EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52009DC0215

Comunicare a Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European - Contribuind la dezvoltarea durabilă: rolul comerţului echitabil şi al sistemelor neguvernamentale de asigurare a durabilităţii comerciale

/* COM/2009/0215 final */

52009DC0215

Comunicare a Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European - Contribuind la dezvoltarea durabilă: rolul comerţului echitabil şi al sistemelor neguvernamentale de asigurare a durabilităţii comerciale /* COM/2009/0215 final */


[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 5.5.2009

COM(2009) 215 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN

Contribuind la dezvoltarea durabilă: rolul comerțului echitabil și al sistemelor neguvernamentale de asigurare a durabilității comerciale

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN

Contribuind la dezvoltarea durabilă: rolul comerțului echitabil și al sistemelor neguvernamentale de asigurare a durabilității comerciale

CUPRINS

1. Introducere 3

2. Evoluția comerțului echitabil după 1999 4

3. Aplicarea criteriilor de durabilitate 5

4. Considerații politice 7

4.1. Contribuție la dezvoltarea durabilă 7

4.2. Sistemele private de asigurare a durabilității comerciale și OMC 8

4.3. Achizițiile publice 9

4.4. Sprijinul UE 10

5. Concluzii: rolul autorităților publice și al operatorilor cu privire la comerțul echitabil și alte sisteme private de asigurare a durabilității comerciale 11

ANEXA I 13

ANEXA II 15

ANEXA III 16

ANEXA IV 18

ANEXA V 19

1. INTRODUCERE

Prezenta comunicare examinează situația actuală a comerțului echitabil și a altor sisteme neguvernamentale (adică private) de asigurare a durabilității comerciale. Comisia recunoaște de mult timp faptul că, prin deciziile lor de cumpărare, consumatorii pot sprijini obiectivele de dezvoltare durabilă. Prezenta comunicare răspunde interesului tot mai accentuat exprimat la nivel politic, precum și prin nivelul tot mai ridicat al achizițiilor efectuate de consumatorii din UE. La nivel politic, Parlamentul European a adoptat în 2006 un raport privind comerțul echitabil și dezvoltarea[1]. Raportul subliniază necesitatea de sensibilizare a consumatorilor și insistă asupra riscului de abuz din partea societăților care intră pe piața comerțului echitabil fără a respecta criteriile de certificare. În plus, raportul recunoaște faptul că, în mod esențial, comerțul echitabil este un fenomen voluntar, aflat în sfera sectorului privat, și că o reglementare excesivă s-ar putea dovedi mai curând dăunătoare decât benefică.

Avizul prospectiv prezentat în 2005 de Comitetul Economic și Social European (CESE) a examinat „sistemele de garanție oferite consumatorului”. Principalele sale concluzii au constat în necesitatea identificării unei evaluări competente a calității acestor sisteme de garanție oferite consumatorului și a adoptării unor definiții cheie. În iunie 2006, Consiliul European a adoptat noua sa strategie în favoarea dezvoltării durabile și a încurajat statele membre să promoveze produsele durabile, inclusiv comerțul echitabil[2].

Consumatorii UE cumpără în fiecare an produse certificate „comerț echitabil” în valoare de aproximativ 1,5 miliarde de euro, ceea ce înseamnă de 70 de ori mai mult decât în 1999, an în care Comisia a adoptat o comunicare pe această temă. Acest succes subliniază necesitatea măsurării impactului real al comerțului echitabil în beneficiul autorităților publice și a altor părți interesate, inclusiv organizațiile de producători din țările în curs de dezvoltare.

În prezenta comunicare termenul de „comerț echitabil” este utilizat în conformitate cu standardele stabilite de organisme internaționale de standardizare și de evaluare a conformității, membre ale ISEAL[3] aplicate de organizațiile de comerț echitabil. Expresia „alte sisteme private de asigurare a durabilității” este utilizată pentru a desemna alte sisteme de etichetare al căror scop este să informeze consumatorii cu privire la caracterul durabil al fabricării produsului. (O scurtă prezentare generală a termenilor și organizațiilor se atașează în anexa I).

Prezenta comunicare oferă o actualizare a evoluțiilor intervenite de la comunicarea Comisiei din 1999 privind comerțul echitabil[4] și propune considerații preliminare asupra rolului autorităților publice și al părților interesate în domeniul comerțului echitabil și a altor sisteme private de asigurare a durabilității. Aspectele care urmează a fi abordate sunt relevante pentru mai multe domenii politice ale UE, cum ar fi protecția consumatorului, dezvoltarea economică și socială, comerțul, responsabilitatea socială a întreprinderilor, mediul și piața internă a UE. După caz, prezenta comunicare poate fi urmată de inițiative mai precise într-unul sau mai multe domenii politice.

Prezenta comunicare nu abordează sistemele de durabilitate și de etichetare (precum eticheta ecologică a UE) instituite de autoritățile publice.

2. Evoluția comerțului echitabil după 1999

Evoluțiile cele mai spectaculoase de după 1999 au avut loc pe piețele naționale unde produsele certificate „comerț echitabil” erau deja prezente. Răspunzând apelului comunicării din 1999 de stabilire a unei etichete unice, precum și necesității de a institui un sistem independent de verificare și control, „marca de certificare a comerțului echitabil” a fost pusă în aplicare cu succes[5].

Gradul de recunoaștere a mărcii „comerț echitabil” de către consumatori era de peste 70% în Regatul Unit în 2008 (în comparație cu 12% în 2000)[6] și de 74% în Franța în 2005 (în comparație cu 9% în 2000)[7]. La sfârșitul anului 2007, vânzările mondiale de mărfuri certificate „comerț echitabil” au depășit 2,3 miliarde de euro[8] (dar cu un ordin de mărime în urma vânzărilor de alimente ecologice și rămânând continuare sub nivelul de 1% din totalul schimburilor comerciale)[9]. Europa este locul privilegiat al comerțului echitabil: între 60% și 70% din vânzările mondiale au loc aici, cu mari variații între piața care cunoaște cea mai rapidă creștere, Suedia și noile state membre, unde conceptul este încă relativ proaspăt.

