52009DC0068

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 18.2.2009

COM(2009) 68 final

RAPORT AL COMISIEI

către autoritatea bugetară privind garanțiile acoperite de la bugetul general Situația la 30 iunie 2008 [SEC(2009) 159]

RAPORT AL COMISIEI

către autoritatea bugetară privind garanțiile acoperite de la bugetul general Situația la 30 iunie 2008 [SEC(2009) 159]

CUPRINS

1. Introducere și tipuri de operațiuni acoperite 4

2. Evenimente survenite de la ultimul raport din 31 decembrie 2007 4

3. Date privind riscurile acoperite de la buget 5

3.1. Definiția riscului 5

3.2. Riscul relativ la statele membre 6

3.3. Riscul relativ la țările terțe 7

3.4. Riscul global acoperit de la buget 8

3.5. Evoluția riscului 8

4. Neplăți, activarea garanțiilor bugetare și arierate 10

4.1. Plăți din trezorerie 10

4.2. Plăți de la buget 10

4.3. Intervenția Fondului de garantare pentru acțiuni externe 10

5. Fondul de garantare pentru acțiuni externe 10

5.1. Recuperări 10

5.2. Active 10

5.3. Suma țintă 10

6. Evaluarea riscurilor: situația financiară și economică a țărilor terțe care beneficiază de cele mai importante operațiuni de împrumut ale UE 11

6.1. Introducere 11

6.2. Țări candidate 11

6.3. Țări potențial candidate 12

1. INTRODUCERE șI TIPURI DE OPERAțIUNI ACOPERITE

PREZENTUL RAPORT ESTE PREZENTAT ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 130 din regulamentul financiar, în temeiul căruia Comisia prezintă de două ori pe an Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la situația garanțiilor bugetare și a riscurilor corespunzătoare .[1] Acesta este însoțit de un document de lucru al serviciilor Comisiei care conține un set de tabele detaliate și de note explicative („anexa”)[2].

Riscurile acoperite de la bugetul Uniunii Europene („bugetul”) provin dintr-o serie de operațiuni de creditare și garantare care pot fi împărțite în două categorii:

- împrumuturi acordate de Comunitățile Europene în scopuri macroeconomice, adică împrumuturi pentru asistență macrofinanciară[3] („AMF”) acordate țărilor terțe și, în colaborare cu instituțiile de la Bretton Woods, împrumuturi pentru balanța de plăți prin care se acordă sprijin statelor membre din afara UEM care se confruntă cu dificultăți temporare; și

- împrumuturi acordate în scopuri microeconomice [împrumuturi Euratom și, mai ales, finanțarea externă acordată de Banca Europeană de Investiții („BEI”)[4]]. Aceste operațiuni au fost acoperite începând din 1994 din Fondul de garantare pentru acțiuni externe („fondul”)[5], care a fost creat, între altele, în vederea limitării impactului bugetar al executării garanțiilor acordate de la buget pentru operațiuni de împrumut în țări terțe (dacă o țară a devenit stat membru, riscul e suportat direct de la buget). În cazul în care resursele fondului sunt insuficiente, se recurge la buget.

Regulamentul Consiliului privind constituirea fondului („Regulamentul privind fondul”[6]), care a fost adoptat în 1994, a fost modificat pentru prima oară în 1999. Ca urmare a celei de-a doua modificări a acestuia în 2004, acoperirea fondului încetează în momentul în care țările terțe devin state membre. Bugetul acoperă în mod direct împrumuturile către statele membre acordate sau garantate de Comunitate.

2. EVENIMENTE SURVENITE DE LA ULTIMUL RAPORT DIN 31 DECEMBRIE 2007

NU S-AU EFECTUAT PLă ți în cadrul împrumuturilor de asistență macrofinanciară și Euratom în prima jumătate a anului 2008.

O nouă plată în valoare de 22 de milioane USD în cadrul unui împrumut Euratom s-a efectuat în octombrie 2008.

În ceea ce privește operațiunile de finanțare ale BEI, în cadrul mandatului general 2007-2013 (Decizia Consiliului 2006/1016/CE) BEI a semnat o sumă totală de 1 884 MEUR. Volumul plăților se ridică la suma de 911 MEUR, dintre care 286 MEUR plătite în cadrul mandatului general 2007-2013.

