23.2.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 45/47

---

Impactul contrafacerii asupra comerțului internațional

P6_TA(2008)0634

Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la impactul contrafacerii asupra comerțului internațional (2008/2133(INI))

(2010/C 45 E/09)

Parlamentul European,

—	având în vedere raportul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) intitulat „Impactul economic al contrafacerii și pirateriei”, publicat în 2007,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 noiembrie 2005 intitulată „Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona — politica modernă a IMM-urilor pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă” (COM(2005)0551),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 octombrie 2006 intitulată „Europa în contextul globalizării: Concurența în lume — o contribuție la strategia Uniunii Europene pentru creștere și locuri de muncă” (COM(2006)0567),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2007 intitulată „Europa în contextul globalizării: un parteneriat mai puternic pentru obținerea accesului pe piață pentru exportatorii europeni” (COM(2007)0183),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2008 privind strategia UE pentru ameliorarea accesului pe piețele externe pentru întreprinderile europene (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2007 privind Europa globală: aspecte externe ale competitivității (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 5 iunie 2008 privind implementarea politicii comerciale prin norme și proceduri eficace în materie de import și de export (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2006 privind relațiile economice transatlantice UE-Statele Unite (4),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 octombrie 2006 privind relațiile economice și comerciale dintre UE și Mercosur în vederea încheierii unui acord de asociere interregional (5),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2007 privind relațiile comerciale și economice cu Coreea (6),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 mai 2008 privind relațiile comerciale și economice cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) (7),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 octombrie 2005 privind perspectivele relațiilor comerciale dintre Uniunea Europeană și China (8),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2006 intitulată „Europa în contextul globalizării: parteneri mai apropiați, responsabilități sporite” (COM(2006)0631) și documentul de lucru care o însoțește, intitulat „Parteneri mai apropiați, responsabilități sporite — document de strategie privind relațiile comerciale și de investiții dintre UE și China: concurență și parteneriat” (COM(2006)0632),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 3286/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 privind adoptarea procedurilor comunitare în domeniul politicii comerciale comune în vederea asigurării exercitării de către Comunitate a drepturilor care îi sunt conferite de normele comerțului internațional, în special de cele instituite sub egida Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) (9) (regulamentul privind obstacolele în calea comerțului),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2008 intitulată „O strategie a drepturilor de proprietate industrială pentru Europa” (COM(2008)0465),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 februarie 2001 intitulată „Program de acțiune: accelerarea luptei împotriva HIV/SIDA, a paludismului și a tuberculozei în contextul reducerii sărăciei” (COM(2001)0096),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 februarie 2003 intitulată „Actualizarea programului de acțiune comunitară: accelerarea luptei împotriva HIV/SIDA, a paludismului și a tuberculozei în contextul reducerii sărăciei — Aspecte politice rămase nesoluționate și provocări viitoare” (COM(2003)0093),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 octombrie 2004 intitulată „Elaborarea unui cadru politic european coerent pentru acțiunile externe care vizează combaterea HIV/SIDA, a paludismului și a tuberculozei” (COM(2004)0726),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 816/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2006 privind acordarea de licențe obligatorii pentru brevetele referitoare la fabricarea produselor farmaceutice destinate exportului în țări cu probleme de sănătate publică (10),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 980/2005 al Consiliului din 27 iunie 2005 de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate (11) (Regulamentul SPG),

—	având în vedere raportul Comisiei din 19 mai 2008 referitor la activitățile vamale comunitare privind contrafacerea și pirateria — rezultate la frontierele europene 2007,

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat) (12),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 aprilie 2008 intitulată „Strategie privind evoluția uniunii vamale” (COM(2008)0169),

—	având în vedere propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind măsurile penale menite să asigure respectarea drepturilor de proprietate intelectuală din 26 aprilie 2006 (COM(2006)0168),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2008 privind cea de-a patruzecea aniversare a Uniunii vamale (13),

—	având în vedere Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (14),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind intervenția autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală (15),

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional, precum și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0447/2008),

A.

întrucât este necesar să se lupte în mod eficient împotriva fenomenului contrafacerii pentru realizarea obiectivelor de pe agenda revizuită de la Lisabona, indiferent dacă este vorba de dimensiunea internă sau de aspectele externe, enunțate de Comisie în Comunicarea sa din 18 aprilie 2007, menționată anterior;

B.	întrucât Uniunea Europeană este cel de-al doilea importator mondial de bunuri și servicii și întrucât piața sa unică, datorită faptului că este larg deschisă și transparentă, oferă posibilități însemnate, dar este, de asemenea, expusă unui veritabil risc de a fi invadată de produse contrafăcute;

C.	întrucât economia UE s-a specializat în produse de înaltă calitate, cu valoare adăugată mare, adesea protejate de mărci comerciale, brevete sau indicații geografice, care, prin însăși natura lor, se află printre produsele cele mai susceptibile de a fi contrafăcute;

