52008DC0781

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 13.11.2008

COM(2008) 781 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

A doua revizuire strategică a politicii energetice UN PLAN DE ACȚIUNE AL UE PENTRU SECURITATE ȘI SOLIDARITATE ÎN DOMENIUL ENERGIEI {SEC(2008) 2870}{SEC(2008) 2871}{SEC(2008) 2872}

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

A doua revizuire strategică a politicii energeticeUN PLAN DE AC ȚIUNE AL UE PENTRU SECURITATE ȘI SOLIDARITATE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

1. INTRODUCERE

Noua politică UE în materie de energie și mediu convenită la Consiliul European din martie 2007[1] stabilește o agendă politică de perspectivă pentru realizarea obiectivelor fundamentale de sustenabilitate, competitivitate și securitate a aprovizionării în domeniul energetic. Pentru a o transpune în realitate, UE s-a angajat să aplice inițiativa „20-20-20”, care constă în reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, creșterea până la 20% a ponderii de surse regenerabile din consumul de energie, în comparație cu procentul actual de 8,5%, și ameliorarea cu 20% a eficienței energetice, toate acestea până în 2020.

Pentru a pune în practică aceste obiective, Comisia a prezentat în septembrie 2007 al treilea pachet legislativ privind piața internă a energiei[2], vizând să asigure o concurență mai eficientă și să creeze condiții favorabile investițiilor, diversității și securității aprovizionării; o piață competitivă a energiei reprezintă un pas esențial pentru îndeplinirea obiectivelor inițiativei „20-20-20”. În ianuarie 2008 a înaintat o propunere de revizuire a Sistemului de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) pentru perioada 2013-2020, o așa numită decizie de „partajare a eforturilor” pentru sectoarele care nu intră în ETS și o nouă directivă privind energia regenerabilă care va oferi un mediu investițional sigur și predictibil pentru industria din UE[3]. Parlamentul și Consiliul și-au exprimat voința fermă de a asigura adoptarea rapidă a acestor propuneri.

Noua politică energetică a Europei va modifica fundamental perspectiva energiei în UE. Pachetul va reduce consumul de energie din UE în 2020 cu până la 15% și va determina o reducere cu până 26% a importurilor de energie preconizate în comparație cu evoluția situației înainte de inițiativa „20-20-20”[4]. Cu alte cuvinte, UE va fi făcut primii pași în direcția ruperii cercului vicios format din creșterea consumului de energie, creșterea importurilor și pierderea tot mai mare de bogații produse în UE prin plățile efectuate către producătorii de energie. În prezent, Europa importă 54%[5] din energia sa. La prețurile la energie din acest an, aceste importuri sunt estimate la 350 miliarde EUR sau aproximativ 700 EUR pe an pentru fiecare cetățean al UE. Deși comerțul cu energie joacă un rol pozitiv, eficiența energetică, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, diversificarea surselor și ofertelor de energie sunt elemente necesare pentru sistemul nostru energetic. După adoptarea pachetului „20-20-20”, UE va fi stimulată să adopte următoarele măsuri-cheie în direcția unei politici energetice mai sigure, mai mult bazate pe tehnologie, menite să creeze bunăstare și locuri de muncă în UE.

Cu toate acestea, este nevoie de măsuri complementare pentru a atinge toate cele trei obiective de bază ale noii politici energetice a UE. sustenabilitatea, competitivitatea și mai ales securitatea aprovizionării. De exemplu, se preconizează ca UE să rămână dependentă de energia importată – petrol, cărbune și în special gaze – pentru mulți ani de acum înainte. Producția indigenă de combustibili fosili a Europei este în scădere. Prin urmare, se așteaptă ca în 2020 importurile nete de combustibili fosili să rămână în linii mari la nivelurile actuale, chiar și atunci când politicile energetice și de mediu ale UE vor fi implementate integral.

