6.8.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/75

A.

întrucât demografia este rezultatul conjugat al diverși factori – natalitatea, speranța de viață și fluxurile migratoare –, iar cifrele actuale indică faptul că, până în 2050, vor avea loc schimbări demografice de mare amploare în statele membre, care vor consta mai ales într-o îmbătrânire a populației europene, a cărei medie de vârstă ar putea crește de la 39 de ani în 2004 la 49 de ani în 2050;

B.

întrucât aceste schimbări demografice ar putea, potrivit estimărilor Comisiei, modifica radical structura populației și piramida vârstelor; întrucât, astfel, numărul tinerilor cu vârste cuprinse între 0 și 14 ani ar scădea de la 100 de milioane (indicele în 1975) la 66 de milioane în 2050, populația de vârstă activă ar ajunge la 331 de milioane în 2010 și ar scădea apoi în mod constant (aproximativ 268 de milioane în 2050), în timp ce speranța de viață ar crește cu 6 ani la bărbați și cu 5 ani la femei între 2004 și 2050, iar numărul persoanelor cu vârste de peste 80 de ani ar crește de la 4, 1 % în 2005 la 11, 4 % în 2050;

C.

întrucât media europeană a raportului de dependență cauzată de vârstă (numărul persoanelor cu vârsta mai mare de 65 de ani împărțit la numărul persoanelor cu vârste cuprinse între 14 și 65 de ani) ar crește de la 25 % în 2004 la 53 % în 2050;

D.

întrucât raportul de dependență economică (numărul populației inactive din punct de vedere economic, cum ar fi pensionarii, copiii și tinerii care studiază, împărțit la numărul populației active din punct de vedere economic, aflată la vârsta activă) este mult mai mare decât raportul de dependență cauzată de vârstă în estimarea costurilor sociale ale populației inactive;

E.

întrucât schimbările demografice au un impact important asupra cheltuielilor publice, care se așteaptă să crească cu 10 % între 2004 și 2050;

F.

întrucât schimbările demografice nu ar trebui să afecteze numărul total al populației europene până în 2050, dar vor provoca dezechilibre teritoriale semnificative, unele regiuni din Uniune confruntându-se deja cu un exod semnificativ al tinerilor, în special al tinerelor femei; întrucât importanța relativă a populației europene în lume ar scădea de la 15 % acum o sută de ani, la 5 % în 2050; întrucât regiunile Uniunii sunt afectate într-un mod foarte diferit de aceste schimbări, regiunile care se confruntă cu un exod net având deja un număr disproporționat de mare de persoane în vârstă, în timp ce regiunile cu un aflux net nu se confruntă încă cu acest proces de îmbătrânire a societății, grație tinerilor care imigrează în aceste regiuni;

G.

întrucât infertilitatea este una dintre cauzele declinului demografic și ar trebui recunoscută ca o problemă de sănătate publică și socială care afectează atât bărbații, cât și femeile; reamintește Comisiei de „Apelul la acțiune în materie de infertilitate și demografie” pe care Parlamentul European l-a lansat în 2005, solicitând Comisiei să facă recomandări în acest domeniu;

H.

întrucât imigrația legală este un element pozitiv în compoziția populației europene, și este necesară pentru menținerea echilibrului demografic; întrucât, cu toate acestea, imigrația legală singură nu este suficientă pentru a contracara îmbătrânirea progresivă a populației din Uniunea Europeană și întrucât sunt necesare măsuri pentru creșterea ratei natalității în rândul populației rezidente;

I.

întrucât imigrația constituie doar o soluție parțială și pe termen scurt la schimbările demografice din Europa, care necesită implicare guvernamentală pentru a asigura respectarea principiului egalității între femei și bărbați în sectoarele public și privat, pentru a proteja maternitatea, pentru a oferi sprijin social și economic familiilor și pentru a adopta măsuri de reconciliere a vieții familiale cu cea profesională atât pentru bărbați, cât și pentru femei;

J.

întrucât handicapurile depind în mod direct de vârstă și este mai probabil ca persoanele mai în vârstă să fie afectate de deficiențe sau handicapuri;

1.

ia act cu îngrijorare de previziunile demografice pentru 2050; subliniază totuși faptul că previziunile pe 50 de ani nu sunt ireversibile, ci constituie mai degrabă serioase semnale de alarmă cărora trebuie să le răspundem încă de acum, să menținem competitivitatea, viabilitatea economică, coeziunea socială, solidaritatea dintre generații și modelul social european; consideră că perspectiva declinului demografic până în 2050 ar putea să implice o scădere a presiunii asupra mediului și să constituie o șansă pentru dezvoltarea durabilă, care necesită, de asemenea, politici proactive pentru a adapta în mod adecvat amenajarea teritoriului, sectorul locativ, transportul, precum și celelalte tipuri de infrastructură; recunoaște competențele statelor membre în acest domeniu;

2.

reamintește, în prealabil, că cele două cauze principalele ale schimbărilor demografice, rata natalității în scădere și îmbătrânirea populației, sunt rezultatul progresului; reamintește, de asemenea, că mărirea speranței de viață este consecința directă a progreselor științifice, a igienei și a nivelului de trai, iar faptul că femeile își controlează fertilitatea este rezultatul emancipării și corespunde nivelului de educație al fetelor, participării acestora la viața activă și asumării responsabilităților publice; consideră că toate aceste aspecte trebuie considerate realizări ireversibile pentru umanitate;

3.

recunoaște că o societate care așează copiii în centrul preocupărilor sale reprezintă condiția prealabilă pentru creșterea ratei natalității; insistă asupra necesității de a se crea un mediu propice familiei și de a se îmbunătăți condițiile de viață pentru familii și copii, lucruri care trebuie să permită îndeplinirea adevăratelor aspirații ale familiilor;

4.

