19.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/89

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013)” (COM(2007)0539) (Comunicarea privind strategia în materie de sănătate animală) conform căreia „Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea” și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei (evaluarea de impact și rezumatul evaluării de impact) care însoțesc respectiva comunicare [SEC(2007)1189 și SEC(2007)1190],

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A6-0147/2008),

A.

întrucât sănătatea animală este strâns legată de cea umană, având în vedere riscul transmiterii anumitor boli pe cale directă sau indirectă;

B.

întrucât sănătatea animală este importantă din punct de vedere economic, deoarece bolile animalelor reduc producția zootehnică, conduc la moartea animalelor, la sacrificarea lor și generează pierderi economice corespunzătoare;

C.

întrucât animalele sunt ființe dotate cu sensibilitate, iar protecția și tratarea corespunzătoare a acestora se numără printre provocările cărora o Europă a secolului XXI, cultivată și civilizată, trebuie să le răspundă;

D.

întrucât, în numeroase cazuri, declararea unui focar de boală a animalelor poate conduce la apariția unor perturbări și probleme sociale în zonele rurale;

E.

întrucât bunăstarea constituie doar unul dintre factorii care contribuie la sănătatea animalelor, este justificată din punct de vedere etic și din considerente sociale, morale și economice și trebuie să se întemeieze pe baze științifice solide;

F.

întrucât comerțul devine din ce în ce mai globalizat, iar comerțul cu produse animale este în creștere, atât în cadrul UE, cât și la nivel internațional;

G.

întrucât problematica sănătății animalelor necesită o cooperare coordonată la nivelul Uniunii Europene și pe plan mondial;

H.

întrucât eficacitatea acțiunilor în materie de sănătate animală depinde nu doar de măsurile administrative, dar și de existența unei cooperări bazate pe informare și implicare între toate părțile interesate;

I.

întrucât cel mai bun mijloc de combatere a bolilor animalelor îl constituie, în primul rând, prevenirea apariției acestora, în conformitate cu principiile potrivit cărora „prevenirea este mai eficientă decât vindecarea” și „vaccinarea este preferabilă sacrificării inutile”;

J.

întrucât nu există nicio diferență calitativă între produsele obținute de la animale vaccinate (de urgență) și produsele obținute de la animale nevaccinate, dar există posibilitatea ca piețele din interiorul și din afara UE să nu accepte produse obținute de la animale vaccinate (de urgență), iar crescătorii de animale și alți agenți economici au nevoie de garanții suficiente cu privire la faptul că piețele ar fi pregătite să accepte produsele respective fără a reduce prețurile;

K.

întrucât deschiderea tot mai mare a granițelor, creșterea, la nivel mondial, a cererii de alimente, schimburilor comerciale, mobilității persoanelor, intensificarea încălzirii climei și sporirea comerțului ilegal conduc la accentuarea riscurilor la adresa sănătății animale,

1.

salută elaborarea unei abordări strategice a politicii UE în materie de sănătate animală și își exprimă sprijinul față de aspirațiile, obiectivele și principiile generale expuse în Comunicarea privind strategia în materie de sănătate animală, ceea ce va permite UE să-și consolideze mecanismele de prevenție și să se pregătească în vederea apariției unor noi epizootii;

2.

invită Comisia să prezinte un plan de acțiune, astfel cum preconizează Comunicarea privind strategia în materie de sănătate animală;

3.

avertizează Consiliul și Comisia cu privire la imposibilitatea respectării perioadei 2007-2013, prevăzută în Comunicarea privind strategia în materie de sănătatea animală, având în vedere faptul că discuțiile pe marginea comunicării sunt încă în desfășurare, iar legislația de bază necesară pentru punerea în aplicare a acesteia nu va fi disponibilă decât, cel mai devreme, în 2010;

4.

solicită, în acest sens, Comisiei să își asume, la prezentarea propunerilor sale legislative, o viziune mai ambițioasă și pe un termen mai îndelungat, ceea ce va permite obținerea de beneficii de pe urma altor discuții ulterioare care vor afecta, în viitor, resursele bugetare ale UE și prioritățile politice ale acesteia;

5.

aprobă dorința exprimată în cadrul comunicării de a elabora noua strategie/politică pe baza unui cadru juridic unic la nivelul Uniunii Europene în materie de sănătate animală, care să ia în considerare standardele și orientările generale stabilite de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE);

6.

subliniază rolul fundamental care le revine fermierilor, crescătorilor și proprietarilor în ceea ce privește monitorizarea, menținerea și promovarea sănătății animalelor, precum și în ceea ce privește prevenirea și depistarea bolilor;

7.

