei ameliorări a metodologiei sale de inspecție.

Un alt exemplu, în domeniul siguranței alimentare, îl reprezintă activitatea Oficiului Alimentar și Veterinar (FVO), care a programat 256 de audituri și inspecții în 2008 pentru a asigura sisteme eficiente de control și pentru a evalua conformitatea cu normele comunitare în cadrul UE, iar în țările terțe în ceea ce privește exporturile către UE.

3.5. Consultarea părților interesate, colectarea informațiilor și raportarea privind elaborarea legislației

Se aplică o gamă variată de tehnici pentru a colecta informații cu privire la impactul legislației la fața locului și pentru a verifica îndeplinirea obiectivelor.

De exemplu, cu privire la „Schimbările climatice”, în ianuarie 2008 Comisia a propus o schemă UE îmbunătățită și extinsă de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră. Propunerea a fost elaborată în urma unor consultări extinse ale părților interesate pe parcursul primei perioade de comercializare 2005-2007. Acestea au confirmat lipsa datelor verificate privind emisiile care să susțină planurile naționale de alocare, conducând la: emiterea excesivă de cote de emisie și anumite cazuri de profituri nejustificate pentru sector, prin aplicarea de taxe pentru alocări de emisii primite gratuit; diversificarea semnificativă a metodelor și a nivelurilor de alocare ale statelor membre; și un proces prea îndelungat și prea complex de aprobare a planurilor naționale de alocare de către Comisie. Prin urmare, propunerea din 2008 de modificare a legislației a adoptat o abordare complet armonizată în vederea unui plafon al cotelor de emisii în scădere anuală, la nivelul întregii UE, cu o țintă de 21% de reducere a emisiilor pentru perioada 2005-2020, introducând în același timp licitația ca metodă principală de alocare a cotelor de emisii.

Un alt exemplu se referă la plățile tardive în cadrul contractelor comerciale, domeniu în care, în 1994, Parlamentul European a manifestat preocupări inițiale care au condus în 1995 la o recomandare a Comisiei ca posibilă modalitate non-legislativă de a obține îmbunătățiri. În urma unui proces suplimentar de consultare, care a confirmat lipsa progreselor semnificative, Comisia a propus o directivă care a fost adoptată în 2000. Ulterior, un raport din 2006 a condus la un studiu, o consultare a Grupului de consultare a întreprinderilor europene și o consultare publică, „Vocea ta în Europa” în 2008. Rezultatele, împreună cu sondajele organizate în paralel de părțile interesate din statele membre, au confirmat necesitatea unei consolidări suplimentare a normelor, propusă de Comisie în 2009.

În ceea ce privește prevenirea și controlul integrat al poluării, directiva inițială din 1996 a stabilit un program de punere în aplicare pe zece ani pentru eliberarea autorizațiilor pentru instalațiile industriale, pe baza angajamentului acestora de a pune în aplicare tehnicile cele mai bune pe care le au la dispoziție pentru a controla emisiile poluanților. În 1999, Comisia a trimis un chestionar statelor membre pentru a raporta în 2003 pentru perioada de punere în aplicare 2000-2002. Rezultatele au condus la raportul întocmit de Comisie în 2005. Acesta a identificat întârzieri considerabile în procesul de transpunere, insuficientă claritate în legislație și necesitatea unei intensificări a coordonării și unei accelerări a punerii în aplicare și a consolidării dispozițiilor, ceea ce a condus la elaborarea unui plan de acțiune privind punerea în aplicare.

Pe parcursul anilor 2006 și 2007, Comisia a examinat din nou punerea în aplicare împreună cu toate părțile interesate, pe baza rapoartelor statelor membre pentru perioada 2003-2005, efectuând, de asemenea, o serie de analize externe suplimentare. Rezultatele au oferit dovezi clare privind nevoia de revizuire legislativă. Prin urmare, Comisia a adoptat în decembrie 2007 o propunere de directivă reformată privind emisiile industriale pentru a consolida, extinde și clarifica dispozițiile existente, pentru a reduce limitele emisiilor și pentru a intensifica monitorizarea și aplicarea. Planul de acțiune privind punerea în aplicare a fost, de asemenea, actualizat, cuprinzând o colectare mai armonizată a datelor, evaluare și proceduri decizionale mai simple. Aceasta a oferit un cadru de garantare a punerii depline în aplicare a dispozițiilor existente până în 2012, când se așteaptă ca accentul să se mute pe punerea în aplicare a noii legislații planificate.

