52009DC0334

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 8.7.2009

COM(2009) 334 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind aplicarea Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor

CUPRINS

1. Rezumat 3

2. DOMENIUL DE APLICARE AL REGULAMENTULUI (CE) NR. 882/2004 4

2.1. Legislația sectorială privind controalele oficiale: reziduuri de medicamente veterinare și de pesticide 4

2.2. Sănătatea plantelor 5

3. STADIUL ACTUAL AL PUNERII ÎN APLICARE 6

3.1. Orientările Comisiei 6

3.2. Planuri de control naționale multianuale (PCNM) și rapoarte anuale 6

3.3. Audituri generale 7

3.4. Controale oficiale cu privire la hrana pentru animale și alimentele importate 7

3.5. Articolul 23 privind omologarea controalelor înaintea exportului 9

3.6. O formare mai bună pentru o hrană mai sigură 10

3.7. Laboratoare comunitare de referință (LCR) 11

3.8. Actualizări tehnice 11

4. ONORARII 12

4.1. Context 12

4.2. Domeniul de aplicare al evaluării 12

4.3. Principalele concluzii care rezultă din studiu 12

4.4. Scenarii de schimbare 13

1. REZUMAT

Articolul 65 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor[1] („regulamentul privind controalele oficiale”, denumit în continuare „RCO”) cere Comisiei să prezinte un raport către Parlamentul European și către Consiliu, care să reanalizeze, în special, experiența acumulată în urma aplicării regulamentului.

Acest raport trebuie să ia în considerare următoarele aspecte:

„(a) reevaluarea domeniului de aplicare, în relație cu sănătatea animală și bunăstarea animalelor;

(b) asigurarea faptului că la finanțarea controalelor oficiale contribuie alte sectoare prin extinderea listei activităților menționate în anexa IV, secțiunea A și în anexa V, secțiunea A, și luând în considerare în special impactul legislației comunitare privind igiena hranei pentru animale și a alimentelor după adoptarea acesteia;

(c) stabilirea unor valori minime ale onorariilor menționate în anexa IV, secțiunea B și în anexa V, secțiunea B, luând în considerare în special factorii de risc.”

În privința domeniului de aplicare a regulamentului, în legătură cu sănătatea animală și bunăstarea animalelor, experiența câștigată până în prezent nu impune revizuirea domeniului de aplicare a Regulamentului, astfel cum acesta este definit la articolul 1. Pe de altă parte, discuțiile în curs de desfășurare în vederea modernizării și simplificării a două sectoare semnificative ar putea contribui la clarificarea relației dintre cadrul general stabilit de regulament și legislația sectorială existentă. Acest lucru este valabil în special pentru activitățile actuale de revizuire, desfășurate ca o continuare a Strategiei în materie de sănătate animală (2007-2013)[2], care urmăresc, printre altele, stabilirea unui cadru unic de reglementare privind sănătatea animală („legislația privind sănătatea animală”), precum și pentru activitățile care vor rezulta din revizuirea viitoare a acquis-ului actual privind sănătatea plantelor (Strategia în materie de sănătate a plantelor). În plus, ar trebui să se acorde atenție necesității de a asigura consecvența dispozițiilor sectoriale comunitare aplicabile activităților de control în domenii specifice (de exemplu, în privința reziduurilor de medicamente veterinare și de pesticide) cu principiile și cerințele regulamentului. Secțiunea 2 a raportului tratează acest aspect.

Secțiunea 3 a prezentului raport prezintă principalele acțiuni și inițiative elaborate în cursul punerii în aplicare a regulamentului, examinând experiența acumulată începând cu 1 ianuarie 2006. Statele membre acumulează progresiv experiență în privința pregătirii și a aplicării planurilor lor multianuale de control, utilizate, de asemenea, de Oficiul Alimentar și Veterinar (OAV) al Comisiei, în cadrul misiunilor sale periodice de audit general. Rapoartele naționale anuale constituie, de asemenea, un element important al noului cadru pentru controalele oficiale stabilit de către RCO, cu toate că experiența acumulată prin intermediul acestor rapoarte este prea limitată pentru a permite în prezent realizarea unei analize aprofundate sau stabilirea unor concluzii.

