27.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 79/19

1.

constată cu îngrijorare că numărul, magnitudinea şi intensitatea dezastrelor din cauze naturale sau provocate direct sau indirect de către om a crescut vizibil în ultimii ani în regiunile Uniunii Europene. Schimbările climatice globale conduc şi la o instabilitate a climei europene şi vor avea drept consecinţă o creştere a fenomenelor meteorologice extreme, care vor prejudicia şi mai mult oamenii, infrastructurile şi mediul;

2.

constată că dezastrele, indiferent de cauză, implică adesea daune considerabile pentru oameni, economie, mediu şi cultură. Aceste daune, precum şi costurile pentru combaterea propriu-zisă a dezastrelor pot depăşi considerabil cheltuielile necesare măsurilor preventive;

3.

ia cunoştinţă de faptul că instrumentele UE stabilite până în prezent în domeniul protecţiei civile (mecanismul comunitar de protecţie civilă, instrumentul financiar pentru protecţie civilă şi Fondul de Solidaritate al UE) privesc, în cadrul ciclului de gestionare a dezastrelor (prevenire, precauţie, apărare, remedierea consecinţelor), în mod preponderent precauţia, apărarea şi remedierea consecinţelor dezastrelor;

4.

sprijină prin urmare obiectivul politic privind elaborarea unei politici comune pentru componenta, prea puţin luată în considerare până acum, de prevenire a dezastrelor şi iniţierea unei ample dezbateri în acest sens. Această strategie trebuie să contribuie la elaborarea unei abordări de ansamblu echilibrate a UE în domeniul protecţiei civile;

5.

împărtăşeşte în această privinţă punctul de vedere al Comisiei conform căruia conceptul de prevenire are un dublu sens: în primul rând - înseamnă prevenirea dezastrelor evitabile şi - în al doilea rând - limitarea consecinţelor dezastrelor inevitabile;

6.

este de părere că dezastrele sunt evenimente bruşte, neaşteptate, care conduc la nivel local sau regional la colapsul structurilor, sistemelor şi funcţiilor publice centrale, în timp ce stările de urgenţă datorate conflictelor, precum şi atacurile teroriste nu se încadrează în această definiţie;

7.

subliniază că, de regulă, dezastrele sunt relativ limitate în spaţiu, însă totodată pot depăşi graniţele administrative şi din acest motiv cooperarea între regiunile care sunt expuse unei ameninţări comune este indispensabilă tocmai în domeniul prevenirii;

8.

menţionează că, în caz de dezastru, în special autorităţile locale şi regionale, fiind nivelul cel mai apropiat de cetăţeni, sunt primele care sunt afectate în mod direct şi la care se face apel, şi prin urmare este necesară participarea amplă a acestora la elaborarea politicilor şi măsurilor de protecţie împotriva dezastrelor;

9.

menţionează, în acest context, că o reacţie cât mai promptă şi directă posibil, de la primele semne de apariţie a unui dezastru, este de o importanţă decisivă pentru limitarea consecinţelor acestuia în orice regiune a UE, indiferent de situarea sa geografică. De aceea şi măsurile de prevenire a dezastrelor trebuie să fie luate la nivelul direct afectat şi capabil să reacţioneze cel mai rapid;

10.

subliniază că, prin urmare, autorităţilor locale, ca şi celor regionale le revine un rol decisiv în prevenirea dezastrelor, date fiind cunoştinţele acestora bazate pe experienţa proprie, despre diferitele condiţii locale şi regionale. Adesea există cunoştinţe de specialitate, însă lipsesc mijloacele financiare pentru realizarea politicilor de prevenire;

11.

recunoaşte, de asemenea, faptul că redactarea şi punerea în aplicare a planurilor de urgenţă ca măsură de prevenire au avut rezultate excelente în cazurile în care această măsură a putut fi aplicată, deşi insuficienţa resurselor financiare reprezintă o piedică semnificativă în calea aplicării acestei politici de prevenire;

12.

din aceste motive, salută explicit solicitarea adresată de Comisia Europeană Comitetului Regiunilor privind prezentarea unor informaţii suplimentare, necesare pentru consolidarea unei politici comunitare de prevenire a dezastrelor naturale şi a celor provocate de om;

13.

împărtăşeşte opinia Comisiei conform căreia o mai bună înţelegere a dezastrelor este, de asemenea, indispensabilă pentru elaborarea unor politici locale şi regionale de prevenire eficiente;

14.

salută prin urmare proiectul Comisiei privind crearea unui inventar cuprinzător al surselor de informaţii existente despre dezastre. Evaluarea informaţiilor deja existente ar trebui să aibă în permanenţă prioritate în raport cu colectarea datelor suplimentare;

15.

menţionează în acest context că atât la nivelul statelor membre, cât şi la nivel european există un bogat material de date despre dezastre, precum şi despre efectele lor economice şi sociale. Ar trebui luate măsuri suplimentare doar în cazul în care se poate demonstra că există un deficit de cunoştinţe datorat lipsei de informaţii sau de date comparabile;

16.

aprobă, de asemenea, propunerea privind crearea unui catalog incluzând cele mai bune practici. Autorităţile locale şi regionale din diferitele state membre dispun de vaste cunoştinţe bazate pe experienţă în domeniul prevenirii dezastrelor, care ar trebui să devină accesibile pe bază de reciprocitate, precum şi în mod general (1);

17.