3.6. Gestionarea legislației de către grupurile de experți

Măsurile de prevenire sunt luate cu scopul asigurării aplicării la timp și corecte a legii, evitându-se astfel necesitatea procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar. Gestionarea zilnică a acquis-ului prin intermediul a aproximativ 250 de comisii și 1 000 de grupuri de experți, punerea în aplicare și activitățile de actualizare tehnică contribuie la menținerea validității și operabilității practice actuale a acquis-ului legislativ, facilitând soluționarea problemelor care ar face altminteri obiectul procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar, precum și soluționarea procedurilor în desfășurare privind încălcarea dreptului comunitar.

3.7. Soluționarea problemelor în interesul cetățenilor, sectorului comercial și societății civile

Numeroase aspecte privind interpretarea și aplicarea concretă a legii pot fi soluționate rapid și eficient, cu efect la nivelul întregii UE, prin intermediul activității Comisiei și a experților statelor membre în comisii și grupuri de experți. Instrumente orizontale simple, precum SOLVIT și EU Pilot, sunt, de asemenea, concepute pentru a oferi mijloace rapide și directe de soluționare a problemelor individuale ale cetățenilor, sectorului comercial și societății civile, prin dreptul comunitar astfel cum se aplică acestora.

Alte instrumente, specifice unui anumit sector, precum închiderea conturilor în agricultură, care asigură că plățile pentru sprijinul financiar depind de respectarea confirmată a regulilor, s-au dovedit a constitui instrumente eficiente de executare aplicabile în anumite domenii ale acquis-ului. De asemenea, există mecanisme introduse în legislația sectorială a CE care le oferă operatorilor comerciali mijloace de a înainta acțiuni împotriva autorităților naționale. Printre acestea se numără prevederile privind căile de atac aflate la dispoziția operatorilor de telecomunicații împotriva deciziilor organismelor naționale de reglementare în sectorul comunicațiilor electronice. De asemenea, există dispoziții cu privire la căile de atac din domeniul achizițiilor publice, justificate parțial de numărul tot mai mare de plângeri primite de Comisie și de procedurile rezultate privind încălcarea dreptului comunitar legate de respectarea normelor comunitare în procesele de ofertare separată. Astfel de căi de atac oferă mijloace de acțiune mai directe și mai prompte pentru întreprinderile în cauză decât procedurile privind încălcarea dreptului comunitar înaintate de Comisie care, prin însăși natura lor, nu se axează pe interesele părților procesului de licitație propriu-zis.

O parte din legislația comunitară cuprinde, de asemenea, garanții privind căile de atac procedurale între cetățeni și operatorii comerciali. De exemplu, creșterea și diversificarea serviciilor de comunicații electronice și numărul tot mai mare de furnizori de servicii a determinat introducerea, în temeiul Directivei privind serviciul universal, a unui mecanism de soluționare a litigiilor între consumatori și furnizorii de servicii, care constituie o alternativă mai flexibilă, mai ieftină și mai puțin formală la procesele judiciare. Consolidarea procedurilor de despăgubire în cazul zborurilor întârziate sau al anulărilor zborurilor în sectorul transportului aerian constituie alte exemple. Legislația comunitară de mediu prevede deja mecanisme de examinare privind refuzul de a furniza informațiile solicitate privind mediul sau consultarea publică cu privire la evaluarea impactului asupra mediului și la deciziile privind autorizațiile legate de prevenirea și controlul integrat al poluării.

Evoluția acestor sisteme este monitorizată și raportată în mod periodic, primul raport de evaluare privind EU Pilot fiind în curs de elaborare.

3.8. Rolul procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar

Comisia poate iniția proceduri privind încălcarea dreptului comunitar pe baza diferitor tipuri de plângeri. Un număr ridicat de proceduri se referă la întârzierile în comunicarea măsurilor statelor membre de transpunere a directivelor. În general, astfel de proceduri nu durează mai mult de câteva luni, dar pot conduce la hotărâri judecătorești și la aplicarea de sancțiuni financiare în cazul în care transpunerea este întârziată în continuare. Majoritatea cazurilor sunt închise înainte de o primă hotărâre a Curții de Justiție. Pentru gestionarea procedurilor este necesar un mare volum de lucru.