Tendințele pe termen mediu privind consumul global de petrol și gaze anticipează o creștere semnificativă, continuă și constantă a cererii, în special din partea țărilor în curs de dezvoltare. În același timp, rezervele rămase și capacitatea de producție neexploatată sunt din ce în ce mai concentrate în mâinile unui grup restrâns. Aceste tendințe sunt reflectate de recentele creșteri mari de prețuri și de volatilitatea pe piețele petrolului și gazelor.

În ceea ce privește UE, o problemă foarte îngrijorătoare se leagă de gaze, domeniu în care o serie de state membre sunt extrem de dependente de un unic furnizor. Incidentele politice din țările furnizoare sau de tranzit, accidentele sau calamitățile naturale, impactul schimbărilor climatice amintesc UE că aprovizionarea sa imediată cu energie este vulnerabilă.

Deși fiecare stat membru este responsabil de propria sa securitate, solidaritatea dintre statele membre este o caracteristică de bază a statutului de membru al UE. În cazul pieței interne a energiei, soluțiile naționale specifice sunt adesea insuficiente. Strategiile de împărțire și dispersare a riscului și de valorificare la maximum a ponderii combinate a UE pe scena mondială pot fi mai eficiente decât acțiunile disparate la nivel național. Din aceste motive, securitatea energiei constituie o problemă de interes comun pentru UE.

Având în vedere aceste evoluții la nivel global, UE trebuie să acționeze în vederea securizării viitorului energiei sale și a protejării intereselor sale esențiale pe plan energetic. UE trebuie să își intensifice eforturile de elaborare a unei politici energetice externe eficiente; exprimându-se la unison, identificând infrastructura de importanță majoră pentru securitatea sa energetică și apoi asigurând construirea acesteia și acționând coerent pentru consolidarea parteneriatelor sale cu furnizori-cheie de energie, cu țările de tranzit și cu consumatorii.

Trebuie, de asemenea, să extragă întregul potențial din oceanele și mările sale pentru generarea de energie, să își dezvolte rapid sistemul de transport și să înregistreze progrese reale pe linia interconectării pieței europene a energiei. Prioritatea principală în această privință este să asigure adaptarea și implementarea rapidă a pachetului „20-20-20”. Pentru realizarea acestui lucru, Comisia propune drept nucleu al acestei a doua revizuiri strategice a politicii energetice un plan de acțiune al UE pentru securitate și solidaritate în domeniul energiei , care completează măsurile prezentate până acum pentru a asigura realizarea celor trei obiective strategice fundamentale ale UE.

În plus, prezenta revizuire strategică a politicii energetice ia primele măsuri în direcția următoarei etape a politicii energetice europene, luând în considerare provocările care urmează a fi întâmpinate între 2020 și 2050 și începând procesul de definire a unei replici a UE la aceste provocări pe termen mai lung.

2. UN PLAN DE ACțIUNE AL UE PENTRU SECURITATE șI SOLIDARITATE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

Comisia propune un plan de acțiune al UE pentru securitate și solidaritate în domeniul energiei , axat pe cinci puncte:

- Necesități de infrastructură și diversificarea aprovizionării cu energie

- Relații externe pe probleme de energie

- Stocuri de petrol și gaze și mecanisme de răspuns la situații de criză

- Eficiența energetică

- Valorificarea la maximum a resurselor energetice indigene ale UE.

2.1. Promovarea infrastructurii esențiale pentru necesitățile energetice ale UE.

În timp ce piața petrolului este o piață internațională lichidă, aprovizionarea cu gaze depinde în principal de infrastructura fixă de conducte. În prezent importurile reprezintă 61% din consumul intern brut de gaze al UE. 42% din aceste importuri provin din Rusia, 24% din Norvegia, 18% din Algeria și 16% din alte țări, cea din urmă proporție constând în principal din GNL[6]. Până în 2020, deoarece producția indigenă a EU continuă să scadă, se estimează că procentul de importuri de gaze va crește la 73% de la 61% în prezent[7].

