52008SC0048

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 23.1.2008

SEC(2008) 48

DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI Document de însoțire pentru COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR

Privind sprijinirea demonstraţiei incipiente a producerii de energie electrică durabilă din combustibili fosili REZUMAT AL EVALUăRII IMPACTULUI

{COM(2008) 13 final}{SEC(2008) 47}

DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI

REZUMAT AL EVALUăRII IMPACTULUI

Evaluarea impactului pentru care este prezentat acest rezumat vizează articolul 2007/TREN/024 din Programul de lucru al Comisiei referitor la o comunicare a Comisiei privind susţinerea demonstraţiei incipiente a generării de energie durabilă din combustibili fosili.

Evaluarea impactului are la bază lucrări anterioare , în special evaluarea impactului pentru Comunicarea „Producerea de energie durabilă din combustibili fosili”[1] a Comisiei din luna ianuarie 2007 şi comunicarea în sine, care a clarificat mai multe probleme importante privind:

- viitorul rol substanţial al cărbunelui în furnizarea de energie, condiţionat însă de compatibilitatea utilizării viitoare a cărbunelui cu obiectivele privind mediul; tehnologiile de captare şi stocare a carbonului (CSC) au fost confirmate în această privinţă drept una dintre soluţiile viabile (împreună cu mecanismele de eficientizare);

- necesitatea unui cadru juridic şi de reglementare care să instituie CSC pe teritoriul UE şi în lume, drept o condiţie prealabilă pentru dezvoltarea ulterioară a CSC;

- necesitatea unei demonstraţii incipiente a CSC în centralele electrice de mari dimensiuni;

- posibilitatea rentabilizării, în jurul anului 2020, CSC în producerea de energie pe bază de cărbune, prin efectele convergente ale unor costuri suplimentare reduse ale CSC (obţinute prin cercetare şi dezvoltare şi prin demonstraţie) şi a obţinerii unui sistem ETS solid, cu preţuri previzibile;

- posibilitatea ca UE să exporte tehnologii durabile pe bază de combustibili fosili după ce au fost demonstrate pe teritoriul său.

În consecinţă şi în conformitate cu concluziile generale ale pachetului energetic din ianuarie 2007 şi cu confirmarea din cadrul Concluziilor Consiliului din primăvara anului 2007, evaluarea impactului ia ca atare necesitatea unei aplicări la scară largă a CSC în UE începând din anul 2020.

Mai mult, analizele pregătite pentru Propunerea de directivă a Comisiei privind stocarea geologică a dioxidului de carbon [2] a confirmat în special:

- posibilitatea de a prezenta din timp un cadru legislativ pentru CSC, care să permită stocarea geologică şi să rezolve problemele privind alegerea siturilor şi siguranţa la scurgeri; precum şi

- acceptarea CSC în cadrul actualei scheme de comercializare a emisiilor a UE.

În fine, analizele evaluării impactului şi alte lucrări pregătitoare pentru propunerile privind ETS ulterioară anului 2012 şi planul SET au menţionat:

- rolul CSC drept una dintre tehnologiile energetice strategice, care necesită continuarea cercetării, a dezvoltării şi a demonstraţiilor în vederea accelerării intrării pe piaţă şi, în acest scop, justifică amplificarea fondurilor publice alocate cercetării şi dezvoltării şi demonstraţiei; NB: priorităţile cercetării şi dezvoltării europene privind CSC au fost identificate cu exactitate[3] pe baza rezultatelor cercetării şi dezvoltării susţinute de UE şi ale cunoştinţelor şi experienţei acumulate în cadrul ETP-ZEP[4];

- rolul ETS ca mecanism principal de piaţă după 2012 pentru crearea de stimulente împotriva emisiilor şi confirmarea CSC în cadrul ETS drept una dintre opţiunile legitime de diminuare.

Prin urmare, evaluarea impactului vizează problema netratată: opţiunile de obţinere a unei demonstraţii coordonate şi oportune a tehnologiilor de CSC în Europa, care va necesita în special:

- construirea până în 2015 a unei prime serii de centrale electrice de demonstraţie, care să implementeze tehnologiile principale de CSC, şi funcţionarea ulterioară a acestora, pentru a se ajunge, înainte de anul 2020, la concluzii practice privind fezabilitatea şi rentabilitatea CSC în producerea de energie;

- stimularea implicării durabile a industriei europene şi completarea angajamentelor materiale ale acestora prin susţinere financiară publică, deoarece centralele de demonstrare a CSC vor suporta costuri operaţionale şi investiţii suplimentare faţă de cele care nu produc energie prin CSC;

- demararea din timp a pregătirilor pentru o aplicare mai extinsă a CSC după anul 2020, concomitent cu eforturile de demonstraţie; aceasta se referă în special la continuarea cercetării şi a dezvoltării şi la examinarea infrastructurii pentru CO2.