Comerțul echitabil a jucat un rol de precursor, punând în lumină chestiuni precum responsabilitatea și solidaritatea, care au produs un impact asupra altor operatori și au impulsionat apariția altor sisteme de durabilitate. Inițiativele private de asigurare a durabilității comerciale utilizează diferite standarde de audit sociale sau de mediu[10], al căror număr și cotă de piață au cunoscut o creștere. Standardul social cel mai cunoscut este probabil SA8000, lansat de Responsabilitatea Socială Internațională (SAI) în 1997[11]. Printre sistemele de asigurare cu o sferă mai largă, care aplică criterii atât sociale cât și de mediu, figurează, de exemplu, Utz certified și Rainforest Alliance (RA).

Inițiativele în favoarea comerțului durabil lansate în comun de mai multe întreprinderi în diferite regiuni ale Europei variază de la regimuri naționale care vizează să pună în comun rezultatele auditurilor sociale până la inițiative transnaționale care beneficiază de un anumit sprijin guvernamental, precum inițiativa „comerț etic” (ETI)[12]. Activitățile pregătitoare întreprinse de operatori pentru îndeplinirea și verificarea respectării standardelor nu trebuie să facă obiectul unei certificări sau al unei etichete destinate consumatorilor; îndeplinirea și verificarea respectării standardelor pot fi considerate ca făcând parte din eforturile depuse de o societate în cadrul responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI)[13], nefiind întotdeauna menționate pe produs. Activitățile în materie de RSI pot fi consolidate de o societate care se angajează să respecte un ansamblu recunoscut de criterii sau de obiective, cum ar fi, de exemplu, prin aderarea la inițiativa „Global Compact” a ONU[14].

Piețele private de atribuire a etichetelor se pot împărți între:

1. comerțul echitabil propriu-zis;

2. alte produse certificate de „nișă” care nu participă în mod oficial la comerțul echitabil, dar care vizează consumatorii conștienți de aspectele de durabilitate (Rainforest Alliance, Utz Certified);

3. produsele reglementate de standarde de bază care aspiră să se poziționeze la nivelul întregului sector industrial [de exemplu, Codul comun pentru comunitatea cafelei (cei 4 C); Parteneriatul etic pentru ceai];

4. restul (livrările de mărfuri „fără nume”).

Vânzările aceluiași producător pot fi încadrate în toate aceste patru categorii. Pentru consumator poate fi o problemă complicată să evalueze semnificația diverselor sisteme de durabilitate. Evoluția situației politice și instituționale trebuie deci evaluată în acest context complex și în continuă schimbare.

3. Aplicarea criteriilor de durabilitate

Sistemele private de durabilitate comercială recurg la un set de criterii pentru a evalua și/sau a garanta durabilitatea produselor. Aceste criterii se bazează adesea pe unul sau mai mulți dintre cei trei piloni ai dezvoltării durabile, și anume dezvoltarea economică, de mediu și socială, stabilind uneori o legătură cu standardele și acordurile internaționale. Anumite sisteme sunt axate pe un aspect și un obiectiv specific (de exemplu amprenta de carbon pentru atenuarea schimbărilor climatice), în timp ce altele se bazează pe criterii care se referă la un context mai larg al dezvoltării durabile.

Prezentul capitol descrie prima categorie menționată mai sus[15], și anume, comerțul echitabil, care a atins un grad important de recunoaștere de către consumatori pe piețele unde acesta este practicat. Recunoașterea este însoțită și de o bună înțelegere a aspectelor promovate de comerțul echitabil. Criteriile și standardele aplicate de comerțul echitabil sunt printre cele mai cuprinzătoare și mai ambițioase, în măsura în care abordează un vast ansamblu de aspecte și condiții care au un impact asupra producătorilor din țările în curs de dezvoltare, inclusiv un preț minim pentru producător și plata unei prime către comunitatea producătorului.

Criteriile comerțului echitabil

Criteriile, astfel cum au fost definite de mișcarea pentru comerț echitabil și reamintite în raportul Parlamentului European din 2006, sunt următoarele:

- preț echitabil pentru producător , garant al unei remunerații echitabile și acoperind costurile de producție și de trai durabile. Acest preț trebuie să fie cel puțin la fel de ridicat ca prețul minim și prima comerțului echitabil, atunci când au fost definite de asociațiile internaționale ale comerțului echitabil;

- plăți parțiale de efectuat în avans , la cererea producătorului;

- relații stabile și pe termen lung cu producătorii și participarea producătorilor la stabilirea standardelor comerțului echitabil;

- transparență și trasabilitate de-a lungul întregului lanț de aprovizionare pentru a garanta informarea corespunzătoare a consumatorilor;

- condiții de producție care respectă cele opt convenții de bază ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM);

- respectarea mediului, protejarea drepturilor omului, în special a drepturilor femeilor și ale copiilor și respectarea metodelor de producție tradiționale care promovează dezvoltarea economică și socială;

- consolidarea capacităților și abilitarea producătorilor, în special a micilor producători marginalizați și a lucrătorilor din țările în curs de dezvoltare, a organizațiilor lor și a comunităților lor respective, în vederea garantării durabilității comerțului echitabil;

- sprijin pentru producție și acces pe piață pentru organizațiile de producători;

- activități de sensibilizare cu privire la producția și relațiile comerciale legate de comerțul echitabil, la misiunea și obiectivele comerțului echitabil și la injustiția prevalentă a normelor comerciale internaționale;

- monitorizarea și verificarea respectării acestor criterii, în care organizațiile din sud trebuie să joace un rol mai important, care să ducă la costuri reduse și la o participare locală sporită în procesul de certificare;

- evaluări periodice ale impactului activităților comerțului echitabil.

