52009DC0263

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 10.6.2009

COM(2009) 263 final

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

JUSTIȚIE, LIBERTATE ȘI SECURITATE ÎN EUROPA DIN 2005: EVALUAREA PROGRAMULUI DE LA HAGA ȘI A PLANULUI DE ACȚIUNE

{SEC(2009) 765}

{SEC(2009) 766}

{SEC(2009) 767}

I. INTRODUCERE

Justiția, libertatea și securitatea reprezintă elementele pe care se întemeiază o Europă prosperă și pașnică. Crearea capacității necesare pentru protejarea acestor valori fundamentale este un proiect pe termen lung. De asemenea, Europa are nevoie de flexibilitate pentru a răspunde unor evenimente neprevăzute și, uneori, tragice, precum atentatele teroriste de la Londra din 2005 sau moartea în ultimul deceniu a mii de imigranți care încercau să intre pe teritoriul UE, traversând Marea Mediterană. Politicile UE din acest domeniu definesc modul în care instituțiile europene, statele membre și cetățenii interacționează între ei, precum și pe plan internațional.

Programul de la Haga[1] este planul UE pentru înfăptuirea viziunii sale în domeniile legate de accesul la justiție, protecție internațională, migrație și control la frontieră, terorism și criminalitate organizată, cooperare polițienească și judiciară și recunoaștere reciprocă.

Comisia a monitorizat îndeaproape implementarea programului atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre[2]. Instrumentele individuale au fost evaluate de Comisie sau de statele membre cu ajutorul evaluărilor inter pares . Pe baza experienței dobândite în urma acestor exerciții, prezenta comunicare evidențiază principalele teme care s-au conturat și propune o perspectivă asupra modului în care UE ar trebui să răspundă provocărilor viitoare. Comunicarea este însoțită de trei documente mai ample: primul este un raport cu privire la implementarea programului care prezintă, pentru fiecare politică în parte, obiectivele, evoluțiile semnificative și provocările viitoare; al doilea este un „tablou de bord instituțional” care oferă o perspectivă generală asupra instrumentelor și obiectivelor precizate ale programului; și cel de-al treilea este un „tablou de bord al implementării” privind implementarea la nivel național.

Prioritățile pentru acțiunile viitoare bazate pe realizările existente vor fi stabilite în următorul program multianual (Programul Stockholm)[3].

II. ISTORIC ȘI CONTEXT

Consiliul European de la Tampere din 1999 a stabilit primul cadru politic multianual pentru domeniul justiție și afaceri interne. În următorii cinci ani, s-au pus bazele unei politici comune în materie de azil și imigrație, ale armonizării controalelor la frontieră, precum și ale unei cooperări polițienești și judiciare mai strânse, întemeiată pe principiul recunoașterii și al încrederii reciproce. În această perioadă s-au înregistrat atentatele teroriste de la New York din 2001 și de la Madrid din 2004, presiunea provocată de intensificarea fluxurilor de migrație și creșterea amenințării venind din partea criminalității organizate. Aceste evenimente au accentuat necesitatea la nivel european de a dispune de o strategie permanentă care să răspundă provocărilor transfrontaliere, menținând în același timp în întregime drepturile fundamentale ale cetățenilor.

Programul de la Haga a reprezentat răspunsul UE la această necesitate, iar obiectivele sale au fost următoarele:

- îmbunătățirea capacității comune a Uniunii și a statelor sale membre de garantare a drepturilor fundamentale, a garanțiilor procedurale minime, precum și a accesului la justiție;

- asigurarea de protecție persoanelor care au nevoie de aceasta, în conformitate cu Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților și cu alte tratate internaționale;

- regularizarea fluxurilor de migrație și asigurarea controlului la frontierele externe ale Uniunii;

- combaterea criminalității organizate transfrontaliere și eliminarea amenințării terorismului;

- valorificarea potențialului agențiilor Europol și Eurojust;

- continuarea aplicării principiului de recunoaștere reciprocă a hotărârilor judecătorești și a certificatelor în materie civilă și în materie penală; precum și

- înlăturarea obstacolelor de natură juridică și judiciară din calea soluționării litigiilor în materie de drept civil și de drept al familiei, care prezintă implicații transfrontaliere.

Contextul de implementare a programului a fost marcate de evoluții semnificative la nivelul UE și la nivel mondial. Aderarea a 12 noi state membre în 2004 și, respectiv, în 2007, a transformat Uniunea și modul ei de funcționare. S-a înregistrat, mai întâi, o scădere a cererilor de azil, urmată de o nouă creștere în 2007, în timp ce presiunea exercitată de migrație la frontiera externă de sud a UE s-a intensificat în mod vizibil. Confruntată deja cu un declin pe termen lung al populației active, economia Europei trece în momentul de față printr-o perioadă de creștere a nivelului de șomaj și a nesiguranței economice.

III. UN PROGRAM AMBIȚIOS CU REZULTATE VIZIBILE

Inițiativele la nivel european în domeniul justiției, libertății și securității sunt noi în comparație cu alte activități ale UE și multe dintre ele necesită o anumită perioadă până când vor da rezultate. Aceste inițiative au un impact direct asupra vieții oamenilor și, potrivit sondajelor de opinie, cetățenii UE au așteptări ridicate în acest sens. Ca și în cazul Programului de la Tampere, Programul de la Haga a adoptat o perspectivă pe termen lung, dar a dus mai departe demersul, în sensul că obiectivele sale strategice au fost însoțite de un plan de acțiune detaliat privind îndeplinirea lor. În pofida progreselor inegale, s-au obținut rezultate vizibile.

III. 1. Consolidarea libertății

III. 1.1 Protecția drepturilor fundamentale

A fost instituit un sistem de monitorizare sistematic și riguros[4] care asigură compatibilitatea deplină a propunerilor legislative ale Comisiei cu Carta Drepturilor Fundamentale. La 1 martie 2007, a fost inaugurată Agenția pentru Drepturi Fundamentale [5] care, în prezent, oferă asistență instituțiilor UE și statelor membre prin realizarea de proiecte în domeniul cercetării și prin colectarea de date. A fost lansată o abordare generală pentru promovarea drepturilor copilului[6], ceea ce a dus la instituirea Forumului european pentru drepturile copilului. Forumul oferă tuturor părților interesate ocazia de a conlucra în vederea plasării drepturilor copiilor în centrul tuturor activităților UE. UE a adoptat o decizie-cadru care impune statelor membre instituirea de sancțiuni pentru acele persoane care incită la violență sau la ură rasială[7].

Atât în politicile sale interne, cât și externe, UE a promovat respectarea dreptului de protecție a datelor cu caracter personal și a vieții private, recunoscând în același timp că este necesar ca autoritățile responsabile de aplicarea legii să facă schimb de informații pertinente în cadrul luptei împotriva terorismului și a formelor grave criminalitate. În ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal prelucrate în contextul cadrului de cooperare polițienească și judiciară în materie penală[8], au fost aduse garanții suplimentare. În urma aplicării directivei privind protecția datelor[9], conform raportului Comisiei în acest sens, persoanele sunt protejate împotriva supravegherii generale, consumatorii sunt încrezători că datele furnizate în cadrul tranzacțiilor nu vor fi folosite în mod abuziv și întreprinderile pot să opereze în UE fără temerea unor perturbări ale activităților lor internaționale[10]. Au fost promovate tehnologii de protecție a vieții private[11] în scopul conceperii de sisteme informatice care să reducă la minimum gradul de colectare și de utilizare a datelor cu caracter personal. În ceea ce privește colaborarea cu țările terțe, UE a încheiat un acord pe termen lung cu Statele Unite, Canada și Australia, referitor la transferul înregistrărilor numelor pasagerilor. De asemenea, au fost obținute garanții privind utilizarea datelor cu caracter personal care provin din UE și care sunt deținute de sistemul de transfer interbancar SWIFT în scopul luptei împotriva terorismului.