Trebuie notat că, în urma unei acțiuni inițiate de Parlament, Curtea de Justiție a anulat la 6 noiembrie 2008 Decizia Consiliului 2006/1016/CE, care n-a fost adoptată pe baze legale corespunzătoare. Curtea, în hotărârea de anulare a deciziei, s-a pronunțat pentru menținerea efectelor acesteia „ în ceea ce privește finanțările Băncii Europene de Investiții acordate până la intrarea în vigoare, într-un termen de 12 luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, a unei noi decizii adoptate pe temeiul juridic corespunzător, și anume articolele 179 CE și 181 A CE considerate împreună ”. Comisia lucrează, în acest scop, la o propunere care să fie înaintată Parlamentului European și Consiliului.

3. DATE PRIVIND RISCURILE ACOPERITE DE LA BUGET

3.1. Definiția riscului

Riscurile suportate de la buget derivă din capitalul împrumutat și dobânzile restante corespunzătoare operațiunilor garantate.

Operațiunile neachitate sunt acoperite din fond în cazul în care sunt implicate țări terțe (73% din suma totală restantă garantată la data de 30 iunie 2008), precum și direct de la buget în cazul în care sunt implicate state membre (împrumuturile către sau în beneficiul proiectelor din statele membre reprezintă restul de 27% din suma totală restantă). Proporția ridicată de împrumuturi garantate acordate statelor membre este rezultatul recentelor runde de extindere. În conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul privind fondul, în momentul în care o țară devine stat membru, riscul legat de împrumuturi se transferă de la fond la buget.

În sensul prezentului raport, se utilizează două metode de evaluare a riscurilor suportate de la buget (fie în mod direct, fie indirect prin intermediul fondului):

- metoda de calcul a sumei totale a capitalului împrumutat restant pentru operațiunile în cauză la o dată anume, inclusiv dobânda produsă. Această metodologie permite stabilirea nivelului de risc suportat de la buget la o anumită dată;

- abordarea bugetară definită drept „riscul anual suportat de la buget” se bazează pe calculul sumei maxime pe care Comunitatea ar trebui să o plătească în cursul unui exercițiu financiar, presupunând că toate împrumuturile garantate sunt neplătite[7].

Tabelul nr. 1: Totalul sumelor restante acoperite la 30 iunie 2008, în MEUR |

Capital împrumutat restant | Dobânzi produse | Total | % |

State membre* |

Asistență macrofinanciară | 196 | 5 | 201 | 1% |

Euratom | 435 | 9 | 444 | 3% |

BEI | 3 976 | 36 | 4 012 | 23% |

Subtotal state membre* | 4 606 | 51 | 4 657 | 27% |

Țări terțe |

Asistență macrofinanciară | 534 | 13 | 547 | 3% |

Euratom | 39 | 1 | 40 | <1% |

BEI | 11 729 | 128 | 11 857 | 69% |

Subtotal țări terțe | 12 302 | 142 | 12 444 | 73% |

Total | 16 908 | 193 | 17 101 | 100% |

* Acest risc este acoperit direct de la buget și include Bulgaria și România, întrucât aceste țări au aderat la UE la 1.1.2007. |

Tabelele A1, A2, A3 și A4 din anexă oferă informații mai detaliate cu privire la aceste sume restante, în special în ceea ce privește plafoanele, sumele achitate sau ratele de garanție.

Prin comparație cu situația la 31 decembrie 2007, suma totală restantă în ceea ce privește capitalul și dobânzile acoperite de la buget a înregistrat o ușoară scădere de 122 MEUR și reprezintă 17 101 MEUR.

3.2. Riscul relativ la statele membre

Riscurile actuale în ceea ce privește statele membre rezultă din împrumuturile acordate anterior aderării.

În a doua jumătate a anului 2008, bugetul va suporta un risc relativ la statele membre de 378 MEUR. În tabelul 2 se arată că Bulgaria și România sunt clasate pe primul și pe al doilea loc printre statele membre în ceea ce privește sumele restante.

Tabelul nr. 2: Clasificarea statelor membre după expunerea lor la riscul maxim suportat de la buget în a doua jumătate a anului 2008 (MEUR) |

Clasificare | Țară | 2008 | % |

1 | România | 116,7 | 30,8% |

2 | Bulgaria | 91,9 | 24,3% |

3 | Republica Cehă | 45,2 | 11,9% |

4 | Polonia | 42,3 | 11,2% |

5 | Slovacia | 32,5 | 8,6% |

6 | Slovenia | 19,1 | 5,0% |

7 | Ungaria | 18,1 | 4,8% |

8 | Cipru | 4,8 | 1,3% |

9 | Letonia | 3,7 | 1,0% |

10 | Lituania | 3,3 | 0,9% |

11 | Estonia | 0,6 | 0,1% |

12 | Malta | 0,3 | 0,1% |

Total | 378,3 | 100,0% |

Riscul asociat statelor membre se referă la toate statele membre care au aderat la UE în ultimele două valuri de extindere, având împrumuturi cu scadența în 2031.

