25.9.2008

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 244/4

---

RAPORTUL COMISIEI

Siguranța aeronavelor țărilor terțe care utilizează aeroporturile comunitare (Raport privind punerea în aplicare a Directivei 2004/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/C 244/03)

1.   INTRODUCERE

Încă de la creare, în 1966, sub auspiciile Conferinței Europene a Aviației Civile (CEAC) în asociere cu Autoritățile aeronautice unite (Joint Aviation Authorities — JAA), Programul de evaluare a securității aeronavelor străine (safety assessment of foreign aircraft — SAFA) s-a dovedit a fi tot mai mult în avangarda acțiunilor menite să consolideze siguranța aeronautică la nivel european și, de asemenea, în plan internațional. A realizat acest lucru în pofida limitelor inerente ale programului, cum ar fi resursele umane și tehnice, precum și caracterul restrictiv al inspecției la sol — componenta primordială a programului.

Încă de la începuturile sale, programul SAFA a fost susținut pe deplin de către Comunitatea Europeană (CE) care a participat activ la acest program atât prin aderarea la Comitetul director al SAFA cât și prin finanțarea pusă la dispoziția JAA de către Comisia Europeană.

În cadrul strategiei globale a Comunității de a stabili și menține un nivel ridicat și unitar al siguranței aeronautice în Europa, la 21 aprilie 2004 Comunitatea a adoptat Directiva 2004/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind siguranța aeronavelor țărilor terțe care utilizează aeroporturile comunitare (1), denumită „Directiva SAFA”.

Obligațiile comunitare ale statelor membre rezultate din prezenta directivă ar putea fi îndeplinite, în mare măsură, prin participarea lor la Programul SAFA al CEAC — a cărui gestionare a fost delegată JAA — cu toate acestea, programul nu are la bază o prevedere legală europeană cu caracter de obligativitate, ci angajamentul directorilor generali ai statelor membre care participă la CEAC. Inspecțiile aeronavelor „străine” vizau acele aeronave care nu sunt utilizate sau exploatate sub controlul autorității competente din statul în care are loc inspecția.

Până în prezent participarea acestora la programul SAFA al CEAC a fost „voluntară”, însă Directiva 2004/36/CE a introdus obligația clară ca statele membre ale Uniunii Europene (UE) să inspecteze aeronavele țărilor terțe care aterizează pe aeroporturile lor și să participe la strângerea și schimbul de informații privind inspecțiile la sol efectuate. În acest caz, prin „aeronavă a unei țări terțe” se înțelege o aeronavă care nu este utilizată sau exploatată sub controlul unei autorități competente dintr-un stat membru al UE, cu toate că directiva nu interzice în niciun fel statelor membre ale UE să inspecteze aeronave ale altor state membre.

Articolul 13 din Directiva SAFA cere Comisiei să raporteze Parlamentului European și Consiliului până la 30 aprilie 2008 cu privire la aplicarea prezentei directive. În plus, directiva precizează că raportul Comisiei ar trebui însoțit, dacă este necesar, de propuneri de revizuire a directivei. Scopul principal al raportului este de a arăta în ce măsură a fost îndeplinit obiectivul directivei și în ce măsură a contribuit punerea acesteia în aplicare la creșterea siguranței aeronautice în Europa.

Pentru a plasa această dezbatere în context, prezentul raport descrie și evaluează, de asemenea, schimbările privind gestionarea și dezvoltarea programului SAFA din 2004 până în prezent, urmărind să identifice în ce măsură cadrul normativ al directivei a contribuit la producerea acestor modificări. Această activitate cantitativă și calitativă a necesitat o inventariere detaliată a măsurilor adoptate sau prevăzute în programul legislativ al Comisiei.

2.   PUNERE ÎN APLICARE

Aspecte juridice

Directiva 2004/36/CE a oferit statelor membre un termen de doi ani pentru introducerea măsurilor naționale de transpunere a dispozițiilor acesteia. Termenul prevăzut pentru UE-15 la articolul 11 din directivă era 30 aprilie 2006, însă pentru punerea în aplicare a directivei de către cele zece state noi care au aderat la Uniune la 1 mai 2004 au fost stabilite perioade de tranziție.