La nivelul UE, aspectul aprovizionării apare ca fiind unul destul de bine diversificat. Cu toate acestea, la nivel național, din motive istorice, o serie de state membre se bazează în proporție de 100% din necesarul de gaze pe un furnizor unic. Interconectarea și solidaritatea în cadrul pieței interne nu sunt doar trăsături naturale ale unui sistem bazat pe o piață integrată, ci și esențiale pentru dispersarea și reducerea riscului individual. Prin urmare, UE trebuie să ia măsuri concrete pentru a se asigura că aceste piețe intensifică diversificarea aprovizionării lor cu gaze.

În plus, pentru a îndeplini obiectivele „20-20-20” ale UE într-un mod care să garanteze aprovizionarea cu electricitate și gaze pentru toți cetățenii din UE vor fi necesare în anii și deceniile care urmează schimbări majore la nivelul infrastructurii energetice interne din UE. Este nevoie de condiții-cadru transparente și fiabile pe teritoriul UE și cu referire la țări terțe pentru ca întreprinderile să poată profita de noi oportunități de investiții . Este esențial să existe o abordare fermă la nivelul Comunității pentru catalizarea acestor evoluții.

În consecință, Comisia propune ca următoarele șase acțiuni prioritare legate de infrastructură să fie acceptate drept priorități comunitare:

- Conectarea piețelor de energie rămase izolate în Europa constituie o prioritate. Împreună cu statele membre în cauză și în strânsă colaborare cu organismele naționale de reglementare în domeniul energiei, Comisia va elabora în 2009 un Plan de interconectare baltică care se va referi la gaze, electricitate și stocare. Acesta va identifica infrastructurile-cheie care lipsesc pentru o interconectare eficientă a regiunii baltice la restul UE, constituind o sursă sigură și diversificată de energie pentru regiune și enumerând acțiunile necesare, inclusiv finanțarea, pentru a asigura ducerea sa îndeplinire. Dezvoltarea eficientă a pieței, precum și contribuția eficienței energetice și a surselor regenerabile de energie la sporirea securității aprovizionării va trebui să fie luată în seamă în mod corespunzător la elaborarea planului. Activitatea va începe imediat în cadrul grupului la nivel înalt înființat împreună cu statele membre în cauză. În a doua jumătate a anului 2009 va fi organizată reuniune regională la nivel înalt pentru a lansa implementarea acestui plan.

- Trebuie dezvoltat un coridor sudic al gazelor naturale pentru aprovizionarea cu gaze provenind din Marea Caspică și din surse din Orientul Mijlociu, coridor care ar putea eventual acoperi o parte semnificativă a necesităților viitoare ale UE. Aceasta este una dintre cele mai importante priorități ale UE în materie de securitate energetică. Comisia și statele membre trebuie să colaboreze cu țările în cauză, în special cu parteneri precum Azerbaidjan și Turkmenistan, Irak și țările din Mashrek, printre altele, cu obiectivul comun de a se asigura de obținerea rapidă a unor angajamente ferme pentru aprovizionarea cu gaze și construirea de conducte, necesare în toate etapele dezvoltării acestuia. Pe termen lung, atunci când condițiile politice o permit, aprovizionarea de la alte țări din regiune, precum Uzbekistan și Iran, ar trebui să reprezinte pentru UE o sursă semnificativă de aprovizionare în viitor.Se va explora fezabilitatea unui mecanism de achiziționare în bloc a gazelor caspice („Caspian Development Corporation”), cu respectarea deplină a concurenței și a altor norme ale UE. Va trebui să se convină cu țările de tranzit, și în special cu Turcia, tranzitul pentru conductele de gaze într-un mod care să respecte atât principiile de bază ale acquis -ului UE, cât și preocuparea legitimă a acestor țări pentru propria securitate energetică. Comisia va invita reprezentanți din țările în cauză la o reuniune la nivel ministerial pentru a se asigura de obținerea unui progres real și a unui calendar pentru încheierea unui acord. Până la jumătatea anului 2009 Comisia va căuta să identifice obstacolele rămase în calea finalizării proiectului care va constitui subiectul Comunicării privind coridorul sudic al gazelor naturale către Consiliu și către Parlament.