3.3. Riscul relativ la țările terțe

În a doua jumătate a anului 2008, riscul maxim suportat de fond în ceea ce privește țările terțe se va ridica la 571 MEUR. Primele zece țări clasificate în funcție de totalul sumelor restante sunt enumerate în tabelul de mai jos. Acestea reprezintă 79% din marja de risc suportată de fond în anul 2008. Situația economică din aceste țări este analizată și comentată în secțiunea 6 de mai jos.

Tabelul nr. 3: Clasificarea primelor 10 țări terțe în funcție de expunerea privind riscul maxim suportat de fond în a doua jumătate a anului 2008 (MEUR) |

Clasificare | Țară | 2008 | % din riscul total maxim |

1 | Turcia | 158,4 | 21,8% |

2 | Egipt | 91,7 | 12,6% |

3 | Tunisia | 64,6 | 8,9% |

4 | Maroc | 64,4 | 8,9% |

5 | Liban | 55,0 | 7,6% |

6 | Africa de Sud | 46,8 | 6,4% |

7 | Serbia | 29,4 | 4,0% |

8 | Mexic | 20,5 | 2,8% |

9 | Iordania | 20,4 | 2,8% |

10 | Croația | 20,3 | 2,8% |

Totalul celor 10 țări | 571,3 | 78,7% |

Fondul acoperă împrumuturile garantate acordate unui număr de 57 de țări, cu scadențe până în 2038. Tabelul A2 din anexă conține detalii privind fiecare țară.

3.4. Riscul global acoperit de la buget

În total, bugetul va acoperi în a doua jumătate a anului 2008 o sumă totală de 1 104 MEUR, reprezentând sumele datorate în cursul perioadei respective, din care 34% sunt datorate de statele membre (a se vedea tabelul A2 din anexă).

3.5. Evoluția riscului

Riscul relativ la statele membre ar trebui să scadă pe viitor în ceea ce privește împrumuturile acordate statelor membre în cadrul Euratom, al asistenței macrofinaniciare sau al finanțării garantate de BEI care sunt rambursate (a se vedea graficul A1 din secțiunea 1.3 din anexă).

Totuși, riscul total relativ la statele membre va crește din cauza activării mecanismului comunitar de asistență financiară pe termen mediu (mecanismul pentru balanțele de plăți, BP). Acest mecanism financiar permite acordarea de împrumuturi unuia sau mai multor state membre care nu au adoptat încă euro și care întâmpină dificultăți cu balanța de plăți curente sau sunt amenințate în mod serios cu apariția acestora. O convenție de împrumut în valoare de 6 500 MEUR destinate Ungariei a fost semnată cu Ungaria în a doua jumătate a anului 2008[8].

Împrumuturile din cadrul asistenței macrofinanciare acordate țărilor terțe fac obiectul unor decizii individuale ale Consiliului. Asistența financiară acordată în temeiul Deciziei 2007/860/CE a Consiliului din 10 decembrie 2007 de acordare de asistență macrofinanciară comunitară Libanului constă în împrumuturi de 50 MEUR și finanțări nerambursabile de până la 30 MEUR. Intenția actuală este ca partea de împrumuturi să fie plătită în 2009 în două tranșe egale. Împrumuturile Euratom acordate statelor membre sau anumitor țări terțe eligibile (Federația Rusă, Armenia, Ucraina) au un plafon de 4 miliarde EUR, din care s-au folosit deja aproximativ 85%. Marja rămasă este de aproximativ 600 MEUR. În temeiul convenției de împrumut existente din 2004 în favoarea proiectului K2R4 din Ucraina (convenție de împrumut pentru un echivalent în EUR a 83 de milioane USD), în 2007 au fost plătiți 39 MEUR. După cum se explică în secțiunea 2, o nouă tranșă de 22 de milioane USD a fost plătită la 10 octombrie 2008.

Mandatul general precedent al BEI a expirat la 31 iulie 2007. La acea dată fuseseră semnate contracte care corespund unui total de 98% din plafonul global în cadrul acestui mandat (20 060 MEUR – a se vedea tabelul A5 din anexă). O sumă totală de 6 774 MEUR rămâne de plătit în cadrul precedentelor mandate ale BEI, din care 97% se referă la mandatul general precedent[9] și ar trebui plătită în termen de 10 ani de la încheierea acestui mandat, deoarece garanția Comunității expiră la sfârșitul acestei perioade[10].