În conformitate cu tabelul 1 de mai jos, cu toate că multe state membre nu au introdus la timp măsurile de transpunere corespunzătoare, statele membre nu au avut probleme majore la punerea în aplicare a dispozițiilor directivei — cu două excepții minore. Acest lucru s-a datorat în mare măsură faptului că obligațiile principale prevăzute de directivă erau îndeplinite într-o proporție semnificativă datorită participării la Programul SAFA al CEAC.

Tabelul 1

Transpunerea de către statele membre

Stat membru	Termen de transpunere	Categorii de termene	Inițierea procedurii de încălcare a termenelor în caz de necomunicare	Stadiul actual
Austria	30.4.2006	Termen normal	X	Caz închis la 27.6.2007
Belgia	30.4.2006	Termen normal
Bulgaria	1.1.2007	Termen normal
Cipru	30.4.2006	Perioadă de tranziție
Republica Cehă	30.4.2006	Perioadă de tranziție	X	Caz închis la 12.10.2006
Danemarca	30.4.2006	Termen normal	X	Caz închis la 12.10.2006
Irlanda	30.4.2006	Termen normal	X	Caz închis la 11.12.2007
Estonia	30.4.2006	Perioadă de tranziție
Finlanda	30.4.2006	Termen normal
Franța	30.4.2006	Termen normal	X	Caz închis la 21.3.2007
Germania	30.4.2006	Termen normal	X	Caz închis la 12.10.2006
Grecia	30.4.2006	Termen normal	X	Caz închis la 17.10.2007
Ungaria	30.4.2006	Perioadă de tranziție	X	Caz închis la 27.6.2007
Italia	30.4.2006	Termen normal	X	Caz închis la 31.1.2008
Letonia	30.4.2006	Perioadă de tranziție	X	Caz închis la 12.10.2006
Lituania	30.4.2006	Perioadă de tranziție
Luxemburg	30.4.2006	Termen normal	X	Directivă netranspusă, astfel cum se arată în hotărârea Curții Europene de Justiție din 1.4.2008
Malta	30.4.2006	Perioadă de tranziție	X	Caz închis la 27.6.2007
Țările de Jos	30.4.2006	Termen normal	X	Caz închis la 12.12.2006
Polonia (2)	30.4.2006	Perioadă de tranziție	X	Nu s-a încheiat examinarea cazului (trimis la Curtea Europeană de Justiție în data de 28.11.2007)
Portugalia	30.4.2006	Termen normal
România	1.1.2007	Termen normal
Slovacia	30.4.2006	Perioadă de tranziție
Slovenia	30.4.2006	Perioadă de tranziție	X	Caz închis la 12.12.2006
Spania	30.4.2006	Termen normal
Suedia	30.4.2006	Termen normal	X	Caz închis la 12.12.2006
Regatul Unit	30.4.2006	Termen normal	X	Caz închis la 12.10.2006

Aspecte operaționale

În aproape toate statele membre numărul de zboruri efectuate este mai mare decât capacitățile de inspecție. Acest fapt înseamnă că în cadrul inspecțiilor la sol prevăzute de programul SAFA sunt posibile numai controale prin sondaj. Prin urmare, acestea au fost organizate fie în mod aleatoriu, fie conform unor informații relevante, în temeiul cărora este posibil să se decidă ca inspecția (a se vedea punctul 5.2 de mai jos) să fie bazată pe anumite criterii — de exemplu, analiza periodică a bazei de date de către Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (European Aviation Safety Agency — AESA) sau recomandările Comisiei Europene ori politicile și prioritățile naționale.

3.   EFECTELE DIRECTIVEI

În primul rând, Directiva 2004/36/CE a stabilit drept obligație legală pentru statele membre inspecția aeronavelor țărilor terțe care utilizează aeroporturile comunitare.

În al doilea rând, directiva a introdus o abordare armonizată cu privire la aplicarea eficientă în Comunitate a standardelor internaționale de siguranță prin armonizarea normelor și procedurilor de inspecție la sol a aeronavelor din țările terțe care aterizează pe aeroporturile din Comunitate. De asemenea, în acest context se pune baza pentru facilitarea formării profesionale armonizate a inspectorilor și a personalului care participă la program, elaborarea procedurilor și propunerilor de îmbunătățire a programului și a instrumentelor acestuia, precum și pentru raportarea informațiilor colectate.