D.	întrucât încălcările grave ale drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) constituie bariere comerciale netarifare care face mai dificil și mai costisitor accesul la piețele externe, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM) care dispun de mijloace și resurse limitate;

E.	întrucât competitivitatea europeană depinde în mod tradițional de calitatea forței sale de muncă și, din ce în ce mai des, în special pentru IMM-uri, de cercetare și dezvoltare, de inovare și de DPI aferente;

F.	întrucât DPI, inclusiv indicațiile geografice și denumirile de origine, nu sunt întotdeauna protejate în mod eficient de către partenerii comerciali ai Uniunii Europene;

G.	întrucât există un număr ridicat și din ce în ce mai mare de tipuri de produse contrafăcute, care nu se mai limitează la produsele de lux și de înaltă calitate, ci includ și produse de uz comun, cum ar fi jucăriile, medicamentele, produsele cosmetice și produsele alimentare;

H.

întrucât un sondaj recent al OCDE estima că operațiunile comerciale internaționale legate de încălcările DPI se ridicau în 2005 la o valoare de 150 miliarde EUR, la care ar trebui adăugată valoarea tranzacțiilor naționale și a produselor contrafăcute și piratate care sunt distribuite prin intermediul internetului;

I.

întrucât, în 2007, volumul de bunuri confiscate de autoritățile vamale ale Uniunii Europene care încălcau DPI a înregistrat o creștere de 17 % într-un an, această creștere fiind de 264 % în cazul produselor cosmetice și de igienă personală, de 98 % în cazul jucăriilor și de 51 % în cazul medicamentelor;

J.

întrucât fenomenul contrafacerii și pirateriei are repercusiuni dramatice asupra economiei Uniunii Europene și asupra ansamblului sistemului socioeconomic comunitar, de vreme ce afectează impulsul spre inovare, îngreunează investițiile externe directe, conduce la dispariția unor locuri de muncă calificate din industrie și pune bazele unei economii clandestine controlate de crima organizată, paralelă cu sistemul oficial;

K.

întrucât raportul din 2007 al OCDE menționat anterior, precum și raportul ulterior al OECD pentru faza a doua intitulat „Piratarea conținutului digital”, pun accentul pe extinderea la scară globală, precum și pe creșterea rapidă și impactul economic negativ al piratării conținutului digital asupra deținătorilor de DPI;

L.	întrucât contrafacerea dă naștere la grave probleme de mediu, atât din cauza lipsei de conformitate a normelor calitative ale produselor contrafăcute, cât și din cauza costurilor ridicate generate de eliminarea și distrugerea acestor produse;

M.	întrucât accesul la procedurile de combatere a produselor contrafăcute este complicat, costisitor și laborios, în special pentru IMM-uri;

N.

întrucât piața unică garantează consumatorului european posibilitatea de a alege liber, în mod transparent și sigur, produsele pe care le cumpără, iar contrafacerea, dacă nu este combătută în mod corect, poate să dăuneze nu doar principiului încrederii legitime, pe care se bazează ansamblul sistemului, ci și să constituie o gravă amenințare pentru securitatea, sănătatea și, în cazuri extreme, pentru viața însăși a consumatorilor și întrucât, în aceste condiții, trebuie să se protejeze mai bine drepturile consumatorilor;

O.	întrucât inițiativele de creștere a gradului de informare a consumatorilor privind riscurile pe care le prezintă pentru sănătate și securitate și, în general, privind consecințele achiziționării de produse contrafăcute, reprezintă un instrument eficace de combatere a contrafacerii;

P.	întrucât ar trebui întreprinse acțiuni mai severe împotriva falsificatorilor de produse care au un impact direct asupra sănătății publice;

Q.

întrucât diferențele care persistă în legislația statelor membre în materie de DPI, în special în ceea ce privește măsurile penale care vizează obligativitatea de a respecta aceste drepturi, slăbesc poziția de negociere a Uniunii Europene și pot submina eforturile depuse până în prezent pentru combaterea în mod mai eficace a acestui fenomen la scară internațională;

R.

întrucât procedura simplificată stabilită la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 în state membre cum ar fi Portugalia, Grecia, Ungaria, Țările de Jos și Lituania, care permite distrugerea unor cantități mari de bunuri contrafăcute într-o perioadă scurtă de timp și cu un cost relativ scăzut, este foarte eficientă;

S.	întrucât reuniunea G8 la nivel înalt de la St. Petersburg din 2006 a recunoscut natura globală a problemei reprezentate de contrafacere și piraterie și a subliniat nevoia de a îmbunătăți cooperarea dintre țările G8, țările terțe și instituțiile internaționale competente;

T.	întrucât reuniunea la nivel înalt G8 din Heiligendamm care a avut loc ulterior a instituit un grup de acțiune în domeniul DPI pentru a combate contrafacerile și pirateria ca parte din „Procesul de la Heiligendamm” (16);

U.	întrucât, în 2007, Uniunea Europeană, Japonia și Statele Unite au anunțat deschiderea negocierilor pentru finalizarea unui nou acord multilateral care să amelioreze aplicarea DPI și să combată fenomenul contrafacerii și al pirateriei (acord comercial împotriva contrafacerii-ACIC);

V.