subliniază că rata anormal de mică a natalității în Uniune, de 1, 5, nu reflectă voința femeilor și nici dorința cetățenilor europeni de a-și întemeia o familie, aceasta putând fi mai degrabă datorată dificultăților în concilierea vieții profesionale cu viața de familie (absența facilităților de îngrijire a copiilor mici, a sprijinului socio-economic pentru familie, precum și ocupării forței de muncă de către femei), contextului social anxiogen (instabilitatea locului de muncă, costul ridicat la locuințelor) precum și temerilor legate de viitor (accesul întârziat la un loc de muncă pentru tineri și precaritatea locului de muncă);

5.

reamintește că consumul de alcool și droguri în rândul tinerilor constituie un risc de importanță publică, cu consecințe demografice imense deoarece conduce la o scădere a capacității de muncă, a abilității de a întemeia o familie etc.; prin urmare, recomandă înființarea unor programe-cadru specifice pentru prevenirea consumului juvenil de alcool și droguri, precum și pentru tratamentul dependenței de alcool și droguri în rândul tinerilor;

6.

consideră că mărirea speranței de viață reprezintă un element pozitiv și ar trebui tratată ca atare; prin urmare, solicită statelor membre să garanteze că pensionarii care nu își permit o locuință, nu își permit îngrijiri și condiții decente de trai în ultimii ani de viață să nu ajungă sub pragul sărăciei;

7.

încurajează măsuri anti-discriminare cuprinzătoare, deoarece chestiunea viitorului demografic al Europei nu poate fi separată de problema grupurilor vulnerabile care se află la periferiile interne ale societății și suferă de sărăcie extremă, a căror poziție este adesea privită drept o consecință a propriilor greșeli, ceea ce influențează nu doar copiii, ci și generațiile viitoare;

8.

atrage atenția asupra faptului că persoanele în vârstă sunt supuse unor rele tratamente și nu sunt îngrijite adecvat în familiile lor sau în instituțiile în care sunt plasate; îndeamnă statele membre și Comisia Europeană să își intensifice eforturile pentru a dezvălui dimensiunea abuzului la care sunt supuse persoanele în vârstă din UE; constată că s-a estimat că până la 10 % dintre persoanele în vârstă cad victimă abuzurilor fizice, financiare sau psihice înainte de a muri; solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte sisteme de informare și de avertizare și sancțiuni împotriva relelor tratamente de acest tip; salută intenția Comisiei de a face în 2008 o comunicare cu privire la relele tratamente la care sunt supuse persoanele în vârstă; solicită ca această comunicare să premeargă elaborarea unei strategii globale care să vizeze desfășurarea unui mari campanii de sensibilizare precum și acțiuni în acest domeniu (formarea prestatorilor, definirea normelor de calitate, sancțiuni împotriva relelor tratamente);

9.

regretă faptul că până în prezent nu au fost luate măsuri adecvate pentru a pregăti Uniunea să facă față acestei provocări care era previzibilă de mai mulți ani; regretă în special faptul că marea majoritate a statelor membre nu au respectat obiectivele Strategiei de la Lisabona și angajamentele Consiliului European de la Barcelona din 15 și 16 martie 2002 în favoarea îngrijirii copiilor, a ocupării forței de muncă și a participării femeilor la viața activă și că Uniunea, în ansamblul ei, este departe de realizarea acestor obiective;

10.

solicită statelor membre să adopte măsuri în vederea creării unor spații de îngrijire a copiilor și a altor persoane dependente, de o calitate ridicată și la prețuri accesibile, în conformitate cu obiectivele stabilite de Consiliul European de la Barcelona din 15 și 16 martie 2002, care invită statele membre să creeze, până în 2010, spații care să permită îngrijirea a cel puțin 90 % dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 ani și vârsta obligatorie de școlarizare și cel puțin 33 % dintre copiii mai mici de 3 ani; subliniază faptul că aceste măsuri trebuie să permită părinților să-și adapteze modalitățile de organizare a lucrului în funcție de ritmul lor de viață;

11.

consideră că obiectivele UE nu ar trebui să se limiteze la îndeplinirea obiectivelor de la Barcelona privind spațiile pentru îngrijirea copiilor; consideră că aceste locuri ar trebui considerate ca fiind servicii universale, disponibile tuturor celor care au nevoie de ele;

12.

subliniază faptul că multe întreprinderi mici nu sunt bine pregătite să facă față îmbătrânirii forței de muncă și ar putea avea nevoie de asistență din partea statelor membre în acest sens;

13.

salută inițiativa Comisiei de a continua analiza în ceea ce privește această provocare majoră; încurajează Comisia să sprijine identificarea celor mai bune practici precum și schimburile de experiență și să profite de această ocazie pentru a inova la nivelul Uniunii; susține abordarea integrată a acesteia în problema provocării demografice și a celor cinci orientări cheie care conduc la încheierea unui pact de solidaritate între generații, genuri și regiuni; atrage atenția asupra faptului că, dacă se dorește soluționarea cu succes a provocărilor demografice, statele membre trebuie să aplice eficient Strategia de la Lisabona și să asigure o bună coordonare la nivelul statelor membre între politicile macroeconomice și politicile sociale pentru a permite creșterii economice, competitivității și productivității sistemului economic al Uniunii să facă față provocărilor generate de îmbătrânirea populației și pentru a oferi statelor membre posibilitatea de a-și îndeplini obligațiile ce le revin, concepând politici inovatoare în domeniile finanțelor publice, a serviciilor de sănătate, a serviciilor de interes general (SIG), a imigrării și cel al integrării,

14.

recunoaște faptul că maternitatea implică una din alegerile cele mai intime ale bărbaților și femeilor care trebuie respectate; că, în ceea ce privește valoarea ratei natalității care variază în statele membre între 1, 25 și 2, este posibilă o creștere a cifrelor prin politici publice care au în vedere crearea unui mediu material și psihologic favorabil familiei și copiilor; că, în conformitate cu principiile susținute de Comitetul economic și social european în propunerea sa privind un pact european pentru familie, aceste măsuri trebuie să fie concepute pe termen lung și trebuie să ofere un cadru stabil de protecție, necesar luării deciziei de a deveni părinte;

15.