În plus, directiva:

—	a avut o contribuție certă la creșterea semnificativă a numărului de inspecții la sol organizate în ultimii ani de către statele membre în cadrul programului SAFA (a se vedea tabelul 2 de mai jos),

—	a promovat și a facilitat schimbul de informații din domeniul siguranței aviației dintre statele membre împreună cu Comisia și cu AESA, precum și cu autoritățile aviației civile și organizațiile internaționale,

—	a fost recunoscută drept un instrument de descurajare tot mai eficient pentru operatorii de zbor care utilizează aeroporturile Comunității, dar sunt considerați drept potențial pericol din punct de vedere al normelor de siguranță.

În plus, punerea fermă în aplicare a directivei s-a dovedit a fi elementul cheie pe care s-a întemeiat stabilirea, prin Regulamentul (CE) nr. 2111/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (3), a listei de transportatori aerieni care fac obiectul unei interdicții de operare în Comunitate, denumită în mod curent „lista neagră”.

Într-adevăr, după intrarea în vigoare a regulamentului menționat, rapoartele de inspecție la sol SAFA și înregistrarea de către statele membre a acțiunilor ulterioare de consolidare au dobândit o importanță majoră, fiind un criteriu fundamental în investigațiile al căror rol este de a se formula propuneri de operatori care să fie incluși în „lista neagră” și, în final, înscrierea unor transportatori pe „lista neagră” a Comunității.

Tabelul 2

Număr de inspecții SAFA defalcate pe țară și pe ani

Statele membre UE 2002-2007

		2002	2003	2004	2005	2006	2007	Total rapoarte
1	Belgique/België	104	92	74	73	84	100	527
2	България				7			7
3	Česká republika	32	28	18	39	40	24	181
4	Danmark	51	50	50	60	60	60	331
5	Deutschland	1 065	992	840	793	786	845	5 321
6	Eesti	10	6	11	18	30	31	106
7	Éire/Ireland	45	52	50	41	59	24	271
8	Ελλάδα	28	3	7	44	105	182	369
9	España	50	4	43	368	1 518	1 513	3 496
10	France	1 129	1 277	1 536	1 468	1 888	2 357	9 655
11	Italia			625	879	854	883	3 241
12	Κύπρος/Kıbrıs					2	9	11
13	Latvija		4	2	3	2	21	32
14	Lietuva	3	1	7	21	24	14	70
15	Luxembourg	4		4	15		2	25
16	Magyarország	2	2	9	36	8	3	60
17	Malta		4	9	13	10	9	45
18	Nederland	113	154	182	243	267	277	1 236
19	Österreich					42	243	285
20	Polska	60	25	111	141	115	135	587
21	Portugal		9	35	100	39	22	205
22	România	28	40	35	108	104	133	448
23	Slovenija	5	8	6	8	8	18	53
24	Slovensko	12	7	4		6	12	41
25	Suomi/Finland	24	7	51	56	113	125	376
26	Sverige	54	52	60	62	102	101	431
27	United Kingdom	194	213	224	197	251	233	1 312
	Total	3 013	3 030	3 993	4 793	6 517	7 376	28 722

4.   EXERCITAREA COMPETENȚEI COMUNITARE ȘI TRANSFERUL CĂTRE AESA

La cea de a 125-a întâlnire a directorilor generali de la CEAC, statele membre CEAC au discutat viitorul programului SAFA și au convenit cu privire la principiul transferării acestuia către instituțiile Comunității (și anume, Comisia Europeană și AESA), fiind subliniată necesitatea de a se reține dimensiunea pan-europeană a programului prin stabilirea unui mecanism care să permită participarea în continuare la programe a statelor participante la CEAC, din afara UE.

Un prim pas concret în această direcție a fost făcut prin punerea în aplicare (printr-o procedură de comitologie prevăzută de articolul 8 din Directiva 2004/36/CE) a Regulamentului (CE) nr. 768/2006 al Comisiei (4). Acest regulament a prevăzut transferul către AESA a misiunilor cuprinse în programul SAFA (până în prezent desfășurat sub conducerea JAA), incluzând în primul rând responsabilitatea de a gestiona baza de date SAFA — componenta centrală a programului — împreună cu alte activități complementare menite să asigure normele comune pentru desfășurarea inspecțiilor la sol și a activităților de formare în domeniu.

Acest transfer a fost realizat treptat în cursul anului 2006 și încheiat la finele aceluiași an. Comisia ia notă cu satisfacție de faptul că procesul de tranziție a fost coordonat în cele mai bune condiții între cele două entități, dobândind astfel o semnificație în plus dacă se ține seama de obstacolele de natură practică, tehnică și logistică pe care le presupune efectuarea unui asemenea transfer în condițiile reducerii la minim a continuității globale a sistemului SAFA.