întrucât încheierea în condiții favorabile a acordului ACIC va crea posibilitatea de a stabili standarde comune pentru protecția civilă și administrativă, o mai bună cooperare interinstituțională și cooperarea cu sectorul privat, precum și încorporarea asistenței tehnice, pentru a face respectarea DPI mai simplă, mai sigură și mai puțin costisitoare;

W.

întrucât este indispensabil să se stabilească o distincție netă între medicamentele generice, ale căror distribuție și vânzare trebuie încurajate, atât în Uniunea Europeană, cât și în țările în curs de dezvoltare, și medicamentele contrafăcute care, pe de o parte constituie un pericol pentru sănătatea publică iar, pe de altă parte, reprezintă cauza a importante pierderi economice pentru întreprinderile din sectorul în cauză, fiind, în același timp, de natură să întârzie perfecționarea de noi produse, fără a aduce neapărat beneficii populațiilor din țările cele mai puțin dezvoltate, întrucât, în plus, medicamentele contrafăcute reprezintă doar o parte din medicamentele ilegale;

X.	întrucât, în ceea ce privește produsele care au un impact direct asupra sănătății publice, internetul și rețelele de distribuție implicate în comerțul paralel contribuie din plin la răspândirea produselor contrafăcute care sunt periculoase pentru sănătatea publică;

Y.

întrucât Uniunea Europeană depune eforturi continue pentru armonizarea măsurilor de executare a legislației DPI, în special printr-o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind măsurile penale care vizează garantarea aplicării drepturilor de proprietate intelectuală din 12 iulie 2005 (COM(2005)0276), iar acest proces nu ar trebui ocolit prin negocieri comerciale care sunt în afara domeniului de aplicare al proceselor decizionale comunitare normale;

Z.

întrucât este de asemenea de importanță crucială să se garanteze că măsurile de executare a DPI sunt dezvoltate astfel încât să nu împiedice inovațiile sau concurența, să nu submineze limitările și excepțiile la DPI sau datele cu caracter personal, să nu restrângă circulația liberă a informațiilor și să nu împovăreze excesiv comerțul legitim;

AA.	întrucât Uniunea Europeană și-a demonstrat angajamentul de a consolida DPI în mod eficace și echilibrat prin adoptarea unui set de directive în domeniu după o examinare minuțioasă efectuată în decursul a mulți ani de Parlamentul European și de Consiliu;

AB.	întrucât este esențial ca atunci când sunt examinate măsurile juridice să se recunoască diferența de fond care există între drepturile de proprietate intelectuală și materială și, în mod corespunzător, între încălcarea acestor drepturi și furt;

AC.	întrucât toate încălcările proprietății intelectuale aduc prejudicii schimburilor comerciale și întreprinderilor, dar încălcările săvârșite la scară comercială au efecte mai numeroase și mai ample;

AD.

întrucât, în ceea ce privește brevetele pentru produsele farmaceutice, încălcările dreptului de autor și ale dreptului asupra mărcilor constituie infracțiuni săvârșite cu intenție, în timp ce încălcările drepturilor privind brevetele sunt soluționate de la caz la caz, pe baza argumentelor de fond expuse în procedurile civile inițiate în cazurile de încălcare a drepturilor privind brevetele,

Cadrul multilateral

1.   consideră că sistemul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) are scopul de a contribui la o mai mare recunoaștere a DPI pe plan internațional, prin prevederea unui nivel convenit de norme de protecție prin intermediul Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS), consolidarea dialogului între statele membre și diverse organisme cum ar fi Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) și Organizația Mondială a Vămilor (OMV), precum și punerea în practică a unui mecanism de prevenire și de reglementare a diferendelor;

2.   invită Comisia să vegheze, în cadrul Consiliului TRIPS, pentru ca normele minime transpuse în dreptul național să fie însoțite de măsuri eficiente de aplicare și de prevenire a încălcărilor; consideră că flexibilitatea prevăzută de Acordul TRIPS și confirmată prin Declarația de la Doha privind Acordul TRIPS și sănătatea publică ar trebui menținută în măsura în care vizează garantarea unui echilibru corect între interesele deținătorilor de drepturi și cele ale utilizatorilor finali;

