29.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/27

—

reafirmă că, în prezent, într-un moment în care UE urmărește să reducă la minimum efectele recesiunii economice actuale și să creeze condițiile pentru relansarea creșterii economice, este important, dată fiind importanța crucială a sistemelor educaționale și de formare pentru Strategia de la Lisabona și pentru Agenda socială reînnoită, să se asigure o platformă de dialog între cele mai importante părți interesate din sistemul educațional și din economie;

—

subliniază importanța dialogului universități-întreprinderi la toate nivelurile de guvernanță, ca un instrument important pentru o valorificare deplină a potențialului regional de dezvoltare economică și socială;

—

subliniază că, pe întregul teritoriu al Uniunii Europene, nivelurile local și regional au responsabilități esențiale în ceea ce privește politica de educație și formare și reiterează faptul că autoritățile locale și regionale sunt parteneri-cheie în dezvoltarea strategiilor regionale de cercetare și inovare, gestionând deseori institute de cercetare și sprijinind mediile de inovare;

—

subliniază că este necesară focalizarea pe rolul învățământului superior în dezvoltarea locală și regională și pe promovarea cooperării între instituțiile de învățământ superior și autoritățile locale și regionale, cu implicarea, de asemenea, a actorilor economici și sociali de la nivel local și regional;

Raportor

:

dl Mohammad MASOOD (UK-PPE), membru al Consiliului Municipal Bradford

1.

recunoaște bogăția de idei, deseori asociată inițiativelor de la nivel local și regional, precum și calitatea reflecțiilor generate până acum în cadrul dialogului universități-întreprinderi;

2.

subliniază importanța dialogului universități-întreprinderi la toate nivelurile de guvernanță, ca un instrument important pentru o valorificare deplină a potențialului regional de dezvoltare economică și socială;

3.

recunoaște importanța triunghiului cunoașterii, care constă în interacțiunea dintre cercetare, educație și inovare, ca mijloc de a spori capacitatea de inovare și de a îmbunătăți șansele de angajare ale absolvenților învățământului superior din Europa;

4.

recunoaște tranziția de la transferul de tehnologie, prin schimb de cunoștințe, la difuzarea cunoștințelor și la sistemele de inovare deschise și, de asemenea, recunoaște faptul că este necesară o cercetare mai amplă a proceselor și comportamentelor sociale care stau la baza acestor sisteme emergente;

5.

subliniază că, pe întregul teritoriu al Uniunii Europene, nivelurile local și regional au responsabilități esențiale în ceea ce privește politica de educație și formare;

6.

reiterează faptul că autoritățile locale și regionale sunt parteneri-cheie în dezvoltarea strategiilor regionale de cercetare și inovare, gestionând deseori institute de cercetare și sprijinind mediile de inovare;

7.

subliniază că elaborarea politicilor și punerea în aplicare a programelor ar trebui să se facă prin intermediul organismelor alese democratic la nivel local. Utilizarea cunoașterii de la nivel local și responsabilizarea democratică vor îmbunătăți mecanismele guvernanței în cazul parteneriatelor dintre universități, întreprinderi și autoritățile locale. Acest lucru va face posibilă alcătuirea unei ordini de priorități locale și stabilirea responsabilităților, care sunt în legătură directă cu principiul subsidiarității;

8.

observă că autoritățile locale și regionale se regăsesc așadar printre principalele părți interesate în politicile și inițiativele menite să aprofundeze și să extindă Spațiul european de cercetare, în special perspectiva acestuia, care presupune instituții universitare și de cercetare puternic ancorate într-un context inovator;

9.

salută faptul că, în ultimul deceniu, numeroase universități din Europa au introdus, în mod oficial, dezvoltarea economică regională în declarațiile lor de misiune. Și agențiile de dezvoltare regională includ, în strategiile economice regionale, politici de sprijinire a parteneriatelor dintre universități și sectorul industrial;

10.

subliniază că modalitățile de interacțiune politică au o importanță crucială la nivel regional și deseori necesită coordonare verticală între nivelurile administrative (european, național, regional) și coordonare orizontală între regiuni, pentru evitarea suprapunerilor și pentru învățare reciprocă;

11.

subliniază nevoia de a armoniza inițiativele și programele noi și pe cele aflate în stadiul de propunere, cum sunt Spațiul european de cercetare (European Research Area - ERA), Institutul European de Inovare și Tehnologie (European Institute of Innovation and Technology - EIT) și Programul de învățare pe tot parcursul vieții, astfel încât să vină în sprijinul dialogului universități-întreprinderi;

12.