4.1.   1 ianuarie 2007 — Programul SAFA al Comunității Europene (CE)

Prin urmare, de la 1 ianuarie 2007, responsabilitatea deplină privind gestionarea și dezvoltarea în continuare a Programului SAFA al Comunității Europene (CE) a fost transferată Comisiei Europene, asistată de AESA.

Participarea continuă a statelor din afara UE, participante la CEAC, prin urmare dimensiunea pan-europeană a programului, a fost asigurată prin semnarea unui acord de cooperare între fiecare stat din afara UE, participant la CEAC, și AESA, cu privire la strângerea și schimbul de informații privind siguranța aeronavelor care utilizează aeroporturile comunitare și aeroporturile de pe teritoriul fiecărui stat în parte.

La programul SAFA al CE participă statele UE-27, prin urmare, în prezent, programul SAFA al CE cuprinde 42 de state participante: Albania, Armenia, Austria, Azerbaijan, Belgia, Bosnia-Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Elveția, Estonia, Finlanda, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Republica Moldova, Monaco, Țările de Jos, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Turcia, Ucraina, Ungaria, Regatul Unit.

Ca și predecesorul său, CEAC/JAA, în conformitate cu principiul fundamental al Programului SAFA al CE, în fiecare stat semnatar al programului SAFA, aeronavele („țărilor terțe”, din perspectiva UE sau „străine” pentru statele din afara UE participante la CEAC) pot face obiectul unei inspecții la sol. Aceste inspecții au în vedere, în principal, documentele și manualele aeronavei, licențele echipajului de zbor, starea în care se prezintă aeronava, precum și prezența și starea echipamentului obligatoriu pentru siguranța cabinei comandantului. Referințele privind aceste inspecții sunt prevăzute de Standardele Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI), anexele 1 (Licențele de zbor ale personalului), 6 (Exploatarea aeronavelor) și 8 (Navigabilitatea aeronavelor). Aceste verificări se desfășoară în conformitate cu o procedură comună tuturor statelor participante. În continuare, rezultatele acestor verificări fac obiectul unor rapoarte care respectă, de asemenea, un format comun. În cazul în care se constată nereguli semnificative, transportatorul și autoritatea aeronautică respectivă (statul transportatorului sau statul de înmatriculare) sunt contactate pentru a se stabili măsuri corective care urmează a fi adoptate nu numai cu privire la aeronava inspectată, ci și cu privire la alte aeronave care ar putea fi afectate în cazul unor disfuncții de natură generică. Toate datele prevăzute în rapoarte, precum și informațiile suplimentare (de exemplu, lista acțiunilor întreprinse și finalizate ca urmare a inspecției) sunt centralizate într-o bază de date informatizată, creată și gestionată de AESA la Köln, în Germania.

Principalele caracteristici ale programului SAFA al CE pot fi rezumate după cum urmează:

—	este aplicat de către toate cele 42 de state europene participante la programul SAFA,

—	diseminarea pe scară amplă a rezultatelor inspecțiilor, prin intermediul bazei de date centralizate,

—	abordare de jos în sus — în sensul că programul este axat, în esență, pe inspecția la sol a aeronavei,

—	obiectivul intrinsec al programului este controlul în materie de conformitate cu standardele OACI, aplicabile în mod obișnuit tuturor aeronavelor inspectate la nivel internațional.

Structura operațională

În conformitate cu prevederile Directivei 2004/36/CE și cu Regulamentul (CE) nr. 768/2006 de punere în aplicare, structura operațională a programului cuprinde două organisme principale:

—

Comitetul pentru siguranța aviației, stabilit prin Regulamentul (CEE) nr. 3922/1991 al Consiliului: prima componentă de funcționare pe care se întemeiază Comisia pentru adoptarea măsuri armonizate de aplicare pentru Directiva 2004/36/CE în vederea creșterii eficienței Programului SAFA al CE, în special regimul inspecțiilor/raportărilor, în conformitate cu dispozițiile articolelor 8 și 12 din directiva menționată,

—

AESA: a doua componentă de funcționare ce oferă Comisiei și Comitetului pentru siguranța aviației, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 768/2006 — în plus față de îndeplinirea unor atribuții operaționale conexe bazei de date —, propuneri pentru îmbunătățirea și dezvoltarea în continuare a Programului SAFA al CE, concomitent cu o analiză periodică (cu ajutorul unor instrumente analitice corespunzătoare) a informațiilor rezultate din rapoarte, ce vor fi incluse în baza de date.