III.1.2 Cetățenia Uniunii

Eliminarea frontierelor interne din spațiul Schengen alcătuit din douăzeci și cinci de state a permis persoanelor să circule fără a avea obligația de a trece prin controale la frontieră, din Peninsula Iberică în statele baltice și din Grecia în Finlanda. Această măsură prezintă beneficii potențiale pentru peste 400 de milioane de cetățeni ai UE[12] și arată încrederea reciprocă pe care o au statele membre în capacitatea lor de a apăra eficient frontierele externe în numele UE și de a elibera vize valabile pentru întregul spațiu Schengen.

În aprilie 2006, a intrat în vigoare directiva privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii[13]. În ansamblu, până în prezent, transpunerea directivei a fost dezamăgitoare[14], iar Comisia își intensifică eforturile pentru a asigura că cetățenii UE și familiile lor pot să se bucure pe deplin de drepturile care le revin în temeiul acestei directive fundamentale.

A fost propusă o serie de măsuri pentru a materializa dreptul cetățenilor UE la protecție consulară[15]. Aproximativ 8,7% din cetățenii UE, și anume 7 milioane de persoane, care călătoresc în afara granițelor UE se deplasează în țări în care statul lor membru nu este reprezentat. Alte 2 milioane de cetățeni UE trăiesc în aceste țări. Planul de acțiune pentru 2007-2009[16] a vizat să rezolve deficiențele actuale și previzibile din acest domeniu.

III.1.3 Sistemul european comun de azil

Sistemul european comun de azil reprezintă o afirmare puternică a valorilor noastre, a respectului nostru față de demnitatea umană, precum și a angajamentului nostru în favoarea responsabilității comune. Prima fază a acestui sistem a stabilit norme minime comune care, în conformitate cu Tratatul de la Nisa, au permis tranziția către procedura de codecizie și către votul cu majoritate calificată. În cadrul Programului de la Haga, în urma unei consultări ample,[17] sistemul a trecut în cea de-a doua etapă a sa de dezvoltare, odată cu adoptarea în 2008 a unui plan strategic[18]. În contextul acestui plan, s-a propus deja aducerea de modificări la directiva privind condițiile de primire și la regulamentele Dublin și Eurodac. Ținând cont de faptul că experiența operațională a indicat în mod constant necesitatea unei cooperări practice, UE a încercat să identifice un mijloc coerent și eficient de a răspunde la aceste provocări, propunând instituirea Biroului de sprijin pentru azil. În ceea ce privește dimensiunea externă, s-au instituit programe pilot regionale de protecție într-o serie de țări terțe în vederea creșterii capacității lor de protecție.

III. 1.4 Migrație și integrare

UE a acționat pentru îmbunătățirea gestionării fluxurilor de migrație și a coordonării politicilor naționale de integrare. Au fost stabilite standarde minime de echitate, coerență și siguranță și s-au depus eforturi pentru a valorifica potențialul latent de ocupare a forței de muncă al resortisanților din țările terțe care sunt deja rezidenți în UE, prevenind în același timp producerea efectelor adverse ale „exodului creierelor” în țările de origine.

Pe baza unei cărți verzi[19], un plan strategic[20] a stabilit inițiativele care trebuie luate cu privire la migrația legală în perioada cuprinsă între 2006 și 2009. În cadrul implementării acestui plan, s-au prevăzut condiții pentru intrarea, ocuparea unui loc de muncă și șederea resortisanților din țările terțe[21], iar „cartea albastră” va deveni în scurt timp realitate[22].

Maximizarea beneficiilor economice care decurg din migrația legală a fost însoțită de depunerea de eforturi concertate de luptă împotriva imigrației ilegale și împotriva acelor persoane care profită de pe urma traficului cu ființe umane și a activităților de facilitare a trecerii ilegale a frontierei. Chiar dacă nivelul migrației ilegale nu crește în UE în ansamblu, statelor membre mediteraneene le revine o parte din ce în ce mai mare din această responsabilitate. Numărul de persoane care ajung în Europa după ce traversează marea în condiții periculoase este deosebit de îngrijorător [23]. Oportunitatea de a angaja ilegal imigranți are drept rezultat exploatarea persoanelor și efecte de distorsionare a economiei UE. Adoptarea propunerii Comisiei pentru o directivă care să prevadă sancțiuni împotriva angajatorilor de resortisanți din țările terțe aflați ilegal în Europa era preconizată pentru primul semestru al lui 2009 [24]. Propunerea va transmite un mesaj clar în sensul că UE nu va tolera migrația ilegală, în special atunci când este încurajată de angajatori lipsiți de scrupule.

S-au stabilit principii comune și un cadru de integrare pentru resortisanții din țările terțe[25], inclusiv manuale privind integrarea adresate factorilor politici și practicienilor din domeniu, un site web european unic privind integrarea, precum și un Forum pentru integrare europeană. Eforturile depuse de statele membre în cadrul acestei agende comune sunt sprijinite prin intermediul Fondului european de integrare[26] prin care se alocă 825 milioane de euro pentru perioada 2007-2013.

În ansamblu, Comunicarea Comisiei privind o politică comună de imigrare pentru Europa[27] și Pactul european privind imigrația și azilul[28], document care a succedat-o la scurt timp, au reunit 10 ani de activitate și au pus bazele unei metode coerente pentru viitor.

III. 1.5 Gestionarea frontierelor

Gestionarea migrației necesită frontiere sigure. Pe teritoriul UE există 1 636 puncte de intrare desemnate. În 2006, s-au înregistrat aproximativ 900 de milioane de treceri la frontierele externe și existau 8 milioane de imigranți ilegali în UE-25. În același an, 500 000 de imigranți ilegali au fost reținuți în UE, dintre care 40 % au fost ulterior returnați.

FRONTEX, agenția pentru coordonarea cooperării între statele membre privind controlul la frontiere, a avut un rol fundamental în asigurarea răspunsului UE la aceste provocări. În perioada cuprinsă între 2005 și 2008, agenția a desfășurat 50 de operațiuni comune și 23 de proiecte pilot care au implicat mai multe state membre. Codul frontierelor Schengen[29] a devenit efectiv în toate statele membre ale UE și a stabilit norme și proceduri care trebuie urmate în materie de control al trecerii de către persoane a frontierele interne și externe ale UE. Un pachet de propuneri ale Comisiei a prevăzut noi etape majore pentru progresul către o gestionare integrată a frontierelor: un sistem intrare-ieșire[30] prin lansarea de alerte automate atunci când o persoană depășește perioada de valabilitate a vizei sale, un sistem de supraveghere a frontierelor externe sudice și estice ale UE (cunoscut sub denumirea de EUROSUR[31]) și evaluarea și dezvoltarea în viitor a agenției FRONTEX[32]. Directiva privind returnarea[33] a prevăzut norme eficiente și umane pentru returnarea imigranților ilegali.

Noi tehnologii sunt utilizate pentru dezvoltarea unui sistem modern de gestionare integrată a frontierelor. În 2006, s-au introdus pașapoartele biometrice. A doua generație a Sistemului de informații Schengen și a Sistemului de informații privind vizele este în curs de dezvoltare și cadrul lor juridic a fost stabilit. Aceste sisteme vor permite utilizarea sporită a noilor tehnologii, în special a biometricii, contribuind astfel la securitatea spațiului Schengen și asigurând în același timp respectarea deplină a cerințelor în materie de protecție a datelor.