Articolul 65 cere să se acorde atenție specială subiectului onorariilor percepute pentru finanțarea controalelor oficiale („taxele de inspecție”). Secțiunea 4 a raportului prezintă stadiul actual al discuțiilor și reflecțiilor cu privire la această problemă complexă, pe baza rezultatelor unui studiu recent realizat de un evaluator extern la cererea Comisiei.

Studiul respectiv oferă Comisiei informații prețioase cu privire la funcționarea actuală a sistemului de onorarii, identifică anumite lacune ale cadrului legislativ actual aplicabil taxelor de inspecție și ale punerii sale în aplicare de către statele membre și discută posibilitatea necesității de a revizui anumite aspecte ale acestui cadru. Conform studiului, s-ar putea lua în considerare o serie de opțiuni posibile, pentru ca statele membre să poată asigura îndeplinirea obiectivului de la articolul 26 din RCO, conform căruia: „ Statele membre se asigură de disponibilitatea resurselor financiare adecvate pentru a furniza personalul necesar și alte resurse necesare pentru controalele oficiale ”. Pentru aceasta, sunt prezentate scenarii viitoare posibile, de la armonizarea totală a caracteristicilor sistemului de onorarii, la creșterea flexibilității statelor membre în privința punerii în aplicare a sistemului concomitent cu asigurarea transparenței și clarității funcționării sistemului în toate statele membre.

Este necesară aprofundarea temelor analizate de studiu, precum și organizarea unei discuții publice cu părțile interesate cu privire la rezultatele evaluării și realizarea unei evaluări de impact pentru opțiunile de schimbare disponibile. Comisia intenționează să lanseze aceste evaluări de impact în cursul anului 2009.

2. DOMENIUL DE APLICARE AL REGULAMENTULUI (CE) NR. 882/2004

2.1. Legislația sectorială privind controalele oficiale: reziduuri de medicamente veterinare și de pesticide

Deși controalele oficiale includ și controale ale reziduurilor de medicamente veterinare și de pesticide, RCO menționează necesitatea de a menține normele mai specifice din domeniul hranei pentru animale și alimentelor și al sănătății animale, și prevede în special menținerea Directivei 96/23/CE a Consiliului privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor acestora[3] și a Directivei 86/362/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 de stabilire a conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe cereale[4], abrogată ulterior prin Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE[5].

Directiva 96/23/CE cere ca statele membre să realizeze planuri naționale de control al reziduurilor pe care să le prezinte Comisiei în fiecare an, împreună cu rezultatele punerii în aplicare de anul trecut și cu acțiunile întreprinse pentru a urmări rezultatele neconforme. De asemenea, ea stabilește numărul minim de eșantioane care trebuie analizate pentru fiecare produs alimentar în funcție de producția națională, fără a ține cont de alte elemente care ar putea influența evaluarea riscurilor (de exemplu, practicile de creștere a animalelor, medicamentele autorizate, etc.). În afară de reziduurile de medicamente veterinare și de pesticide, anexele I și II la Directiva 96/23/CE includ, de asemenea, poluanți ai mediului[6] aparținând grupului de substanțe care trebuie controlate în cadrul planurilor de control al reziduurilor.

În 2003 a fost deja publicat un document de reflecție care lansa un amplu proces de consultare cu privire la aspectele tehnice ale directivei[7]. În cadrul acestui proces, părțile interesate au exprimat un interes deosebit pentru revizuirea acestei directive și pentru clarificarea liniei de demarcație dintre controalele medicamentelor veterinare și controalele substanțelor contaminante în general, pentru a asigura alinierea cu RCO.

Regulamentul (CE) nr. 396/2005 privind pesticidele conține o serie de articole care se referă direct la controale (articolele 26-30), având ca obiectiv efectuarea de verificări prin sondaj ale respectării limitelor maxime de reziduuri (LMR) la nivel comunitar, completate de controale orientate, la nivelul statelor membre. Regulamentul conține și cerințe cu privire la raportarea anuală (articolele 31-32). Anumite diferențe între abordarea din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 și dispozițiile RCO sunt rezultatul unor negocieri interinstituționale simultane și separate care au dus la adoptarea celor două acte.

În perspectiva obiectivului unei mai bune legiferări, ar trebui să se acorde atenție posibilității de a integra în cadrul RCO, prin intermediul modificărilor legislative necesare, normele aplicabile în prezent controalelor oficiale privind pesticidele, substanțele contaminante și reziduurile de substanțe farmacologic active în alimente, în vederea raționalizării și simplificării cadrului legislativ general, permițând totodată flexibilitatea necesară pentru a asigura integrarea ambelor sectoare în planurile de control naționale multianuale.