Garanția comunitară acordată recent BEI în cadrul mandatului general 2007-2013 reprezintă articolul determinant pentru riscul bugetar viitor. Garanția comunitară respectivă este limitată la 65% din suma totală a creditului plătit și a garanțiilor acordate în cadrul operațiunilor de finanțare ale BEI, după scăderea sumelor rambursate și adăugarea tuturor sumelor conexe, cu un plafon maxim de 27 800 MEUR[11]. O sumă totală de 3 761 MEUR a fost semnată la 30 iunie 2008 în cadrul prezentului mandat, din care 3 352 MEUR au rămas neplătite până la această dată (a se vedea tabelul A6 din anexă).

În secțiunea 1.3 din anexă, graficul A2 prezintă simulări ale unor scenarii de plată în temeiul mandatelor anterioare mandatului general 2007-2013, precum și în temeiul mandatului general 2007-2013, întrucât aceste plăți au un impact puternic asupra resurselor fondului.

4. NEPLățI, ACTIVAREA GARANțIILOR BUGETARE șI ARIERATE

4.1. Plăți din trezorerie

Comisia recurge la resursele sale în numerar pentru a evita întârzierile și costurile asociate cu gestionarea operațiunilor sale de împrumut atunci când un debitor se află în întârziere de plată[12].

4.2. Plăți de la buget

Nu s-a solicitat niciun credit în temeiul articolului 01 04 01 din buget, „Garanțiile Comunității Europene pentru operațiunile de credit”, întrucât nu s-a înregistrat niciun deficit de plată în primul semestru al anului 2008.

4.3. Intervenția Fondului de garantare pentru acțiuni externe

În caz de întârziere a plății din partea unui beneficiar (țări terțe) al unui împrumut acordat sau garantat de Comunitate, se recurge la Fondul de garantare pentru acoperirea neplății în termen de trei luni de la data scadentă a plății[13].

În primul semestru al anului 2008, nu s-a solicitat intervenția fondului.

Totalul arieratelor la 30 iunie 2008, reprezentând dobânzile de penalizare datorate de Republica Argentina, se ridica la 1 718 493,12 USD; din această sumă, 1 448 433,44 USD (echivalentul a 918 823,54 EUR) nu au fost încă recuperați de fond. Întrucât nu s-a recurs la fond pentru restul sumei, aceasta trebuie plătită către BEI.

5. FONDUL DE GARANTARE PENTRU ACțIUNI EXTERNE

5.1. Recuperări

În prima jumătate a anului 2008 nu s-a realizat nicio recuperare. Totuși, la 12 decembrie 2008 s-a efectuat o recuperare de 1 448 433,44 USD reprezentând dobânzile de penalizare datorate de Republica Argentina.

5.2. Active

La 30 iunie 2008, activele nete ale fondului se ridicau la 1 029 656 202,33 EUR.

5.3. Suma țintă

Fondul trebuie să atingă un nivel corespunzător (suma țintă), stabilit la 9% din totalul obligațiilor de capital datorate și neachitate care decurg din fiecare operațiune, la care se adaugă dobânzile produse. Raportul dintre resursele fondului (1 029 656 202,33 EUR) și obligațiile de capital datorate și neachitate[14] (12 443 426 701,62 EUR), în sensul regulamentului privind fondul a înregistrat o ușoară îmbunătățire, de la 8,26% la 31 decembrie 2007 până la 8,29% la 30 iunie 2008. Raportul respectiv se va apropia de ținta de 9% după ce transferul a 91,60 MEUR, prevăzut pentru sfârșitul anului 2007 în proiectul preliminar de buget pe 2009, va fi executat în ianuarie 2009.

La sfârșitul anului 2007, resursele fondului erau mai scăzute decât suma țintă. În conformitate cu noile norme de planificare adoptate de către Consiliu la 30 ianuarie 2007[15], un surplus de 91,60 MEUR a fost introdus în proiectul preliminar de buget pe 2009 împreună cu o sumă de 500 000,00 EUR pentru evaluarea externă în cadrul analizei intermediare a mandatului extern al BEI în temeiul Deciziei 2006/1016/CE a Consiliului[16].