recunoaște faptul că există condiții regionale specifice care afectează relațiile de colaborare dintre universități și întreprinderi: capacitatea agențiilor de dezvoltare de a sprijini colaborarea universități-întreprinderi la nivel regional, rolul clusterelor de întreprinderi în dezvoltarea rețelelor de tip universitate-întreprindere, nivelul investițiilor din regiune în domeniul cercetare-dezvoltare;

13.

subliniază că este necesară focalizarea pe rolul învățământului superior în dezvoltarea locală și regională și pe promovarea cooperării între instituțiile de învățământ superior și autoritățile locale și regionale, cu implicarea, de asemenea, a actorilor economici și sociali de la nivel local și regional;

14.

sprijină cooperarea dintre universități și sectorul privat, precum și nevoia de a percepe universitățile ca vectori de inovare în regiunile lor;

15.

încurajează universitățile să exploreze noi căi de cooperare între instituțiile publice și sectorul privat, de exemplu prin adoptarea, în limita competențelor, a unor măsuri privind fonduri comune publice și private destinate inovării, pentru a îmbunătăți mobilitatea în toate domeniile;

16.

sprijină o cooperare paneuropeană strânsă între întreprinderi, universități și institute de cercetare, care să implice actorii politici și administrațiile de la nivelurile local, regional și național;

17.

consideră că nivelul de cooperare rămâne neuniform între țări, universități și discipline academice, în ciuda programelor UE care urmăresc să construiască parteneriate între mediul universitar și cel de afaceri, acestea concentrându-se de obicei asupra unor parteneriate în domenii specifice cum ar fi cercetarea sau mobilitatea studenților;

18.

consideră că această cooperare a influențat guvernanța sau cultura organizațională din cele două medii numai într-o măsură limitată, deoarece sunt puține universități care au o strategie de cooperare cu întreprinderile la nivel de instituție, iar cele care au o astfel de strategie sunt concentrate într-un număr mic de state membre;

19.

este îngrijorat de faptul că, în multe țări, cadrul juridic și financiar nu reușește încă să recompenseze – sau chiar inhibă – eforturile universităților de a coopera cu întreprinderile;

20.

recomandă înființarea unor indicatori adecvați de măsurare a performanțelor, pentru a evalua situația actuală a dialogului universități-întreprinderi. Este necesar ca orice măsurare a performanței să cuprindă atât indicatori calitativi, cât și cantitativi, și să acorde atenție modului în care selectarea acestor indicatori ar putea influența comportamentul grupurilor de utilizatori;

21.

încurajează universitățile să recompenseze dialogul universități-întreprinderi. În comunitatea academică, includerea participării la un astfel de dialog printre criteriile de promovare reprezintă o provocare deosebită. În timp ce numeroase universități afirmă că recunosc importanța dialogului universități-întreprinderi, puține sunt cele care dispun de proceduri clare și transparente pentru a compara această activitate cu activitățile de cercetare și de predare, pentru a o recompensa în mod adecvat;

22.

recunoaște că spiritul antreprenorial și perfecționarea competențelor prin învățare de-a lungul vieții reprezintă sarcini importante ale învățământului superior;

23.

salută faptul că, în vederea finanțării cercetării și inovării, se fac eforturi în diferite regiuni, pentru a facilita implicarea mediului privat într-o măsură mai mare, prin acordarea unei mai mari autonomii universităților și colegiilor;

24.

apreciază că noi modalități de cooperare între sectorul public și cel privat, de exemplu prin fonduri comune publice și private destinate inovării, ar putea constitui exemple demne de urmat în materie de utilizare durabilă și de protejare a finanțelor publice;

25.

este de acord cu observația că politica de coeziune joacă un rol special în sprijinirea activității de inovare la nivelul regiunilor; prin urmare, Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) poate fi folosit și la finanțarea incubatoarelor de afaceri și la parcurile științifice (infrastructură și legături). Clusterele sunt deosebit de utile IMM-urilor, deoarece oferă un mediu care le înlesnește legăturile cu universitățile și marile întreprinderi și care le permite accesul la rețelele de comerț internațional;

26.

recunoaște că IMM-urile joacă un rol vital în special în crearea de locuri de muncă și în inovare și încurajează participarea acestora la dialogul universități-întreprinderi, precum și conceperea unor inițiative inovatoare și bine orientate, în sprijinul acestei acțiuni;

27.

sprijină cooperarea transfrontalieră a universităților și institutelor de cercetare cu parteneri non-universitari din domeniile industrial și comercial, din administrație, cultură și cu alte grupuri sociale;

28.