2.2. Sănătatea plantelor

În domeniul sănătății plantelor, Directiva 2000/29/CE a Consiliului privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate[8] stabilește norme de control la nivel de zone. Astfel, controalele oficiale în zona în cauză nu sunt reglementate de RCO, cu excepția dispozițiilor aplicabile stabilirii planurilor de control naționale multianuale și raportării anuale în legătură cu acestea, precum și a inspecțiilor comunitare în statele membre și în țările terțe (articolele 41-46).

Ca parte a exercițiului general realizat în vederea evaluării acquis-ului existent în domeniul sănătății plantelor[9], se va acorda atenție necesității de raționalizare a dispozițiilor privind controalele oficiale din Directiva 2000/29/CE și cele din RCO.

3. STADIUL ACTUAL AL PUNERII ÎN APLICARE

3.1. Orientările Comisiei

RCO introduce o serie de obligații noi pentru statele membre în privința planificării, auditării și raportării activităților lor de control oficial. Comisia, în conformitate cu articolul 43 din RCO, a elaborat orientări care să sprijine îndeplinirea acestor cerințe de către statele membre. În acest scop, au fost adoptate următoarele decizii ale Comisiei:

- Decizia 2006/677/CE a Comisiei din 29 septembrie 2006 de definire a liniilor directoare de stabilire a criteriilor pentru efectuarea auditurilor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor[10].

- Decizia 2007/363/CE a Comisiei din 21 mai 2007 privind liniile directoare pentru asistarea statelor membre în elaborarea planului unic de control național multianual integrat prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului[11].

- Decizia 2008/654/CE a Comisiei din 24 iulie 2008 privind liniile directoare pentru asistarea statelor membre în elaborarea raportului anual cu privire la planul de control național multianual integrat prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului[12].

Comisia organizează periodic grupuri de lucru care să dezvolte în continuare punerea în aplicare a orientărilor și să ofere sprijin pentru prepararea de către statele membre a planurilor de control naționale multianuale, a rapoartelor și a auditurilor.

3.2. Planuri de control naționale multianuale (PCNM) și rapoarte anuale

În conformitate cu articolele 41 și 42 din RCO, statelor membre li se cere să elaboreze și să aplice un plan unic de control național multianual (PCNM) integrat, cel târziu până la 1 ianuarie 2007 și să transmită Comisiei o copie actualizată, la cerere.

Toate statele membre au transmis Comisiei PCNM-urile lor, acestea fiind evaluate în cadrul auditurilor generale realizate Oficiul Alimentar și Veterinar (OAV) al Comisiei (a se vedea capitolul 3.3).

Conform articolului 44, la un an de la începerea aplicării PCNM-urilor și, ulterior, în fiecare an, statele membre prezintă Comisiei un raport care să indice toate modificările PCNM-urilor, rezultatele controalelor și auditurilor, tipul și numărul de cazuri de neconformitate și acțiunile întreprinse pentru a asigura funcționarea și executarea eficiente. Până în prezent, Comisia a primit rapoartele anuale din partea a 26 de state membre (Portugalia nu a transmis un raport anual pentru că primul său PCNM nu a fost realizat până în 2008 din cauza restructurării serviciilor sale de control; prin urmare, primul său raport va fi efectuat în cadrul ciclului de raportare 2009).

3.3. Audituri generale

Articolul 45 din RCO prevede realizarea de către experți ai Comisiei a unor audituri generale și specifice în statele membre, pentru a verifica că toate controalele oficiale efectuate în statele membre se desfășoară în conformitate cu PCNM-urile și cu legislația comunitară.

OAV al Comisiei efectuează auditurile generale ale statelor membre în cicluri de trei ani. În 2007 s-au efectuat audituri generale în Austria și în Țările de Jos, iar în 2008 în alte șase state membre (Germania, Estonia, Ungaria, Irlanda, Slovacia și Spania). În 2009 se vor efectua audituri generale în nouă state membre (Belgia, Cipru, Finlanda, Grecia, Letonia, Lituania, Portugalia, Slovenia și Regatul Unit). Celelalte 10 state membre vor fi auditate în 2010.