subliniază importanța rolului care le revine profesiilor din domeniul medicinii veterinare și al creșterii animalelor, care ar trebui să se situeze în avangarda dezvoltării și prestării de servicii specializate și proactive, precum planificarea în domeniul sanitar-veterinar; își exprimă îngrijorarea cu privire la gradul de acoperire cu servicii sanitar-veterinare a anumitor zone rurale ale UE;

8.

subliniază, de asemenea, rolul care îi revine omului în răspândirea bolilor animalelor ca urmare a creșterii mobilității;

9.

sprijină obiectivul strategiei în materie de sănătate animală de a spori investițiile destinate măsurilor preventive și unui sistem de control, reducând astfel riscul izbucnirii unor epidemii; este de acord cu principiul potrivit căruia „prevenirea este mai eficientă decât vindecarea”;

10.

subliniază faptul că nu există nicio diferență între produsele obținute de la animale vaccinate și cele obținute de la animale nevaccinate;

11.

invită Comisia și statele membre să se asigure că produsele obținute de la animale vaccinate (vaccinare preventivă) pot fi comercializate în UE;

12.

invită Comisia și statele membre să se asigure că produsele provenite de la animale vaccinate sunt acceptate la nivel internațional;

13.

susține viziunea și obiectivul definite în cadrul Comunicării privind strategia în materie de sănătate animală, potrivit cărora „o consultare extinsă a părților interesate” și „un angajament ferm de respectare a unor înalte standarde în materie de sănătate animală” vor facilita atât stabilirea priorităților în concordanță cu obiectivele strategice, cât și revizuirea a ceea ce constituie standarde acceptabile și adecvate;

14.

salută recunoașterea, în cadrul Comunicării privind strategia în materie de sănătate animală, a caracterului determinant al relației dintre sănătatea animalelor și bunăstarea acestora și speră ca cele două aspecte să fie corelate în cadrul viitoarei politici;

15.

așteaptă cu interes rezultatul proiectului pregătitor privind locurile prevăzute pentru staționarea animalelor și rezultatele unui studiu care va cuprinde nevoile și mijloacele necesare îmbunătățirii sănătății animalelor în timpul transportului și al staționărilor la punctele de control;

16.

salută faptul că strategia se referă la sănătatea tuturor animalelor din Uniunea Europeană, astfel încât animalele de companie care au redevenit sălbatice, care nu sunt menționate în mod expres, intră, de asemenea, sub incidența strategiei în cazul în care există riscul transmiterii unor boli de la acestea la alte animale sau la oameni;

17.

salută intenția Comisiei de a adopta o strategie de comunicare privind riscurile, care să fie gestionată de părțile interesate și de consumatori; subliniază faptul că, deși producția animală din Europa este mai sigură ca niciodată și face obiectul unor controale riguroase, modul în care publicul percepe acest domeniu nu este deloc satisfăcător, ceea ce a creat deja, în cazul unor crize recente, probleme pe piață ca urmare a pierderii încrederii;

18.

își exprimă sprijinul față de „populația țintă” identificată și inclusă în cadrul Comunicării privind strategia în materie de sănătate animală: proprietarii de animale, veterinarii, întreprinderile lanțului alimentar, industriile din domeniul sănătății animale, grupurile de interes privind animalele, cercetătorii și profesorii, organismele de decizie ale organizațiilor sportive și ale celor din sectorul divertismentului, structurile educative, consumatorii, călătorii, autoritățile competente ale statelor membre și instituțiile UE și consideră necesar să se includă reprezentanții profesiei zootehniei;

19.

subliniază faptul că strategia în materie de sănătate animală ar trebui să includă și activitățile abatoarelor, ale întreprinderilor de transporturi de animale și ale furnizorilor și producătorilor de produse folosite în hrănirea animalelor, ținând seama, în același timp, de necesitatea simplificării administrative;

20.

subliniază faptul că strategia în materie de sănătate animală, prin abordarea sa preventivă, ar trebui să asigure măsurile legale și financiare necesare, atât pentru a monitoriza animalele de casă și animalele fără stăpân, cât și pentru a preveni răspândirea bolilor zoonotice și problemele legate de sănătatea animală; strategia ar trebui să includă, în special, programe de vaccinare și alte măsuri preventive privind bolile transmise de câinii fără stăpân și de pisicile fără stăpân, în special în cazul în care în prezent nu este posibilă vaccinarea; îndeamnă Comisia să evalueze posibilele consecințe economice și sociale ale răspândirii bolilor zoonotice și ale mobilității persoanelor și a animalelor de casă ale acestora;

21.

atrage atenția asupra faptului că strategia propusă poate avea rezultate pozitive, cu condiția ca finanțarea fiecărei măsuri să se facă în mod clar și transparent, condiție neîndeplinită de Comunicarea privind strategia în materie de sănătate animală; critică Comisia pentru faptul că în această comunicare nu face nicio referire la necesitățile de finanțare ale politicii sale;