în afară de aceasta, consideră că organizațiile și alți actori care joacă rolul de intermediari între universități și întreprinderi pot avea o mare importanță în stabilirea de contacte între cele două părți, drept pentru care ar trebui să li acorde mai multă recunoaștere și mai mult sprijin;

29.

observă și salută numeroasele exemple de cooperare dintre universități și întreprinderi care există pe întregul teritoriu european;

30.

este îngrijorat de faptul că, în noile state membre, nu sunt disponibile multe exemple de bune practici;

31.

salută intenția Comisiei de a lansa un studiu prin care să se elaboreze un inventar al bunelor practici existente și îi solicită să țină seama de nevoile autorităților locale și regionale în cadrul acestui inventar;

32.

încurajează instituirea de structuri parteneriale ale principalelor părți interesate din rândurile autorităților locale și regionale, întreprinderilor, comunității și instituțiilor de învățământ superior, pentru a asigura un dialog, de exemplu prin organizarea de mese rotunde și ateliere, înființarea de parcuri științifice pentru transferul de tehnologie, organizarea de evenimente culturale și științifice sau de târguri studențești;

33.

sprijină mobilizarea resurselor instituțiilor de învățământ superior în pregătirea și aplicarea strategiilor regionale și urbane de dezvoltare socială, culturală și de mediu;

34.

îndeamnă instituțiile de învățământ superior să investească împreună în programe care să aducă beneficii concrete întreprinderilor și comunității regionale, promovând în același timp finanțarea de catedre universitare de către întreprinderi, ceea ce încurajează colaborarea în rețea între diferite centre de cunoaștere, cercetare-dezvoltare și inovare, promovează forumurile de schimburi de cunoaștere și stimulează crearea unor rețele de regiuni care excelează în inovare;

35.

recomandă ca resursele pentru angajarea universităților în activități la nivel regional să fie utilizate pe baze durabile, multianuale;

36.

își exprimă disponibilitatea de a garanta utilizarea coordonată a PC7, FS, PIC și FEADER, condiție esențială a asigurării competitivității UE și a sinergiilor între politicile în materie de coeziune, cercetare, inovare și învățământ superior la nivel național și regional, așa cum se afirmă în avizele anterioare ale Comitetului Regiunilor;

37.

susține o interpretare în sens larg a conceptului de inovare, prin extinderea la științele sociale și umane și la interacțiunea fertilă a acestora cu culturile urbane și regionale din localitățile respective;

38.

reafirmă că, în prezent, într-un moment în care UE urmărește să reducă la minimum efectele recesiunii economice actuale și să creeze condițiile pentru relansarea creșterii economice, este important, dată fiind importanța crucială a sistemelor educaționale și de formare pentru Strategia de la Lisabona și pentru Agenda socială reînnoită, să se asigure o platformă de dialog între cele mai importante părți interesate din sistemul educațional și din economie;

39.

salută inițiativa Comisiei de a examina modul în care fondurile structurale ar putea fi folosite pentru a sprijini inițiativele regionale în acest sens;

40.

recunoaște existența potențialului de cooperare dintre întreprinderi și alte segmente ale sistemului educațional, în special nivelul secundar și instituțiile de învățământ profesional, precum și oportunitățile oferite de programele europene în sensul intensificării cooperării dintre ele;

41.

reiterează necesitatea unei implicări mai puternice a reprezentanților publici relevanți, inclusiv a autorităților locale și regionale, în următoarea etapă a Forumului UE pentru dialogul universități-întreprinderi;

42.

consideră că este potrivit ca Forumul UE pentru dialogul universități-întreprinderi să continue să se concentreze pe cooperarea în domeniul învățământului superior;

43.

invită autoritățile locale și regionale să sprijine cooperarea între întreprinderi și universități și să considere universitățile ca vectori de inovare în regiunile respective;

44.

recomandă continuarea activității Forumului UE pentru dialogul universități-întreprinderi prin intermediul ședințelor plenare și seminarelor tematice, al unui spațiu web și al unei implicări mai puternice a reprezentanților relevanți din sfera publică, inclusiv a autorităților regionale, și, eventual, a unor actori din afara UE;

45.

recomandă conceperea unui răspuns eficace la agenda „Noi competențe pentru noi locuri de muncă” și la recesiunea economică și luarea în discuție a următoarelor aspecte: posibile parteneriate de dezvoltare regională, parteneriate cu IMM-urile, diversificarea abordărilor privind învățarea, asigurarea calității și acreditarea;

46.

încurajează Comisia să examineze posibilitățile de sprijinire a unor noi forme de parteneriat structurat între întreprinderi și universități, prin intermediul programelor UE relevante.