3.   solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European propuneri în vederea garantării faptului că operațiunile de export, de tranzit și de transbordare sunt tratate în mod corespunzător de Acordul TRIPS și să analizeze dacă se impun și alte modificări ale acordului pentru a asigura un echilibru echitabil între interesele proprietarilor și interesele utilizatorilor potențiali ai DPI, ținând seama în special de nivelul de dezvoltare al părților implicate și stabilind o distincție între țările producătoare, țările de tranzit și țările în care sunt utilizate bunurile contrafăcute sau piratate;

4.   salută progresele înregistrate de Uniunea Europeană în privința programelor de asistență tehnică care au ajutat la consolidarea DPI în țările emergente și în cele în curs de dezvoltare și subliniază importanța de a continua acest tip de programe în vederea obiectivului benefic care poate fi atins prin aceste programe, în special în ceea ce privește dezvoltarea economică durabilă și rolul lor important în combaterea contrafacerilor;

5.   solicită Comisiei și statelor membre să realizeze, pentru a extinde programele de educație a consumatorilor în Europa și în țările în curs de dezvoltare, acțiuni precise însoțite de o finanțare adecvată, pentru a evita riscurile asociate produselor contrafăcute potențial periculoase;

6.   sprijină soluțiile prezentate la cea de-a 12-a sesiune a Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare în cadrul inițiativei „Africa creativă”, care consideră că industriile creative sunt un factor esențial pentru creșterea economică a țărilor subdezvoltate și reafirmă rolul vital al proprietății intelectuale pentru dezvoltarea durabilă a acestor regiuni;

7.   invită Comisia și statele membre să propună și să sprijine redactarea unui protocol privind contrafacerile la Convenția internațională Organizației Națiunilor Unite privind crima organizată (Convenția de la Palermo);

8.   subliniază faptul că, în anumite economii emergente, fabricarea de bunuri contrafăcute și piratate a atins proporții alarmante; deși apreciază măsurile de cooperare puse în aplicare până în prezent, consideră că se impun acțiuni speciale pentru consolidarea cooperării dintre autoritățile vamale, judiciare și de poliție și țările implicate, precum și pentru favorizarea armonizării legislațiilor naționale cu dreptul comunitar;

9.   invită Comisia să introducă, în mod similar prevederilor instituite prin articolul 3 alineatul (2) (17) din Directiva 2004/48/CE, garanții la nivel internațional pentru a asigura că eventualele măsuri suplimentare de protejare a patentelor nu sunt utilizate astfel încât să împiedice comerțul legitim;

10.   încurajează Comisia și statele membre să-și consolideze cooperarea cu țările partenere din zona euro-mediteraneană în cadrul programului Euromed — Piață și să promoveze în zona euro-mediteraneană o abordare comună cu privire la legislație, proceduri și aplicare privind cooperarea în domeniul vamal și acțiunile de combatere a contrafacerilor și a pirateriei pentru a facilita comerțul dintre țările partenere din zona euro-mediteraneană;

11.   are convingerea că pentru consolidarea luptei împotriva contrafacerii este necesară, de asemenea, sesizarea mai frecventă și mai bine orientată a organului de soluționare a diferendelor din cadrul OMC care, împreună cu instanțele naționale și comunitare, este în măsură să ofere o mai mare protecție a industriei și a consumatorilor europeni prin consolidarea unei jurisprudențe care acordă conținutului și sferei Acordului TRIPS o mai mare importanță;

12.   reafirmă că orice armonizare a dreptului material trebuie să respecte suveranitatea națională și tratatele internaționale din domeniu;

ACIC și alte inițiative bilaterale și regionale ale UE

13.   solicită Comisiei ca, în paralel cu negocierile multilaterale, să se angajeze în lupta împotriva contrafacerii și pirateriei promovând în același timp acordurile bilaterale, regionale și multilaterale care vizează apropierea legislațiilor și aplicarea eficientă a acestora și care prevăd, de altfel, mecanisme performante de soluționare a diferendelor, precum și un regim de sancționare în caz de nerespectare a obligațiilor menționate mai sus;

14.   invită Comisia și statele membre să negocieze ACIC în condiții de transparență deplină față de cetățenii UE, în special în ceea ce privește definițiile termenilor „contrafacere” și „piratare”, precum și sancțiunile penale prevăzute; consideră că trebuie evaluat impactul social al acordului, precum și impactul asupra libertăților civile; sprijină constituirea unui grup de acțiune care să examineze punerea în aplicare a acordului, prin promovarea subiectului respectiv în cadrul dialogului dintre Uniunea Europeană și țările terțe și în cadrul măsurilor de cooperare cu țările respective;

15.   consideră că nu este încă sigur că tratatul CE oferă un temei juridic pentru măsuri comunitare care să prevadă natura și nivelul sancțiunilor penale și că, prin urmare, este posibil ca Comisia să nu aibă competența de a negocia, în numele Comunității, un acord internațional care să stabilească natura și nivelul măsurilor penale care trebuie adoptate împotriva persoanelor care încalcă legislația privind drepturile de autor și mărcile;