22.

subliniază, în vederea asigurării unor condiții de concurență egale, necesitatea de a clarifica rolul UE, al statelor membre și al sectorului agricol în finanțarea măsurilor privind sănătatea animală, precum garantarea securității biologice în ferme, programele de vaccinare, cercetarea științifică și aplicarea unor standarde mai ridicate de bunăstare animală; invită Comisia să clarifice aceste aspecte în strategia sa în materie de sănătate animală;

23.

atrage atenția asupra faptului că politica comună în domeniul sănătății animale constituie una dintre politicile Uniunii Europene cu cel mai înalt grad de integrare și că cea mai mare parte a finanțării acesteia ar trebui acoperită din bugetul comunitar, ceea ce nu ar trebui să împiedice asumarea responsabilității financiare de către statele membre și fermieri;

24.

recunoaște faptul că piețele din interiorul și din afara UE nu sunt, cu toate acestea, întotdeauna dispuse să importe carne provenită de la animale vaccinate și protejate; subliniază faptul că crescătorii de animale și alți agenți de pe piață solicită garanții privind capacitatea de a-și vinde produsele fără reduceri ale prețurilor; consideră că este vorba despre un aspect esențial pe care Comunitatea Europeană trebuie să-l rezolve rapid în vederea garantării liberei circulații a bunurilor;

25.

evidențiază fenomenul din ce în ce mai amplu al rezistenței bacteriene la antibiotice în mai multe sectoare zootehnice, ceea ce poate avea, de asemenea, drept consecință apariția unor probleme de sănătatea publică; îndeamnă, prin urmare, Comisia să prezinte o analiză privind această problemă, iar, dacă este cazul, să prezinte propuneri în cadrul strategiei în materie de sănătate animală;

26.

își exprimă nemulțumirea față de afirmațiile potrivit cărora fiecare măsură va fi finanțată prin intermediul fondurilor existente și invită Comisia să susțină sporirea posibilităților actualului fond veterinar, pregătindu-și argumentele pentru discuțiile privind bugetul care vor începe în 2009;

27.

subliniază importanța coordonării la nivelul Uniunii Europene a măsurilor din domeniul sănătății animale și invită Comisia să joace un rol de coordonare mai activ decât cel exercitat până în prezent;

28.

atrage atenția asupra riscurilor din ce în ce mai mari la adresa sănătății animale, care reprezintă o consecință a mobilității globale sporite, a creșterii cererii de alimente, a intensificării schimburilor comerciale internaționale și schimbărilor climatice și subliniază necesitatea elaborării unei strategii corespunzătoare privind vaccinarea de urgență, atât pentru bolile existente, cât și pentru cele noi;

29.

recunoaște importanța capitală a determinării caracteristicilor și a clasificării pe categorii a riscurilor, inclusiv a stabilirii unui nivel de risc acceptabil la nivel comunitar și a măsurilor prioritare corespunzătoare reducerii riscurilor; consideră că trebuie depuse eforturi pentru definirea în mod clar a situațiilor în care riscul apariției unor boli atinge niveluri ridicate și depășește nivelul acceptabil, precum și pentru determinarea consecințelor unor astfel de situații;

30.

evidențiază faptul că densitățile ridicate ale animalelor în cadrul sistemelor intensive de creștere a animalelor pot crește riscul răspândirii bolilor și împiedica combaterea acestora, în cazul în care se aplică măsuri necorespunzătoare de combatere a bolilor, și că același lucru se poate întâmpla în cazul altor sisteme de creștere dacă măsurile de combatere a bolilor nu sunt aplicate în mod corespunzător;

31.

evidențiază importanța distanței dintre fermele de creștere intensivă a animalelor în cadrul măsurilor de ținere sub control a epidemiilor;

32.

recunoaște faptul că UE a adoptat reglementări stricte privind transportul animalelor, ceea ce răspunde necesității unor standarde ridicate de bunăstare a animalelor, precum și a unor măsuri de prevenire și combatere a bolilor; îndeamnă statele membre să pună pe deplin în aplicare aceste standarde ridicate; consideră că aceste standarde ar trebui respectate de statele care exportă produse de origine animală în UE pentru a promova și a garanta standarde ridicate de bunăstare și sănătate animală la nivel mondial; atrage atenția asupra faptului că transportul de animale vii pe distanțe mari prezintă riscuri care pot atinge niveluri ridicate, această activitate permițând răspândirea bolilor și îngreunând aplicarea măsurilor de combatere a bolilor, în cazul în care se aplică măsuri necorespunzătoare de prevenire a bolilor; consideră, prin urmare, că dispozițiile sanitare și cele privind bunăstarea animală în timpul transportării animalelor vii ar trebui verificate minuțios și făcute mai stricte, dacă este cazul; solicită introducerea rapidă a unui sistem electronic integrat european de înregistrare a animalelor, inclusiv a urmăririi prin GPS a camioanelor; consideră că, pentru bunăstarea animalelor, calitatea transportării este mai importantă decât durata acesteia;