îndeamnă statele membre să adopte cele mai bune practici privind durata concediului de maternitate (care variază, de la un stat membru la altul, de la 14 la 28 de săptămâni) și, prin urmare, durata concediilor parentale, de îngrijire și de creștere a copilului, precum și un venit garantat pe perioada sarcinii și revenirea la același loc de muncă; dorește, de asemenea, ca statele membre să adopte măsurile referitoare la sancțiunile împotriva violenței și relelor tratamente domestice;

16.

atrage atenția asupra faptului că femeile sunt victime ale discriminării în ceea ce privește condițiile de muncă și se confruntă cu o lipsă de încredere din partea angajatorilor din cauza dorinței lor de a avea copii; reamintește că femeile sunt sub-angajate, în pofida calificărilor profesionale pe care le au, și că nivelul veniturilor lor este inferior salariului mediu de referință, ceea ce le prejudiciază independența economică absolut necesară; solicită statelor membre să pună imediat în aplicare Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind aplicarea principiului egalității de șanse și a egalității de tratament între bărbați și femei în materie de ocupare a forței de muncă și al muncii (7) și să transpună Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 cu privire la siguranța și sănătatea lucrătoarelor însărcinate și a mamelor care alăptează (8); solicită statelor membre să ia măsurile necesare, în cadrul directivei 92/85/CEE, împotriva angajatorilor care discriminează, direct sau indirect, lucrătoarele care doresc să devină mame;

17.

solicită statelor membre să preconizeze măsuri care să garanteze femeilor o protecție și un sprijin adecvat, după naștere, în special tinerelor mame singure, având în vedere numărul în creștere al familiilor monoparentale, care au, în 85 % din cazuri, o femeie drept capul familiei și care sunt expuse unui risc mai ridicat de sărăcie decât alte familii;

18.

atrage atenția asupra necesității cheltuielilor publice destinate copiilor mici și familiilor numeroase, mai ales în ceea ce privește furnizarea de servicii de îngrijire a copilului și pentru protecția mamelor izolate și a familiilor monoparentale care sunt în mod particular expuse riscului excluderii sociale, izolării și sărăciei; subliniază că aceste ajutoare sociale sunt în interesul general și contribuie la crearea de locuri de muncă și la dezvoltarea economică locală și regională; invită Comisia să popularizeze cele mai bune practici în anumite zone din statele membre;

19.

recomandă, prin urmare, combinarea investițiilor publice și a celor private în domeniul îngrijirii copiilor și în sistemul educațional preșcolar;

20.

subliniază că accesul adecvat la servicii de îngrijire a copiilor, a persoanelor în vârstă, a persoanelor cu handicap și a altor persoane dependente este esențial pentru a permite o participare deplină și în condiții egale pe piața muncii, ceea ce va avea un impact asupra nivelului de îngrijire informală din cadrul familiilor;

21.

reamintește faptul că dialogul social a dus la acorduri în materie de concediu parental și muncă cu fracțiune de normă, cuprinse în Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului încheiat de UNICE, CEIP și CES (9) și Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă,încheiat de UCIPE, CEIP și CES (10); invită statele membre și Comisia să garanteze punerea în aplicare a acestei legislații în conformitate cu principiul subsidiarității;

22.

solicită statelor membre să faciliteze plasarea în familii sociale a copiilor victime ale maltratărilor, a copiilor orfani sau a celor crescuți în instituții; invită la o reflecție la nivel european asupra procedurilor de adopție a copiilor originari din statele membre sau din țări terțe, precum și la vigilență în respectarea legislației naționale și internaționale, făcându-se modificări dacă acestea sunt necesare, în interesul copilului; solicită acordarea celei mai mari atenții tuturor formelor de rele tratamente și traficului de ființe umane;

23.

subliniază că modelele familiale evoluează; invită, în consecință, Comisia și statele membre să acorde o atenție sporită acestei realități în momentul elaborării și aplicării politicilor;

24.

subliniază necesitatea îmbunătățirii legislației comunitare privind paternitatea; invită Comisia să propună măsuri specifice destinate facilitării unei implicări sporite a taților în viața de familie, acordându-le dreptul la concediu parental; invită Comisia și statele membre să promoveze drepturile taților în ceea ce privește creșterea și îngrijirea copiilor (în special în caz de separare sau divorț) în vederea dezvoltării egalității între femei și bărbați în societatea europeană;

25.

invită Comisia să ia în considerare problema sensibilă a infertilității, care afectează în egală măsură femeile căsătorite sau necăsătorite, precum și cuplurile;

26.

constată că infertilitatea este o boală recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății, care poate avea efecte grave, cum ar fi depresia; subliniază faptul că rata infertilității este în creștere, atingând în prezent aproximativ 15 % din cupluri; invită, prin urmare, statele membre să garanteze cuplurilor dreptul de acces universal la tratament împotriva infertilității;

27.

încurajează statele membre să identifice și să popularizeze bunele practici în favoarea familiilor, sistemelor de alocații familiale, precum și a serviciilor sociale de interes general de protecție și de asistență pentru familii; invită statele membre să acorde un sprijin specific tinerilor părinți care își fac studiile și urmează cursuri de formare profesională;

28.

solicită statelor membre să recunoască valoarea socială, economică și educativă a activităților neoficiale din familie de îngrijire a copiilor și a altor persoane dependente, examinând, în același timp, posibilitatea de a recunoaște vechimea în muncă și drepturile la servicii sociale și la pensie ale persoanelor care desfășoară astfel de activități;

29.

încurajează statele membre să pună în aplicare măsuri proactive în favoarea părinților, cum ar fi drepturile la pensie suplimentară, facilități fiscale pentru crearea de creșe la locul de muncă și să popularizeze bunele practici în materie;

30.

observă că, în fața dezechilibrului dintre populația activă și cea inactivă, generat de mutațiile demografice, Uniunea dispune de importante marje de progres în ceea ce privește locurile de muncă, prin angajarea femeilor, tinerilor, a persoanelor cu handicap și a persoanelor în vârstă; susține că ocuparea integrală a forței de muncă trebuie să devină un obiectiv pe termen scurt în cadrul revizuirii Strategiei de la Lisabona în 2008;

31.