16.   subliniază că în toate acordurile viitoare referitoare la controlul respectării drepturilor de proprietate intelectuală, cazurile de utilizare pentru scopuri personale non-profit trebuie să fie distinse de comercializarea intenționată și frauduloasă a produselor contrafăcute și piratate;

17.   solicită Comisiei să negocieze cu țările terțe înființarea de grupuri de acțiune pentru combaterea contrafacerilor;

18.   solicită Comisiei să garanteze că ACIC nu va acorda autorităților publice acces la calculatoare și la alte dispozitive electronice personale;

19.   salută interesul crescând al numeroase state membre ale OMC față de ACIC și consideră că ar trebui depuse eforturi pentru includerea în negocieri a economiilor emergente cum ar fi China, India și Brazilia, precum și a blocurilor comerciale regionale ca de exemplu Mercosur, CARICOM și ASEAN, invitându-le ca începând de acum să se angajeze să respecte drepturile de proprietate intelectuală în teritoriile lor;

20.   invită Comisia să evite pericolul existenței unor contradicții între ACIC, acordul TRIPS și alte tratate internaționale din domeniul DPI;

21.   invită Comisia să se asigure că ACIC se concentrează doar asupra măsurilor de asigurare a aplicării DPI și asupra unor chestiuni de fond în materie de DPI cum ar fi domeniul de aplicare al protecției, al limitărilor și al excepțiilor, răspunderea în secundar și răspunderea intermediarilor;

22.   invită Comisia să se asigure că ACIC nu este folosit ca instrument pentru modificarea cadrului european existent în materie de asigurare a aplicării DPI, ci că reflectă pe deplin echilibrul stabilit prin diversele directive din domeniu adoptate de Parlamentul European și de Consiliu, în special dispoziția de la considerentul 2 din Directiva 2004/48/CE;

23.   solicită Comisiei și Consiliului să precizeze rolul și competența comitetului de la articolul 133 și a celorlalte comitete implicate în negocierea ACIC;

24.   consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare anumite critici severe la adresa ACIC, apărute în cadrul negocierilor în curs, în special faptul că ar putea permite deținătorilor de mărci comerciale și de drepturi de autor să intervină, fără aplicarea procedurii juridice corecte, în viața privată a unor persoane suspectate de a fi încălcat DPI, că ar putea da naștere la și mai multe acuzații de încălcare a drepturilor de autor necomerciale și a mărcilor comerciale, că ar putea consolida tehnologiile de administrare a drepturilor digitale în detrimentul normelor de utilizare echitabilă, că ar putea institui o procedură de soluționare a litigiilor în afara structurile existente în cadrul OMC și că ar putea forța toți semnatarii să acopere costurile legate de respectarea drepturilor de autor și de contrafacerea mărcilor comerciale;

25.   în acest context, invită Comisia să asigure un proces continuu și transparent de consultare publică și să sprijine beneficiile pe care un asemenea proces le aduce tuturor țărilor care participă la negociere, precum și să asigure că Parlamentul este informat periodic și complet cu privire la statutul negocierilor;

26.   reamintește că Tratatul CE include derogări pentru negocierea și încheierea acordurilor privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală care se referă la comerțul cu servicii culturale și audiovizuale; atrage atenția asupra faptului că, în astfel de cazuri, negocierea și încheierea de acorduri se înscriu în cadrul competențelor partajate între Comunitate și statele membre; semnalează, de asemenea, faptul că, pe lângă o decizie a Comunității adoptată în conformitate cu dispozițiile pertinente ale Tratatului CE, negocierea unor astfel de acorduri necesită aprobarea tuturor statelor membre, iar acordurile astfel negociate trebuie să fie încheiate în comun de Comunitate și statele membre;

27.   readuce în atenția Comisiei, în contextul negocierilor pentru ACIC, articolul 8 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care se referă la protecția datelor personale, precum și Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (18);

28.   consideră că articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (19) nu ar trebui să prevaleze asupra interesului opiniei publice pentru publicarea proiectelor pregătitoare ale ACIC, inclusiv a rapoartelor privind evoluția negocierilor, precum și asupra mandatului de negociere al Comisiei, și îndeamnă Consiliul să pună în aplicare articolul 255 din Tratatul CE astfel încât să asigure accesul cât mai larg posibil la documente, cu condiția să se ia măsurile de securitate necesare, după cum prevede legislația din domeniul protecției datelor;

29.   constată cu regret că protejarea DPI în Turcia nu respectă încă standardele UE și trebuie, deci revizuită; subliniază că Turcia va deveni un candidat credibil pentru aderare doar când se va afla în poziția de a transpune acquis-ul comunitar și de a garanta respectarea deplină a DPI pe teritoriul său;