Lucrările întreprinse de Comisie pentru pregătirea evaluării impactului au fost susţinute de un studiu extern al PwC, care viza exact evaluarea măsurilor şi a opţiunilor de susţinere a proiectării, construirii şi funcţionării până în 2015 a cel mult 12 demonstraţii la scară largă a generării comerciale de energie. Această evaluare se bazează pe informaţii parţial confidenţiale privind mai multe proiecte de demonstraţie anunţate, care ar putea îndeplini specificaţiile centralelor de demonstrare la scară largă a CSC. Principalele concluzii ale studiului susţin opţiunea de a alătura coordonarea şi stimularea statelor membre de către UE şi angajamentele altor participanţi, cu sugestia de a emite, de asemenea, orientări UE privind armonizarea schemelor naţionale de finanţare.

În acelaşi timp, un sondaj recent al Comisiei efectuat pe baza informaţiilor colectate de la administraţiile europene, companiile de electricitate şi actorii implicaţi în producerea energiei a identificat 33 proiecte de demonstraţii la scară largă (dintre care pentru aproximativ 20 s-a planificat echiparea cu CSC, iar celelalte sunt deocamdată proiectate drept disponibile pentru captare), aflate în diferite etape pregătitoare. Lista acestor proiecte este anexată la Raportul evaluării impactului.

Principalul subiect al demonstraţiei CSC este costul actual al tehnologiilor CSC, datorită căruia utilizarea acestora în generarea energiei devine nerentabilă în condiţiile actuale. Proiectele unor centrale electrice echipate cu CSC implică investiţii şi costuri operaţionale mai mari în comparaţie cu centralele fără CSC având aceeaşi capacitate[5]. EU ETS este mecanismul de piaţă despre care se preconizează că, pe termen lung, va compensa integral aceste costuri suplimentare. Cu toate acestea, având în vedere preţurile mici şi extrem de variabile înregistrate recent pentru CO2, costurile suplimentare ale instalaţiilor cu CSC nu sunt compensate suficient.

Alţi factori decisivi ai problemei sunt multitudinea de configuraţii ale tehnologiilor CSC care trebuie demonstrate, lipsa de coordonare a posibilelor proiecte de demonstraţie CSC şi lipsa interacţiunii cu eforturi similare din afara Europei, precum şi sprijinul public limitat datorat nivelului redus al conştientizării generale a avantajelor oferite de CSC.

Principalul obiectiv politic este stimularea construirii unui număr suficient de proiecte de demonstraţie la scară largă a CSC până în anul 2015. ETP-ZEP estimează că vor fi necesare între 10 şi 12 centrale electrice de demonstraţie pentru a acoperi diferitele combinaţii de tehnologii de captare a CO2, situri de stocare şi amplasamente. Construirea unui număr suficient de astfel de centrale înainte de anul 2015 şi utilizarea lor pentru o perioadă de cinci ani este o condiţie preliminară pentru demonstrarea integrală, din punct de vedere tehnic, a procedeelor CCS, până în anul 2020, cu costurile reale şi alte date economice.

Un obiectiv suplimentar este canalizarea experienţei practice obţinute din proiectele de demonstraţie şi a realizărilor cercetării şi dezvoltării simultane continue către scăderea costurilor CSC. Mai multe surse consideră că va exista un echilibru între costurile CSC şi preţul CO2, situat în intervalul de 25-30 € per tonă de CO2 şi estimează că acesta va fi atins în jurul anului 2020.

Este imperios necesar să se acţioneze acum, dată fiind durata termenelor de execuţie pentru pregătirea, proiectarea, obţinerea autorizaţiilor şi construirea a proiectelor de demonstraţii de CSC la scară largă.