îndeamnă la o reformă a actualei gestiuni a resurselor umane europene care, prin gradul scăzut de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor cu vârste mai mici de 25-30 de ani și în rândul persoanelor de peste 55 de ani, limitează viața activă a unei părți importante a populației la o durată de 30 de ani; solicită să se promoveze tehnici preventive globale de gestiune a vârstei;

32.

îndeamnă la o abordare globală și calitativă a resurselor umane și propune definirea unui „ciclu de viață activă” care să îmbine formarea profesională, învățarea continuă și optimizarea cunoștințelor și calificărilor formale și informale cu parcursul profesional de la începutul până la sfârșitul vieții active;

33.

recunoaște faptul că segmentarea pieței muncii și prevalența crescândă a formelor nesigure de angajare duce la o nesiguranță tot mai mare la bătrânețe; consideră că statele membre trebuie să examineze și să facă schimb de idei cu privire la cele mai bune practici privind menținerea contribuțiilor sociale pe parcursul vieții, pentru a garanta siguranță la bătrânețe;

34.

consideră că măsurile preconizate în contextul evoluției demografice trebuie să țină cont de creșterea productivității fiecărui lucrător activ și că, în consecință, nu contează doar numărul persoanelor active raportat cel al persoanelor inactive din punct de vedere economic, ci și creșterea productivității;

35.

invită la un dialog aprofundat cu partenerii sociali, întreprinderile, mediul academic, ONG-urile și mass-media pentru a face față acestor schimbări demografice; subliniază faptul că, în viitor, îmbunătățirea productivității va depinde în special de investițiile în cercetare și dezvoltare și în inovațiile tehnologice și insistă asupra necesității vitale ca întreprinderile să anticipeze care sunt competențele de care vor avea nevoie, utilizând previziuni ale nevoilor în materie de locuri de muncă și cariere și prin investiții în învățarea continuă, axată pe punerea în valoare a calificărilor profesionale;

36.

solicită să se ia inițiative practice destinate să dea persoanelor în vârstă posibilitatea de a lucra mai mult timp, dacă doresc acest lucru astfel încât să poată transmite experiența profesională acumulată tinerilor, altor lucrători și angajatorilor;

37.

încurajează investițiile în educație și formare profesională, inclusiv prin utilizarea noilor tehnologii, pentru ridicarea nivelului formării profesionale de bază a tuturor, condiție a dezvoltării capacității de adaptare viitoare, și de reconversie prin formarea continuă, precum și crearea de măsuri menite să sprijine inserția profesională inițială a tinerilor și reinserția profesională a lucrătorilor în vârstă și a categoriilor vulnerabile, în vederea creării de veritabile trasee profesionale pe tot parcursul vieții active;

38.

propune reducerea cât mai rapidă a cazurilor de pensionare anticipată în întreprinderi în cadrul autonomiei contractuale sau prin consultarea cu comitetele din întreprinderi, în acord cu tradițiile din statele membre, și invită statele membre să promoveze rolul lucrătorilor în vârstă și să încurajeze angajarea acestora; este de acord cu toate acestea ca, în cazul lucrătorilor în vârstă (cei care au depășit pragul minim de pensionare), care nu mai doresc să ocupe o poziție cu normă întreagă, să poată fi explorate soluții de angajare cu normă parțială, program de muncă flexibil sau de la distanță și de „job-sharing” și să se constituie o formă inovatoare de pensionare progresivă, limitând efectele stresului pensionării;

39.

consideră că a venit momentul să fie abordată problema „stresului pensionarului”, și anume a sentimentului de respingere, inutilitate și nihilism pe care lucrătorii îl resimt la câteva zile după pensionare, când aceștia se consideră ca fiind inutili, abandonați, singuri și fără viitor;

40.

solicită Comisiei și statelor membre să propună stimulente care să înlesnească accesul tinerilor pe piața muncii, de exemplu stimulând lucrătorii care au ajuns la vârsta pensionării să se ofere ca mentori pentru lucrători și introducând sisteme de „job-sharing” și cu fracțiune de normă, pentru a facilita trecerea de la o generație la alta;

41.

solicită o reformă profundă a gestionării carierelor salariaților cu vârstă de peste 50 de ani, care, în prezent, sunt discriminați în ocuparea unui loc de muncă prin accesul insuficient la cursuri de formare, mai ales cursuri privind noile tehnologii, lipsa recunoașterii meritelor datorate experienței și promovările profesionale destul de rare; reamintește că stabilirea unor limite de vârstă pentru formarea profesională este discriminatorie și solicită statelor membre să transmită clar acest lucru angajatorilor și formatorilor; solicită în acest scop transpunerea imediată și aplicarea efectivă a Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (11) care declară ilegală discriminarea pe criteriul vârstei în domeniile formării profesionale și ocupării forței de muncă; consideră că, dincolo de problema accesului la competențe, lucrătorii în vârstă au adesea nevoie de ajutor în chestiuni mai personale legate de locul de muncă, cum ar fi tehnicile de întreținere, dobândirea de încredere în sine și redactarea unui curriculum vitae; invită statele membre să ia în considerare diseminarea informațiilor relative la ocuparea unui loc de muncă, destinate special lucrătorilor în vârstă și să lanseze mai activ programe guvernamentale de încurajarea a angajării celor în vârstă; invită Comisia să monitorizeze și să ia măsuri împotriva statelor membre a căror legislație continuă să fie discriminatorie pe criterii de handicap sau de vârstă;

42.

invită Comisia să monitorizeze și să ia măsuri împotriva statelor membre a căror legislație continuă să fie discriminatorie pe criterii de vârstă sau handicap (încălcând astfel tratatele și Carta drepturilor fundamentale, care va avea caracter obligatoriu în întreaga UE începând cu 1 ianuarie 2009), astfel încât statele membre în cauză să abroge imediat dispozițiile legale respective;

43.

solicită Comisiei să culeagă date statistice defalcate pe grupuri de vârstă, în funcție de diferitele probleme cu care acestea se confruntă și de spectrul larg al discriminării pe motiv de vârstă;