De asemenea, Comisia a înființat — sub auspiciile Comitetului pentru siguranța aeronautică — un Grup de conducere european pentru Programul SAFA (GCEPS), alcătuit din reprezentanți ai tuturor celor 42 de state participante. În afară de participarea unor experți naționali cu rol consultativ solicitați de Comisie și/sau de către Comitetul pentru siguranța aeronautică, acest grup reprezintă un mijloc major de comunicare între Comunitate și statele participante din afara UE, ceea ce pune și mai mult în evidență angajamentul declarat al Comisiei de a menține și consolida dimensiunea paneuropeană a programului.

5.   CONSOLIDAREA PROGRAMULUI SAFA AL CE

Analizând experiența dobândită după intrarea în vigoare a Directivei 2004/36/CE, legătura sa inextricabilă cu Regulamentul (CE) nr. 2111/2005 referitor la „lista neagră”, precum și transferul Programului SAFA, în integralitatea sa, în domeniul de competență al Comisiei — neprevăzută la data adoptării directivei — se constată imediat că directiva menționată a necesitat o revizuire urgentă, astfel încât să asigure funcționarea armonioasă a programului și dezvoltarea lui în continuare.

Prin urmare, în cursul anului 2007, Comisia a prezentat două propuneri de instrumente legislative noi care să abordeze procedurile inspecțiilor la sol și, respectiv, stabilirea unei liste de inspecții, în ordinea priorității lor, efectuate de statele membre (a se vedea punctele 5.1 și 5.2 de mai jos). În urma unei ample discuții cu Comitetul pentru siguranța aviației și a examinării textelor finale de către Parlamentul European, noile instrumente legislative au fost adoptate de către Comisie la data de 16 aprilie 2008 (5).

Alte eventuale îmbunătățiri și dezvoltări viitoare ale programului sunt explicate la punctele 5.3 și 5.4 de mai jos.

5.1.   Directiva Comisiei de modificare a anexei II din Directiva 2004/36/CE

În forma în care a fost adoptată inițial, anexa II la Directiva 2004/36/CE a conținut doar criterii cu un caracter foarte general, prezentând cadrul amplu pentru stabilirea unui set mai cuprinzător de proceduri privind desfășurarea și raportarea ulterioară de către statele membre a inspecțiilor la sol.

Dintr-o altă perspectivă conexă, ținând seama de importanța crescândă pe care Comisia o acordă rezultatelor inspecțiilor la sol efectuate în aplicarea programului SAFA pentru a decide de a include sau nu un transportator pe „lista neagră” a Comunității, s-a considerat necesar să se modifice anexa în cauză pentru a se conferi valoare juridică (și forță executorie) elementelor fundamentale care stau la baza procedurilor armonizate pentru desfășurarea inspecțiilor la sol și întocmirea rapoartelor de către statele membre. În acest sens, anexa modificată a directivei răspunde mai multor cerințe identificate în lunile precedente, și anume:

1.

necesitatea introducerii în anexă a elementelor fundamentale ale unui manual referitor la procedurile de inspecție la sol în cadrul Programului SAFA al CE, care să includă numai dispozițiile considerate absolut necesare pentru ca acestea să devină obligatorii pentru statele membre (prin includerea lor în anexa II din directivă); necesitatea ca directiva să fie aplicabilă, de asemenea, pentru statele participante din afara UE, prin intermediul acordurilor de cooperare cu AESA. Aceste elemente fundamentale se referă la: — criteriile de calificare și cerințele de formare a inspectorilor SAFA, — standarde de siguranță în domeniu, care sunt primordiale pentru Programul SAFA al CE, — procedurile de inspecție, — clasificarea constatărilor, — acțiunile complementare ce urmează a fi întreprinse în funcție de diferitele concluzii desprinse din inspecțiile la sol;

2.	necesitatea ca „lista de control SAFA”, ce face parte din anexa inițială, să fie înlocuită cu „procedurile SAFA” actualizate;

3.

necesitatea introducerii unei dispoziții speciale care să oblige toate statele participante să respecte un termen maxim de 15 zile lucrătoare între data inspecției la sol și introducerea în baza de date centralizată a constatărilor din raportul de inspecție, astfel încât să sporească precizia și pertinența analizei pe care AESA o întreprinde cu regularitate de AESA cu privire la rapoartele ale căror constatări sunt introduse în baza de date;

4.	necesitatea de a se stabili un model standard de „Act constatator privind inspecția”, o parte din acest act urmând a fi predată personalului competent al aeronavei inspectate, pe baza semnăturii pentru confirmare de primire;

5.	necesitatea de a se reformula unele părți din textul original, astfel încât anexa să fie mai clară și mai inteligibilă.