4. CONSIDERAțII POLITICE

4.1. Contribuție la dezvoltarea durabilă

Una dintre trăsăturile specifice ale comerțului echitabil și a altor sisteme private de asigurare a durabilității rezidă în faptul că este vorba în mod esențial de un mecanism voluntar și dinamic care se dezvoltă odată cu sensibilizarea și cerințele societății și ale consumatorului. Pe măsură ce înțelegerea provocărilor legate de durabilitate evoluează, sistemele private de asigurare a durabilității comerciale au tendința de a le urma. În unele cazuri, acestea constituie punctul de plecare al unei sensibilizări sporite a consumatorilor, stimulând interesul și înțelegerea acestora pentru noile provocări care apar în legătură cu dezvoltarea durabilă. Piețele și sistemele de nișă pot influența activitatea economică generală, precum și politicile elaborate de autoritățile publice.

Comisia consideră că rolul său nu ar trebui să fie acela de a ierarhiza sau de a reglementa criteriile legate de sistemele private de asigurare a durabilității comerciale și nici acela de a evalua relevanța acestora în ceea ce privește obiectivele dezvoltării durabile. Reglementarea criteriilor și a standardelor ar îngrădi un element dinamic al inițiativelor private în acest domeniu și ar putea sta în calea dezvoltării ulterioare a comerțului echitabil și a altor sisteme private, precum și a standardelor acestora.

Dezvoltarea durabilă poate fi favorizată de sistemele care acordă prioritate elementelor de mediu, sociale sau economice. Pentru buna funcționare a pieței este important ca, atât consumatorii, cât și producătorii, să aibă acces la informații fiabile asupra sistemelor. În această privință, este posibil să se indice anumite elemente pertinente pentru evaluarea bunelor practici pe care operatorii ar trebui să le întreprindă conform Comisiei:

Standardele și criteriile ar trebui să fie obiective și nediscriminatorii pentru a evita orice impact negativ (neintenționat), în special asupra producătorilor din țările în curs de dezvoltare. Comisia salută eforturile întreprinse pentru îmbunătățirea clarității definițiilor, precum publicarea unei Carte a comerțului echitabil. Standardele și criteriile ar trebui să fie aplicate într-o manieră transparentă pentru a permite consumatorilor să facă alegeri în deplină cunoștință de cauză. Printre informațiile pe care consumatorii și producătorii le pot solicita pentru a-și menține încrederea în piață se află proporția din surplusul de preț care revine producătorilor[16].

În mod ideal, ar trebui să existe o monitorizare independentă pentru a garanta că produsele sunt rezultatul unor practici desfășurate conform unui ansamblu specific de criterii, care țin cont în egală măsură de considerații ecologice, economice și sociale. Natura și rezultatele procesului de audit trebuie să fie disponibile pentru inspecție[17]. Prin urmare, Comisia încurajează părțile relevante să-și îmbunătățească metodologia de evaluare pentru a permite consumatorilor să facă alegeri în deplină cunoștință de cauză.

Este nevoie de o mai mare claritate și o mai bună înțelegere a impactului real al sistemelor private de asigurare a durabilității asupra producătorilor din țările în curs de dezvoltare precum și asupra mediului lor, într-un sens mai larg. În mod ideal, ar trebui să se ofere consumatorilor anumite elemente care să le permită evaluarea obiectivă a impactului sistemelor. În acest domeniu, Comisia anticipează îmbunătățiri ținând cont de activitățile deja în curs și așteaptă cu interes progresele care ar putea forma baza considerațiilor politice ulterioare[18].

Anexa IV conține o listă de aspecte operaționale ale sistemelor de garanție oferite consumatorului identificate de Comitetul Economic și Social European. Comisia încurajează continuarea activităților care trebuie să ducă la o interpretare comună a cerințelor operaționale de bază pe care sistemele ar trebui în mod rezonabil să le poată îndeplini, continuând totodată să se evite orice intervenție în definirea standardelor de durabilitate adecvate pentru sistemele private.

Principii pentru maximizarea impactului sistemelor private de asigurare a durabilității comerciale: menținerea caracterului neguvernamental al sistemelor private în întreaga UE; studierea posibilității de a realiza sinergii între sisteme și de a spori claritatea oferită consumatorilor și producătorilor; ajungerea la o înțelegere comună a cerințelor operaționale de bază rezonabile; stabilirea de fapte obiective privind impactul produs de diferitele sisteme private de asigurare a durabilității comerciale. |

- 4.2. Sistemele private de asigurare a durabilității comerciale și OMC

Liberalizarea comerțului poate oferi posibilități de creștere economică și de dezvoltare durabilă. Dezvoltarea și integrarea țărilor în curs de dezvoltare, în special a celor mai puțin dezvoltate, în economia mondială constituie obiective cheie ale OMC și ale politicii comerciale a UE.

Liberalizarea comerțului multilateral prin sistemul OMC reprezintă mijlocul cel mai eficient de a extinde și de a gestiona comerțul mondial și poate contribui la crearea de oportunități de creștere economică și de dezvoltare durabilă. Cu toate acestea, liberalizarea comerțului nu este suficientă; impactul politicilor comerciale asupra creșterii, dezvoltării și durabilității este încadrat în parte de reglementări și politici dintr-o gamă largă de alte domenii care au impact asupra creșterii și dezvoltării durabile.

Inițiativele private care operează în mod esențial pe baza unei participări voluntare sunt conforme cu un sistem comercial multilateral nediscriminatoriu. Orice intervenție a autorităților publice sau mecanism de reglementare în relație cu aceste sisteme de etichetare, deși nu constituie în sine o problemă, trebuie să țină cont de obligațiile impuse de OMC, în special pentru a asigura o funcționare transparentă și nediscriminatorie.

Principiu de aplicat în legătură cu OMC: asigurarea funcționării transparente și nediscriminatorii a sistemelor de etichetare. |

- 4.3. Achizițiile publice

Achizițiile publice constituie un domeniu care a cunoscut evoluții importante. Cheltuielile autorităților publice reprezintă echivalentul a 16% din PIB-ul UE și constituie, prin urmare, o piață strategică cheie.

Pentru a răspunde mai bine necesității autorităților contractante de a primi orientări pentru punerea în aplicare a unui sistem de achiziții publice durabile, Comisia a adoptat recent o comunicare privind achizițiile publice pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu[19] (menită să vină în completarea manualului Comisiei privind achizițiile publice ecologice) și pregătește în prezent publicarea unui manual paralel privind achizițiile publice sociale. Împreună, aceste manuale constituie un ghid cuprinzător pentru achizițiile publice durabile.