Politicile care susţin proiectele de demonstraţii de CSC la scară largă trebuie să ofere trei avantaje principale:

- coordonarea proiectelor de demonstraţii pentru a viza un program coerent de demonstraţii de CSC în Europa, prin verificarea mai multor combinaţii de tehnologii de captare a CO2, situri de stocare şi amplasamente;

- îmbunătăţirea nivelului de mediatizare a CSC şi facilitarea interacţiunii Europei cu iniţiativele legate de CSC din lume , atât în alte economii dezvoltate care urmăresc să introducă CSC în curând pe piaţă, cât şi în economiile în curs de dezvoltare, care utilizează combustibili fosili pentru generarea energiei;

- acordarea de ajutor financiar public sau facilitarea accesului la acesta pentru a completa angajamentele şi iniţiativa industriei de profil.

Cele trei opţiuni de politică abordate în evaluarea impactului sunt:

- Opţiunea de politică 0 nu prevede nicio schimbare politică . Demonstraţia va depinde doar de iniţiativa industrială, deşi un anumit sprijin financiar public pentru proiectele de demonstraţie a CSC poate fi disponibil în unele state membre şi în Norvegia.

- Opţiunea de politică 1 vizează instituirea unui mecanism care să combine coordonarea UE şi stimularea unor angajamente solide din partea statelor membre şi a factorilor interesaţi . Acest mecanism va îndeplini funcţiile de coordonare a proiectelor, preconizându-se că statele membre care se bazează pe cărbune şi alţi combustibili fosili pentru producţia de electricitate vor furniza partea cea mai importantă din sprijinul financiar public. Pentru a obţine sprijinul financiar al statelor membre, Comisia poate prezenta un aviz favorabil privind ajutorul de stat pentru proiectele de demonstraţii CSC (fără a afecta obligaţia de notificare a statelor membre şi, mai târziu, votarea fiecărui proiect in parte).

- Opţiunea de politică 2 vizează instituirea unei acţiuni comune (AC) drept program comunitar de coordonare a proiectelor şi de furnizare a unui sprijin financiar public. În acest scop, Comisia poate propune o creştere substanţială a bugetului UE alocat cărbunelui curat şi CSC în cadrul FP7, pentru a cofinanţa proiectele de demonstraţie a CSC la scară largă sau pentru a stabili o linie bugetară specifică. Atunci când va fi instituită, AC va canaliza fondurile UE spre proiecte de demonstraţie.

S-a realizat câte o evaluare detaliată a impactului pentru fiecare opţiune de politică (a se vedea raportul evaluării impactului), în care sunt verificate sistematic efectele fiecăruia dintre următoarele criterii cuantificabile:

- un anumit număr de centrale electrice de demonstraţii la scară largă a CSC până în 2015;

- îmbunătăţirea viabilităţii economice a CSC şi a diversităţii tehnologice;

- diversificarea amestecului energetic şi costul electricităţii;

- mediul global şi poluarea atmosferică;

- dimensiunea economică şi socială, cooperarea internaţională şi cercetarea şi dezvoltarea.

În ceea ce priveşte potenţialul captării de CO 2 , modelarea scenariului „obiectiv de reducere cu 20% a gazelor cu efect de seră, 20% energii regenerabile, atribuirea integrală prin licitaţie şi CSC permise în cadrul ETS” adoptat în timpul pregătirii directivei privind stocarea geologică a CO2 estima că, dacă CSC vor fi în general viabile din punct de vedere comercial până în anul 2020, în anul 2030 CSC vor beneficia de un echipament de 21 GW de capacitate instalată pe bază de cărbune; cantitatea de CO2 captată în UE27 poate fi de aproximativ 7 Mt în anul 2020 şi de aproximativ 160 Mt în 2030, ceea ce reprezintă 13% din emisiile provenind din producţia de energie şi din generarea de aburi. Această modelare a demonstrat, de asemenea, posibilele avantaje ale poluării atmosferice reduse.

Rezultatele evaluării impactului sunt următoarele:

Opţiunea de politică 0 (nicio modificare politică) va avea drept rezultat demararea unui număr limitat de proiecte de demonstraţie a CSC la scară largă până în anul 2015, exceptând de la activitatea de demonstraţie câteva tehnologii CSC şi mulţi operatori şi state membre care ar putea fi interesaţi. Tehnologiile CSC selecţionate pot deveni viabile din punct de vedere economic până în anul 2020 în situaţii specifice, de exemplu în amplasamente sau ţări favorabile, cu politici speciale de promovare a acestora (cum este cazul în Norvegia şi ar putea fi cazul în Marea Britanie sau în Ţările de Jos), dar nu vor fi suficient demonstrate până în anul 2020 pentru a le permite aplicarea la scară largă în Europa.