III. 1.6 Politica în domeniul vizelor

În 2008, a fost adoptat un cadru legislativ de implementare și funcționare a Sistemului de informații privind vizele (VIS)[34] care facilitează verificările la punctele de trecere a frontierelor externe și schimbul de date privind vizele între statele membre. Comisia a propus atât crearea unui temei juridic pentru a permite statelor membre să instituie obligația de a reține identificatorii biometrici ai solicitanților de vize, cât și instituirea unui cadru juridic pentru organizarea de birouri consulare ale statelor membre[35]. Instrucțiunile consulare comune au fost reformate și s-a propus un cod al vizelor[36] în vederea creșterii transparenței, armonizării procedurilor și securității juridice. Acorduri de facilitare a eliberării vizelor au fost negociate cu Rusia, Ucraina, Republica Moldova, Albania, Bosnia și Herțegovina, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Serbia și Muntenegru. Aceste acorduri, care au intrat în vigoare în 2007 și 2008, au simplificat procedurile pentru cetățenii din țările respective care intenționau să călătorească în UE pentru sejururi de scurtă durată. Reciprocitatea deplină în domeniul acordării vizelor[37] a fost obținută în relație cu următoarele țări: Costa Rica, Israel, Malaysia, Mexic, Noua Zeelandă, Nicaragua, Panama, Paraguay, Singapore, Uruguay și Venezuela și s-au înregistrat, de asemenea, progrese în relație cu Australia, Brunei Darussalam, Canada și Statele Unite. Propunerea de instituire a unor centre comune de depunere a cererilor de vize[38] așteaptă să fie adoptată, fiind deja create două centre pilot.

III. 1.7 Dimensiunea externă a azilului și migrației

Problemele globale au nevoie de soluții globale. „Metoda globală” în materie de migrație, bazată pe un parteneriat autentic cu țările terțe, a demonstrat un angajament în sensul adoptării perspectivei celei mai ample posibil privind factorii generatori și consecințele fluxurilor de migrație din țările terțe către UE. În prezent, migrația este mai bine integrată în agenda pentru dezvoltare a Comisiei și în alte politici externe ale UE. Aceasta a reflectat o schimbare majoră, de la o abordare axată în principal pe securitate la o abordare orientată în funcție de o înțelegere mai profundă a tuturor aspectelor pertinente în materie de migrație. S-au deschis orizonturi pentru parteneriate noi și pentru un dialog constructiv atât cu regiunile care se învecinează cu UE, cât și cu Africa, Asia și America Latină. Aceste discuții au fost susținute prin acțiuni pe teren destinate să transforme migrația și mobilitatea în forțe pozitive pentru dezvoltare, să gestioneze mai bine migrația legală, să prevină și să reducă migrația ilegală. Instrumentele de cooperare comunitară au concretizat metoda globală prin finanțarea a numeroase proiecte în aceste domenii, precum și în domeniul protecției refugiaților. În acest sens, a fost instituit Programul tematic privind migrația și azilul, care dispune de un buget în valoare de 384 milioane de euro pentru perioada 2007-2013. Între timp, au fost promovate noi instrumente și concepte, cum ar fi parteneriatele în materie de mobilitate dintre UE și țările terțe.

III. 2. Consolidarea securității

III.2.1 Terorismul

Atentatele cu bombe de la Madrid și de la Londra din 2004 și 2005 au reprezentat atacurile cele mai violente din UE din ultimii ani. Cu toate acestea, a existat deopotrivă un număr alarmant de alte tentative de atentate, multe dintre acestea trecând neobservate. În 2007, s-au înregistrat aproximativ 600 de atacuri teroriste eșuate, dejucate sau efectiv produse în unsprezece state membre ale UE [39].

În ceea ce privește prevenirea, UE a finanțat mai multe proiecte, inclusiv un manual privind combaterea radicalizării din penitenciare. Directiva privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul finanțării terorismului a extins obligația de notificare cu privire la tranzacțiile suspecte la operatorii economici nefinanciari, inclusiv cazinourile și juriștii [40]. În urma regulamentului adoptat în 2005, persoanele care intră sau părăsesc teritoriul UE, deținând o sumă în numerar egală sau mai mare de 10 000 de euro, trebuie să dea o declarație în scris [41]. UE a adoptat o legislație privind incriminarea pregătirii și recrutării în scopuri teroriste și a provocării publice la comiterea de infracțiuni de terorism, inclusiv prin intermediul internetului [42]. Au fost alocate fonduri pentru instalarea unui sistem de avertizare rapidă la nivelul UE care să notifice autoritățile cu privire la amenințările reprezentate de dispariția sau sustragerea de explozivi.

Au fost introduse instrumente destinate măririi protecției infrastructurii de importanță majoră din UE[43] – drumuri, căi ferate, rețele și centrale electrice. Comisia a întreprins consultări cu privire la pregătirea în caz de amenințări biologice prin intermediul unei cărți verzi[44] și va prezenta în scurt timp un pachet de propuneri destinate să reducă riscul amenințărilor chimice, biologice, radiologice și nucleare care ar putea afecta mii de oameni, distruge agricultura și produce pagube grave lanțului de aprovizionare cu produse alimentare.

III. 2.2 Cooperare polițienească

Activitatea UE din ultimii 5 ani s-a bazat pe „principiul disponibilității”, conform căruia un responsabil de aplicarea legii dintr-un stat membru, pe parcursul îndeplinirii sarcinilor sale, poate obține informații, în cazul în care sunt disponibile, de la un alt stat membru.

Schimbul de informații și de date operative a fost simplificat[45]. Integrarea Tratatului de la Prüm în legislația UE [46] a asigurat acces indirect la bazele de date ale statelor membre cu informații privind amprentele digitale și ADN-ul și acces direct controlat la dosarele de înmatriculare a autovehiculelor. Această măsură ar putea îmbunătăți considerabil cooperarea polițienească la nivelul întregii UE, permițând autorităților competente să cunoască informațiile care sunt disponibile. În scopuri de securitate, au fost adoptate condiții de acces la VIS[47], în timp ce majoritatea statelor membre au transpus condițiile de păstrare a datelor privind traficul de comunicații electronice și a datelor de localizare[48] pentru rețelele de telefonie fixă și pentru telefonia mobilă.

Decizia Consiliului privind înființarea Oficiului European de Poliție (Europol) și de înlocuire a convenției anterioare va oferi organismului o mai mare flexibilitate operațională pentru a acționa mai rapid în ceea ce privește evoluția infracțiunilor [49]. Pe lângă sistemul său de informații, destinat să colecteze date privind criminalitatea gravă transfrontalieră și să permită schimbul de informații, fișierele de lucru pentru analiză ale Europol sunt instrumente care pun la dispoziția serviciilor responsabile de aplicarea legii din statele membre date relevante privind fenomenul specific al criminalității, inclusiv traficul cu ființe umane, terorismul, frauda legată de cărțile de credit și traficul cu droguri de sinteză.

III. 2.3 Criminalitatea organizată

Activitățile infracționale ale grupurilor organizate, precum traficul cu droguri, furtul de autovehicule, jaf și criminalitatea bazată pe tehnologii avansate, precum și furtul de identitate constituie amenințări la adresa UE. Aceste infracțiuni alături de infracțiunile financiare – fraudă, falsificare, spălarea de bani – produc în ansamblu profituri considerabile și prejudiciază economia UE. Instituirea unor oficii naționale de recuperare a creanțelor în vederea reperării mai rapide la nivelul UE a fondurilor[50] a fost încurajată și a fost promovată o metodă bazată pe utilizarea datelor operative în scopul eliminării acestor amenințări. În ceea ce privește spălarea banilor, a fost înființată rețeaua FIU.NET. Această rețea informatică descentralizată conectează unitățile de informații financiare ale UE în vederea schimbului eficient de informații financiare. Un nou instrument de luptă împotriva criminalității organizate[51] permite intensificarea cooperării între statele membre. În mai 2007, Comisia a propus o serie de măsuri pentru îmbunătățirea coordonării în lupta împotriva criminalității informatice[52], pe de o parte în rândul autorităților responsabile de aplicarea legii și, pe de altă parte, între acestea și sectorul privat. Uneori, criminalitatea informatică este sinonimă cu exploatarea copiilor. Crearea coaliției financiare împotriva pornografiei infantile permite conlucrarea dintre Comisie, emitenții de cărți de credit, organismele responsabile de aplicarea legii și întreprinderile prestatoare de servicii de internet în scopul de a elimina pornografia infantilă comercială prin luarea de măsuri împotriva sistemelor de plată folosite pentru finanțarea operațiilor ilegale. În primăvara lui 2009, Comisia a prezentat o decizie-cadru de consolidare a acțiunilor pentru prevenirea și combaterea exploatării copiilor, alături de o propunere de decizie-cadru privind traficul cu ființe umane, ca urmare a planului de acțiune din 2005[53].