Numeroase autorități publice efectuează cereri de ofertă incluzând în politicile lor de achiziții publice obiective durabile sau principiile „comerțului echitabil”. Unele state membre merg mai departe și solicită „o etichetă «comerț echitabil» sau o etichetă echivalentă” specifică. În conformitate cu normele europene privind achizițiile publice, autoritățile contractante care doresc să achiziționeze mărfuri din comerțul echitabil, nu pot solicita etichete specifice deoarece această practică ar limita accesul la contractare al produselor care nu beneficiază de o astfel de certificare, dar îndeplinesc standarde similare în materie de comerț durabil.

În cazul în care o autoritate contractantă intenționează să achiziționeze mărfuri din comerțul echitabil, aceasta poate defini în specificațiile tehnice ale mărfurilor criteriile de durabilitate relevante, care trebuie să fie legate de obiectul contractului și să respecte alte norme europene privind achizițiile publice, inclusiv principiile de bază ale tratamentului egal și transparenței. Aceste criterii trebuie să se refere la caracteristicile sau performanțele produselor (de exemplu, ochelari fabricați din material reciclat) sau la procesul lor de producție (de exemplu, obținute prin metode de producție ecologică).

Autoritățile contractante care intenționează să achiziționeze mărfuri care au o asigurare a durabilității nu ar trebui să preia pur și simplu conceptul unei anumite etichete și să îl includă în specificațiile tehnice ale achizițiilor lor. Acestea ar trebui în schimb să analizeze subcriteriile care stau la baza, de exemplu, a etichetei „comerț echitabil” și să le utilizeze doar pe cele care sunt relevante pentru obiectul achiziției lor. Autoritățile contractante trebuie să permită întotdeauna ofertanților să dovedească respectarea acestor standarde prin utilizarea etichetelor „comerț echitabil” sau prin alte mijloace de probă.

Criteriile de mediu și sociale pot fi de asemenea incorporate în clauzele de executare, cu condiția ca aceste criterii să fie legate de executarea contractului în cauză (de exemplu, salariul minim al lucrătorilor implicați în executarea contractului) și să respecte mutatis mutandis celelalte cerințe menționate mai sus în ceea ce privește specificațiile tehnice.

Principii care contribuie la valorizarea contribuției potențiale a deciziilor în materie de achiziții publice la dezvoltarea durabilă: garantarea disponibilității unor orientări corespunzătoare privind punerea în aplicare a unui sistem de achiziții publice durabile |

- 4.4. Sprijinul UE

Comisia a acordat sprijin financiar comerțului echitabil și altor activități legate de comerțul echitabil, în mod esențial prin instrumentele sale de cooperare pentru dezvoltare (capitolul 19 din buget), prin acțiuni de cofinanțare cu ONG-uri. Între 2007 și 2008, au fost alocați 19,466 milioane de euro pentru diferite acțiuni puse în aplicare și cofinanțate de ONG. Majoritatea acestor acțiuni s-au desfășurat în domeniul sensibilizării în cadrul UE.

Acțiunile finanțate în cadrul documentelor multianuale de strategie de țară și a programelor indicative, acoperind sectorul agricol și rural, cuprind activități care contribuie la facilitarea comerțului echitabil. Cadrul special de asistență pentru furnizorii ACP tradiționali de banane și programul de măsuri complementare pentru țările ACP semnatare ale protocolului privind zahărul au contribuit, de asemenea, la ajutorarea agricultorilor pentru a-și vinde produsele în cadrul nișei comerțului echitabil. La cealaltă extremitate a lanțului, proiectele destinate să sprijine dezvoltarea comerțului și a sectorului privat pot, de asemenea, să contribuie la facilitarea activităților comerciale, inclusiv a comerțului echitabil.

Pentru exercițiile bugetare 2008 și 2009, au fost incluse credite suplimentare în valoare de un milion de euro pe an în mod specific pentru acțiuni legate de comerțul echitabil în creditele pentru bugetul comerțului (capitolul 20). Aceste credite vor fi utilizate pentru a completa finanțările acordate cu titlu de instrumente de dezvoltare[20].

CE a acordat sprijin „proiectelor legate de comerțul echitabil” în principal în funcție de cererile primite, răspunzând cererilor de subvenționare din partea ONG-urilor care solicitau cofinanțări în acest domeniu, din care cea mai mare parte erau legate de sporirea sensibilizării în cadrul UE. Comisia Europeană preconizează să acorde mai multă atenție sprijinirii evaluărilor de impact, eforturilor care vizează creșterea transparenței piețelor, precum și evaluării dificultăților în punerea în aplicare a sistemelor și obținerea certificărilor. Acestea ar putea fi sprijinite în continuare prin acțiuni similare întreprinse de statele membre ale UE pentru finanțarea de studii privind impactul comerțului echitabil.

Un proiect al Comisiei a cărui realizare a fost preluată de UNCTAD constă în crearea unui portal de internet pentru sistemele de solicitare a atestării caracterului durabil al produselor. Acest proiect are ca obiectiv furnizarea unor informații comparabile asupra conținutului și a procedurilor pentru întreaga gamă de sisteme existente, spre beneficiul atât al consumatorilor, cât și al producătorilor. Obiectivul este de a spori transparența modului în care diferitele sisteme abordează diversele criterii relevante și de a permite un schimb de opinii pe acest subiect între părțile interesate.