Rapoartele finale ale unui audit general sunt publicate și pot fi consultate la următoarea adresă: http://ec.europa.eu/food/fvo/ir_search_en.cfm

3.4. Controale oficiale cu privire la hrana pentru animale și alimentele importate

Trebuie efectuate controale oficiale ale alimentelor, hranei pentru animale și animalelor, atât produse în Comunitate, cât și importate, în vederea verificării respectării legislației în materie de hrană pentru animale și alimente și a normelor privind bunăstarea și sănătatea animalelor. Dispozițiile din titlul II capitolul V și din titlul VI capitolul II din RCO creează cadrul și procedurile generale aplicabile controalelor oficiale ale hranei pentru animale și alimentelor importate din țări terțe în Comunitate.

Titlul II capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 conține norme uniforme aplicabile pentru:

( acțiunile care trebuie întreprinse de autoritățile competente în urma controalelor oficiale ale importurilor de hrană pentru animale și alimente, de exemplu, în caz de neconformitate presupusă sau certă (articolele 18-22);

( aprobarea controalelor înaintea exportului efectuate de țările terțe în vederea reducerii frecvenței controalelor la importuri (articolul 23);

( cooperarea necesară între autoritățile sanitare competente și serviciile vamale pentru organizarea controalelor oficiale (articolul 24).

Articolul 25 împuternicește Comisia să adopte, prin procedura prevăzută în Decizia 1999/468/CE a Consiliului (procedura de comitologie)[13], măsurile necesare pentru a asigura aplicarea uniformă a controalelor oficiale privind hrana pentru animale și alimentele importate.

RCO recunoaște particularitățile controalelor de efectuat pentru hrana pentru animale și alimentele de origine animală (articolul 14) față de cele pentru hrana pentru animale și alimentele de origine non-animală (articolele 15-17). În privința primelor menționate, regulamentul recunoaște validitatea cadrului existent de proceduri de import armonizate stabilit prin Directiva 97/78/CE a Consiliului[14] și aplicate de rețeaua de puncte de control la frontieră instituite la toate frontierele externe ale Comunității. Regulamentul cere ca autoritatea competentă desemnată în conformitate cu Directiva 97/78/CE să efectueze și controale de verificare a respectării unor aspecte ale legislației în materie de hrană pentru animale și alimente care nu fac obiectul directivei respective.

Comisia, ca parte a noii sale Strategii în materie de sănătate animală (2007 - 2013), revizuiește în prezent controalele sale veterinare la import pentru a ameliora inspecțiile la frontieră, ținând cont de riscurile existente. Revizuirea va analiza modalitățile optime de avertizare și detectare rapide în legătură cu riscurile generate de produsele de origine animală, astfel încât măsurile la import să se aplice astfel încât să fie garantată menținerea constantă a unui nivel înalt de protecție a sănătății publice și animale în UE.

În opoziție cu situația actuală în privința hranei pentru animale și alimentelor de origine animală, hrana pentru animale și alimentele de origine non-animală nu fac obiectul unor verificări UE armonizate sistematice la frontieră înainte de a fi importate în Comunitate [cu excepția acelor produse pentru care se aplică măsurile de urgență în temeiul articolului 53 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002[15]]. Conform dispozițiilor de la articolul 15 din RCO, controalele pentru importurile de hrană pentru animale și de alimente de origine non-animală se efectuează într-un loc corespunzător, inclusiv punctul de intrare în Comunitate, punctul de punere în liberă circulație, depozite, incintele agentului economic care importă hrana pentru animale și alimentele sau alte puncte din cadrul lanțului de distribuție a hranei pentru animale și alimentelor. Statele membre decid, pe baza evaluării riscurilor pe care o efectuează, frecvența cea mai adecvată și modalitățile controalelor oficiale ale produselor importate.

Alineatul 5 din articolul 15 instituie o excepție de la normele generale menționate, care prevede elaborarea unei liste cu hrana pentru animale și alimentele de origine non-animală care trebuie, pe baza unor riscuri cunoscute sau emergente, să fie supuse unui nivel crescut de controale oficiale la punctele de intrare în Comunitate. Un proiect de regulament care își propune să stabilească pentru prima dată dispoziții generale și o astfel de listă a fost adoptat la on x.x.2009 [a se completa înainte de publicare] .