îşi exprimă însă scepticismul cu privire la faptul că abordările sectoriale din diferitele acte legislative, cum ar fi Directiva privind inundaţiile sau Directiva Seveso, pot fi aplicate cu folos la nivel general. În funcţie de condiţiile geografice, climatice şi geomorfologice se conturează situaţii foarte diferite din punctul de vedere al pericolelor legate de diferitele tipuri de dezastre. Prin urmare, aplicarea uniformă a unui singur instrument de prevenire pentru toate situaţiile cu greu poate asigura împotriva tuturor riscurilor;

18.

consideră că inventarierea liniilor directoare naţionale existente privitoare la cartografierea pericolelor şi riscurilor şi difuzarea rezultatelor acestui bilanţ către statele membre pot îmbunătăţi comparabilitatea la nivel european a pericolelor şi riscurilor. Un astfel de bilanţ ar putea fi util în special pentru statele membre care nu dispun încă de obiective naţionale în materie de cartografiere a pericolelor şi riscurilor;

19.

subliniază totuşi că posibilele linii directoare care ar fi elaborate pe această bază pot avea doar caracter de recomandare. Pe de o parte, acestea nu trebuie de ducă la o reorganizare costisitoare a inventarului de hărţi deja existent în statele membre şi, pe de altă parte, având în vedere particularităţile locale şi regionale, statele membre trebuie să păstreze capacitatea de a-şi stabili propriile priorităţi;

20.

salută priorităţile stabilite la implementarea celui de-al 7-lea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică în domeniul prevenirii dezastrelor. Activităţile de cercetare finanţate din fonduri comunitare reprezintă o completare utilă a eforturilor corespunzătoare din statele membre;

21.

aprobă extinderea propusă de Comisie a programului deja existent privind „experienţa acumulată” în cadrul mecanismului comunitar de protecţie civilă la prevenirea dezastrelor;

22.

este convins că o abordare comunitară în privinţa prevenirii dezastrelor ar trebui să includă şi o expertiză reciprocă a statelor membre afectate de dezastre de acelaşi tip, care se produc în mod repetat. Astfel de proceduri (aşa-numitele evaluări inter pares – peer reviews), precum şi difuzarea rezultatelor pot contribui la instituirea unor mecanisme eficiente de prevenire a dezastrelor în toate statele membre;

23.

declară în continuare că chestiunile legate de prevenirea dezastrelor trebuie să joace un rol important în programele de formare şi în cursurile naţionale privind prevenirea dezastrelor. Aceste programe de formare ale statelor membre pentru specialiştii din politică şi administraţie ar putea fi completate în caz de nevoie cu cursuri la nivelul comunitar;

24.

subliniază cu privire la sensibilizarea opiniei publice în general că, în ceea ce priveşte măsurile de informare privind riscurile de dezastru şi planurile corespunzătoare de măsuri, trebuie să se acorde o atenţie specială copiilor, persoanelor vârstnice şi persoanelor cu mobilitate redusă. Astfel de acţiuni de informare ar trebui să includă măsurile individuale preventive şi de urgenţă şi numărul european unic pentru apeluri de urgenţă „112”, precum şi să abordeze posibilităţile de acţiune ale celor afectaţi (de exemplul evitând să împiedice forţele de intervenţie şi cooperând în cazul evacuării);

25.

este în continuare de părere că ar trebui promovată o strânsă cooperare şi concertare între actorii implicaţi în stabilirea şi aplicarea măsurilor care pot influenţa durabil prevenirea dezastrelor. Prevenirea dezastrelor necesită o abordare multidimensională şi previzională, care trebuie să conecteze cele mai diferite niveluri de acţiune ale actorilor publici şi privaţi, pentru a-şi atinge deplina eficienţă;

26.

subliniază în acest context că răspunderea de a organiza cooperarea şi concertarea între toate părţile implicate îi revine fiecărui stat membru, în funcţie de distribuţia competenţelor sale. Importanţa angajamentului voluntar şi a organizaţiilor corespunzătoare ar trebui să fie apreciată în mod special;

27.

prin urmare, apreciază în principiu pozitiv intenţia Comisiei de a crea o reţea europeană a reprezentanţilor tuturor organismelor de resort în scopul unei mai bune coordonări. Ar trebui însă examinat în ce măsură acest obiectiv poate fi îndeplinit prin mai buna coordonare sau fuziunea reţelelor deja existente şi intensificarea cooperării, fără a se crea noi structuri suplimentare;

28.