Principii care contribuie la utilizarea maximă de către UE a sprijinului său direct acordat sistemelor: identificarea domeniilor țintă în cadrul dispozițiilor bugetare existente, precum studiile care clarifică impactul diferitelor sisteme, sprijinirea eforturilor menite să sporească transparența pieței și realizarea analizelor costuri-beneficii pentru sprijinul acordat. |

- 5. CONCLUZII: ROLUL AUTORITățILOR PUBLICE șI AL OPERATORILOR CU PRIVIRE LA COMERțUL ECHITABIL șI ALTE SISTEME PRIVATE DE ASIGURARE A DURABILITățII COMERCIALE

Ținând cont de contribuția potențială a comerțului echitabil și a altor sisteme de asigurare a durabilității comerciale la dezvoltarea durabilă, Comisia intenționează să-și mențină angajamentul și să sprijine în continuare astfel de sisteme. După caz, prezenta comunicare poate fi urmată de inițiative suplimentare într-unul sau mai multe domenii politice. În acest stadiu, Comisia:

- reiterează importanța menținerii caracterului neguvernamental al comerțului echitabil și a altor sisteme similare de promovare a durabilității pe întreg teritoriul UE; o reglementare din partea autorităților publice ar putea împiedica buna funcționare a sistemelor private dinamice;

- observă că, pe o mare parte din piața UE, comerțul echitabil are o prezență semnificativă și beneficiază de un grad ridicat de recunoaștere din partea consumatorilor, ceea ce se explică prin elaborarea standardelor și transparența acestora, precum și a principiilor care stau la baza sistemului;

- constată că numeroase tipuri de sisteme private pot contribui la realizarea obiectivelor de durabilitate, însă multiplicitatea acestora poate să inducă o confuzie în rândul consumatorilor. Comisia estimează că este posibilă o reflecție mai aprofundată structurată în jurul principiilor care permit maximizarea impactului sistemelor private de asigurare a durabilității comerciale, evitându-se în același timp implicarea în definirea standardelor de durabilitate care ar trebui urmate de aceste sisteme private: acest fapt, totuși, nu aduce atingere respectării standardelor și legislației relevante legate de durabilitate instituite de autoritățile publice.

În acest context, Comisia:

- reamintește că transparența și adecvarea informațiilor oferite consumatorilor privind standardele sistemelor de asigurare a durabilității au o importanță esențială și că ar putea fi avantajos să se ajungă la o interpretare comună a cerințelor operaționale de bază, care pot fi așteptate în mod rezonabil, cum ar fi monitorizarea independentă;

- reamintește că evaluarea ulterioară a impactului sistemelor private de asigurare a durabilității ar putea reprezenta un important pas înainte;

- intenționează să examineze posibilitatea de a aprofunda dialogul, cooperarea și, dacă este cazul, convergența între diferitele sisteme private de etichetare pentru a promova eventualele sinergii și pentru a spori claritatea în folosul consumatorului.

În contextul achizițiilor publice, Comisia:

- subliniază interesul de a oferi orientări autorităților publice care efectuează achiziții pentru a le permite acestora să valorizeze pe deplin potențialul contribuției pe care deciziile lor o pot aduce la dezvoltarea durabilă;

- subliniază faptul că o autoritate contractantă care are intenția de a achiziționa produse care au o asigurare a durabilității ar trebui să utilizeze exclusiv criterii referitoare la obiectul achiziției lor și să respecte celelalte norme europene privind achizițiile publice relevante. Autoritățile contractante trebuie să permită întotdeauna ofertanților să dovedească respectarea acestor standarde prin utilizarea etichetelor „comerț echitabil” sau prin alte mijloace de probă.

În contextul finanțării, Comisia:

- intenționează să continue finanțarea comerțului echitabil relevant și a altor activități legate de comerțul durabil în conformitate cu practica urmată până în prezent. Aceasta nu exclude posibilitatea finanțării și a unor acțiuni mai specifice în scopul de a urmări prioritățile identificate.

- reamintește necesitatea de a se evalua rezultatele analizelor impactului pe care un sistem privat de asigurare a durabilității îl produce asupra parametrilor dezvoltării durabile, inclusiv implicațiile pentru criteriile economice și sociale și criteriile în materie de dezvoltare în țările producătoare. Dat fiind că sistemele private de asigurare a durabilității se axează pe condițiile de muncă și de viață ale producătorilor din țările în curs de dezvoltare, Comisia consideră că ar trebui acordată o atenție specială acestui aspect. Analizele efectuate ar trebui să compare impactul diferitelor sisteme private pentru a oferi o bază eventualelor inițiative ulterioare în acest domeniu.

.

ANEXA I

DEFINIȚIA COMERȚULUI ECHITABIL

Standardele comerțului echitabil sunt rezultatul consultării părților interesate și a experților și au fost stabilite în conformitate cu cerințele International Social and Environment Accreditations and Labelling (ISEAL) (Alianța internațională pentru acreditare și etichetare socială și de mediu). Alianța este o colaborare oficială între organisme internaționale importante de standardizare și de evaluare a conformității, axate în principal pe aspecte sociale și de mediu.

Există două organisme internaționale de standardizare în materie de comerț echitabil care certifică organismele de comerț echitabil pe plan mondial, în conformitate cu principiile ISEAL: este vorba de Fairtrade Labelling Organizations (FLO) (Organizația internațională de certificare a comerțului echitabil) și de World Fair Trade Organization (WFTO) (Organizația mondială a comerțului echitabil) (denumită anterior Asociația internațională a comerțului echitabil, IFAT). WFTO este membru asociat al ISEAL. Aceste două organisme de standardizare au realizat „ Carta principiilor comerțului echitabil ”.

În conformitate cu „ Carta principiilor comerțului echitabil ” (ianuarie 2009) comerțul echitabil este definit după cum urmează (pe baza definiției dată de FINE în 2001):

„ Comerţul echitabil este un parteneriat comercial, bazat pe dialog, transparenţă şi respect, care urmăreşte sporirea echității în comerţul internaţional . Acest tip de comerţ contribuie la dezvoltarea durabilă oferind condiţii comerciale mai bune şi apărând drepturile producătorilor și lucrătorilor marginalizați, în special a celor din Sud. Organizațiile de comerț echitabil, susținute de consumatori, sunt angajate activ în sprijinirea producătorilor, creșterea sensibilizării opiniei publice și în promovarea schimbărilor în regulile și practicile comerțului internațional convențional”.

În prezenta comunicare se utilizează această definiție de mai sus. .