Normele menționate anterior sunt completate de normele din titlul VI capitolele I și II din RCO, care stabilesc procedurile prin care Comisia obține informații privind măsura în care sistemele din țările terțe respectă standardele comunitare în materie de hrană pentru animale și alimente (articolele 46 și 47) și decide eventualele condiții de import specifice care trebuie impuse la intrarea în Comunitate a hranei pentru animale și a alimentelor (articolul 48).

Alte surse de informații relevante sunt misiunile OAV în țări terțe (articolul 46) și chestionarele anterioare misiunilor, trimise înaintea unei misiuni, care furnizează în special informații în legătură cu organizarea și gestionarea controalelor sanitare din țara în cauză.

În cazurile în care condițiile și procedurile detaliate de import nu sunt deja prevăzute de legislația comunitară (în special în Regulamentul (CE) nr. 854/2004[16]), pot fi instituite condiții de import specifice în conformitate cu procedura de comitologie. Acestea pot include stabilirea unei liste de țări terțe din care pot fi importate în Comunitate produse specifice, precum și stabilirea unor modele de certificate de însoțire a loturilor și/sau alte condiții de import specifice, în funcție de tipul de produs sau de animal și riscurile posibile asociate (articolul 48).

Normele aplicabile încheierii de acorduri de echivalență cu țările terțe sunt prevăzute la articolul 49. Aceste acorduri pot recunoaște că măsurile aplicate de țările terțe în domenii specifice oferă garanții echivalente cu cele aplicate în Comunitate, cu condiția ca țările terțe să ofere probe obiective în acest sens.

3.5. Articolul 23 privind omologarea controalelor înaintea exportului

Articolul 23 din RCO oferă Comisiei posibilitatea de a omologa, în conformitate cu procedura de la articolul 62 alineatul (3) din Regulament, verificări specifice înaintea exportului, efectuate de o țară terță înaintea exportării unui anumit produs (hrană pentru animale și furaje) către Comunitate. Ca urmare a omologării controalelor înaintea exportului, frecvența controalelor la import pentru hrana pentru animale și alimente ar putea fi redusă.

Omologarea controalelor înaintea exportului efectuate de o țară terță se poate acorda dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

- un control comunitar a arătat că hrana pentru animale și alimentele exportate către Comunitate îndeplinesc cerințele comunitare sau cerințe echivalente

- controalele înaintea exportului efectuate de țara terță sunt suficient de eficace și eficiente pentru a înlocui sau a permite o reducere a controalelor documentelor, controalelor de identitate și fizice efectuate în temeiul legislației comunitare.

Cu alte cuvinte, omologarea controalelor înaintea exportului garantează conformitatea controalelor cu cerințele relevante ale legislației comunitare.

Omologarea controalelor înaintea exportului pe baza articolului 23 din RCO nu afectează dreptul autorităților competente din statele membre de a efectua controale oficiale asupra hranei de animale și alimentelor importate. Cu toate acestea, autoritățile competente din statele membre trebuie să țină cont de existența unui sistem omologat de controale înaintea exportului atunci când stabilesc frecvența controalelor fizice efectuate asupra hranei pentru animale și alimentelor. Această frecvență este stabilită luând în considerare riscurile asociate cu diferite tipuri de hrană pentru animale și alimente, garanțiile oferite de țara terță exportatoare, controalele efectuate de operatorul economic din sectorul hranei pentru animale și alimentelor care importă produsul, situația anterioară privind respectarea cerințelor în ceea ce privește produsul în cauză din țara terță și stabilirea originii și a operatorilor economici din sectorul hranei pentru animale și alimentelor care importă sau exportă produsul.

Deocamdată, singura decizie a Comisiei care acordă omologarea unui astfel de sistem este Decizia 2008/47/CE a Comisiei din 20 decembrie 2007 privind aprobarea controalelor anterioare exportului, desfășurate de Statele Unite ale Americii privind arahidele și produsele derivate din acestea referitoare la prezența aflatoxinelor[17].

3.6. O formare mai bună pentru o hrană mai sigură

Articolul 51 din RCO împuternicește Comisia să organizeze activități de formare pentru personalul autorităților competente din statele membre și din țările terțe, în domeniile legislației în materie de hrană pentru animale și alimente, sănătății și bunăstării animale și normelor privind sănătatea plantelor. În conformitate cu acest articol, Comisia a lansat inițiativa O formare mai bună pentru o hrană mai sigură, aflată în prezent în al treilea an de activitate. Rezultatele obținute în cel de-al doilea an au fost publicate în cadrul raportului anual al inițiativei:http://ec.europa.eu/food/training_strategy/annual_report2007/index_en.htm.