Procedurile privind încălcarea dreptului comunitar sunt utilizate, de asemenea, pentru a urmări lipsa de conformitate a legilor sau a reglementărilor statelor membre și practicile administrative defectuoase. Detectarea, de către Comisie, a încălcărilor potențiale ale dreptului comunitar se produce în diverse moduri, legate de diferitele funcții ale Comisiei. Printre aceste funcții se numără activitatea proprie de examinare a conformității măsurilor statelor membre de transpunere a directivelor, activitatea comisiilor și a grupurilor de experți privind punerea în aplicare și executarea dreptului comunitar, corespondența cu cetățenii, sectorul comercial și societatea civilă și plângeri din partea acestora, precum și cooperarea cu statele membre în vederea întocmirii de rapoarte privind aplicarea dreptului comunitar.

Comisia trebuie să asigure coerența, eficiența și tratamentul echitabil al statelor membre în privința gestionării potențialelor încălcări de care are cunoștință. Comisia trebuie să evalueze dacă este mai oportun să adopte o anumită măsură privind posibilele încălcări individuale aduse în atenția sa sau să urmărească proceduri paralele sau colective de-a lungul unei serii de diferite circumstanțe faptice și juridice care îi pot consolida poziția. Aceasta trebuie să evalueze acțiunea cea mai potrivită care trebuie întreprinsă în orice moment specific, având în vedere volumul și varietatea problemelor care apar, cu consecințe asupra momentului potrivit al recurgerii la procedurile privind încălcarea dreptului comunitar.

Experiența arată că de multe ori este mai eficient și mai echitabil să se încerce soluționarea problemelor frecvente sau răspândite printr-o abordare mai sistematică. Exemplele de încălcări sistematice pe care Comisia le-a urmărit sau le urmărește în domeniul protecției mediului au fost explicate în Comunicarea Comisiei din 2008 cu privire la punerea în aplicare a legislației comunitare privind mediul[8]. Printre acestea s-au numărat încălcarea standardelor cu privire la apa pentru scăldat sau la apa potabilă sau încălcarea obligației de a colecta și a trata apele urbane reziduale, permiterea eliminării ilegale a deșeurilor și nerespectarea regulilor de vânătoare sau a condițiilor de derogare în domeniul protecției naturii.

Problemele frecvente sau răspândite pot indica, de asemenea, lipsa clarității în redactarea legislației, care poate fi soluționată în mod mai corespunzător prin modificări legislative decât prin măsuri executorii. Modificările legislative au avantajul suplimentar al dezvoltării juridice. Chiar dacă o interpretare a legii de către Curtea de Justiție într-o anumită cauză poate produce implicații extinse pentru alte state membre, acțiunile ulterioare ale Comisiei prin proceduri privind încălcarea dreptului comunitar într-o serie de state membre pot constitui un proces juridic mai prelungit și mai complex care conduce la rezultate mai diverse și mai puțin transparente decât adoptarea legislației de modificare, care poate aduce unele garanții suplimentare de clarificare și accesibilitate.

În aceeași măsură, în timp ce dispozițiile tratatului sunt aplicate de obicei efectiv în mod direct prin proceduri privind încălcarea dreptului comunitar, acțiunile coordonate ale Comisiei și ale statelor membre pot constitui, de asemenea, o modalitate eficientă, consecventă și solidară de abordare a gamei variate de probleme noi. De exemplu, diversitatea economiei serviciilor și varietatea de aspecte emergente situate uneori în contexte foarte diferite poate determina ca o abordare armonizată să nu fie corespunzătoare, în timp ce aplicarea directă a dispozițiilor tratatului necesită o abordare de la caz la caz. De aceea, organismul legislativ comunitar a adoptat în 2006 Directiva privind serviciile pentru a codifica și specifica criteriile prevăzute în Tratatul CE aplicabile dreptului de stabilire și furnizării de servicii transfrontaliere și pentru a institui o examinare extinsă a sistemelor de autorizare ale statelor membre și a cerințelor juridice de acces la activității de servicii sau de exercitare a acestora. Considerente similare au motivat adoptarea, în 2008, a „pachetului mărfuri” de măsuri, care cuprinde regulamentul privind aspectele procedurale ale aplicării principiului recunoașterii reciproce pentru libera circulație a mărfurilor. Aceste măsuri pot fi însoțite, fără îndoială, de aplicarea directă continuă a dispozițiilor tratatului prin proceduri privind încălcarea dreptului comunitar.