Relațiile UE — China

30.   invită autoritățile chineze să-și intensifice eforturile și să urmărească mai energic în justiție pe cei care încalcă DPI și, în acest context, salută schimbarea de atitudine a organismelor juridice, care au recunoscut recent drepturile de proprietate intelectuală ale cetățenilor Uniunii Europene pe teritoriul chinez și au condamnat societățile comerciale locale care au încălcat drepturile respective;

31.   reafirmă nevoia de a consolida cooperarea cu autoritățile vamale chineze și de a garanta acordarea de asistență și de sprijin din partea serviciilor administrative europene corespunzătoare;

32.   subliniază faptul că 60 % dintre produsele contrafăcute confiscate de autoritățile vamale comunitare sunt produse în China; solicită Comisiei, precum și autorităților chineze, să prezinte cât mai curând un plan de acțiune pentru combaterea contrafacerilor;

Măsuri de sprijin extern în lupta împotriva contrafacerii

33.   recomandă introducerea unui mecanism eficace de supraveghere a eventualelor încălcări ale DPI protejate prin diverse acorduri, acest mecanism fiind legat de instrumente de stimulare comercială în caz de angajare concretă în lupta împotriva contrafacerii și pirateriei;

34.   reamintește că Regulamentul SPG prevede, printre altele, posibilitatea suspendării temporare a preferințelor pentru partenerii care recurg la practici comerciale neloiale; consideră că, în cazuri deosebit de grave de încălcare a proprietății intelectuale, cum ar fi cazurile care constituie o amenințare gravă la adresa siguranței și sănătății publice, Comisia ar trebui să reflecteze în mod serios la utilizarea acestui instrument disuasiv;

35.   consideră că Regulamentul privind obstacolele în calea comerțului poate fi de mare ajutor pentru întreprinderile europene care se confruntă cu probleme de acces pe piețele externe, din cauza încălcării drepturilor de proprietate intelectuală și invită Comisia să încurajeze și să faciliteze utilizarea acestuia, în special de către IMM-uri;

36.   este de părere că o cooperare îmbunătățită între Uniunea Europeană și statele membre în țările terțe poate garanta schimburi mai eficiente de informații, o mai bună folosire a resurselor disponibile și un impact mai mare asupra măsurilor de combatere a contrafacerilor atât în ceea ce privește acțiunile politico-diplomatice, cât și aspectele mai degrabă tehnice;

37.   invită Comisia să facă din „echipa de acces pe piață” a delegațiilor UE un punct de reper real pentru întreprinderile comunitare (în special IMM-urile) care suferă de pe urma încălcării drepturilor de proprietate intelectuală;

Aspecte legislative și organizaționale

38.   ia act de numeroasele eforturi depuse de Comisie în vederea consolidării proprietății intelectuale în Uniunea Europeană și solicită să se investească mai mult în lupta împotriva fenomenului contrafacerii și în armonizarea legislațiilor în vigoare în statele membre;

39.   observă că nu există o definiție armonizată la nivel comunitar a conceptului de „contrafacere” și „piratare” și că definițiile statelor membre diferă;

40.   observă răspândirea îngrijorătoare în special a fenomenului contrafacerii și al pirateriei, într-o economie globalizată, precum și implicațiile grave pe care le are asupra competitivității Uniunii Europene și asupra întreprinderilor, creatorilor și consumatorilor săi; invită, prin urmare, statele membre să furnizeze consumatorilor informații suficiente privind pericolele reprezentate de contrafaceri și de piraterie, în special riscurile considerabile pentru consumatori în materie de sănătate și siguranță pe care le prezintă produsele contrafăcute, inclusiv medicamentele;

41.   solicită Comisiei să realizeze o investigație specială a riscurilor pentru sănătate și siguranță legate de contrafaceri pentru a analiza dacă este nevoie de măsuri suplimentare;

42.   invită Comisia să întreprindă toate eforturile necesare pentru a conveni asupra unor sancțiuni minime comune pentru încălcările grave ale DPI;

43.   consideră că este necesară o armonizare a legislațiilor naționale existente în materie de combatere a contrafacerilor pentru a asigura aplicarea eficace și sistematică a viitorului acord ACIC;

44.   insistă asupra necesității unei mai bune coordonări la nivel comunitar a serviciilor însărcinate cu combaterea fenomenului contrafacerii și a creșterii numărului acțiunilor comunitare realizate în acest domeniu, dat fiind că fragmentarea măsurilor de sancționare este în detrimentul pieței interne și slăbește poziția Uniunii Europene în negocierile sale comerciale; de asemenea, subliniază faptul că sectorul public și cel privat ar trebui să-și consolideze cooperarea pentru a asigura că măsurile de combatere a contrafacerilor sunt mai active, mai dinamice și mai eficace;