6. EVALUAREA RISCURILOR: SITUAțIA FINANCIARă șI ECONOMICă A țăRILOR TERțE CARE BENEFICIAZă DE CELE MAI IMPORTANTE OPERAțIUNI DE ÎMPRUMUT ALE UE

6.1. Introducere

Secțiunile anterioare ale raportului conțin informații privind aspectele cantitative ale riscului suportat de la buget. Cu toate acestea, calitatea riscurilor, care depinde de tipul de operațiune și de situația debitorilor (a se vedea secțiunea 3.3) ar trebui, de asemenea, evaluată. Documentul de lucru al serviciilor Comisiei prezintă separat tabelele privind evaluarea riscului de țară. Un rezumat al acestei analize este prezentat în raport și în anexă pentru cele zece țări care înregistrau cel mai ridicat grad de risc pentru buget în a doua jumătate a anului 2008 (a se vedea secțiunea 3.3 de mai sus) și pentru țările care înregistrau o expunere directă în raport cu bugetul comunitar (împrumuturi pentru asistență macrofinanciară și Euratom). Analiza relativă la țările candidate și țările potențial candidate este prezentată mai jos.

6.2. Țări candidate

În Croația , creșterea PIB (produsului intern brut) real a fost de 5,6% în 2007, comparativ cu 4,8% în 2006. Creșterea a fost determinată mai ales de o accelerare a creșterii consumului public și privat, alimentată de o creștere puternică, deși în scădere, a creditelor, de plăți unice în favoarea pensionarilor și de cheltuieli preelectorale. Creșterea economică s-a redus la 4,3% de la un an la altul în primul sfert al anului 2008, dar a existat o reechilibrare, scăderea consumului fiind compensată prin dinamismul investițiilor, în special private, care reflectă în parte anumite progrese în privința mediului global de afaceri. Deficitul de cont curent s-a adâncit, ajungând de la 7,9% din PIB în 2006 la 8,7% în 2007 și până la 9,6% în cele douăsprezece luni anterioare lui martie 2008, în special din cauza deficitului comercial mai ridicat. Acest deficit a fost alimentat de o cerere internă puternică, de creșterea mondială a prețurilor la materii prime și energie și de o încetinire a creșterii exporturilor. Intrările nete de ISD (investiții străine directe) au crescut cu 33% în 2007, atingând 9,1% din PIB și compensând astfel în mare măsură deficitul de cont curent. Datoria externă brută a continuat să crească, ca urmare a intensificării împrumuturilor directe ale întreprinderilor, în timp ce administrația centrală și sectorul bancar și-au redus datoriile externe restante. Rata datoriei externe brute a crescut de la 85,5% din PIB la sfârșitul lui 2006 la 88,9% la sfârșitul lui 2007.

În Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , creșterea producției a înregistrat o accelerare puternică ajungând la aproximativ 5% (în termeni reali) în 2007, comparativ cu 4% în 2006. Factorii importanți care au contribuit la această creștere au fost exporturile de produse din oțel și consumul privat. Deficitul de cont curent s-a accentuat în ultimele luni ale anului, ajungând la aproape 3% din PIB la sfârșitul lui 2007. Intrările brute de ISD au scăzut la 4,8% din PIB la sfârșitul lui 2007, după ce un singur proiect de privatizare în sectorul energetic determinase creșterea intrărilor de ISD la aproape 6% din PIB în 2006. Rambursările anticipate au condus la reducerea datoriei externe a țării la aproximativ 50% din PIB.

În Turcia , creșterea anuală a PIB-ului se limita la 4,5% în 2007, după ce atinsese 6,9% în 2006. Accentuarea inflației și înăsprirea politicii monetare a Băncii Centrale la mijlocul lui 2006 au încetinit creșterea cererii interne. Deficitul de cont curent a rămas constant la aproape 6% din PIB. Intrările brute de investiții străine directe au atins 3% din PIB în 2007 și aproximativ două treimi din aceste investiții au fost destinate sectorului financiar. În anul precedent, datoria externă a țării a scăzut cu aproape 2 puncte procentuale, până la 37% din PIB la sfârșitul lui 2007. De asemenea, datoria publică a scăzut de la 46% din PIB în 2006, la 39%. Băncile turcești se împrumută frecvent în străinătate pentru a finanța creditarea internă, astfel încât se așteaptă ca treptat să se facă simțit efectul înăspririi condițiilor de creditare la nivel mondial.