III.2.4 Strategia europeană privind drogurile

Strategia UE privind drogurile (2005-2012)[54] și planurile de acțiune[55] prezintă o abordare echilibrată și integrată care include prevenirea consumului abuziv de droguri, asigurarea de asistență persoanelor dependente de droguri și reabilitarea lor, combaterea traficului ilegal cu droguri, controlul precursorilor, spălarea banilor și consolidarea cooperării internaționale. Datele adunate de Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie indică o stabilizare a consumului de heroină, canabis și droguri de sinteză, dar și o creștere a consumului de cocaină în mai multe state membre. UE acționează pentru a găsi un răspuns la fenomenul social complex pe care îl reprezintă nivelul răspândit de consum și de abuz de droguri în rândul populației și se concentrează tot mai mult asupra măsurilor de remediere a efectelor nocive cauzate de droguri indivizilor și societății.

III.3. Consolidarea justiției

În cadrul Programului de la Haga, dezvoltarea unui „spațiu european de justiție” a început să dea rezultate pentru statele membre și cetățenii UE. Eurojust și rețelele judiciare europene asigură infrastructura pentru cooperarea judiciară și pentru coordonarea investigațiilor și a urmăririlor penale dincolo de frontierele interne. În materie civilă, regulamentele direct aplicabile permit cetățenilor și operatorilor economici implicați în litigii să cunoască care sunt instanțele competente și ce norme se aplică în ceea ce privește recunoașterea unei hotărâri pronunțate în alt stat membru.

III. 3.1 Cooperare judiciară în materie penală

Mandatul european de arestare a redus substanțial timpul și eforturile necesare pentru predarea infractorilor. Cazurile tratate în cadrul vechiului proces de extrădare durau adesea peste un an, în timp ce, în prezent, ele au o durată cuprinsă între 11 zile și 6 săptămâni. În 2007, s-au consemnat 2 667 de predări efective în urma notificării de mandate de arestare, iar în 2005 sistemul a fost folosit pentru a asigura returnarea rapidă din Italia în Regatul Unit a unuia dintre autorii atentatelor cu bombe de la Londra. Statele membre s-au bazat din ce în ce mai mult pe Eurojust în demersurile lor de investigare și urmărire penală a infracțiunilor grave. În 2007, s-au înregistrat peste 1 000 de cazuri, în comparație cu 192 de cazuri în 2002.

III.3.2 Facilitarea desfășurării procedurilor de drept civil transfrontaliere

În domeniul dreptului civil și comercial s-au realizat progrese semnificative. În prezent, cetățenii UE dispun de mijloace mai simple și mai rapide la care pot recurge pentru rezolvarea cererilor cu valoare redusă și recuperarea creanțelor[56]. UE a introdus norme armonizate privind legislația aplicabilă în cazul răspunderii civile și contractelor[57]. Cooperarea judiciară a cunoscut îmbunătățiri prin revizuirea normelor privind notificarea sau comunicarea actelor[58]. Printre progresele semnificative cu privire la aspectele externe ale cooperării judiciare[59] se numără aderarea CE la Conferința de la Haga privind dreptul internațional privat[60] și lucrările pregătitoare ale Comisiei referitoare la modalitatea de îmbunătățire a executării hotărârilor judecătorești în UE[61]. Anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială au fost luate în considerare în vederea promovării unor mijloace alternative de soluționare a litigiilor[62].

Un nou regulament în materie matrimonială și în materie de responsabilitate parentală a asigurat posibilitatea menținerii unor contacte periodice ale copiilor cu ambii părinți, în urma unei separări și a stabilit reguli clare pentru prevenirea răpirii copiilor la nivelul întregii UE. Un alt regulament, odată ratificat, va accelera procedura de recuperare a obligațiilor de întreținere în UE[63]. O propunere legislativă privind dreptul aplicabil în materie de divorț (cunoscută sub denumirea de „Roma III”) se află în prezent în discuție în cadrul Consiliului și al Parlamentului.

III. 3.3 Recunoașterea reciprocă

Principiul recunoașterii reciproce reprezintă elementul fundamental pentru cooperarea judiciară. UE a realizat progrese semnificative în acest domeniu, atât la nivel legislativ, cât și operațional. Prin implementarea strategiei și planului de acțiune privind e-justiția europeană[64], cetățenii UE vor dispune de acces la informații privind serviciile în domeniul justiției UE, iar comunicarea și cooperarea dintre autoritățile judiciare va fi facilitată. Forumul privind justiția, care este o platformă destinată dialogurilor frecvente despre politici și practici, ar trebui să consolideze încrederea reciprocă – element fundamental pentru principiul recunoașterii reciproce.

O cooperare eficientă începe cu asigurarea unei instruiri adecvate a persoanelor care activează pe teren. Comisia a acordat prioritate finanțării studiilor, instruirii și programelor de schimb din domeniul judiciar. Doar în 2007, 400 de judecători și procurori au participat la programele de schimb.

III. 4. Relații externe

Politicile interne și externe din domeniul justiție, libertate și securitate sunt strâns interconectate. În cadrul programului de la Haga, Comisiei și Secretarului General/Înaltului Reprezentant le-a fost încredințat mandatul de a prezenta Consiliului o strategie care să vizeze toate aspectele externe ale politicii UE în domeniul libertății, securității și justiției. Această strategie[65], care a fost adoptată de Consiliu în 2005, a stabilit priorități tematice, și anume: drepturile omului, lupta împotriva guvernării defectuoase și a eșecului statal, cooperarea judiciară, combaterea terorismului, criminalitatea organizată, corupția, drogurile și gestionarea fluxurilor de migrație, alături de o serie de principii de bază și de mecanisme de implementare. S-au întocmit două rapoarte privind progresele înregistrate referitoare la strategie[66]. Aceste priorități au fost incluse în strategia europeană de securitate din 2003 care a identificat principalele amenințări cu care se confruntă Europa. În decembrie 2008, a fost publicat un raport privind implementarea strategiei[67].

III. 5. Instrumente de finanțare

Diferite instrumente financiare au fost create pentru a sprijini acțiunea la nivelul UE și al statelor membre. Programul „Solidaritate și gestionarea fluxurilor de migrație”[68] sprijină politica în domeniul imigrației: aproximativ 4 miliarde de euro au fost alocate pentru aspecte privind migrația, în perioada 2007-2013. Programul „Securitate și protecția libertăților”[69] (745 milioane de euro pentru perioada 2007-2013) sprijină UE în eforturile de continuare a luptei împotriva terorismului și criminalității. Programul „Drepturi fundamentale și justiție”[70] (cu un total de 542 milioane de euro) contribuie cu fonduri la planul de acțiune în domeniul e-justiției și la programul Daphne (privind violența împotriva copiilor, tinerilor și femeilor).