45.   subliniază nevoia de a dezvolta cursuri adecvate de formare continuă pentru personalul vamal, magistrați și alte profesii implicate și de a încuraja statele membre să înființeze echipe specializate în combaterea contrafacerii;

46.   constată că, în Cartea sa albă privind sportul din iulie 2007, Comisia a recunoscut că viabilitatea economică a exploatării drepturilor sportive depinde de existența unor mijloace eficace de protecție împotriva activităților persoanelor care încalcă DPI atât la nivel național, cât și la nivel internațional și solicită ca părerile deținătorilor de drepturi sportive să fie luate în seamă pentru orice acțiune de combatere a contrafacerilor și a pirateriei digitale;

47.   recomandă continuarea perfecționării și o mai bună coordonare a procedurilor vamale comunitare pentru a limita în mod substanțial intrarea pe piața unică a produselor contrafăcute sau piratate; de asemenea, invită Comisia să transmită Parlamentului și Consiliului o propunere în vederea furnizării către Uniunea Europeană și statele sale membre de date statistice la nivel european cu privire la fenomenul contrafacerii;

48.   invită Comisia să țină seama de aspectele specifice ale utilizării internetului în calitate de canal de distribuție pentru produsele contrafăcute și să măsoare impactul acestuia asupra economiilor statelor membre prin dezvoltarea unor instrumente statistice care să facă posibilă o reacție coordonată;

49.   solicită Comisiei să instituie sau să faciliteze crearea unui serviciu de asistență pentru IMM-uri, preferabil integrate cu alte servicii de asistență, pentru a acorda asistență tehnică IMM-urilor cu privire la procedurile pentru gestionarea produselor contrafăcute;

50.   consideră extrem de important ca industria europeană să nu ezite să sprijine și să ajute pe cont propriu acțiunile pe care instituțiile europene le vor pune în practică; consideră, în special, că este esențial ca IMM-urile să beneficieze de condiții care să le permită să își protejeze în mod eficient drepturile, în special în caz de încălcare a DPI în țările terțe;

51.   solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze inițiativele care vizează creșterea gradului de informare a consumatorului cu privire la consecințele cumpărării de produse contrafăcute; subliniază rolul important pe care sectorul comercial trebuie să-l joace în aceste inițiative;

52.   consideră că, din motive de trasabilitate, ar trebui luate măsuri pentru a încuraja măsurile luate de sector în vederea folosirii tehnologiile moderne pentru a distinge mai ușor între produsele originale și cele contrafăcute și invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a promova și institui astfel de măsuri constructive cu caracter permanent;

53.   îndeamnă statele membre care nu au pus încă în aplicare Directiva 2004/48/CE să facă acest lucru fără întârziere;

54.   subliniază necesitatea respectării celor patru libertăți fundamentale ale pieței interne și a îmbunătățirii funcționării acesteia;

55.   invită Comisia să culeagă, din statele membre, date referitoare la problemele de sănătate suferite de consumatori din cauza produselor contrafăcute și la plângerile consumatorilor privind produsele contrafăcute; invită Comisia să se asigure că autoritățile din toate statele membre au acces la aceste date;

56.   insistă în această privință asupra necesității unei mobilizări a tuturor actorilor implicați pentru a consolida eficacitatea instrumentelor de combatere a contrafacerii și a pirateriei pe piața internă;

57.   invită statele membre să consolideze serviciile vamale de pe teritoriul național și să creeze un serviciu, identificabil de către terți (state membre, state terțe, instituții comunitare, întreprinderi și persoane fizice, printre altele), care să combată contrafacerea și să ofere informații referitoare la această problemă;

58.   reamintește statelor membre importanța existenței unui brevet comunitar și a unui sistem jurisdicțional pentru brevete ca mod de a garanta respectarea drepturilor de proprietate intelectuală ale utilizatorilor pe întreg teritoriul Uniunii Europene, permițând în acest fel întreprinderilor inovatoare să-și protejeze pe cât posibil invențiile și să beneficieze într-o mai mare măsură de acestea;

59.   invită statele membre să sporească acțiunile de sensibilizare și informare în procesul de combatere a contrafacerii și a pirateriei în zonele turistice, precum și în cadrul expozițiilor și târgurilor;

60.   atrage atenția asupra importanței armonizării DPI și a brevetelor naționale și comunitare existente în procesul de combatere a contrafacerii și invită statele membre să încurajeze întreprinderile să-și protejeze serviciile și produsele prin înregistrarea de mărci, desene și modele, brevete și altele pentru o mai bună respectare a DPI;

61.   invită Comisia să elaboreze un tablou de bord care să măsoare performanța serviciilor vamale din statele membre pentru a intensifica combaterea contrafacerii și să creeze o rețea de schimb rapid de informații privind produsele contrafăcute, pe baza unor puncte naționale de contact și a unor instrumente moderne de schimb de informații;