33.

consideră că este, de asemenea, necesar să se ia considerare faptul că globalizarea, schimbările climatice și circulația persoanelor constituie factori care favorizează răspândirea bolilor animalelor, ceea ce îngreunează ținerea sub control a acestor boli;

34.

subliniază necesitatea unei strategii de comunicare coerente privind noua strategie în materie de sănătate animală a Uniunii Europene, ceea ce ar trebui să presupună o strânsă colaborare între toate organizațiile interesate la nivelul UE, precum și la nivel național și local;

35.

împărtășește opinia potrivit căreia actualul cadru juridic al Uniunii Europene privind sănătatea animală este complicat și fragmentat și trebuie simplificat; consideră că regulile fundamentale care reglementează acțiunea în materie de sănătate animală ar trebui să fie concentrate într-un singur act legislativ, în măsura în care acest demers este posibil;

36.

mai mult decât atât, insistă asupra rolului central care ar trebui acordat, în cadrul strategiei, înlocuirii actualei serii de măsuri politice conexe și interdependente cu un cadru juridic unic, care să ia în considerare în special recomandările, standardele și orientările stabilite de OIE și Codex Alimentarius al Organizației Mondiale a Sănătății/Organizației pentru Alimentație și Agricultură (Codex), fără a trece cu vederea regulile europene, precum transparența și implicarea tuturor părților interesate, evitând, în același timp, orice deteriorare a stării de sănătate în UE;

37.

aprobă necesitatea garantării faptului că regulile nejustificate în materie de sănătate animală adoptate la nivel național sau regional nu constituie un obstacol în calea funcționării pieței interne și, mai ales, a proporționalității resurselor alocate în urma declarării unui focar de boală cu riscurile implicate, precum și a faptului că aceste resurse nu sunt utilizate în scopul unei discriminări comerciale nejustificate, în special în ceea ce privește produsele obținute de la animale vaccinate;

38.

consideră necesară stabilirea clară și într-un mod suficient de flexibil, în cadrul juridic al UE, a obligațiilor care le revin proprietarilor de animale, inclusiv proprietarilor animalelor crescute în alte scopuri decât cele comerciale, în situații de risc, astfel încât să se evite orice conflicte sau litigii inutile; consideră controlul bolilor în rândul animalelor sălbatice ca fiind, de asemenea, un element semnificativ al strategiei de prevenire;

39.

aprobă concluziile studiului de prefezabilitate din 25 iulie 2006 privind posibilitățile de regimuri armonizate de repartizare a costurilor pentru epizootii, realizat de Civic Consulting, în cadrul evaluării politicii comunitare în domeniul sănătății animale (PCSA) din intervalul 1995-2004 și alternativele pentru viitor, realizată în numele Comisiei ca parte a proiectului-pilot privind finanțarea combaterii bolilor contagioase ale animalelor, introdus de Parlament în bugetul pentru 2004, care solicită armonizarea sistemelor de repartizare a costurilor adoptate de statele membre; constată, de asemenea, că, dată fiind legătura strânsă dintre repartizarea costurilor și repartizarea responsabilităților, astfel de sisteme necesită participarea deplină și angajamentul total al tuturor părților, inclusiv proprietarii de animale, și ar trebui introduse noi mecanisme pentru a implica părțile interesate în luarea deciziilor privind subiectele semnificative ale politicii respective;

40.

recunoaște necesitatea revizuirii actualelor instrumente de cofinanțare, astfel încât să fie posibil să se garanteze asumarea, de către toți actorii, a responsabilităților care le revin și participarea lor la depistarea și eradicarea bolilor, precum și necesitatea prevenirii distorsiunilor de concurență între crescătorii din diferite state membre; solicită categorisirea bolilor animalelor în cadrul mecanismelor viitoare de cofinanțare pe baza caracterului măsurilor de combatere ce urmează a fi aplicate, a riscurilor pentru sănătatea publică și a altor efecte externe; constată că fondurile de despăgubire pentru proprietarii de animale bazate pe un sistem de rezervă consolidează responsabilitatea individuală și colectivă;

41.