AESA se angajează să completeze elementele fundamentale în anexa modificată, prin întocmirea unor documente orientative care să fie puse în aplicare de către statele membre. În acest scop, AESA stabilește o procedură transparentă de consultare a statelor membre, pe baza expertizei autorităților aeronautice de reglementare din statele membre și prin asocierea, dacă este necesar, a experților din domeniu propuși de părțile interesate. În acest scop, EASA poate institui un grup de lucru.

5.2.   Regulamentul Comisiei de punere în aplicare a Directivei 2004/36/CE cu privire la stabilirea unei liste de priorități în materie de inspecție la sol a aeronavelor care utilizează aeroporturile comunitare

Comisia și-a reafirmat în repetate rânduri angajamentul de a utiliza în mod optim toate instrumentele de care dispune pentru strângerea de informații privind siguranța aviației, în vederea eficientizării la maxim a resurselor limitate de care dispune în cadrul programului comunitar SAFA. În acest scop, măsura abilitează Comisia de a solicita în mod formal „direcționarea calitativă” a inspecțiilor, prin stabilirea unei priorități a inspecțiilor la sol efectuate de statele membre la anumiți subiecți, identificați pe baza unui set de criterii (prevăzute de regulament) ca fiind susceptibili de nereguli din punct de vedere al normelor de siguranță.

Comisia consideră că această măsură ar trebui să țină sub control în mod rezonabil caracterul aleatoriu al programului SAFA de inspecție la sol, prin sprijinul pentru o mai bună identificare a subiecților cu potențial de risc, precum și prin facilitarea strângerii de date ulterioare referitoare la astfel de subiecți; de asemenea, există posibilitatea ca măsura să aibă drept rezultat prezentarea unor cazuri mai bine definite, ce vor face obiectul unei decizii în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2111/2005 referitor la „lista neagră”.

5.3.   „Direcționarea cantitativă”

Din tabelul 2 de mai sus (a se vedea pagina 7) rezultă că numărul global de inspecții la sol SAFA întreprinse în Comunitate s-a dublat din 2001 până în prezent, însă cantitatea inspecțiilor la sol din fiecare țară diferă enorm de la un stat membru la altul.

Recunoscând pe deplin diferențele globale și de aceeași amploare existente, în multe cazuri, la nivelul resurselor umane și materiale de care dispun statele membre, Comisia consideră totuși că indiferent de resursele de care dispun, numeroase state membre înregistrează o activitate la limita acceptabilității din punct de vedere al inspecțiilor anuale. Pentru fiecare stat membru în parte, se are în vedere:

—	numărul exact de inspecții în sine,

—	numărul de inspecții efectuate raportat la volumul de trafic către/din fiecare stat membru.

În acest context, Comisia a reiterat în repetate rânduri că situația trebuie ameliorată. Comisa examinează în continuare, împreună cu AESA și cu statele membre, modalitatea de a stabili un număr minim de inspecții pe care fiecare stat membru trebuie să le efectueze anual, în mod evident pe baza unor parametri diverși, cum ar fi numărul de zboruri, de aeroporturi internaționale, intensitatea controalelor efectuate anterior în alte state membre etc.

5.4.   Extinderea competențelor AESA — Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentul European și al Consiliului

La 20 februarie 2008, Consiliul și Parlamentul European au adoptat Regulamentul (CE) nr. 216/2008 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții Europene de Siguranță a Aviației și de abrogare a Directivei 91/670/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1592/2002 și a Directivei 2004/36/CE (6) (denumit în continuare „Regulamentul AESA”). Dispozițiile regulamentului prevăd înlocuirea Directivei 2004/36/CE (și a normelor aferente de punere în aplicare) cu un ansamblu de norme adoptate în aplicarea Regulamentului AESA, după cum urmează:

Articolul 10 din regulament — intrat în vigoare la 8 aprilie 2008 — prevede măsuri acoperite anterior de Directiva 2004/36/CE. În plus, articolul 10 alineatul (5) prevede că măsurile de punere în aplicare referitoare la acest articol pot fi adoptate prin procedura de comitologie [„… în conformitate cu procedura de reglementare cu control la care se face referire în articolul 65 alineatul (4) din regulament”].