62.   invită statele membre să intensifice coordonarea dintre serviciile lor vamale și să aplice în mod uniform în Uniunea Europeană normele comunitare în materie de taxe vamale;

63.   invită statele membre să elaboreze, împreună cu Comisia, o strategie comună pentru distrugerea produselor contrafăcute;

64.   solicită Comisiei să promoveze aplicarea în toate statele membre a procedurii simplificate prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003;

65.   atrage atenția, în plus, asupra faptului că unele dintre aspectele semnificative ale contrafacerii (imitațiile de produse/încălcarea drepturilor de marcă comise la scară comercială) sunt diferite de cele ale pirateriei (încălcarea drepturilor de autor la scară comercială) și că ar trebui să se ia în considerare eventualitatea tratării acestora în mod independent și separat, acordându-se o atenție specială necesității imediate de a aborda aspectele legate de sănătatea și siguranța publică, care au un caracter predominant în cazul contrafacerii;

66.   aderă, în ceea ce privește domeniul sănătății publice, la definiția medicamentelor contrafăcute elaborată de Organizația Mondială a Sănătății: „un medicament care este în mod deliberat etichetat fraudulos în ceea ce privește identitatea și/sau sursa. Contrafacerea poate afecta nu doar produsele de marcă, dar și pe cele generice, iar printre produsele contrafăcute se pot regăsi produse care conțin componentele corecte, produse care nu conțin componentele corecte, care nu conțin principii active, care nu conțin suficiente principii active sau al căror ambalaj este falsificat”;

67.   subliniază importanța respectării drepturilor fundamentale, cum ar fi protecția vieții private și a datelor, în cadrul adoptării măsurilor pentru a combate contrafacerea și pirateria;

Considerații finale

68.   invită Comisia ca, împreună cu Consiliul și statele membre, să definească o linie politică clară, coerentă și ambițioasă care, în paralel cu acțiuni interne în sectorul vamal, să coordoneze și să orienteze acțiunile „externe” ale Uniunii Europene și ale statelor membre în lupta împotriva contrafacerii și pirateriei;

69.   invită Comisia să promoveze măsuri care să vină în completarea standardelor legislative și, în special, să promoveze creșterea gradului de informare a cetățenilor europeni cu privire la pericolele contrafacerii, care să vizeze schimbarea atitudinii oamenilor cu privire la contrafacere și piraterie;

70.   consideră că ideea instituirii unui tablou de bord internațional privind contrafacerile ar trebui examinată de Comisie; acesta ar trebui modelat după tabloul de bord al pieței interne și ar trebui să menționeze țările care se află sub nivelul mediu în ceea ce privește combaterea produselor contrafăcute;

71.   îndeamnă Consiliul și Comisia să permită Parlamentului să joace un rol mai important în lupta împotriva contrafacerilor; consideră, în special, că este oportun ca Uniunea Europeană să își promoveze prezența politică atât în cadrul reuniunilor internaționale specializate cum ar fi Congresul mondial privind lupta împotriva contrafacerii și pirateriei, cât și în cadrul organizațiilor internaționale care luptă pentru protejarea proprietății intelectuale;

72.   invită Comisia și Consiliul să îl țină la curent în mod corespunzător cu diferitele acțiuni din acest domeniu și să îl implice în aceste acțiuni; consideră că, în spiritul Tratatului de la Lisabona, ACIC ar trebui ratificat de Parlamentul European prin procedura de aviz conform;

*

* *

73.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și țărilor candidate.

---

(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0053.

(2)  JO C 102 E, 24.4.2008, p. 128.

(3)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0247.

(4)  JO C 298 E, 8.12.2006, p. 235.

(5)  JO C 308 E, 16.12.2006, p. 182.

(6)  Texte adoptate, P6_TA(2007)0629.

(7)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0195.

(8)  JO C 233 E, 28.9.2006, p. 103.

(9)  JO L 349, 31.12.1994, p. 71.

(10)  JO L 157, 9.6.2006, p. 1.

(11)  JO L 169, 30.6.2005, p. 1.

(12)  JO L 145, 4.6.2008, p. 1.

(13)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0305.

(14)  JO L 157, 30.4.2004, p. 45.

(15)  JO L 196, 2.8.2003, p. 7.

(16)  Declarația reuniunii la nivel înalt, intitulată „Growth and Responsibility in the World Economy” (Creștere și responsabilitate în economia mondială), 7 iunie 2007, reuniunea la nivel înalt G8 din Heiligendamm.

(17)  Articolul 3 alineatul (2) prevede că: „Măsurile, procedurile și mijloacele de reparație trebuie să fie de asemenea eficiente, proporționale și disuasive și să fie aplicate astfel încât să se evite crearea unor obstacole în calea comerțului legal și să se ofere protecție împotriva folosirii lor abuzive.”.

(18)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(19)  JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

---