La sfârșitul anului 2008, aproximativ 7 500 de participanți au beneficiat direct de formarea oferită de inițiativă; 52% dintre aceștia proveneau din statele membre, 13% din țările candidate, țările potențial candidate, țările membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb și țările care participă la Politica europeană de vecinătate, iar 35% din alte țări terțe. Se preconizează că nivelurile de participare vor crește în anii următori până la 6 000 de participanți pe an.

În septembrie 2006, Comisia a adoptat Comunicarea către Consiliu și Parlamentul European privind o formare mai bună pentru o hrană mai sigură[18], care conturează domeniul de aplicare și scopul inițiativei, precum și strategia sa de dezvoltare viitoare. Ținând cont de concluziile comunicării și de rezultatele unei analize costuri-beneficii efectuată de un consultant independent, Comisia a decis să delege sarcinile aferente punerii în aplicare a programului Agenției Executive pentru Sănătate și Consumatori[19].

3.7. Laboratoare comunitare de referință (LCR)

Anexa VII din RCO stabilește lista consolidată a laboratoarelor comunitare de referință (LCR) pentru hrana pentru animale și produsele alimentare și pentru sănătatea animală; această listă include laboratoarele desemnate anterior prin diferite acte sectoriale, precum și noile LCR-uri din domenii care nu erau încă acoperite. Din iulie 2005, Comisia a lansat trei oferte pentru selecționarea și desemnarea noilor LCR-uri.

Astfel, au fost adăugate pe lista din anexa VII următoarele LCR-uri noi:

- LCR-uri noi pentru: febra aftoasă, bruceloză, Listeria monocytogenes , stafilococi coagulazo-pozitivi, bacteria Escherichia coli , inclusiv prezența de E. coli verotoxinogen (VTEC), Campylobacter , paraziți (în special Trichinella , Echinococcus și Anisakis ), rezistența antimicrobiană, prezența de proteine animale în hrana pentru animale, reziduurile de pesticide, micotoxinele prezente în alimente și hrana pentru animale, dioxinele și PCB și hidrocarburile policiclice aromatice (HPA)[20].

- LCR pentru boli ale ecvideelor, altele decât pesta cabalină africană[21].

- LCR-uri pentru boli ale crustaceelor, rabie și tuberculoză bovină, atribuind responsabilități și sarcini suplimentare LCR pentru rabie și tuberculoză bovină[22].

3.8. Actualizări tehnice

Standardul EN ISO/IEC 17020 înlocuie ște EN 45004

Conform articolului 5 din RCO, autoritatea competentă poate delega sarcini specifice legate de controalele oficiale unuia sau mai multor organisme de control, în conformitate cu anumite cerințe. Aceste organisme de control trebuie să-și desfășoare activitatea și să fie omologate în conformitate cu standardele europene, în special cu standardul EN privind criteriile generale pentru funcționarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecții . Standardele precedente EN 45004 au fost înlocuite de EN ISO/IEC 17020. Prin urmare, RCO ar trebui modificat în consecință. Comisia pregătește în momentul de față o modificare a RCO, de adoptat prin procedura de comitologie, care să reflecte modificările standardelor ISO.

Standardul EN ISO/IEC 17011 înlocuiește EN 45002 și EN 45003

În conformitate cu articolul 12 alineatele (1) și (2) din RCO, autoritatea competentă desemnează laboratoare care pot efectua analiza probelor prelevate în cursul controalelor oficiale, iar laboratoarele respective trebuie să fie omologate în conformitate cu anumite standarde europene. Standardele anterioare EN 45002 privind „Criteriile generale privind evaluarea laboratoarelor de testare ” și EC 45003 privind „Sistemul de acreditare a laboratoarelor de calibrare și testare – Cerințe generale pentru funcționare și recunoaștere” au fost ambele înlocuite de EN ISO/IEC 17011 privind „Cerințele generale pentru organismele de acreditare care acreditează organismele de evaluare a conformității” , iar RCO a fost modificat în consecință[23].

4. ONORARII

4.1. Context

Articolul 65 din RCO cere ca prezentul raport să acorde atenție specială subiectului onorariilor percepute pentru finanțarea controalelor oficiale („taxe de inspecție”).