Mai mult, articolul 69 din regulament prevede că Directiva 2004/36/CE se abrogă de la data intrării în vigoare a măsurilor de punere în aplicare la care se referă articolul 10 alineatul (5) din regulament, fără a aduce atingere normelor de punere în aplicare menționate la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2004/36/CE.

În fine, principiile enunțate la articolul 10 se aplică numai cu începere de la data prevăzută de normele de punere în aplicare, dar cel târziu până la 8 aprilie 2012.

6.   RAPORTUL CONSOLIDAT AL SAFA (7)

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2004/36/CE prevede că în fiecare an Comisia va publica un raport consolidat informativ care va fi pus la dispoziția publicului și a părților interesate din industrie, care va conține o analiză a tuturor informațiilor primite prin intermediul rapoartelor inspecțiilor la sol ale aeronavelor care utilizează aeroporturile comunitare. Analiza ar trebui să fie simplă, ușor de înțeles și să arate dacă există un risc de siguranță crescut pentru pasagerii aerieni. Sursa informațiilor cuprinse în această analiză ar trebui să rămână confidențială.

În acest sens, un prim raport consolidat a fost adoptat și publicat de Comisie în februarie 2008, în care sunt analizate rezultatele inspecțiilor la sol efectuate în intervalul 30 aprilie 2006-31 decembrie 2006. În 2008, raportul va fi întocmit în etape și va acoperi un an complet (ulterior va exista un raport anual), acoperind perioada dintre 1 ianuarie și 31 decembrie 2007 — primul an complet după transferul de responsabilitate pentru gestionarea și dezvoltarea programului SAFA de la CEAC și JAA în domeniul de competență al Comunității.

Comisia consideră că, pentru creșterea transparenței și responsabilității în ceea ce privește toți actorii implicați în program și menționați într-un asemenea document, precum și vizavi de Parlamentul European și opinia publică în general, constrângerile impuse de articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2004/36/CE ar trebui reduse, astfel încât rapoartele anuale menționate să poată oferi informații mai precise cu privire la nivelul de securitate al diferiților actori implicați.

7.   CONCLUZII

Pe baza experienței dobândite în urma inspecțiilor SAFA efectuate în ultimi ani, rezultă că aceste inspecții oferă o imagine generală asupra siguranței transportatorilor străini. Cu toate acestea, imaginea oferită este limitată, în sensul că nu generează un tablou complet al siguranței prezentate de o anumită aeronavă sau de un anumit transportator. Aceasta se explică prin faptul că anumite aspecte sunt greu de evaluat în timpul unei inspecții (de exemplu, gestionarea resurselor de personal, situația completă a navigabilității etc.), dat fiind timpul limitat de efectuare a inspecției și, în consecință, nivelul limitat al detalierii în timpul inspecțiilor.

O evaluare completă a unei anumite aeronave sau a unui anumit transportator poate fi obținută numai prin supravegherea continuă de către autoritatea aeronautică responsabilă (statul transportatorului sau statul de înmatriculare). Astfel, informațiile obținute prin programul comunitar SAFA sunt cu adevărat utile, în sensul că:

—

aceste informații reprezintă în esență un instrument preventiv care ajută la identificarea posibilelor tendințe negative în materie de securitate. Astfel, un număr ridicat și/sau recurent de constatări privind un anumit transportator este un foarte bun indicator al unor deficiențe structurale potențiale, atât în ceea ce privește gestionarea controlului de calitate de către transportatorul respectiv, cât și nivelul supravegherii de siguranță exercitate de autoritățile naționale ale aviației civile din statul în care transportatorul este certificat; tendințe negative similare pot fi identificate și în ceea ce privește anumite tipuri de aeronave,

—

mai direct spus, inspecțiile SAFA pot contribui în timp real la siguranța exploatării unei anumite aeronave care tocmai a fost inspectată, determinând autoritățile de inspecție să se asigure că sunt întreprinse măsuri corective în cel mai scurt timp, înainte de orice nouă utilizare a aeronavei în cauză.