împărtășește pe deplin opinia potrivit căreia sistemul de compensare nu ar trebui să se limiteze la distribuirea de compensații destinate proprietarilor de animale sacrificate ca urmare a declarării unui focar de boală, ci ar trebui combinat cu stimulente destinate prevenirii riscurilor, bazate pe reduceriea contribuțiilor plătite la fondurile naționale sau regionale de sănătate animală de crescătorii de animale care iau măsuri suplimentare de reducere a riscului și care promovează utilizarea vaccinării (de urgență) în locul recurgerii la sacrificare, recunoscând faptul că acestea ar constitui măsuri de garantare a veniturilor proprietarilor de efective de animale vaccinate (de urgență); consideră că acest principiu ar trebui aplicat și la nivelul statelor membre, pentru a le încuraja să reducă nivelurile de risc;

42.

recunoaște, în contextul situației dificile de pe piața mondială a hranei pentru animale, nevoia stringentă resimțită de crescătorii de animale din Uniunea Europeană de a dispune, pe lângă făină de pește, de hrană pentru animale sigură și de înaltă calitate, care conține proteinele necesare, la prețuri rezonabile; subliniază totodată importanța unei aplicări stricte a principiului precauției la reintroducerea proteinelor de origine animală în lanțul trofic prin intermediul hranei pentru animale (cu excepția rumegătoarelor), așa cum decurge din fundamentul noii strategii în materie de sănătate animală, Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea; evidențiază, prin urmare, faptul că se impun eforturi sporite pentru crearea unor mecanisme de control și de inspecție eficiente, care să asigure eliminarea tuturor agenților patogeni în timpul procesul de producție, precum și trasabilitatea deplină și evitarea contaminării și amestecării de proteine de origine animală în hrana pentru animalele de crescătorie, produsă în statele membre sau importată în acestea;

43.

invită Comisia să efectueze o analiză comparativă a sistemelor de despăgubiri existente în statele membre și, pe această bază, să elaboreze un model-cadru la nivelul Uniunii Europene; invită Comisia să elaboreze un cadru juridic în vederea unui sistem eficient de repartizare a costurilor, pentru a garanta contribuția acestui sector la finanțarea costurilor directe legate de eradicarea unei boli a animalelor;

44.

subliniază necesitatea unei contribuții comunitare substanțiale în privința acestor boli grave, pentru a asigura egalitatea de tratament și de șanse în cazul în care acestea depășesc resursele aflate la dispoziția țărilor și producătorilor în cauză;

45.

salută angajamentul asumat de Comisie de a prezenta un raport privind posibilitățile de instituire a unui sistem eficient de garanții financiare destinate fabricanților de produse utilizate în nutriția animalelor;

46.

se declară în favoarea includerii în cadrul juridic al Uniunii Europene a unor dispoziții care să susțină soluția despăgubirii pierderilor indirecte care nu sunt provocate doar de măsurile de lichidare a focarului de boală; atrage atenția asupra faptului că, în unele cazuri, pierderile indirecte pot fi mai importante decât cele directe și ar trebui să se prevadă acordarea unor compensații pentru astfel de pierderi; prin urmare, își exprimă sprijinul față de intensificarea cercetării privind crearea unor instrumente naționale de asigurare de către crescătorii de animale și susținerea acestor instrumente de către Comunitatea Europeană; constată, cu toate acestea, că, în anumite cazuri, asigurările private ar putea constitui un instrument mai eficient de gestionare a unor astfel de pierderi;

47.

subliniază că legislația Uniunii Europene se bazează deja, într-o măsură semnificativă, pe respectarea standardelor stabilite de OIE/Codex, eforturile depuse în vederea respectării pe deplin a normelor respective fiind, prin urmare, perfect justificate, la fel ca și promovarea, de către UE, a propriilor norme sanitar-veterinare, în vederea adoptării lor la nivel internațional; sprijină, prin urmare, în vederea creșterii puterii de negociere a UE în cadrul OIE, o posibilă apartenență a UE la OIE; în plus, subliniază importanța garantării contribuției părților interesate la nivelul OIE/Codex;

48.

îndeamnă UE să-și apere la nivel internațional, în cadrul Organizația Mondială a Comerțului, standardele ridicate de bunăstare și sănătate animală, pentru a îmbunătăți standardele de bunăstare și sănătate animală din întreaga lume; recunoaște faptul că producătorii UE se confruntă cu costuri mai ridicate din cauza exigenței sporite a standardelor în vigoare în UE și că aceștia trebuie protejați față de importurile de produse de origine animală care răspund unor standarde mai puțin exigente;

49.

salută măsurile propuse în vederea elaborării unei strategii de export la nivel comunitar și subliniază necesitatea depunerii, de către Comisie, a tuturor eforturilor necesare în vederea îmbunătățirii accesului la piețele din țările terțe și a înlăturării barierelor la export;

50.

evidențiază necesitatea îmbunătățirii securității biologice în exploatații și a încurajării tuturor operatorilor să ridice nivelul standardelor, recunoscând totodată faptul că bolile contagioase pot apărea atât în fermele mici, cât și în cele mari, precum și în exploatațiile unde animalele sunt crescute în scopuri de agrement, în grădini zoologice, în rezerve naturale, în abatoare, precum și în timpul transportului și a tranzitării animalelor; consideră că măsuri precum izolarea animalelor recent aduse în exploatații, a animalelor bolnave și reglementarea circulației persoanelor pot avea o contribuție semnificativă la limitarea răspândirii bolilor;