44.

reamintește că persoanele în vârstă nu reprezintă o categorie omogenă; subliniază că mai ales femeile în vârstă și persoanele în vârstă aparținând minorităților etnice sunt expuse unor forme multiple de discriminare;

45.

subliniază faptul că angajarea cu fracțiune de normă reprezintă o etapă importantă în reintegrarea pe piața muncii; încurajează statele membre să sprijine în special întreprinderile mici în promovarea angajării cu fracțiune de normă și a organizării flexibile a muncii; subliniază, de asemenea, valoarea pozitivă a angajării cu fracțiune de normă pentru lucrătorii în vârstă care nu mai doresc să lucreze cu normă întreagă;

46.

solicită statelor membre să promoveze rolul lucrătorilor în vârstă pe piața muncii evidențiind beneficiile aduse de angajarea lor și încurajând angajatorii să adopte practici flexibile de lucru care să încurajeze lucrătorii în vârstă să reintre pe piața muncii;

47.

solicită Comisiei să efectueze un studiu pe bază de date defalcate pe gen privind beneficiile fiscale și obstacolele existente în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și axat pe îmbătrânirea populației;

48.

îndeamnă statele membre și Comisia să îmbunătățească accesul la formarea continuă;

49.

reamintește că principiul vârstei legale de pensionare constituie o reușită a modelelor sociale europene și o garanție împotriva prelungirii obligatorii a vieții active dincolo de limite rezonabile;

50.

reamintește că pensia este un drept pe care fiecare salariat îl poate valorifica începând cu vârsta legală de pensionare stabilită de fiecare stat membru în colaborare cu partenerii sociali, respectând tradițiile naționale;

51.

subliniază diferențele enorme între bărbați și femei în ceea ce privește valoarea pensiei medii, care se explică prin întreruperile în cariera profesională datorate asumării de responsabilități familiale față de copii și de părinții în vârstă; solicită statelor membre să ia măsuri pentru a se asigura că întreruperea activității profesionale pentru concediul de maternitate și concediul parental nu mai constituie o penalizare la calcularea drepturilor la pensie; încurajează statele membre să ia în considerare ideea bonusurilor de pensie în funcție de numărul de copii crescuți și să recunoască rolul de îngrijitor de persoane în societate;

52.

solicită statelor membre să adopte măsurile necesare modernizării sistemelor de asigurări sociale, de ajutoare sociale, inclusiv a schemelor de pensii, pentru a le face viabile financiar și a le pregăti să facă față îmbătrânirii populației; insistă ca o atenție specială să fie acordată femeilor în vârstă care sunt mai vulnerabile la izolare și sărăcie;

53.

invită Comisia să efectueze un studiu comparativ al diferitelor sisteme de pensie și de protecție socială a femeilor în fiecare stat membru, pentru a identifica cele mai bune practici, în vederea creșterii ratei de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor și, de asemenea, pentru a permite concilierea vieții familiale cu cea profesională;

54.

îndeamnă Comisia și statele membre să acorde de urgență atenție sprijinului pentru încadrarea în muncă a lucrătorilor în vârstă, având în vedere creșterea planificată a vârstei de pensionare în multe state membre;

55.

consideră, cu toate acestea, că speranța și calitatea vieții persoanelor care au depășit vârsta legală de pensionare sunt mai ridicate ca niciodată și consideră, în acest context, că statele membre, în colaborare cu partenerii sociali, respectând tradițiile naționale, ar trebui să promoveze și să nu împiedice instituirea de norme și convenții comune care să permită lucrătorilor prelungirea vieții active, la cererea acestora, dincolo de vârsta legală stabilită de fiecare stat membru; încurajează Comisia să continue studiile comparative privind varietatea sistemelor de pensii din statele membre și impactul economic și social al reformelor planificate în statele membre;

56.

invită statele membre să ia măsuri care să favorizeze concilierea între angajarea și promovarea profesională a femeilor și constrângerile familiale și care să combată discriminările și stereotipurile care le afectează în continuare pe piața muncii și în domeniul educației; reamintește principiul egalității între bărbați și femei și principiul intangibil al modelului social european de remunerație egală pentru aceeași activitate în același loc de muncă;

57.

solicită, prin urmare, aplicarea de măsuri socio-profesionale în vederea eliminării definitive a acestei forme de discriminare și, în special, a diferenței salariale între bărbați și femei și a aplicării dimensiunii de gen în bugetele publice;

58.

reamintește faptul că un mediu de lucru plăcut reprezintă un important factor de productivitate; invită statele membre să promoveze acțiuni la locul de muncă care reduc riscul de accidente pentru lucrătorii în vârstă, inclusiv intervenții pentru îmbunătățirea mediului de lucru din punct de vedere psihosocial și fizic, schimbări ale conținutului și organizării muncii, îmbunătățiri ale stării generale de sănătate, ale bunăstării și a capacității de muncă a lucrătorilor și consolidarea abilităților și competențelor profesionale ale lucrătorilor; invită întreprinderile să investească în măsuri de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, în medicina muncii, în igienă și în dialogul social;

59.

subliniază că este absolut necesar ca locul de muncă să fie accesibil și deci sigur, pentru lucrătorii în vârstă sau care au un handicap, prin dotări satisfăcătoare și prin furnizarea de echipamente specifice adaptate nevoilor individuale; subliniază, de asemenea, că un mediu de lucru accesibil permite persoanelor în vârstă să ducă o viață autonomă, ceea ce contribuie și la reducerea cheltuielilor publice afectate îngrijirilor instituționalizate;

60.

invită statele membre să introducă dreptul de a solicita un program de lucru flexibil sau cu fracțiune de normă, drept de care să beneficieze nu doar părinții, ci și lucrătorii în vârstă care ar putea avea, la rândul lor, persoane în îngrijire;

61.

subliniază rolul întreprinderilor mici și mijlocii ca surse principale de locuri de muncă în Uniune;

62.