În orice caz, procedurile privind încălcarea dreptului comunitar nu trebuie să devină o funcție automată, întrucât nu pot fi gestionate întotdeauna în cadrul unui interval de timp strict, determinat numai de contextul fiecărui dosar individual. Mai degrabă, acestea trebuie gestionate în contextul mai larg al unor considerente precum: recurs posibil la modalități mai rapide și mai eficiente de soluționare a problemelor; certitudinea juridică globală în sectorul în cauză, aspecte paralele în alte state membre, care dau naștere la considerații privind procesul corespunzător și echitabil, precum și modalitatea cea mai eficientă de atingere a obiectivelor globale ale dreptului comunitar.

3.9. Simplificarea legislativă – ținta unei mai bune legiferări

Agenda Comisiei privind „O mai bună legiferare – Simplificarea” a condus, de asemenea, la modificări legislative pentru a reduce costurile pentru producători, pentru a crește transparența și accesul la piață și pentru a clarifica legea. De exemplu, în ceea ce privește produsele de construcții, mandatul unei mai bune legiferări a condus la lansarea unei consultări extinse privind funcționarea directivei adoptate la sfârșitul anilor ’80. La rândul ei, aceasta a condus la o reformă extinsă, concepută pentru a îmbunătăți înțelegerea și accesul, pentru a reduce costurile de conformitate și pentru a ameliora claritatea și eficiența, în special pentru micii producători. Reforma s-a axat pe furnizarea de informații privind evoluția produselor, clarificarea garanțiilor care decurg din marcajul CE, elaborarea de criterii mai stricte pentru organismele independente care verifică evoluția și introducerea unui grad mai mare de flexibilitate a cererilor de testare a produselor.

În timp ce agenda pentru o mai bună legiferare poate produce clarificare și simplificare legislativă, aceasta poate, de asemenea, să limiteze recurgerea la legislație, justificând o consultare substanțială și o testare a pieței înainte de susținerea unei inițiative legislative, astfel cum s-a descris deja referitor la elaborarea legislației CE privind plata tardivă în tranzacțiile comerciale.

3.10. Rolul legislației în asigurarea transparenței și a accesului la lege

Transparența, înțelegerea și aplicabilitatea legii sunt susținute de serii comune și consecvente de prevederi legale la nivelul UE și al statelor membre. În cazurile în care legislația clară și jurisprudența coexistă, tot mai poate exista o justificare pentru modificarea legislativă în vederea îmbunătățirii transparenței și accesului la lege, după cum o serie de modificări legislative ale CE necesită codificare. Aceasta explică interacțiunea dintre jurisprudența Curții de Justiție și evoluția legislativă a CE, de multe ori fiind necesară o combinație între acestea două pentru a obține rezultatul scontat.

4. CONCLUZII

În prezentul raport Comisia examinează anumite aspecte ale situației actuale în aplicarea dreptului comunitar și:

- sugerează un dialog inter-instituțional cu privire la cauzele și modalitățile posibile de reducere a transpunerii tardive;

- subliniază importanța atenției acordate mecanismelor de planificare a punerii în aplicare și de executare în elaborarea noii legislații;

- atrage atenția asupra varietății de instrumente de gestionare și aplicare disponibile pentru a asigura aplicarea corectă a legii și se angajează să desfășoare o politică transparentă privind folosirea acestor instrumente concepute să producă nivelul cel mai ridicat de înțelegere, claritate și eficiență a legii;

- confirmă prioritățile activității Comisiei stabilite în documentul de însoțire al prezentului raport privind „Situația în diferite sectoare”[9], inclusiv gestionarea procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar pentru maximizarea avantajelor pentru cetățeni și sectorul comercial.

[1] COM(2007) 502.

[2] COM(2008) 777.

[3] SEC(2009) 1683

[4] Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului (JO L 70, 16.3.2005, p. 1)

[5] Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, 19.8.1991, p. 1).

[6] Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor SEC(2006) 930 și SEC(2006) 931.

[7] Directiva 98/34/CE de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și a normelor privind serviciile societății informaționale

[8] COM(2008) 773

[9] SEC(2009) 1684