Fairtrade Labelling Organizations (FLO) - Organizația internațională de certificare a comerțului echitabil – este o asociație multilaterală care reunește 23 de organizații membre, comercianți și experți externi. Organizația elaborează și revizuiește standardele comerțului echitabil și oferă sprijin producătorilor certificați „comerț echitabil”, ajutându-i să obțină și să păstreze certificările „comerț echitabil” și să valorifice oportunitățile oferite de piață. De exemplu, Organizația internațională de certificare a comerțului echitabil (FLO) definește standardele, iar o societate internațională de certificare distinctă - FLO-CERT - inspectează cu regularitate și certifică producătorii pe baza acestor standarde și auditează fluxul de mărfuri între producători și importatori.

În plus, Organizația mondială a comerțului echitabil (WFTO) a elaborat un sistem independent de certificare printr-o terță parte: sistemul de gestionare a comerțului echitabil durabil.

Nu este ușor să se facă distincția între operațiunile inițiate de ONG-uri și axate pe obiective, adică al căror obiectiv principal este să contribuie la dezvoltarea durabilă, pe de o parte, și inițiativele de natură generală, care au în principal un caracter comercial, dar urmăresc să contribuie la realizarea obiectivelor de durabilitate, pe de altă parte. De exemplu, supermarketurile propun propriile lor mărci de produse de comerț echitabil împreună cu alte produse certificate „comerț echitabil”.

ANEXA II

COMUNICAREA DIN 1999 PRIVIND COMERȚUL ECHITABIL

Aspectele identificate în comunicarea din 1999 au fost abordate în mai multe ocazii. La nivel european, raportul Parlamentului European din 2006 („raportul Schmidt”) și avizul prospectiv prezentat în 2005 de Comitetul Economic și Social European (CESE) (raportor: Richard Adams) a prezentat considerații referitoare la comerțul echitabil și la sisteme private similare de asigurare a durabilității. În iunie 2006, Consiliul European a adoptat noua sa strategie în favoarea dezvoltării durabile și a inclus comerțul echitabil în apelul său către statele membre pentru promovarea produselor durabile[21].

Aspecte de interes pentru atribuirea de etichete de durabilitate au fost de asemenea evocate în numeroase documente strategice ale CE, precum Comunicarea privind lanțurile de produse de bază agricole, dependență și sărăcie; politica UE pentru Africa; planul de acțiune privind bumbacul; strategia UE privind ajutorul pentru comerț adoptată de Consiliu în octombrie 2007 și Cartea verde a Comisiei privind calitatea produselor agricole (octombrie 2008)[22]. Cu toate acestea, comunicarea Comisiei din 1999 privind „ comerțul echitabil ” rămâne declarația cea mai completă privind poziția Comisiei față de ceea ce se numea atunci „comerț echitabil”.

Comunicarea a scos în evidență trei aspecte cheie: (i) dezvoltarea comerțului echitabil și a „comerțului etic” necesită o abordare coerentă; (ii) comerțul echitabil ar trebui să contribuie la dezvoltarea durabilă prin participare voluntară iar implicarea CE ar trebui să țină cont de obligațiile care îi revin în cadrul OMC; și (iii) sistemele trebuie să satisfacă necesitățile producătorilor din țările în curs de dezvoltare și să permită consumatorilor să facă alegeri în deplină cunoștință de cauză.

ANEXA III

CRITERII LEGATE DE BUNELE PRACTICI AGRICOLE ȘI COMERCIALE, PRECUM ȘI CRITERII SOCIALE ȘI DE MEDIU

Prezenta anexă se raportează la capitolul trei al comunicării și oferă exemple de produse certificate care vizează sensibilizarea consumatorilor asupra aspectelor de durabilitate.

Sistemele de certificare includ adesea criterii legate de bunele practici agricole și comerciale, precum și criterii sociale și de mediu. Codul de conduită al Utz Certified (care se aplică în prezent în cazul cafelei și care este prevăzut să fie extins la cacao, ceai și ulei de palmier) conține elemente precum standarde contabile, utilizarea la minimum și documentată a produselor agrochimice pentru protecția culturilor, protecția drepturilor lucrătorilor și acces la asistență medicală și la educație pentru angajați și familiile acestora. În domeniul social, protecția lucrătorilor se bazează atât pe legislația națională cât și pe convențiile OIM, dar are în vedere, de asemenea, problema locuințelor, apa potabilă curată și formarea lucrătorilor. Criteriile de mediu se referă la prevenirea eroziunii solului, utilizarea apei, consumul de energie și sursele de energie durabile, precum și la despăduriri.

Alte sisteme private se concentrează într-o mai mare măsură pe protecția mediului: este evident după nume că Rainforest Alliance este unul dintre acestea, deși în practică, sistemul de certificare RA răspunde unor preocupări atât de mediu cât și sociale:

- sistem de gestiune socială și de mediu;

- conservarea ecosistemului;

- protecția florei și faunei;

- conservarea apei;

- tratament echitabil și condiții bune de muncă pentru lucrători;

- sănătatea și siguranța la locul de muncă;

- relații comunitare;

- gestionarea integrată a culturilor;

- gestionarea și conservarea solului;

- gestionarea integrată a deșeurilor.

Un al treilea tip menționat la capitolul 3 din raport corespunde standardelor care au fost instituite cu intenția de a fi aplicate la nivelul „întregului sector industrial” și nu la nivelul unei piețe de nișă compusă din consumatori avizați. Un exemplu din acest tip de inițiativă este asociația Codului comun pentru comunitatea cafelei (4C), care a depus eforturi în cursul ultimilor cinci ani pentru a pune bazele unei dezvoltări durabile în cadrul sectorului general al cafelei. Standardele asociației 4C se bazează pe Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului ale Organizației Națiunilor Unite și exclude cele mai grave forme de practici sociale, de mediu și economice în cadrul producției, prelucrării produselor după recoltare și comerțului cu cafea verde. Definițiile se bazează în principal pe declarația drepturilor omului a ONU, pe convențiile și standardele existente ale ONU și, de obicei, pe legislația națională. O dată ce au fost eliminate cele zece practici cele mai grave, participanții trebuie să îmbunătățească în permanență respectarea celorlalți parametri prevăzuți în cod.