51.

subliniază faptul că creșterea animalelor în aer liber reprezintă o caracteristică definitorie pentru diverse sisteme de producție și este în continuare întâlnită în mod frecvent în special în anumite regiuni și în cazul anumitor specii de animale; recunoaște sprijinul de care se bucură această practică în rândul opiniei publice și susținerea acordată din fonduri publice; evidențiază faptul că practica respectivă poate fi contrară obiectivelor securității biologice; consideră că crescătorii de animale ar trebui să primească sprijin din partea societății pentru a preveni riscurile sporite asociate cu aceste tipuri de creștere a animalelor, iar obiectivele politice din domeniul sănătății animale și din cel al protecției animalelor ar trebui armonizate;

52.

evidențiază importanța capitală a formării șefilor de fermă și a personalului care lucrează la ferme pentru bunăstarea și sănătatea animală; pledează, prin urmare, pentru susținerea măsurilor de formare și perfecționare profesională;

53.

așteaptă recunoașterea sistemelor de gestionare a calității pentru clasificarea riscurilor asociate diverselor tipuri de sisteme de producție; este convins că sistemele de creștere a animalelor care sunt preferate de consumatori și care ridică anumite probleme în ceea ce privește securitatea biologică (fermele în aer liber) pot deveni mai sigure printr-o gestiune corespunzătoare;

54.

consideră că trasabilitatea produselor, pe baza identificării și înregistrării, este deosebit de importantă pentru a asigura monitorizarea stării de sănătate a animalelor, prevenirea bolilor și siguranța alimentară; sprijină, în acest sens, măsurile privind obligativitatea identificării electronice și genetice, prin intermediul ADN-ului, și a înregistrării animalelor, precum și introducerea unui sistem cuprinzător și sigur de monitorizare a deplasării animalelor, dar atrage atenția asupra costurilor pe care le presupune un astfel de sistem, în special pentru crescătoriile de animale care dispun de structuri de creștere nefavorabile din punct de vedere economic; invită Comisia să sprijine fermierii în eforturile lor de a face față costurilor ridicate generate de achiziționarea echipamentului necesar, oferind statelor membre posibilitatea de a integra astfel de măsuri în cadrul programelor proprii de dezvoltare rurală;

55.

evidențiază diferențele majore dintre statele membre în ceea ce privește numărul de bovine sacrificate ca urmare a nerespectării normelor Uniunii Europene privind identificarea și înregistrarea; așteaptă explicații din partea Comisiei cu privire la aceste diferențe în cadrul UE;

56.

împărtășește opinia potrivit căreia îmbunătățirea securității biologice este deosebit de importantă, având în vedere faptul că UE este cel mai mare importator de alimente, inclusiv produse animale; consideră că acțiunile de control veterinar și sanitar la frontierele Uniunii Europene trebuie să fie deosebit de riguroase și stricte, având în vedere riscul de a importa animale contaminate sau bolnave în Uniunea Europeană și ar trebui să nu se limiteze la un simplu control de documente, ci să permită verificarea faptului că animalele au fost crescute în conformitate cu normele de bunăstare animală prevăzute în legislația UE;

57.

subliniază importanța controalelor privind sănătatea animală în țările terțe și solicită creșterea resurselor financiare ale Oficiului Alimentar și Veterinar al Comisiei;

58.

consideră că acțiunile de control veterinar și vamal la frontierele Uniunii Europene ar trebui să fie deosebit de riguroase pentru a împiedica importurile ilegale și traficul de animale și de produse de origine animală, având în vedere riscul important de propagare a bolilor aferent acestor activități; atrage atenția, în această privință, asupra necesității acordării de asistență în domeniul organizării, formării și de tip financiar serviciilor veterinare care-și desfășoară activitatea la frontierele externe ale UE, inclusiv la frontierele sale maritime, în special în noile state membre, țările terțe care se învecinează cu UE și țările în curs de dezvoltare; solicită, de asemenea, Comisiei și statelor membre să elaboreze planuri de comunicare corespunzătoare pentru a informa cetățenii cu privire la riscurile legate de importul individual de animale și de produse de origine animală;

59.

invită Consiliul și Comisia să elaboreze mecanisme care să asigure o mai bună coordonare între serviciile vamale, serviciile veterinare și agențiile de turism pentru a facilita cooperarea dintre statele membre la nivelul Uniunii Europene și cu țările terțe;

60.