Potenţialul captării CO2 subliniat mai sus ar rămâne în mare parte neexploatat în cazul opţiunii politice 0. Alternativ, dacă presiunea de a combate schimbările climatice şi condiţiile de pe piaţa combustibililor ar impune atât continuarea utilizării cărbunelui cât şi reducerea radicală a coeficientului de carbon pe care acesta îl presupune, UE ar putea deveni importator de tehnologii CSC dezvoltate pe alte continente (în SUA, Japonia sau chiar China). O altă soluţie ar fi o schimbare radicală de la utilizarea cărbunelui la alţi combustibili, probabil în detrimentul diversităţii amestecului energetic al UE şi cu implicaţii pentru siguranţa aprovizionării.

În condiţii mai puţin extreme, opţiunea 0 ar conduce pur şi simplu la întârzieri în introducerea CSC, ceea ce ar compromite obiectivele ambiţioase actuale privind combaterea schimbărilor climatice. De exemplu, se estimează că o întârziere de 7 ani în introducerea la nivel global a tehnologiilor CSC ar presupune evitarea a aproximativ 100 Gt emisii de CO2 care vor fi eliberate în următorii 50 ani, ceea ce ar conduce la o creştere de 10 părţi la un milion în concentraţia atmosferică de CO2. Acest lucru este important dacă se ia în considerare efortul de a limita creşterile totale la mai puţin de 100 ppm peste nivelul actual[6].

Opţiunea politică 1 (de instituire a unui mecanism care combină coordonarea la nivelul UE şi un angajament puternic al statelor membre şi al celorlalţi factori interesaţi) poate avea drept rezultat coordonarea eficientă a proiectelor de demonstraţie şi poate crea un context favorabil pentru furnizarea de sprijin financiar public.

Comisia poate pune rapid în aplicare o parte a mecanismului cu ajutorul instrumentelor juridice existente în UE şi al pachetelor financiare agreate pentru UE. În special, Comisia poate institui, în cursul anul 2008, o structură de reţele de sprijin pentru proiectele de demonstraţie viabile[7]. În ceea ce priveşte resursele, proiectele CSC individuale (indiferent dacă sunt incluse sau nu în reţea) se vor baza în primul rând pe statele membre şi pe finanţarea corporatistă. În măsura în care sprijinul statelor membre poate presupune utilizarea de fonduri publice, eliberarea ajutoarelor de stat trebuie clarificată de Comisie în fazele incipiente.

Având în vedere angajamentele serioase ale industriei de profil şi ale statelor membre, se consideră că până în anul 2015 se vor putea pune în funcţiune douăsprezece proiecte de demonstraţie a CSC la scară largă. Presupunând că aceste proiecte acoperă o gamă largă de opţiuni tehnologice, geografice şi organizaţionale, fezabilitatea economică a tehnologiilor CSC poate fi demonstrată până în 2020 şi acestea vor putea fi aplicate la scară largă în Europa şi în ţări terţe.

În consecinţă, pot fi obţinute avantajele pe care le prezintă aplicarea CSC şi descrise în „obiectivul de reducere cu 20% a gazelor cu efect de seră, 20% energii regenerabile, atribuirea integrală prin licitaţie şi CSC permise în cadrul ETS” (amintit anterior). De asemenea, Europa va deveni un furnizor de astfel de tehnologii pe pieţele lumii, ceea ce va crea oportunităţi comerciale pentru întreprinderile europene.

Opţiunea politică 2 (de instituire a unei acţiuni comune – AC) poate fi considerată drept opţiunea cu cel mai evident conflict între avantaje şi dezavantaje. AC poate îndeplini majoritatea funcţiilor de coordonare a proiectelor şi de furnizare a ajutorului financiar. De asemenea, ar oferi cel mai puternic instrument pentru coordonarea eficientă a proiectelor şi pentru a asigura testarea unei întregi game de opţiuni în toată Europa.

Cu toate acestea, un astfel de mecanism ar necesita fonduri substanţiale din partea UE, care nu sunt disponibile în cadrul situaţiei financiare actuale a UE. ETP-ZEP estimează că un „Program pilot” de acest tip ar necesita capitalizarea a 9-16 miliarde euro. Aceasta ar corespunde unei contribuţii din partea fondurilor publice ale UE de minimum 5 miliarde euro.