Informațiile rezultate din toate inspecțiile efectuate sunt exploatate în comun, ceea ce contribuie la obținerea unei imagini mai complete referitoare la o anumită aeronavă, tip de aeronavă, transportator sau toți transportatorii dintr-un anumit stat membru. Prin urmare, baza de date centralizată a SAFA este deosebit de utilă deoarece contribuie la circulația rapidă a informațiilor către toate statele care participă la programul comunitar SAFA.

În plus, de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 2111/2005 („lista neagră” a CE), inspecțiile SAFA au dobândit o importanță tot mai mare, fiind unul din criteriile luate în considerare de Comisie la adoptarea deciziilor sale de includere a transportatorilor în lista comunitară. Într-adevăr, aceasta a fost practica încă de la întocmirea primei liste comunitare în martie 2006 și a actualizărilor periodice ulterioare ale acesteia.

Concluziile prezentate în acest raport pot fi rezumate astfel:

—

Directiva 2004/36/CE a stabilit în Comunitate un regim obligatoriu pentru inspecțiile la sol a aeronavelor din țările terțe care utilizează aeroporturile comunitare și, în același timp, a pus bazele procedurilor armonizate pentru executarea inspecțiilor la sol, stabilirea rapoartelor și desfășurarea acțiunilor rezultate din inspecții, precum și pentru schimbul de informații în acest domeniu între statele membre, Comisie și AESA,

—	cu unele mici excepții, statele membre nu au întâmpinat probleme la transpunerea și punerea în aplicare a dispozițiilor directivei,

—	decizia de transferare a gestionării și dezvoltării Programului SAFA al CEAC/JAA în sfera de competență a Comunității a atras după sine necesitatea unei legislații care să completeze directiva și să fie adoptată în timp util, ceea ce a permis transferarea fără probleme a programului,

—

elementele fundamentale pe care se întemeiază inspecțiile la sol ale Comunității au dobândit caracter obligatoriu din punct de vedere juridic prin modificarea anexei II la directivă, fapt ce a permis extinderea armonizării lor în toate statele membre, precum și în celelalte 15 state care participă la programul SAFA. Datorită acestei măsuri, calitatea globală a rapoartelor privind inspecțiile la sol ar trebui să sporească, fapt deosebit de important în contextul investigațiilor legate de „lista neagră” a transportatorilor aerieni, întocmită de Comunitate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2111/2005,

—

au fost adoptate dispoziții de punere în aplicare, în care se prevăd norme și criterii în baza cărora se stabilește ordinea de prioritate a inspecțiilor la sol pentru anumite cazuri ce pot fi identificate, în temeiul unor criterii date, drept susceptibile de a constitui o amenințare pentru siguranța aeriană,

—

numărul global de inspecții la sol derulate în cadrul programului SAFA la nivel comunitar s-a dublat din 2001 până în prezent, cu toate acestea numărul inspecțiilor la sol efectuate în statele membre diferă foarte mult de la un stat membru la altul. În consecință, Comisia examinează posibilitatea de a se stabili o cotă minimă de inspecții ce trebuie efectuate de statele membre,

—

odată cu adoptarea Regulamentului (CE) nr. 216/2008 privind normele comune în domeniul aviației civile, care instituie o Agenție Europeană de Siguranță a Aviației — până la 8 aprilie 2012 cel târziu — se abrogă Directiva 2004/36/CE, urmând a fi înlocuită treptat cu dispozițiile articolului 10 din noul regulament și cu normele de punere în aplicare ce vor fi adoptate ulterior, în temeiul articolului 10 alineatul (5). Prin urmare, se preconizează o creștere considerabilă a responsabilităților AESA la nivelul gestionării și dezvoltării în continuare a programului.

---

(1)  JO L 143, 30.4.2004, p. 76.

(2)  În data de 13 martie 2008, Polonia a comunicat o serie de măsuri revizuite de punere în aplicare, examinate în prezent de către serviciile juridice ale Comisiei.

(3)  JO L 344, 27.12.2005, p. 15.

(4)  JO L 134, 20.5.2006, p. 16.

(5)  JO L 109, 19.4.2008, p. 7 și p. 17.

(6)  JO L 79, 19.3.2008, p. 1.

(7)  JO C 42, 15.2.2008, p. 1.

---