Pentru a realiza un raport cu privire la acest subiect complex, Comisia a solicitat o evaluare externă având obiectivul de a clarifica funcționarea sistemelor taxelor de inspecție, astfel cum acestea sunt aplicate în prezent de statele membre, pe baza dispozițiilor relevante din RCO (articolele 26-29).

Evaluarea (denumită în continuare „studiul”) a fost realizată de un contractant în perioada aprilie-noiembrie 2008, utilizând un chestionar adresat autorităților competente din toate statele membre, o analiză aprofundată (studii de caz) referitoare la șase state membre care aplică sisteme de onorarii diferite, interviuri cu experți importanți și părți interesate la nivelul UE, o analiză amplă a literaturii de specialitate existente și o revizuire a datelor (inclusiv a rapoartelor OAV relevante și a legislațiilor naționale).

Rezultatele studiului au fost finalizate și puse la dispoziția Comisiei în februarie 2009.

4.2. Domeniul de aplicare al evaluării

Propunerea a avut două obiective:

(a) evaluarea situației actuale în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor existente privind onorariile și în special modul în care sistemul funcționează în practică;

(b) evaluarea avantajelor și dezavantajelor prezentate de o serie de opțiuni de politică (în privința domeniului de aplicare a normelor actuale și a mecanismului de stabilire a taxelor).

De asemenea, evaluatorilor li s-a cerut să identifice cele mai importante puncte tari și puncte slabe ale sistemului actual, precum și principalele probleme și deficiențe care ar trebui abordate în viitor. Ei au analizat în special modalitățile în care se aplică în prezent articolele de la 26 la 29 din RCO și contribuția sistemului de onorarii, astfel cum este aplicat actualmente, la realizarea obiectivelor RCO.

4.3. Principalele concluzii care rezultă din studiu

Studiul a stabilit că există variații semnificative în privința punerii în aplicare de către statele membre a dispozițiilor privind finanțarea din RCO și o lipsă semnificativă de claritate și transparență a diferitelor sisteme naționale de stabilire a onorariilor, astfel cum acestea sunt aplicate în prezent. Prin urmare, compararea directă între nivelurile actuale ale onorariilor din UE (și între sectoare) este foarte dificilă.

De asemenea, studiul sugerează că, din cauza definiției foarte generale a categoriilor de costuri din anexa VI la regulament și a lipsei de transparență semnalate în legătură cu metodele de calcul, este destul de neclar dacă onorariile bazate pe costuri reflectă cu fidelitate costurile actuale suportate de autoritățile competente din statele membre pentru efectuarea inspecțiilor pentru care sunt colectate onorariile.

În termeni mai generali, studiul a verificat dacă a fost realizat obiectivul principal al sistemului de taxe de inspecție, în forma sa actuală, și anume acela de a garanta că statele membre au suficiente resurse financiare pentru a efectua controalele oficiale (articolul 26 din regulament). Din studiu reiese că, în mare măsură, obiectivul menționat nu e fost îndeplinit la nivelul UE luate în ansamblu.

4.4. Scenarii de schimbare

Pe baza constatărilor comunicate, studiul evaluează avantajele și dezavantajele unei serii de opțiuni politice și compară alternative posibile la normele actuale.

Ca ipoteză de lucru, studiul pornește de la următoarele două scenarii extreme:

- „o subsidiaritate totală”, care ar implica abrogarea majorității obligațiilor prevăzute de cadrul juridic actual, în special în ceea ce privește calculul onorariilor și domeniul de aplicare a onorariilor obligatorii; statele membre ar avea libertatea de a decide care este cea mai bună modalitate de finanțare a serviciilor lor de controale oficiale;

- „o armonizare totală”, implicând stabilirea aceluiași nivel pentru onorariile din întreaga Uniune Europeană și pentru toate sectoarele vizate (identificate de legislația comunitară).

În continuare, studiul evaluează avantajele și dezavantajele scenariilor intermediare, care rezultă din adăugarea unor elemente de atenuare la cele două opțiuni radicale. Analiza este realizată în special considerând modul în care componentele principale ale unui cadru legislativ privind taxele de inspecție ar fi caracterizate pe o scală de la „subsidiaritate totală” la „armonizare totală”. Aceste componente principale sunt, în special:

( natura obligatorie/neobligatorie a taxei

( nivelul armonizat/nearmonizat al valorii onorariilor

( armonizarea/nearmonizarea metodei de calcul al onorariilor

( armonizarea/nearmonizarea reducerilor onorariilor, precum și a penalizărilor în cazurile de neconformitate

( lista activităților acoperite de onorarii (domeniul de aplicare a sistemului).