ANEXA IV

Gama de aspecte operaționale ale sistemelor de garanție oferite consumatorului identificate de Comitetul Economic și Social European: a) Guvernanța sistemului Cine exercită în ultimă instanță controlul asupra sistemului? b) Obiectivele sistemului Sunt obiectivele clar definite? c) Domeniul de aplicare al sistemului Sistemul vizează să remedieze „problema” astfel cum este definită în mod normal? d) Standarde sau condiții ale sistemului Standardele stabilite și monitorizate de sistem exprimă obiectivele urmărite? e) Evaluarea impactului Există o evaluare credibilă a impactului exercitat de sistem asupra realizării obiectivelor? f) Reexaminare independentă Funcționarea sistemului face obiectul unei reexaminări independente? g) Analiza costuri-beneficii Există o procedură de monitorizare și evaluare a costurilor sistemului care sunt suportate de furnizori, comercianți și consumatori în comparație cu progresele înregistrate pentru realizarea obiectivelor? h) Afirmații publice Sunt afirmațiile publice ale societăților certificate sau ale furnizorilor certificați conforme cu obiectivele, standardele și rezultatele sistemului? |

ANEXA V

PROGRAME TEMATICE „COFINANȚARE CU ONG-URILE EUROPENE” și „ROLUL ACTORILOR NESTATALI ȘI AUTORITĂȚILOR LOCALE ÎN PROCESUL DE DEZVOLTARE” |

Proiecte din 2007 și 2008 ale căror obiective și/sau activități includ promovarea comerțului echitabil |

Anul contractului | Titlu | Parte contractantă | Naționalitate | Buget | Cod DAC |

2008 | ESTRATEGIA PARA EL FORTALECIMIENTO DE INICIATIVAS COMUNITARIAS PRODUCTIVAS ACORDES CON EL DESARROLLO SUSTENTABLE | FUNDACION TIERRA VIVA | Venezuela | 49968 | 15150 |

2008 | COMPETITIVIDAD PRODUCTIVA Y COMERCIAL DE LA RED DEPARTAMENTAL DE PEQUEÑOS PRODUCTORES DE HABA CONVENCIONAL Y ORGÁNICA (ASOHABA) EN EL MERCADO COMUNITARIO Y DE COMERCIO JUSTO | CREDI FUTURO ASOCIACION | 380000 | 43040 |

2008 | Cafe amigable con la naturaleza Santa Cruz - Bolivia | ASOCIACION CENTRO DE PROMOCION AGROPECUARIA CAMPESINA | Bolivia | 515267 | 43040 |

2008 | OntunLan, N''do Botor - Turismo Socialmente responsavel no sector de Quinhamel | INSTITUTO MARQUES DE VALLE FLOR FUNDACAO | Portugal | 496389,32 | 33210 |

2008 | Espaço por um Comércio Justo: alternativas em rede | CENTRO DE INFORMACAO E DOCUMENTACAOAMILCAR CABRAL ASSOCIACAO | Consortium | 370011,99 | 15150 |

2008 | Decent Life - decent work. Enhancing international strategies and policies of trade unions | SUDWIND DIE AGENTUR FUR SUD NORD BILDUNGS UND OFFENTLICHKEITSARBEIT GMBH | Consortium | 662264 | 99820 |

2008 | Mobilizing for a sector dialogue for the improvement of working conditions in the globalized toy industry | SUDWIND DIE AGENTUR FUR SUD NORD BILDUNGS UND OFFENTLICHKEITSARBEIT GMBH | Consortium | 929043 | 99820 |

2008 | F.R.A.M.E. (Fair and Responsible Action in MEditerranean area ) | CONSORZIO CTM-ALTROMERCATO SOCIETACOOPERATIVA | Consortium | 494821 | 99820 |

2008 | Network Sustainable Consumption | SUDWIND DIE AGENTUR FUR SUD NORD BILDUNGS UND OFFENTLICHKEITSARBEIT GMBH | Consortium | 647023 | 99820 |

2008 | Creating Coherence. Trade for Development: Development Aid for Trade | MOVIMENTO PER L AUTOSVILUPPOL INTERSCAMBIO E LA SOLIDARIETA | Consortium | 968233 | 99820 |

2008 | A NETWORK FOR THE DEVELOPMENT | PROVINCE OF PESARO AND URBINO | Consortium | 115621 | 99820 |

2008 | Frauen und Globalisierung: Decent work for ALL! – Informations- und Mobilisierungskampagne für menschenwürdige Arbeit für Frauen in der globalen Exportindustrie am Beispiel Bekleidung | CHRISTLICHE INITIATIVE ROMERO EV | Consortium | 720446 | 99820 |

2008 | Verantwortliche Öffentliche Beschaffung und Menschenwürdige Arbeit JETZT!– Öffentlichkeits-, Bewusstseins- und Lobbykampagne zur Durchsetzung sozialer und ökologischer Beschaffung von Öffentlicher Hand und privaten Institutionen | CHRISTLICHE INITIATIVE ROMERO EV | Consortium | 701163 | 99820 |

2008 | Local capacity building for Fairtrade in Sweden, Finland and Estonia | FORENINGEN FOR RATTVISEMARKT SVERIGE | Consortium | 823148 | 99820 |

2008 | Network of Schools and Local Communities contributing to the achievement of the MDGs | POLSKA AKCJA HUMANITARNA | Consortium | 999000 | 99820 |

2008 | Fair Flowers - a gift to all involved. Raising the awareness of local authorities, consumers and traders on the production of cut flowers in developing countries | FIAN FOODFIRST INFORMATIONS & AKTIONS NETWERK SEKTION DER BUNDESREPUBLIK DEUTSCHLAND EV | Consortium | 669087 | 99820 |

2008 | A case for poverty reduction: Consumer awareness and action in 6 EU member states | CONSUMERS INTERNATIONAL LBG | Consortium | 857713 | 99820 |

2008 | Introducing the MADE-BY label for sustainable fashion in the United Kingdom | STICHTING INTERKERKELIJKE AKTIE VOOR LATIJNS AMERIKA SOLIDARIDAD | Consortium | 770000 | 99820 |