constată că în sectorul serviciilor sunt angajate mai mult femei, imigranți și lucrători în vârstă; solicită crearea urgentă a pieței interne a serviciilor;

63.

reamintește faptul că principiul solidarității între generații, principiu de excelență al modelelor sociale europene, are la bază asumarea, de către populația activă, a veniturilor de substituție, a costurilor de protecție socială și de sănătate a populației inactive (copii, tineri, persoane dependente și persoane în vârstă); insistă ca principiul solidarității să fie menținut, în ciuda dezechilibrului demografic previzibil;

64.

subliniază importanța intervenției active a actorilor publici, în special prin participarea serviciilor sociale de interes general, care să acorde sprijin familiilor și copiilor, precum și îngrijiri persoanelor în vârstă și celor dependente; consideră că accesul la aceste servicii este un drept fundamental; invită Comisia să garanteze securitatea juridică a serviciilor sociale de interes general în dreptul comunitar care garantează accesul universal și principiul solidarității;

65.

subliniază importanța schimbului de informații și de experiență între statele membre asupra modului în care sistemele de sănătate se pot pregăti să facă față cererii crescute din partea unei populații în curs de îmbătrânire; subliniază, mai ales, faptul că, în acest context, o populație în curs de îmbătrânire va avea un impact considerabil asupra cheltuielilor publice în domeniul sănătății, deoarece bolile și handicapurile sunt mult mai frecvente la persoanele în vârstă, mai ales în rândul celor foarte în vârstă (peste 80 de ani), categorie care va constitui segmentul de populație cu creșterea cea mai rapidă în următoarele decenii;

66.

solicită statelor membre să ia măsuri mai stricte împotriva neplății taxelor și contribuțiilor sociale, pentru a asigura viabilitatea regimurilor de pensii; consideră că statele membre ar trebui să introducă politici active și eficiente de ocupare a forței de muncă și le îndeamnă să ofere regimuri flexibile și mai multe opțiuni pentru alegerea momentului de pensionare (după vârsta minimă) prin stimulente oferite lucrătorilor care decid să rămână activi mai mult timp;

67.

reamintește contribuția enormă a persoanelor în vârstă la coeziunea socială și la economie, precum și faptul că participarea activă a acestora la solidaritatea familială și cea dintre generații întărește rolul distribuției resurselor existente la nivelul familiei; pe de altă parte, consideră că, la nivelul economiei sociale, trebuie facilitată și încurajată implicarea acestora; consideră că, în cele din urmă, prin consumul de bunuri și servicii, prin activitățile de petrecere a timpului liber, prin îngrijirile medicale acordate, se constituie un sector economic în expansiune și un nou tip de bogăție, numită „aur alb”; invită așadar, statele membre să promoveze și să dezvolte participarea economică și socială a persoanelor în vârstă, acordându-se o mare atenție mai ales binelui lor fizic și condițiilor de viață și financiare;

68.

invită statele membre să promoveze consultarea persoanelor în vârstă pentru a menține solidaritatea dintre generații și, în colaborare cu parteneri locali, să faciliteze participarea acestora la activități voluntare de natură educațională, culturală sau antreprenorială;

69.

subliniază importanța muncii voluntare ca o cale pentru reintegrarea multor persoane pe piața muncii; încurajează guvernele să faciliteze accesul persoanelor în vârstă la munca voluntară în schimbul unor beneficii;

70.

reamintește că serviciile sociale de interes general (SSIG) – care acoperă, în special, îngrijirea, sănătatea și educația copiilor de vârstă mică – facilitează accesul părinților pe piața muncii și contribuie la combaterea sărăciei, în special în cazul familiilor monoparentale; are convingerea fermă că astfel de servicii sunt esențiale dacă Uniunea dorește să răspundă provocărilor demografice; în plus, creând locuri de muncă, SSIG stimulează dezvoltarea economică pe plan local și regional și cresc competitivitatea UE; din acest punct de vedere, consideră că trebuie identificate serviciile de interes general economic (SSIEG) și trebuie evaluat impactul lor social și economic; solicită să se stabilească indicatori de calitate pentru a permite măsurarea progreselor realizate în îndeplinirea obiectivelor de la Barcelona; atrage atenția asupra faptului că SSIEG destinate persoanelor în vârstă și persoanelor dependente trebuie să beneficieze de aceeași atenție și același tratament;

71.

subliniază că activitățile de voluntariat și rețelele sociale contribuie în mod esențial, în regiunile cu populația în scădere, la satisfacerea nevoilor populației locale dar nu pot înlocui rolul fundamental al autorităților publice în furnizarea serviciilor de interes general pe plan regional; consideră că acest angajament civic trebuie recunoscut, iar persoanele care dau dovadă de el trebuie sprijinite în calitate de parteneri în cadrul politicii regionale; subliniază că astfel pot fi inițiate procese de învățare care permit unei regiuni să facă față dificultăților cauzate de schimbările demografice;

72.

încurajează statele membre și autoritățile regionale să recurgă în acest scop la fondurile structurale; invită Comisia să sprijine schimburile de experiență între regiunile unde „economia celor vârstnici” joacă în momentul de față, sau urmează să o facă în viitor, un rol important, în cadrul cooperării teritoriale (articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune (12))

73.

invită la o amplă dezbatere privind dreptul tuturor de a avea o pensie decentă, condiție a solvabilității, demnității și includerii sociale a populației în vârstă; reamintește contribuția enormă pe care persoanele în vârstă o aduc la coeziunea socială prin activități de voluntariat și îngrijire în familie;

74.

invită statele membre să lucreze împreună pentru a concepe posibile reforme care ar putea asigura viabilitatea sistemelor de pensii și de protecție socială; și să prevadă în special dispoziții care să garanteze femeilor luarea în considerare a concediilor de maternitate și de creștere a copiilor la calcularea drepturilor de pensie;

75.

invită statele membre care nu au început încă, să examineze relația dintre acordarea pensiilor și stimulentelor pentru muncă, în special în ceea ce privește organizarea flexibilă a muncii, pentru a elimina astfel orice contra-stimulent pentru muncă;

76.

constată că îmbătrânirea societății europene implică inegalități regionale semnificative și că toate datele naționale despre schimbările demografice ascund realități locale diverse, fiind dificil de identificat nevoile în materie de infrastructuri și de transferuri financiare de la guvernele centrale; invită Comisia să contribuie la îmbunătățirea calității și fiabilității datelor statistice relative la tendințe demografice și solicită Comisiei și statelor membre să accelereze și mai mult procesul de liberă circulație a tuturor lucrătorilor în interiorul Uniunii lărgite, chiar înainte de 2014;

77.