În cadrul Celui de-al șaptelea program-cadru comunitar de cercetare și dezvoltare tehnologică, este disponibilă o sumă în valoare de până la 1,5 miliarde de euro în scopul consolidării capacității de protecție a cetățenilor, a frontierelor și a infrastructurii împotriva amenințărilor teroriste și a altor tipuri de amenințări. De asemenea, există fonduri disponibile pentru cercetarea socio-economică în materie de criminalitate și de protecție a drepturilor fundamentale. Forumul european pentru cercetare și inovare în domeniul securității (cunoscut drept ESRIF) a fost instituit în vederea reunirii partenerilor publici și privați pentru a elabora o agendă comună referitoare la cercetare și inovare în domeniul securității civile, pe termen mediu și lung [71].

În domeniul ajutorului extern, mai multe instrumente financiare vin în sprijinul dimensiunii externe a justiției, libertății și securității, și anume: Instrumentul de preaderare, Instrumentul european de vecinătate și parteneriat, Instrumentul de stabilitate, Fondul European de Dezvoltare și Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare care include programul tematic privind migrația și azilul.

IV. PROGRESE INEGALE ÎN UNELE DOMENII

Progrese semnificative s-au înregistrat în realizarea a numeroase dintre ambițiile prezentate în Programul de la Haga și cele mai specifice dintre măsurile prevăzute de acesta au fost adoptate. Rezultatele depline a multora dintre aceste măsuri vor deveni vizibile numai pe termen mai lung. Cu toate acestea, progresele realizate în unele domenii rămân inegale sau limitate.

Caracterul inegal al progreselor poate fi explicat în mare parte prin provocările unice cu care se confruntă domeniul JLS: un acquis relativ recent, un rol insuficient al Parlamentului European în anumite domenii de politică, o jurisdicție restrânsă a Curții Europene de Justiție, o competență limitată a Comisiei de a iniția proceduri privind încălcarea dreptului comunitar și cerința privind luarea de decizii în unanimitate în mai multe domenii. Prin urmare, perspectiva ambițioasă a măsurilor a fost adesea diminuată în anumite domenii precum migrația legală.

Neîndeplinirea mai multor elemente din Programul de la Haga poate fi în mod clar consecința eșecului procesului de ratificare a Tratatului constituțional. Aderarea Uniunii Europene la Convenția europeană a drepturilor omului nu a fost posibilă în lipsa temeiului juridic pe care Tratatul constituțional l-ar fi asigurat și pe care Tratatul de la Lisabona l-ar asigura în cazul în care ar intra în vigoare.

S-a înregistrat un progres comparativ lent în ceea ce privește recunoașterea reciprocă în domeniul cooperării polițienești și în materie penală. Având în vedere că procesul de decizie se înscrie în așa-numita metodă a „celui de-al treilea pilon” (titlul VI din TUE), este nevoie de votul în unanimitate. Acest lucru duce adesea la purtarea de discuții lungi, fără finalitate sau la reducerea propunerilor ambițioase la texte care reprezintă cel mai rezonabil compromis. Un astfel de exemplu este propunerea prevăzută de Programul de la Haga privind decizia-cadru referitoare la drepturile procedurale, care nu a fost adoptată în pofida importanței pe care i-o acordă practicienii în domeniu din întreaga Europă.

În plus, în ceea ce privește instrumentele legislative din cel de-al treilea pilon (poziții comune, decizii-cadru, decizii și convenții), recurgerea insuficientă la procedurile formale privind încălcarea dreptului comunitar în scopul asigurării transpunerii adecvate și, uneori, întârzierile semnificative în transpunerea instrumentelor UE la nivel național au dus, într-o anumită măsură, la un cadru legislativ „virtual” care prezintă avantaje limitate sau chiar inexistente pentru cetățenii UE.

V. EXPERIENȚA ACUMULATĂ, TEME PENTRU ACȚIUNI VIITOARE

UE trebuie să învețe din experiența acțiunilor anterioare, utilizând în mod optim strategiile reușite și remediind lucrurile care ar fi putut fi mai bine realizate. Următoarele teme ar trebui să orienteze acțiunile noastre viitoare în cadrul politicilor în materie de justiție, libertate și securitate.

V. 1. Coordonarea analizei și acțiunilor

Problemele majore cu care se confruntă Europa, fie că este vorba despre crize pe termen scurt sau evoluții pe termen lung, necesită coordonarea planificării și a acțiunilor. Toate aspectele distincte ale Programului de la Haga se raportează la componentele justiție, libertate și securitate. Asigurarea coerenței între diferitele domenii politice este esențială nu numai în sfera tradițională a justiției și a afacerilor interne, dar și în întregul ansamblu de politici comunitare.

În domeniul migrației și azilului, politicile care vizează prevenirea și combaterea imigrației ilegale și a abuzurilor sistemului de azil nu trebuie să îngrădească accesul la protecție la care au dreptul solicitanții de azil. Controlul respectării drepturilor fundamentale de către politicile UE trebuie să continue și să fie extins la toate etapele procesului decizional și ale punerii în aplicare de către statele membre a acquis -ului legislativ al UE. Gestionarea frontierelor este un element fundamental pentru securitatea UE, în aceeași măsură în care cooperarea polițienească este corelată cu lupta împotriva imigrației ilegale. Ar trebui identificate priorități orizontale pentru UE în aceste domenii.

Protecția datelor cu caracter personal în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală a fost rezultatul unei abordări de la caz la caz. Cerințe în materie de protecție a datelor au fost incluse într-o serie de texte legislative, în cuprinsul pilonilor, iar sfera și natura lor depind de obiectivele diferitelor texte legislative. Decizia-cadru[72] recent adoptată nu rezolvă în întregime această problemă a lipsei de armonizare. Prin urmare, în anii următori, trebuie să se acorde o atenție deosebită asigurării de coerență în acest domeniu.

Alte abordări orizontale ar putea îmbunătăți eficiența politicilor noastre, precum drepturile copilului și lupta împotriva xenofobiei și rasismului a căror amenințare, în mod regretabil, se amplifică adesea în perioade de criză economică.

Metoda globală în materie de migrație constă în diferite instrumente care ar putea fi integrate într-un cadru general și echilibrat pentru dialog și cooperare. Noile provocări trebuie abordate în mod sistematic. Schimbările pe termen lung pe plan politic, economic, al mediului și demografic afectează relația UE cu țările terțe, având un impact semnificativ asupra migrației și mobilității. Politica în materie de migrație trebuie integrată în continuare în strategia de relații externe a UE și trebuie eventual sprijinită prin înființarea unui serviciu pentru acțiune externă.

Trebuie să valorificăm pe deplin oportunitățile oferite de noile tehnologii. Societatea informațională a generat deopotrivă necesitatea de a dispune de un nivel ridicat de securitate a rețelelor și a informațiilor pe cuprinsul Europei. Lupta împotriva criminalității informatice și a terorismului informatic necesită o participare strânsă a factorilor interesați la eforturile destinate îmbunătățirii nivelului de pregătire, de securitate și de rezistență a infrastructurilor și serviciilor TIC. Aceste provocări pe termen lung necesită o analizare atentă la nivel european[73].

Agenda privind cercetarea și inovarea în materie de securitate trebuie continuată în parteneriat cu sectoarele privat și public și cu participarea deplină a organizațiilor de utilizatori finali.