invită Comisia să-și consolideze într-o măsură semnificativă colaborarea cu țările în curs de dezvoltare, furnizându-le asistență tehnică, pe de o parte, pentru a le ajuta să respecte standardele sanitare ale UE, iar, pe de altă parte, pentru a reduce riscul răspândirii bolilor animalelor din aceste țări în UE; consideră că, în ceea ce privește cooperarea în domeniul veterinar cu țările terțe, ar trebui să se acorde prioritate țărilor care se învecinează cu UE;

61.

subliniază importanța pe care o capătă supravegherea veterinară în situații de criză și în cadrul prevenirii acestor situații, în ceea ce privește asigurarea avertizării rapide și detectarea promptă a riscurilor legate de sănătatea animală; invită Comisia, în acest context. să examineze posibila introducere a unui sistem de audit specific sectorului zootehnic pentru fermele care nu sunt vizitate în mod regulat de către veterinari;

62.

subliniază necesitatea asigurării unei formări profesionale eficiente a agenților economici, profesioniștilor din domeniul medicinii veterinare, organismelor de control și a altor autorități competente pentru a le permite să depisteze cu promptitudine riscurile legate de animale, actualizării standardelor minime ale UE privind formarea profesională în domeniul medicinii veterinare și susținerii acestor acțiuni de formare la nivelul UE, împreună cu măsuri destinate să asigure punerea în aplicare a acestor standarde și adaptarea, cât mai rapid posibil, a programelor școlare și universitare din acest domeniu; sugerează, în această privință, că un sistem european de acreditare a școlilor veterinare ar putea contribui la atingerea obiectivului de a asigura o educație de un nivel ridicat în domeniul veterinar;

63.

își exprimă sprijinul ferm față de măsurile care urmăresc să sporească utilizarea vaccinării de urgență (atât supresivă, cât și de protecție), care ar trebui să conducă la prevenirea și limitarea mai eficientă a bolilor în cadrul operațiunilor de lichidare a focarelor de boală; atrage atenția asupra faptului că introducerea unui sistem eficient de vaccinare necesită măsuri de garantare a veniturilor proprietarilor de animale vaccinate, care se pot confrunta cu dificultăți la vânzarea produselor obținute de la animalele vaccinate, asigurarea unui sprijin financiar corespunzător pentru a încuraja utilizarea acestui sistem, precum și garantarea eliminării oricăror restricții privind produsele provenite de la animale vaccinate; mai mult decât atât, consideră drept indispensabilă extinderea băncilor de vaccinuri ale UE; consideră, de asemenea, necesară aplicarea tuturor măsurilor care pot contribui la reducerea numărului de animale sănătoase sacrificate și distruse, precum testele care să ateste că animalele nu prezintă patogeni, ceea ce permite abatorizarea în condiții normale;

64.

sprijină dezvoltarea strategiilor de vaccinare pentru toate speciile și bolile relevante;

65.

invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a asigura circulația nediscriminatorie a produselor obținute de la animale vaccinate, deoarece lipsa unor astfel de măsuri a reprezentat, până în prezent, un obstacol major în calea utilizării vaccinării ca instrument de combatere a răspândirii bolilor contagioase ale animalelor; în consecință, solicită, printre alte măsuri, interzicerea indicării, pe etichetele destinate consumatorilor, a faptului că produselor respective sunt obținute de la animale vaccinate, elaborarea de strategii eficiente de comunicare publică privind caracterul nedăunător al produselor care provin de la animale vaccinate, precum și încheierea de acorduri între guverne, asociații de fermieri, organizații ale consumatorilor, comercianții cu amănuntul și comercianți privind libera circulație a produselor obținute de la animale vaccinate;

66.

consideră, în legătură cu acțiunile care trebuie întreprinse pentru a răspunde riscului apariției unei crize, că asigurarea disponibilității personalului de specialitate și a unor mijloace care să permită efectuarea oricăror operațiuni necesare de abatorizare a animalelor conforme principiilor tratării fără cruzime a animalelor, evitând orice suferință inutilă și recunoscând faptul că acestea sunt ființe dotate cu sensibilitate, este de o importanță capitală;

67.

evidențiază faptul că medicamentele și vaccinurile de uz veterinar reprezintă un element al sănătății animale, iar responsabilitățile în cadrul Comisiei ar trebui reorganizate în consecință;

68.

subliniază rolul fundamental care revine cercetării științifice în cadrul sistemelor sanitare veterinare, întrucât aceasta permite realizarea de progrese, în special în monitorizarea, diagnosticarea și controlul bolilor animalelor, analiza de risc, elaborarea vaccinurilor și a metodelor eficiente de testare, care trebuie să se bazeze pe cunoștințe de specialitate; reamintește, în această privință, amendamentul Parlamentului la bugetul UE pentru 2008 privind majorarea creditelor pentru elaborarea de vaccinuri (de tip marker) și a metodelor de testare; invită Comisia să utilizeze în mod eficient aceste credite majorate;