6.3. Țări potențial candidate

În Bosnia și Herțegovina , creșterea PIB-ului real a înregistrat o încetinire, scăzând de la 6,7% în 2006 la 6% în 2007. În 2007, adâncirea deficitului balanței comerciale a contribuit la creșterea deficitului de cont curent de la 8,4% din PIB în 2006 la 13,1% din PIB în 2007. Deficitul de cont curent a fost finanțat în întregime din ISD nete, deoarece marile privatizări din Republica Srpska (Република Српска) și relativa îmbunătățire a rezultatelor investițiilor de tip greenfield au condus la creșterea ISD până la 13,8% din PIB. Datoria publică externă a scăzut la 18,5% din PIB la sfârșitul lui 2007, în timp ce datoria externă totală este estimată la mai puțin de 50% din PIB.

În Serbia PIB-ul real a crescut cu 7,5% în 2007. Deficitul de cont curent s-a adâncit, ajungând la 16% din PIB, din cauza unui deficit comercial în creștere și a unei scăderi a transferurilor curente nete. Intrările nete de ISD au scăzut la 5,1% din PIB, iar împrumuturile externe au crescut la 10,3% din PIB. Ca urmare a încetinirii intrărilor de capital, rezervele valutare ale Băncii Naționale a Serbiei au scăzut la 3% din PIB. Rezervele valutare ale Băncii Naționale a Serbiei reprezentau echivalentul a 7,5 luni de importuri de mărfuri și servicii la sfârșitul anului. Datoria externă era în continuare de 62% din PIB, la sfârșitul lui 2007 datoria externă a sectorului privat fiind de 41%, iar cea a sectorului public de 21% din PIB.

În Muntenegru , estimările PIB-ului indică o creștere economică puternică de 8% în prima jumătate a anului 2008, alimentată în principal de servicii în ceea ce privește producția și de consumul privat în ceea ce privește cererea. Deficitul de cont curent s-a deteriorat foarte mult, ajungând la 39% din PIB, ca urmare a considerabilului deficit comercial și în special a stagnării exporturilor. Totuși, intrările de investiții străine directe au scăzut cu moderație în prima jumătate a anului 2008, astfel încât ISD nete au reprezentat 22% din PIB. Datoria publică a crescut la 33,6% din PIB din cauza creșterii nivelului îndatorării interne. În schimb, proporția datoriei publice externe a scăzut la 17,5% din PIB, ca urmare a rambursărilor către creditori multilaterali, facilitate de bunele rezultate fiscale.

[1] COM(2008)451 și SEC(2008)2249 prezintă raportul anterior privind garanțiile acoperite din buget la 31 decembrie 2007.

[2] SEC(2008)[…].

[3] Împrumuturile AMF pot lua și forma unor ajutoare nerambursabile destinate țărilor terțe. Alte informații în legătură cu AMF apar în raportul Comisiei COM(2008)590 și în SEC(2008)2504.

[4] Cifrele referitoare la mandatele BEI sunt reproduse în tabelul A1, iar referințele la bazele legale sunt prezentate în tabelul A4 din anexă.

[5] Cel mai recent raport despre funcționarea fondului apare în COM(2006)695 „Raport general privind funcționarea Fondului de garantare” și în documentul de lucru al serviciilor Comisiei anexat la acesta [SEC(2006)1460].

[6] Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2728/94 al Consiliului din 31 octombrie 1994 privind constituirea Fondului de garantare pentru acțiuni externe (JO L 293, 12.11.1994, p. 1).

[7] În scopul acestui calcul, se presupune că, în cazul împrumuturilor neplătite, se iau în considerare numai sumele scadente și nu soldul total (a se vedea, de asemenea, secțiunea 1 din anexă).

[8] În noiembrie 2008, Lituania a făcut demersuri pe lângă UE pentru a obține asistență în cadrul mecanismului pentru balanțele de plăți.

[9] A se vedea secțiunea 1.3 din anexă.

[10] A se vedea articolul 1.06 din convenția de garantare confirmată și modificată, semnată între CE și BEI la 30 august/2 septembrie 2005.

[11] Defalcat într-un plafon de bază cu o valoare maximă fixă de 25 800 MEUR și un mandat opțional de 2 000 MEUR, care trebuie să fie supus aprobării Consiliului.

[12] A se vedea articolul 12 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților.

[13] Pentru mai multe detalii, a se vedea secțiunea 1.4.3 din anexă.

[14] Inclusiv dobânzile produse.

[15] Regulamentul (CE, Euratom) nr. 89/2007 al Consiliului din 30 ianuarie 2007 (JO L 22, 31.1.2007, p. 1).

[16] JO L 414, 30.12.2006, p. 102.