V.2. Sporirea atenției cu privire la implementare și executare

Este o sursă de preocupare faptul că succesul înregistrat în adoptarea de măsuri în cadrul Programului de la Haga și al planului de acțiune vine în contrast cu progresele inegale în implementarea la nivel național. În prezent, având în vedere că a fost instituit un cadru juridic solid, acțiunile viitoare ar trebui să se concentreze asupra consolidării și punerii în aplicare. Comisia poate contribui la aceasta prin consolidarea acquis -ului existent, prin facilitarea coordonării și schimbului de cele mai bune practici între statele membre, de exemplu în cadrul unor seminarii pe tema implementării, precum și prin asigurarea de sprijin financiar și încurajarea formării. De asemenea, ar trebui să se aibă în vedere intensificarea utilizării procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar. Comisia a promovat dreptul cetățenilor UE la liberă circulație și ședere pe teritoriul UE, însă sunt necesare mai multe eforturi pentru a asigura că cetățenii UE își cunosc drepturile și că pot avea încredere că ele vor fi respectate. Agențiile și rețelele existente trebuie să-și valorifice pe deplin potențialul, să coopereze între ele și să fructifice sinergiile potențiale.

V.3. Îmbunătățirea utilizării evaluării

Cetățenii se așteaptă să vadă rezultatele politicilor UE. În temeiul programului de la Haga au fost adoptate numeroase instrumente și au fost instituite multe agenții. În mare parte din cazuri, este prea devreme pentru a evalua eficiența lor în ceea ce privește rezultatele concrete. Măsurile întreprinse în lupta împotriva criminalității organizate, în domeniul cooperării polițienești și vamale și al justiției penale sunt în continuare dificil de evaluat, întrucât, adesea statelor membre nu le revine nicio obligație oficială de a raporta cu privire la implementarea măsurilor.

Este nevoie de sisteme de monitorizare și de evaluare mai solide și mai sistematice în scopul de a furniza date comparabile cu privire la impactul politicilor UE. Rezultatele evaluării vor asigura o mai bună informare a factorilor de decizie și vor oferi explicații cetățenilor UE cu privire la valoarea adăugată a acțiunii UE.

Îmbunătățirea evaluării depinde de disponibilitatea de date actualizate, obiective, fiabile și comparabile. De exemplu, în domeniul migrației există în prezent reguli comune pentru statistica comunitară[74] și a fost instituită Rețea europeană de migrație. În mod similar, Comisia în colaborare cu statele membre a elaborat parametrii pentru colectarea, analizarea și compararea de date și tendințe privind traficul cu ființe umane și spălarea banilor. Cu toate acestea, în numeroase domenii, cum ar fi justiția, nu există date disponibile. Chiar în situațiile în care există sau sunt în curs de înființare sisteme de colectare a datelor, inclusiv în domeniul criminalității și, îndeosebi, al drogurilor, ar trebui să se ia în considerare adoptarea de dispoziții cu caracter mai constrângător. Finanțarea prin intermediul Programului-cadru de cercetare și dezvoltare tehnologică și prin alte programe relevante ar trebui să contribuie în continuare la dezvoltarea cunoștințelor în acest domeniu de politică.

Credibilitatea următorului program multianual va depinde de gradul în care UE este în măsură să prezinte informații pertinente cu privire la eficiența sa.

V.4. Completarea politicilor noastre interne cu acțiuni externe

Statele membre, Consiliul și Comisia trebuie să conlucreze în vederea consolidării parteneriatelor cu țările terțe. Asigurarea continuității și a coerenței între politicile europene interne și externe în materie de justiție, libertate și securitate este esențială pentru a obține rezultate și pentru a răspunde provocărilor generate de globalizare. UE trebuie să anticipeze provocările și nu să aștepte ca acestea să ajungă la frontierele noastre și ar trebui să promoveze standarde, precum cele în domeniul protecției datelor, care pot fi considerate, pe plan internațional, drept exemple demne de urmat. Dimensiunea externă a politicilor JLS trebuie să fie pe deplin integrată și coerentă cu acțiunile și politicile externe ale UE, cum ar fi cooperarea pentru dezvoltare.

Tot mai multe țări terțe solicită UE stabilirea unei cooperări bazate pe acorduri specifice. Ar putea fi necesar să se stabilească priorități cu privire la aceste solicitări. Ar trebui să se acorde atenție identificării de criterii pentru a decide cu privire la modalitatea de a răspunde acestor solicitări, precum și cu privire la oportunitatea de a le include într-un cadru general de acord global. Inițiativele în domeniul cooperării ar trebui să răspundă circumstanțelor specifice ale țărilor care se pregătesc să adere la UE. Prioritățile în materie de relații externe ale Uniunii ar trebui, de asemenea, să informeze și să orienteze mai bine stabilirea de puncte prioritare în activitatea unor agenții precum Europol, Eurojust și Frontex. Pe lângă rapoartele lor anuale, cunoștințele operaționale de care dispun agențiile, în special în cazul în care au încheiat acorduri sau acorduri de lucru cu țări terțe, ar putea reprezenta o contribuție valoroasă la procesul de luare a deciziilor la nivelul UE.

VI. PROVOCĂRI PERSISTENTE CARE NECESITĂ ACȚIUNI PE TERMEN LUNG

În toamna lui 2008, Comisia a desfășurat o consultare publică referitoare la ceea ce ar trebui să constituie prioritățile viitoare ale Europei în domeniul justiției, libertății și securității[75]. S-au primit numeroase răspunsuri din partea cetățenilor, societății civile și statelor membre. Consultarea s-a înscris în continuarea considerațiilor deosebit de utile și aprofundate, formulate de „Grupurile pentru acțiuni viitoare” alcătuite din miniștri din mai multe state membre [76].

Concluziile desprinse sunt clare.

Cetățenii UE doresc să trăiască întru-un loc în care drepturile le sunt respectate și siguranța le este protejată. Ei doresc să aibă posibilitatea de a călători liber și de a alege să stea temporar sau permanent într-o altă țară europeană, fie că este vorba de studii, muncă sau întemeierea unei familii. Marea majoritate a cetățenilor europeni ar dori ca UE să dețină un rol și mai important în domenii precum: lupta împotriva criminalității organizate și a traficului cu ființe umane, combaterea terorismului, schimbul de informații polițienești și judiciare între statele membre, lupta împotriva consumului abuziv de droguri, promovarea și protejarea drepturilor fundamentale, controlul frontierelor externe și politica în materie de azil și migrație.

În comparație cu cifrele din 2008, se preconizează o scădere a populației active din UE cu 15 % sau aproximativ 50 de milioane, până în 2060. În 2007, 18,8 milioane de resortisanți din țări terțe erau rezidenți în UE-27, ceea ce echivalează cu 3,8 % din populația totală[77]. Se prevede că această tendință va continua, având în vedere presiunile exercitate de migrație care ar putea să se intensifice în viitorul previzibil. Este imposibilă revenirea la o abordare anterioară a imigrației în mod izolat.

În mod îndreptățit, UE poate fi mândră de realizările sale până în prezent. În pofida perioadei relativ scurte în care a fost elaborat, punctul forte al Programului de la Haga constă în perspectiva sa pe termen mai lung. Provocarea pentru anii următori este menținerea avântului și valorificarea acestor reușite, învățând din experiența acumulată. În interesul cetățenilor, Europa trebuie să găsească un răspuns comun la aceste provocări persistente. [pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic]

[1] The Hague Programme: strengthening freedom, security and justice in the European Union (OJ C 53, 3.3.2005, p. 1), and the Council and Commission action plan implementing the Hague Programme on strengthening freedom, security and justice in the European Union (OJ C 198, 12.8.2005, p. 1).

[2] A Commission review of the progress made in the implementation of the Hague Programme by the European Institution and by Member States ("Scoreboard") has been presented every year since 2006. The references are as follows: COM(2006) 333 final; COM(2007) 373 final; COM(2008) 373 final.

[3] COM 2009(262).

[4] 'Compliance with the Charter of Fundamental Rights in Commission legislative proposals - Methodology for systematic and rigorous monitoring', COM(2005) 172 final.

[5] Council Regulation (EC) No 168/2007 of 15 February 2007 establishing a European Union Agency for Fundamental Rights, OJ L 53, 22.2.2007, p. 1.