Doar o sumă limitată din fondurile Uniunii Europene poate fi disponibilă pentru AC din bugetul FP7 prevăzut în prezent pentru tehnologiile curate ale cărbunelui şi CSC (de ordinul a 100-200 MEUR), dar această sumă nu poate finanţa un program exhaustiv de demonstraţie. Încheierea unui acord privind furnizarea de fonduri substanţiale din partea UE pentru demonstrarea CSC ar putea fi un proces de durată, care să cauzeze întârzieri de câţiva ani. Prin urmare, doar un număr mic de centrale de demonstraţie a CSC vor fi construite până în anul 2015, iar tehnologiile CSC nu vor fi demonstrate integral în Europa înainte de 2020. Efectele negative sunt aceleaşi ca şi în cazul Opţiunii 0, cel puţin pe termen scurt şi mediu. Pe termen lung, dacă s-ar institui acţiunea comună, s-ar putea materializa cele mai multe dintre beneficiile oferite de Opţiunea 1.

[1] COM(2006) 843.

[2] Trimitere la proiectul de directivă şi la evaluarea impactului acesteia.

[3] Punctele principale sunt: eficientizarea centralelor electrice; reducerea sancţionării privind eficienţa captării CO2 şi reducerea costurilor de capital (ceea ce va permite scăderea în continuare a costului captării cu fiecare tonă de CO2 evitată); dezvoltarea proceselor inovatoare de captare; dezvoltarea de noi materiale, inclusiv membrane; o mai bună integrare a componentelor centralelor, contribuind astfel la disponibilitatea acestora; evaluarea capacităţii europene de stocare a CO2; siguranţa stocării şi monitorizarea siturilor de stocare pentru a preveni scurgerile; asigurarea pe termen lung a continuităţii de stocare.

[4] Lucrările de cercetare şi dezvoltare întreprinse în cadrul proiectelor susţinute de UE (prin intermediul FP5, FP6, Carnot, al Fondului de cercetare ECSC) şi prin iniţiative naţionale şi industriale au permis ca în prezent tehnologiile CCS să fie aplicate în mai multe procese industriale. Cu toate acestea, nu vor trebui adaptate pentru utilizarea în producerea de energie la scară largă. În programul strategic de cercetare al Platformei tehnologice europene privind centralele electrice bazate pe combustibili fosili cu emisii zero (ETP-ZEP) se estimează că aceasta va necesita alocarea a 1 miliard euro pentru cercetare şi dezvoltare din prezent până în anul 2020.

[5] Într-o analiză foarte detaliată efectuată de firma de investiţii Climate Change Capital Ldt (CCC) în vara anului 2007, gamele costurilor sunt estimate cu ajutorul mai multor surse. CCC concluzionează că, pentru a acoperi creşterea preţurilor generată de CCS, trebuie să se aloce 1076€-1705/kW în granturi anticipate de capital sau sprijin susţinut la funcţionare de 25€-67/t CO2 depozitată pentru proiectele de demonstraţii. Se presupune că o centrală electrică de 400 MW dotată cu CCS depozitează aproximativ 2,5 MtCO2 pe an. Pentru detalii consultaţi conţinutul integral al evaluării impactului.

[6] Sursă: 2008 Shell ETSnarios to 2050.

[7] Pe baza consultărilor întreprinse până în prezent, opinia preliminară a Comisiei este că proiectele care vor fi incluse în reţea ar trebui să fie selecţionate pe baza următoarelor criterii: (a) o capacitate de minimum 300 MWe, cu un grad important de utilizare a combustibililor fosili (dar care să permită, de exemplu, şi combustia simultană a biomasei); în cazul instalaţiilor cu mai multe utilizări, elementul de generare a energiei electrice ar trebui să reprezinte o fracţie a capacităţii totale care să reprezinte cel puţin 250 MW; (b) includerea în conceptul de proiect a soluţiilor tehnice pentru toate părţile conceptului de combustibili fosili durabili în cadrul generării energiei electrice, de exemplu generarea energiei eficiente (la nivelul BAT), captarea CO2, transportarea şi injectarea subterană a acestuia pentru o stocare sigură pe termen lung; (c) dispoziţii privind o rată de captare şi stocare a cel puţin 85% din conţinutul de carbon al combustibililor fosili utilizaţi; (d) punerea în funcţiune înainte de sfârşitul anului 2015; (e) demonstrarea unui angajament clar de preluare a proiectului (de exemplu, prezentarea unui studiu tehnic pentru proiect) ; (f) disponibilitatea de a face publice datele privind proiectul, sub rezerva drepturilor proprietăţii intelectuale (IPR).