69.

atrage atenția asupra necesității unei cercetări științifice mai aprofundate privind impactul hranei pentru animale asupra sănătății animalelor și, indirect, a sănătății umane;

70.

consideră că cercetările din domeniul sănătății și bunăstării animalelor desfășurate sub auspiciile celui de-al șaptelea program-cadru de cercetare, precum și cele desfășurate la nivel național și comunitar, contribuie la sporirea eficienței măsurilor privind sănătatea animalelor;

71.

subliniază necesitatea consolidării rețelei de laboratoare de referință comunitare și naționale care întreprind activități legate de bolile animalelor și a situării în centrul atenției a rețelelor deja existente și este de acord cu oportunitatea aplicării unor metode de control uniforme din punct de vedere științific care să fie „compatibile din punct de vedere comercial” (validate și acceptate de către OIE și țările terțe partenere);

72.

subliniază importanța schimburilor de informații științifice privind sănătatea și bunăstarea animalelor și atrage atenția asupra necesității dezvoltării platformelor de informații ERA-NET și Platforma europeană de tehnologie pentru sănătate animală globală; sugerează necesitatea îmbunătățirii acțiunilor de comunicare privind avantajele și dezavantajele noilor metode de diagnosticare mai avansate, precum metoda reacția de polimerază în lanț, și a utilizării acestora în beneficiul animalelor și al oamenilor, atât în vederea protecției animalelor, cât și a furnizării de alimente sigure populației la nivel mondial, în special în noile state membre;

73.

subliniază importanța comunicării cu consumatorii pentru a garanta înțelegerea, de către aceștia, a mijloacelor de răspândire a bolilor animalelor și impactul major al acestor boli, precum și, prin urmare, importanța lor în ceea ce privește fumizarea de alimente sigure;

74.

este puternic convins de necesitatea interzicerii clonării animalelor în scopuri economice;

75.

își exprimă îngrijorarea față de faptul că standardele europene ar putea fi compromise de importurile din țări terțe în care fermierii nu sunt supuși acelorași obligații în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea animalelor; solicită Comisiei să studieze modalitățile de protecție împotriva concurenței din partea țărilor terțe, luând în considerare și măsuri privind importurile și să ridice această problemă la dezbaterile din cadrul forumurilor competente ale OMC;

76.

consideră că întârzierea luării de măsuri pentru a garanta că importurile de carne de vită din Brazilia provin numai de la animale care nu sunt supuse riscului îmbolnăvirii de febră aftoasă ar putea submina încrederea opiniei publice în regimul sanitar veterinar al UE;

77.

invită Comisia să se asigure că rezultatele negocierilor din cadrul OMC nu compromit capacitatea fermierilor europeni de a menține și îmbunătăți standardele de sănătate și bunăstare a animalelor; consideră că posibilitatea de a supune produsele importate acelorași condiții ca și cele aplicate produselor europene constituie un factor esențial în asigurarea unui rezultat echilibrat al negocierilor;

78.

invită Comisia să garanteze că ouăle sunt incluse printre produsele sensibile, în urma negocierilor OMC, în scopul de a proteja progresele realizate în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea animalelor în acest sector agricol;

79.

își declară îngrijorarea față de dovezile din ce în ce mai numeroase ce stabilesc o legătură între, pe de o parte, intensificarea comerțului internațional cu păsări vii și produse din carne de pasăre și, pe de altă parte, dezvoltarea și răspândirea de boli, cum ar fi gripa aviară; solicită Comisiei să cerceteze aceste dovezi și să prezinte propuneri adecvate de politici, dacă este cazul;

80.

salută intenția Comisiei de a respecta angajamentele OMC în materie de măsuri sanitare și fitosanitare, dar consideră că acest lucru nu ar trebui să excludă posibilitatea — în mod explicit admisă de acordul privind măsurile sanitare și fitosanitare — introducerii unor măsuri care să conducă la instituirea unor standarde de protecție mai ridicate, acolo unde acest lucru se justifică suficient din punct de vedere științific; consideră, în plus, că este importantă încurajarea adoptării unor astfel de măsuri la nivel internațional, în scopul de a asigura o aliniere la nivel superior;

81.

consideră că noua generație de acorduri de liber-schimb cu India, Coreea și țările din Asia de sud-est ar trebui să prevadă un capitol echilibrat privind măsurile sanitare și fitosanitare și bunăstarea animalelor;

82.

invită Comisia să integreze sănătatea și bunăstarea animalelor în toate programele sale de dezvoltare, în vederea asigurării coerenței cu abordarea internă și a extinderii beneficiilor politicilor respective către țările partenere;

83.

îndeamnă Comisia să încheie protocoale veterinare cu posibilele piețe de export, cum ar fi cea a Chinei.

84.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.