[6] 'Towards an EU strategy on the rights of the child ', COM(2006) 367 final.

[7] Council Framework Decision 2008/913/JHA of 28 November 2008 on combating certain forms and expressions of racism and xenophobia by means of criminal law, OJ L 328, 6.12.2008, p. 55.

[8] Council Framework Decision 2008/977/JHA of 27 November 2008 on the protection of personal data processed in the framework of police and judicial cooperation in criminal matters, OJ L 350, 30.12.2008, p. 60.

[9] Directive 95/46/EC of the European Parliament and of the Council of 24 October 1995 on the protection of individuals with regard to the processing of personal data and on the free movement of such data, OJ L 281, 23.11.1995, p. 31.

[10] 'Communication from the Commission to the European Parliament and the Council on the follow-up of the Work Programme for better implementation of the Data Protection Directive', COM(2007) 87 final.

[11] 'Communication from the Commission to the European Parliament and the Council on Promoting Data Protection by Privacy Enhancing Technologies (PETs)', COM(2007) 228 final.

[12] The total population of the 25 Schengen Member States is 411,310,500 (Estimation: Eurostat 2009).

[13] Directive 2004/38/EC of the European Parliament and of the Council of 29 April 2004 on the right of citizens of the Union and their family members to move and reside freely within the territory of the Member States amending Regulation (EEC) No 1612/68 and repealing Directives 64/221/EEC, 68/360/EEC, 72/194/EEC, 73/148/EEC, 75/34/EEC, 75/35/EEC, 90/364/EEC, 90/365/EEC and 93/96/EEC, OJ L 158, 30.4.2004, p. 77.

[14] 'Report from the Commission to the European Parliament and the Council on the application of Directive 2004/38/EC on the right of citizens of the Union and their family members to move and reside freely within the territory of the Member States', COM(2008) 840 final.

[15] Green Paper 'Diplomatic and consular protection of Union citizens in third countries', COM(2006) 712 final.

[16] 'Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions - Effective consular protection in third countries: the contribution of the European Union - Action Plan 2007-2009, COM(2007) 767 final.

[17] Green Paper on the future of the Common European Asylum System, COM(2007) 301 final.

[18] 'Policy plan on asylum - An integrated approach to protection across the EU', COM(2008) 360 final.

[19] Green Paper on an EU approach to managing economic migration, COM (2004) 811 final.

[20] 'Policy Plan on Legal Migration', COM(2005) 669 final.

[21] Proposal for a Council Directive on a single application procedure for a single permit for third-country nationals to reside and work in the territory of a Member State and on a common set of rights for third-country workers legally residing in a Member State, COM(2007) 638 final.

[22] The proposal for a Council Directive on the conditions of entry and residence of third-country nationals for the purposes of highly qualified employment, COM(2007) 637 final, has been adopted by the Council on 25.5.2009

[23] 'Third annual report on the development of a common policy on illegal immigration, smuggling and trafficking of human beings, external borders, and the return of illegal residents', SEC(2009) 320.

[24] Proposal for a directive of the European Parliament and of the Council providing for sanctions against employers of illegally staying third-country nationals, COM(2007) 249 final.

[25] 'Common Basic Principles', Council document 14615/04, p. 15; 'A Common Agenda for Integration: Framework for the Integration of Third-Country Nationals in the European Union', COM(2005) 389 final.

[26] Council Decision 2007/435/EC of 25 June 2007 establishing the European Fund for the Integration of third-country nationals for the period 2007 to 2013 as part of the General programme Solidarity and Management of Migration Flows, OJ L 168, 28.6.2007, p. 18.

[27] 'A common immigration policy for Europe: Principles, actions and tools', COM(2008) 359 final.

[28] 'European Pact on Immigration and Asylum', Council document 13440/08.

[29] Regulation (EC) No 562/2006 of the European Parliament and of the Council of 15 March 2006 establishing a Community Code on the rules governing the movement of persons across borders (Schengen Borders Code), OJ L 105, 13.4.2006, p. 1.

[30] 'Preparing the next steps in border management in the European Union', COM(2008) 69 final.

[31] 'Examining the creation of a European border surveillance system (EUROSUR)', COM(2008) 68 final.

[32] 'Report on the evaluation and future development of the FRONTEX Agency', COM(2008) 67 final.

[33] Directive 2008/115/EC of the European Parliament and of the Council of 16 December 2008 on common standards and procedures in Member States for returning illegally staying third-country nationals, OJ L 348, 24.12.2008, p. 98.

[34] Regulation (EC) No 767/2008 of the European Parliament and of the Council of 9 July 2008 concerning the Visa Information System (VIS) and the exchange of data between Member States on short-stay visas (VIS Regulation), OJ L 218, 13.8.2008, p. 60; and Council Decision 2008/633/JHA of 23 June 2008 concerning access for consultation of the Visa Information System (VIS) by designated authorities of Member States and by Europol for the purposes of the prevention, detection and investigation of terrorist offences and of other serious criminal offences, OJ L 218, 13.8.2008, p. 129.

[35] Proposal for a Regulation of the European Parliament and of the Council amending the Common Consular Instructions on visas for diplomatic missions and consular posts in relation to the introduction of biometrics including provisions on the organisation of the reception and processing of visa applications, COM(2006) 269 final.

[36] Draft proposal for a Regulation of the European Parliament and of the Council establishing a Community Code on Visas, COM(2006) 403 final.

[37] Four "reciprocity reports" have been published: COM(2006) 3 final; COM(2006) 568 final; COM(2007) 533 final; COM(2008) 486 final/2.

[38] Proposal for a Regulation of the European Parliament and of the Council amending the Common Consular Instructions on visas for diplomatic missions and consular posts in relation to the introduction of biometrics including provisions on the organisation of the reception and processing of visa applications, COM(2006) 269 final.

[39] Europol, 'EU Terrorism Situation and Trend Report 2007' , available at: http://www.europol.europa.eu/publications/TESAT/TESAT2007.pdf

[40] Directive 2005/60/EC of the European Parliament and of the Council of 26 October 2005 on the prevention of the use of the financial system for the purpose of money laundering and terrorist financing, OJ L 309, 25.11.2005, p. 15.

[41] Regulation (EC) No 1889/2005 of the European Parliament and of the Council of 26 October 2005 on controls of cash entering or leaving the Community, OJ L 309, 25.11.2005, p. 9.

[42] Council Framework Decision 2008/919/JHA of 28 November 2008 amending Framework Decision 2002/475/JHA on combating terrorism, OJ L 330, 9.12.2008, p. 21.

[43] Communication from the Commission on a European Programme for Critical Infrastructure Protection, COM(786) final, and Council Directive 2008/114/EC of 8 December 2008 on the identification and designation of European critical infrastructures and the assessment of the need to improve their protection, OJ L 345, 23.12.2008, p. 75.

[44] Green Paper on bio-preparedness, COM(2007) 399 final.

[45] Council Framework Decision 2006/960/JHA of 18 December 2006 on simplifying the exchange of information and intelligence between law enforcement authorities of the Member States of the European Union, OJ L 386, 29.12.2006, p. 89.

[46] Council Decision 2008/615/JHA of 23 June 2008 on the stepping up of cross-border cooperation, particularly in combating terrorism and cross-border crime, OJ L 210, 6.8.2008, p. 1 and Council Decision 2008/616/JHA of 23 June 2008 on the implementation of Decision 2008/615/JHA on the stepping up of cross-border cooperation, particularly in combating terrorism and cross-border crime, OJ L 210, 6.8.2008, p. 12.

[47] Council Decision 2008/633/JHA of 23 June 2008 concerning access for consultation of the Visa Information System (VIS) by designated authorities of Member States and by Europol for the purposes of the prevention, detection and investigation of terrorist offences and of other serious criminal offences, OJ L 218, 13.8.2008, p. 129.