De asemenea, se acordă atenție și posibilității de a menține sistemul în forma sa actuală dar cu anumite îmbunătățiri pentru a aborda, pe cât posibil, deficiențele indicate.

În continuare, Comisia va elabora o evaluare de impact, pentru a analiza opțiunile disponibile și necesitatea de a pregăti o propunere legislativă. Aceasta va include și o consultare a părților interesate și a altor actori.

Informațiile complete în legătură cu rezultatele studiului privind onorariile sunt publicate la următoarea adresă: [a se completa].[pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic]

[1] JO L 165, 30.4.2004, p. 1.

[2] O nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013) desfășurată sub deviza „Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea”. Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor. COM 539 (2007) final.

[3] JO L 125, 23.5.2006, p. 10.

[4] JO L 221, 7.8.1986, p. 37.

[5] JO L 70, 16.3.2005, p. 1.

[6] Regulamentul (CEE) nr. 315/93 al Consiliului din 8 februarie 1993 de stabilire a procedurilor comunitare privind contaminanții din alimente definește contaminanții ca fiind orice substanțe care nu sunt adăugate intenționat la produsul alimentar, dar sunt totuși prezente în acesta ca reziduu al producerii (inclusiv tratamentele aplicate culturilor și animalelor și în practica medicinii veterinare), fabricării, prelucrării, preparării, tratării, ambalării, transportului sau stocării produsului respectiv, sau ca urmare a contaminării de către mediu. Monitorizarea altor contaminanți decât cei incluși în anexele la Directiva 96/23/CE se organizează în cadrul legislației privind contaminanții.

[7] Ca rezultat, Regulamentul (CE) nr. 2377/90 a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. xxx/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a procedurilor comunitare în vederea stabilirii limitelor reziduurilor substanțelor farmacologic active din alimentele de origine animală (COD 2007/0064).

[8] JO L 169, 10.7.2000, p. 1.

[9] Consiliul a invitat Comisia să evalueze acquis-ul actual în domeniul sănătății plantelor și să examineze modificările posibile ale acestuia, după care să prezinte o propunere de strategie comunitară în domeniul sănătății plantelor. Comisia a lansat evaluarea, iar studiul ar trebui să înceapă la jumătatea anului 2009.

[10] JO L 278, 10.10.2006, p. 15.

[11] JO L 138, 30.5.2007, p. 24.

[12] JO L 214, 9.8.2008, p. 56.

[13] Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei, JO L 184, 17.7.1999, p. 23 .

[14] Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele care provin din țări terțe și sunt introduse în Comunitate, JO L 24, 30.1.1998, p. 9 .

[15] Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare, JO L 31, 1.2.2002, p. 1 .

[16] Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman - JO L 139, 30.4.2004, p. 206, corectat și republicat în JO L 226, 25.6.2004, p. 83 .

[17] JO L 11, 15.1.2008, p. 12.

[18] COM (2006) 519, 20.09.2006, disponibilă on-line la adresa: http://ec.europa.eu/food/training/communication_final_report_en.pdf

[19] Decizia 2008/544/CE a Comisiei din 20 iunie 2008 de modificare a Deciziei 2004/858/CE pentru a transforma „Agenția Executivă pentru Programul de Sănătate Publică” în „Agenția Executivă pentru Sănătate și Consumatori”, JO L 173, 3.7.2008, p. 27 .

[20] Regulamentul (CE) nr. 776/2006 al Comisiei din 23 mai 2006, JO L 136, 24.5.2006, p. 3.

[21] Regulamentul (CE) nr. 180/2008 al Comisiei din 28 februarie 2008, JO L 56, 29.2.2008, p. 4.

[22] Regulamentul (CE) nr. 737/2008 al Comisiei din 28 iulie 2008, JO L 201, 30.7.2008, p. 29.

[23] Regulamentul (CE) nr. 1029/2008 al Comisiei din 20 octombrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului în vederea actualizării unei trimiteri la anumite standarde europene, JO L 278, 21.10. 2008, p. 6 .