încurajează statele membre să mențină echilibrul bugetar între intrări și ieșiri în cadrul diverselor regimuri de pensii, cu respectarea principiului subsidiarității și felicită statele membre care realizează în fiecare an o rezervă de credite bugetare în vederea plătirii pensiilor viitoare;

78.

constată că schimbările demografice au un impact puternic în fiecare regiune și necesită strategii de adaptare diferite, în funcție de caracterul acesteia – regiune în care se imigrează sau regiune cu populație în scădere; constată că în regiunile cu populație în scădere, de obicei regiuni rurale, calitatea vieții este definită altfel decât în regiunile cu populație în creștere, aici fiind, de aceea, nevoie de strategii de sprijin diferite;

79.

solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare dimensiunea generațională în contextul solidarității între regiunile Europei, precum și efectele teritoriale de mare amploare ale tendințelor demografice diferite din interiorul Uniunii; atrage atenția că aceste efecte vor fi semnificative în sectorul locativ și în cel al infrastructurilor, în special în zonele urbane, care vor cunoaște probabil o creștere și o concentrare puternică a populației migrante; subliniază, de asemenea, nevoile specifice locale în regiunile cu populație în curs de îmbătrânire în materie de investiții în serviciile de proximitate, pentru a ține cont de nevoile persoanelor în vârstă și pentru a le asigura autonomia și independența pe o perioadă cât se poate de îndelungată; propune ca alocarea de fonduri structurale și oportunitățile oferite în cadrul Fondului Social European în vederea mobilizării capitalului social local pentru astfel de prestații să ia în considerare necesitățile de investiții; solicită menținerea lor după 2013; atrage atenția asupra faptului că trebuie luate măsuri de către regiunile din care se emigrează pentru a se menține un echilibru demografic natural prin investirea în ocuparea forței de muncă, a formării profesionale și a accesului la serviciile publice;

80.

propune Comisiei să susțină, în cadrul cooperării teritoriale, rețele europene, în cadrul cărora autoritățile regionale și locale, regiunile și actorii societății civile pot învăța unele de la celelalte cum se pot rezolva problemele cauzate de schimbările demografice;

81.

încurajează statele membre să promoveze proiecte cu participarea mai multor generații, în care tinerii și persoanele în vârstă să facă schimb de competențe și să acumuleze noi experiențe; invită Comisia să faciliteze schimbul de bune practici în acest domeniu;

82.

invită statele membre să acorde asistență regiunilor cu emigrare netă, prin garantarea unui înalt nivel al SIG (de exemplu al serviciilor educaționale, inclusiv educația preșcolară și îngrijirea copiilor, al serviciilor sociale și de sănătate, precum și al celor poștale), asigurarea accesibilității (de exemplu a transportului în comun, a infrastructurilor de transport și a rețelelor de telecomunicații) și garantarea participării și competenței economice (de exemplu prin formare, inclusiv prin aplicarea metodelor de învățare de-a lungul întregii vieți, prin utilizarea de noi tehnologii și prin realizarea de investiții în acestea); îndeamnă la adaptarea cadrului pentru punerea în practică a acestor obiective la nevoile locale și la actorii locali, precum și la îmbunătățirea capacității de adaptare a acestora; atrage atenția, în mod special, asupra situației insulelor, a zonelor de frontieră, a regiunilor montane și a altor zone îndepărtate de centrele populate;

83.

salută propunerea de înființare a unui Fond european de integrare; invită autoritățile competente naționale, regionale și locale responsabile cu elaborarea și gestionarea politicii de coeziune și de dezvoltare rurală să coopereze și mai strâns pentru a încuraja populația să se stabilească în regiunile slab populate, prin îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă din aceste regiuni;

84.

salută identificarea de către Comisie, în al patrulea raport privind coeziunea socială și economică, a problemei creșterii dezechilibrului demografic ca fiind una din provocările la care trebuie să facă față; așteaptă cu interes rezultatele consultărilor sociale și definirea rolului politicii regionale în combaterea efectelor nefavorabile ale schimbărilor demografice în următoarea perioadă de programare;

85.

reamintește statelor membre că persoanele care oferă voluntar servicii de îngrijire, mai ales cele în vârstă, se confruntă cu multiple neajunsuri; sugerează ca acestor grupuri să li se ofere un sprijin mai consistent pentru a le permite să depășească multiplele obstacole cu care se confruntă la angajare;

86.

consideră că, în zonele urbane, suburbane și în cele rurale defavorizate, tendințele demografice ar putea conduce la depopulare, ceea ce va avea un impact foarte mare asupra sectorului locativ și a infrastructurii;

87.

invită statele membre să pună la dispoziție mai multe locuințe adecvate destinate familiilor, în special familiilor monoparentale și persoanelor vârstnice (de exemplu, prin „proiecte intergeneraționale”), în cadrul dezvoltării și amenajării urbane;

88.

subliniază faptul că dezechilibrele demografice la nivel mondial riscă să accentueze inegalitățile în nivelul de dezvoltare și presiunile migratoare; solicită Comisiei și statelor membre să integreze aceste elemente în politicile lor de imigrare, în vederea unei dezvoltări comune;

89.

constată că imigrarea este și va continua să fie unul dintre elementele demografiei Uniunii și poate fi un element pozitiv din punct de vedere economic, social și cultural; în consecință, solicită Comisiei, statelor membre și partenerilor sociali să aibă o abordare senină și rațională a imigrării pentru a putea face față opiniilor și atitudinilor xenofobe și rasiste și pentru a promova integrarea deplină și efectivă a migranților în societate;