[48] Directive 2006/24/EC of the European Parliament and of the Council of 15 March 2006 on the retention of data generated or processed in connection with the provision of publicly available electronic communications services or of public communications networks and amending Directive 2002/58/EC, OJ L 105, 13.4.2006, p. 54.

[49] Council Decision 2009/371/JHA of 6 April 2009 establishing the European Police Office (Europol), OJ L 121, 15.5.2009, p. 37.

[50] Council Decision 2007/845/JHA of 6 December 2007 concerning cooperation between Asset Recovery Offices of the Member States in the field of tracing and identification of proceeds from, or other property related to, crime, OJ L 332, 18.12.2007, p. 103.

[51] Council Framework Decision 2008/841/JHA of 24 October 2008 on the fight against organised crime, OJ L 300, 11.11.2008, p. 42.

[52] 'Towards a general policy on the fight against cyber crime', COM(2007) 267 final .

[53] Proposal for a Council Framework Decision on combating the sexual abuse, sexual exploitation of children and child pornography, repealing Framework Decision 2004/68/JHA, COM(2009) 315 final; proposal for a Council Framework Decision on preventing and combating trafficking in human beings, and protecting victims, repealing Framework Decision 2002/629/JHA, COM(2009) 316 final.

[54] EU Drugs Strategy (2005-2012) endorsed by the Council in 2004, Council Document 15074/04.

[55] On the basis of the Communication on a EU Drugs Action Plan (2005-2008), COM(2005) 45 final, the Council endorsed the 'EU drugs action plan (2005-2008)' in 2005, OJ C 168, 8.7.2005, p. 1. On the basis of the Communication on a EU Drugs Action Plan for 2009-2012, COM(2008) 567 final, the Council endorsed the 'EU Drugs Action Plan for 2009-2012', OJ C 326, 20.12.2008, p. 7.

[56] Regulation (EC) No 861/2007 of the European Parliament and of the Council of 11 July 2007 establishing a European Small Claims Procedure, OJ L 199, 31.7.2007, p. 1; Regulation (EC) No 1896/2006 of the European Parliament and of the Council of 12 December 2006 creating a European order for payment procedure, OJ L 399, 30.12.2006, p. 1.

[57] Regulation (EC) No 593/2008 of the European Parliament and of the Council of 17 June 2008 on the law applicable to contractual obligations (Rome I), OJ L 177, 4.7.2008, p. 6.

[58] Regulation (EC) No 1393/2007 of the European Parliament and of the Council of 13 November 2007 on the service in the Member States of judicial and extrajudicial documents in civil or commercial matters (service of documents), and repealing Council Regulation (EC) No 1348/2000, OJ L 324, 10.12.2007, p. 79.

[59] Council Decisions 2006/325-326/EC concerning the conclusion of the Agreement between the European Community and Denmark, OJ L 120, 5.5.2006, p. 22 and p. 23; Council Decision 2007/712/EC of 15 October 2007 on the signing, on behalf of the Community, of the Convention on jurisdiction and the recognition and enforcement of judgments in civil and commercial matters (the 'Lugano Convention'), OJ L 339, 21.12.2007, p. 1; and Council Decision 2008/431/EC of 5 June 2008 authorising certain Member States to ratify, or accede to, in the interest of the European Community, the 1996 Hague Convention on Jurisdiction, Applicable Law, Recognition, Enforcement and Cooperation in respect of Parental Responsibility and Measures for the Protection of Children and authorising certain Member States to make a declaration on the application of the relevant internal rules of Community law - Convention on Jurisdiction, Applicable Law, Recognition, Enforcement and Cooperation in respect of Parental Responsibility and Measures for the Protection of Children, OJ L 151, 11.6.2008, p. 36.

[60] Council Decision 2006/719/EC of 5 October 2006 on the accession of the Community to the Hague Conference on Private International Law, OJ L 297, 26.10.2006, p. 1..

[61] 'Report from the Commission to the Council, the European Parliament and the European Economic and Social Committee on the application of Council Decision 2001/470/EC establishing a European Judicial Network in civil and commercial matters', COM(2006) 203 final; Green Paper 'Effective enforcement of judgments in the European Union: the transparency of debtors’ assets ', COM (2008) 128 final; and Green Paper on improving the efficiency of the enforcement of judgments in the European Union: the attachment of bank accounts, COM(2006)618 final.

[62] Directive 2008/52/EC of the European Parliament and of the Council of 21 May 2008 on certain aspects of mediation in civil and commercial matters, OJ L 136, 24.5.2008, p. 3..

[63] Council Regulation (EC) No 2201/2003 of 27 November 2003 concerning jurisdiction and the recognition and enforcement of judgments in matrimonial matters and the matters of parental responsibility, repealing Regulation (EC) No 1347/2000, OJ L 338, 23.12.2003, p. 1; Council Regulation (EC) No 4/2009 of 18 December 2008 on jurisdiction, applicable law, recognition and enforcement of decisions and cooperation in matters relating to maintenance obligations, OJ L 7, 10.1.2009, p. 1.

[64] 'Towards a European e Justice Strategy", COM(2008) 329 final.

[65] 'Strategy for the external dimension of JHA: Global freedom, security and justice', Council document 15446/05.

[66] 'Progress report on the implementation of the Strategy for the External Dimension of JHA: Global Freedom, Security and Justice', SEC(2006) 1498; 'Second progress report on the implementation of the Strategy for the External Dimension of JHA: Global Freedom, Security and Justice', SEC(2008) 1971.

[67] 'Report on the Implementation of the European Security Strategy – Providing Security in a Changing World', Council document 17104/08.

[68] Four Funds exist under this programme: three Funds adopted under co-decision procedure (European Return Fund, European Refugee Fund and External Borders Fund) and one Fund under consultation procedure (Fund for the Integration of third-country nationals).

[69] Two specific programmes exist under this framework programme: "Prevention of and fight against Crime" (third pillar legal basis) and "Prevention, preparedness and Consequence Management of Terrorism and other Security related risks" (based on Article 308 of the TEC).

[70] This framework programme has five specific programmes: Civil Justice, Daphne III and Drugs programmes (under co-decision), Fundamental Rights and Citizenship (based in Article 308 TEC) and Criminal Justice (third pillar legal basis).

[71] 'Communication from the Commission to the European Parliament and the Council on Public-Private Dialogue in Security Research and Innovation', COM(2007) 511 final.

[72] Council Framework Decision 2008/977/JHA of 27 November 2008 on the protection of personal data processed in the framework of police and judicial cooperation in criminal matters, OJ L 350, 30.12.2008, p. 60.

[73] 'Protecting Europe from large scale cyber-attacks and disruptions: enhancing preparedness, security and resilience', COM(2009) 149 final.

[74] Regulation (EC) No 862/2007 of the European Parliament and of the Council of 11 July 2007 on Community statistics on migration and international protection and repealing Council Regulation (EEC) No 311/76 on the compilation of statistics on foreign workers, OJ L 199, 31.7.2007, p. 23.

[75] Flash Eurobarometer 252, 'Awareness of key-policies in the area of Freedom, Security and Justice'; the contributions to and the results of the public consultation are available at: http://ec.europa.eu/justice_home/news/consulting_public/news_consulting_0001_en.

[76] 'Freedom, Security, Privacy – European Home Affairs in an open world: Report of the Informal High Level Advisory Group on the Future of European Home Affairs Policy', June 2008; 'Proposed Solutions for the Future EU Justice Programme: High-Level Advisory Group on the Future of European Justice Policy', June 2008.

[77] Eurostat, EUROPOP 2008 Convergence Scenario; Eurostat, Migration Statistics.