2008 | La sensibilisation sur les interdépendances entre Nord et Sud : un enjeu pour la mobilisation des citoyens européens en faveur du développement. | ASSOCIATION FRERES DES HOMMES | France | 789205,5 | 99820 |

2007 | Export Trade from Kenya – Enabling the poor to share the fruits. | AFRICA NOW LBG | Royaume-Uni | 408000 | 31191 |

2007 | Appui aux familles vulnérables dans deux zones cotonnières du Mali | ASSOCIATION VETERINAIRES SANS FRONTIERES - CENTRE INTERNATIONAL DE COOPERATION POUR LE DEVELOPPEMENT AGRICOLE VSF CICDA | France | 740614,53 | 43040 |

2007 | Empowering Emerging Farmers through fair trade development in South Africa | STICHTING INTERKERKELIJKE AKTIE VOOR LATIJNS AMERIKA SOLIDARIDAD | Pays-Bas | 1000000 | 33120 |

2007 | PUBLIC AFFAIRS - Mobilising action for Fair Trade Public Procurement | STICHTING EUROPEAN FAIR TRADE ASSOCIATION | The Netherlands | 568200 | 99820 |

2007 | Campaign for sustainable purchasing of computers: Making public purchasing in Europe work for development by raising awareness ot the working conditions and environmental issues in the global supply chain of computers. | WELTWIRTSCHAFT, OKOLOGIE & ENTWICKLUNG - WEED EV | Germany | 1038334,5 | 99820 |

2007 | Enlarging FAIR | PANGEA - NIENTE TROPPO SOCIETA COOPERATIVA SOCIALE SCSARL | Italy | 448198,2 | 99820 |

2007 | Expanding Fair Trade Awareness in Slovakia and the Czech Republic | NADACIA INTEGRA | Slovakia | 202779 | 99820 |

2007 | Fair consumption | MAGOSFA KORNYEZETI NEVELESI ES OKOTURISZTIKAI ALAPITVANY | 99880,26 | 99820 |

2007 | Supermarkets, supply chains and poverty reduction | WAR ON WANT | United Kingdom | 360000 | 99820 |

2007 | Decent work, trade and development: raising awareness among trade unions and women´s groups of the employment implications of international trade relations | WAR ON WANT | United Kingdom | 720000 | 99820 |

2007 | Education for Global Sustainability, Responsible Consumption and Fair Trade | UUSI TUULI RY | 496579,78 | 99820 |

2007 | FEEDING AND FUELLING EUROPE | MAGYAR TERMESZETVEDOK SZOVETSEGE | Hungary | 1078521,66 | 99820 |

2007 | Médiatiser la face invisible du développement | ASSOCIATION COMITE FRANCAIS POUR LASOLIDARITE INTERNATIONALE | France | 346591,06 | 99820 |

19.466.102,80 |

.

[1] Raportul Parlamentului European privind comerțul echitabil și dezvoltarea [2005/2245(INI)], „Raportul Schmidt”.

[2] „Statele membre ar trebui să promoveze produsele durabile care provin din agricultura ecologică și din comerțul echitabil, precum și produsele sănătoase din punct de vedere ecologic”.http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/06/st10/st10117.en06.pdf, pagina 13.

[3] Alianța internațională pentru acreditare și etichetare socială și de mediu

[4] COM(1999) 619 din 29.11.1999. Informații privind comunicarea Comisiei din 1999 sunt atașate în anexa II.

[5] A se vedea informații suplimentare privind definițiile în anexa I.

[6] Fundația Fairtrade, 2008.

[7] OCDE, Document de lucru privind politica comercială nr. 47. partea 1, 10 ianuarie 2007.

[8] Fairtrade Labelling Organizations International, 2008.

[9] Land, P. & Andersen, M, „What is the world market for certified products”, Commodities and Trade Technical Paper, OCDE.

[10] A se vedea, de asemenea, Portalul gestiunii responsabile al lanțului de aprovizionare, instituit în cadrul Alianței europene pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor; www.csr-supplychain.org.

[11] SAI afirmă că „comercianții cu amănuntul, societățile de marcă și alți angajatori la nivel mondial, ale căror vânzări anuale reprezintă mai mult de 175 de miliarde de dolari utilizează standardul SA8000”; www.sa-intl.org.

[12] Alte inițiative care trebuie menționate în acest context sunt Business Social Compliance Initiative (http://www.bsci-eu.com/) și Global Social Compliance Programme (http://www.ciesnet.com/2-wwedo/2.2.-programmes/2.2.gscp.background.asp).

[13] Comunicarea (2006) 136 din 22 martie 2006: „Să facem din Europa un pol de excelență în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor”.

[14] www.unglobalcompact.org.

[15] Atașată la anexa III se găsește o prezentare a sistemelor private suplimentare de asigurare a durabilității la care se face trimitere în prezentul capitol.

[16] În raportul său „Fair Trade and Development” din iunie 2007, Camera Comunelor din Regatul Unit a propus utilizarea unei etichete pentru a indica procentul de preț primit de producător.

[17] Atașată la anexa IV se găsește o listă de aspecte referitoare la sistemele de garanție oferite consumatorului, identificate de CESE.

[18] Alianța ISEAL a lansat un proiect de redactare menit să examineze bunele practici privind măsurarea impactului standardelor și certificării.

[19] Comunicarea Comisiei „Achiziții publice pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu”: COM(2008) 400 din 16 iulie 2008.

[20] Anexa V prezintă exemple de finanțare actuale.

[21] http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/06/st10/st10117.en06.pdf, p. 13.

[22] Cartea verde a Comisiei privind calitatea produselor agricole publicată în octombrie 2008 abordează chestiunea comerțului echitabil în contextul sistemelor de certificare a calității produselor alimentare. Este prevăzută în curând o altă comunicare a Comisiei pe aceeași temă. Carte verde privind calitatea produselor agricole: standarde aplicabile produselor, cerințe de producție și sisteme de calitate, COM (2008) 641 final din 15 octombrie 2008.

Top