90.

recunoaște, cu toate acestea, că imigrația oferă, în special regiunilor care se confruntă cu un exod net al populației, oportunitatea de a contracara impactul negativ al schimbărilor demografice și, prin urmare, invită statele membre să recunoască integrarea migranților ca fiind o măsură politică de importanță strategică;

91.

consideră oportună consolidarea, la nivelul statelor membre, a politicilor de integrare, pentru a facilita stabilirea migranților în UE; salută, prin urmare, Decizia 2007/435/CE a Consiliului din 25 iunie 2007 de instituire a Fondului european de integrare a resortisanților țărilor terțe pentru perioada 2007-2013, ca parte a programului general „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii” (13) și speră că aceasta va contribui la facilitarea integrării sociale și economice a migranților în Uniune;

92.

subliniază că este necesar să se conceapă politici privind imigrarea coordonate între statele membre, asigurând astfel imigranților aceleași condiții de viață și de muncă; invită Comisia să elaboreze și să prezinte în cel mai scurt timp o strategie și măsuri specifice cu privire la imigrarea economică;

93.

subliniază necesitatea unei mai bune coordonări a politicilor de imigrare a statelor membre pentru a garanta o integrare mai bună a imigranților în societate și în economia oficială, pentru a le asigura securitatea juridică și socială, inclusiv dreptul la pensie; invită statele membre să combată hotărât traficul de ființe umane și filierele clandestine și să sancționeze angajatorii care angajează și/sau exploatează lucrătorii aflați în situație ilegală, dorește să se ia o inițiativă europeană împotriva muncii ilegale și împotriva exploatării și a condițiilor nedemne de muncă ale lucrătorilor imigranți;

94.

recunoaște rolul specific pe care îl au orașele în această privință, întrucât majoritatea imigranților se stabilesc în orașe, și subliniază că este necesar ca statele membre și Comisia să țină cont de impactul politicilor privind imigrarea asupra orașelor și să le implice activ în elaborarea și aplicarea acestor politici; ia notă cu interes de procesul de „integrare a orașelor”, lansat în 2006 de Comisia Europeană și de EUROCITIES, precum și de Declarația de la Milano privind integrarea, semnată la 6 noiembrie 2007, pentru a garanta continuarea dialogului privind aplicarea principiilor comune de bază ale integrării la nivelul orașelor;

95.

subliniază faptul că migrația legală în interiorul Uniunii Europene ar trebui să prezinte avantaje pentru migranți și n-ar trebui să fie o povară pentru țările de origine; încurajează statele membre să lărgească gama măsurilor de integrare a imigranților;

96.

salută inițiativa Comisiei și a statelor membre de a lua în considerare dimensiunea globală a imigrației și consecințele migrației economice în Uniune, pentru dezvoltarea țării de origine; subliniază necesitatea abordării riscului exodului de creiere pentru țările de origine ale migranților; invită Comisia și statele membre să adopte, în colaborare cu țările terțe, măsuri eficace pentru a combate acest fenomen;

97.

insistă ca dimensiunea umană a imigrării să nu dispară din motive strict economice și ca integrarea familială să rămână o posibilitate deschisă pentru migranții care doresc acest lucru; invită la o colaborare strânsă între politicile europene de imigrare și cele de ocupare a forței de muncă, afaceri sociale, educație și politică regională;

98.

reamintește că veniturile imigranților din Europa reprezintă o sursă foarte importantă de finanțare pentru persoanele în vârstă din țările în curs de dezvoltare;

99.

atrage atenția că politica de imigrare trebuie să fie orientată spre lupta împotriva discriminării și să aibă ca obiectiv asigurarea într-o mai mare măsură a egalității juridice, sociale și societale, atât pentru imigranții aflați deja în Europa, cât și pentru care urmează să vină;

100.

consideră că membrii familiilor care însoțesc un lucrător migrant ar trebui să primească permis de ședere și, dacă este cazul, permis de muncă;

101.

subliniază rolul important al femeilor migrante și invită statele membre să le acorde locul pe care îl merită în politicile de integrare și să le garanteze toate drepturile;

102.

invită statele membre să includă în agenda următoarei reuniuni la nivel înalt un schimb de opinii privind schimbările demografice și bunele practici aplicate în domenii precum îmbătrânirea activă, încadrarea în muncă a tinerilor, politicile privind familia și integrarea migranților;

103.

salută angajamentul Comisiei de a prezenta la fiecare doi ani un raport de activitate în colaborare cu Forumul demografic european; solicită ca acest raport să evalueze și impactul politicilor puse în aplicare în statele membre în domeniile în cauză; susține intenția Comisiei de a consacra, o dată la doi ani, un capitol din raportul său problemei infertilității și de a include în acest raport un capitol privitor la pregătirile Uniunii pentru a face față schimbărilor demografice; încurajează Comisia să instituie un sistem de indicatori pentru monitorizarea și analiza realizărilor în domeniul evoluției demografice din diverse state membre și din Uniune;

104.

constată că viitorul demografic al Europei creează noi probleme în ceea ce privește mecanismele democratice și canalele prin care vocile care reprezintă multiplicitatea componentelor Europei se pot face auzite și își pot exercita influența asupra deciziilor politice; consideră că problema esențială într-o societate care îmbătrânește este reprezentarea politică a minorilor, care constituie viitorul comun (și, prin urmare, viitorul politic) al comunității și care, cu toate acestea, nu se fac încă auziți și nu își exercită influența asupra procesului decizional; constată că, din diverse motive, vocea imigranților (adulți și copii) nu se poate face ușor auzită; consideră că problema expresiei și reprezentării politice a unor grupuri sociale, în special a minorilor, cărora aceste elemente le lipsesc, este una crucială care impune o dezbatere detaliată și amplă;

105.

încurajează Comisia și statele membre să sensibilizeze într-o mai mare măsură cetățenii Uniunii cu privire la provocările demografice cu care se confruntă Europa, mai ales prin intermediul campaniilor și proiectelor pilot pe această temă;

106.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.