regretă absenţa din propunerea Comisiei a unor măsuri suplimentare de intensificare în special a schimbului transfrontalier de informaţii, de experienţe şi bune practici. Un astfel de schimb intensiv ar trebui să aibă loc în special între autorităţile locale şi regionale din state învecinate care pot deveni victima unor dezastre transfrontaliere, ca de exemplu inundaţiile, precum şi între state membre care sunt afectate frecvent de dezastre de acelaşi tip, cum ar fi incendiile forestiere;

29.

face referire la iniţiativa INTERREG, care s-a dovedit foarte eficientă în ceea ce priveşte schimbul de bune practici în domeniul prevenirii dezastrelor naturale tocmai în contextul transfrontalier. Înfiinţarea grupărilor europene pentru cooperare teritorială (GECT) poate îmbunătăţi şi mai mult realizarea măsurilor de prevenire a dezastrelor în domeniile bazelor de date comune, exerciţiilor, evaluării riscurilor şi sistemelor de avertizare timpurie, precum şi ale transferului de tehnologie şi schimbului de experţi;

30.

îndeamnă la crearea unui inventar al instrumentelor comunitare deja existente care pot fi luate în considerare pentru sprijinirea măsurilor de prevenire a dezastrelor, precum şi la înregistrarea într-un catalog a măsurilor de prevenire pentru care pot fi deja solicitate fonduri UE. Ambele măsuri sunt adecvate într-un înalt grad pentru a conferi o nouă greutate ideii de prevenire în cadrul protecţiei civile şi la nivelurile de guvernare inferioare. În special, posibilităţile de sprijin financiar pentru programele, exerciţiile şi acţiunile de formare transfrontaliere ar trebui să se bucure de o atenţie specială în acest context;

31.

evidenţiază faptul că, prin aceste măsuri, pot fi obţinute pe termen scurt, deja în cadrul perspectivei financiare 2007-2013, îmbunătăţiri considerabile în domeniul prevenirii dezastrelor. Pe termen mediu, prin îmbunătăţirea accesului la ajutoarele financiare deja existente s-ar putea garanta o utilizare mai eficientă şi eficace a fondurilor chiar şi fără mărirea bugetului total destinat protecţiei civile;

32.

îşi exprimă reticenţa cu privire la abordarea anumitor aspecte privind prevenirea dezastrelor în Directiva 85/337/CEE a Consiliului privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului şi în Directiva Seveso 1996/82/CE. În vederea evitării unor sarcini birocratice suplimentare, trebuie împiedicată supraîncărcarea procedurilor deja existente. Pentru a preveni eficient dezastrele, trebuie acordată prioritate măsurilor cu destinaţie precisă şi celor coordonate, de la nivel local şi regional, mai degrabă decât extinderii uniforme a procedurilor administrative şi de autorizare;

33.

sprijină Comisia în eforturile sale de a încuraja includerea dispoziţiilor europene comune în materie de proiectare a clădirilor şi construcţiilor civile („Eurocode 8”) în regulamentele naţionale de planificare. Efectele celor mai diferite scenarii de dezastru şi numărul victimelor posibile pot fi diminuate considerabil în special prin intermediul unor standarde îmbunătăţite ale clădirilor;

34.

încurajează în acest context Comisia să acorde prevenirii dezastrelor un loc central şi în cadrul viitoarele iniţiative de cooperare cu ţări terţe;

35.

reaminteşte că protecţia populaţiei împotriva dezastrelor reprezintă o sarcină care la origine revine statelor membre şi nivelului local şi regional al acestora şi că multe state membre dispun deja la scară largă de politici naţionale de prevenire a dezastrelor. Toate eforturile de îmbunătăţire a prevenirii dezastrelor trebuie să se bazeze în continuare pe principiile solidarităţii, cooperării, coordonării şi sprijinului între aceste niveluri;

36.

se aşteaptă ca UE să sprijine eficient, cu respectarea principiului subsidiarităţii, în special statele membre şi regiunile afectate în mod repetat de dezastre naturale, pentru a elabora şi a implementa gradual măsuri proprii de prevenire. Măsurile comunitare trebuie să ofere sprijin pentru ca acestea să poată depăşi situaţiile dificile prin propriile mijloace;

37.

îndeamnă instituţiile UE să încurajeze şi să sprijine, prin intermediul instrumentelor existente, măsurile preventive, constând, de exemplu, în redactarea şi punerea în aplicare a diverselor planuri de urgenţă ale autorităţilor locale regionale;

38.

salută prin urmare faptul că abordarea comunitară propusă de Comisiei în privinţa prevenirii dezastrelor trebuie să se bazeze pe structurile existente, să completeze măsurile naţionale şi să se concentreze pe domenii în care este nevoie de o abordare comună pentru prevenirea eficientă a dezastrelor;

39.

în sfârşit, îşi reiterează apelul (2) către Comisia Europeană, Parlamentul European şi Consiliu de a ţine seama de punctele de vedere ale autorităţilor locale şi regionale la planificarea oricărei iniţiative în materie de prevenire a dezastrelor şi de a asigura un mecanism eficient de consultare prealabilă a persoanelor direct responsabile de gestionarea dezastrelor.