- Gazele naturale lichefiate și stocarea adecvată a gazelor sunt aspecte importante pentru a se oferi lichiditate și diversitate piețelor de gaze din UE. Toate statele membre ar trebui să dispună, fie direct, fie prin intermediul altor state membre pe baza unui acord de solidaritate, de o capacitatea suficientă de GNL, constând în instalații de lichefiere în țările producătoare și în terminale de GNL, precum și de posibilități de regazeifiere pe vapoare în UE. Acest lucru este deosebit de important pentru statele membre care sunt în prezent extrem de dependente de un unic furnizor de gaze. În 2009, Comisia va evalua situația globală a GNL și va identifica lacunele în vederea propunerii unui Plan de acțiune privind GNL .

- Acum este nevoie să se creeze un inel energetic mediteranean care să lege Europa de zona sud-mediteraneană prin interconectări de rețele de electricitate și gaze. Inelul este esențial în special pentru a dezvolta vastul potențialul energetic solar și eolian al regiunii. Lista proiectelor prioritare de infrastructură adoptată la reuniunea ministerială Euromed privind energia din decembrie 2007 și Planul solar mediteranean adoptat la Paris în iulie 2008[8] constituie un model de referință pentru această dezvoltare și beneficiază de susținere financiară și politică în UE. Cel târziu în 2010 Comisia va înainta o Comunicare privind Inelul mediteranean în care este conturat un plan pentru completarea aspectelor lipsă, inclusiv proiecte-cheie importante pentru diversificarea surselor de energie externe ale UE în regiuni mai îndepărtate, precum viitoarele legături din Irak, Orientul Mijlociu și Africa subsahariană.

- Interconectările de gaze și electricitate pe direcția nord-sud pe teritoriul Europei centrale și de sud-est trebuie să se dezvolte cu prioritate, în special pe baza inițiativei NETS ( New European Transmission System – Noul sistem european de transport), pentru a crea un operator comun de sisteme de transport de gaze[9], Inelul energetic comunitar de gaze, interconectările prioritare identificate la Reuniunea ministerială a Comunității Energiei din decembrie 2007[10] și Conducta paneuropeană de petrol[11]. Noul pachet privind Piața internă a energiei vizează instituirea, la fiecare 10 ani, a unui Plan de dezvoltare de rețele care să evidențieze lacunele și acțiunile necesare pentru a le remedia. Acest plan ciclic va fi elaborat de noua rețea europeană a operatorilor de sisteme de transport (REOST). Comisia va colabora cu organismele naționale de reglementare din domeniul energiei și cu operatorii de sisteme de transport (OST) pentru a susține elaborarea de către aceștia a unui prim astfel de plan în 2010, dacă este necesar chiar înainte de intrarea oficială în vigoare a celui de-al treilea pachet privind piața internă.

- În consonanță cu activitatea de coordonator european și cu Comunicarea privind energia eoliană offshore, depusă de Comisie împreună cu Revizuirea strategică a politicii energetice, ar trebui să se elaboreze o Schemă a rețelei din largul Mării Nordului pentru interconectarea rețelelor naționale de electricitate din Europa de nord-vest și pentru branșarea numeroaselor proiecte planificate privind energia eoliană offshore. Împreună cu Inelul mediteranean și cu Proiectul de interconectare baltică, aceasta ar trebui să devină una din componentele de bază pentru construirea unei viitoare super-rețele europene. Schema ar trebui să identifice măsurile și calendarul care trebuie adoptate și orice acțiuni specifice care trebuie întreprinse. Ar trebui să fie elaborată de statele membre și de actorii regionali implicați și, acolo unde este necesar, realizarea sa ar trebui să fie înlesnită prin acțiuni la nivel comunitar.

Prin urmare, Comisia își va folosi instrumentele existente pentru a obține rezultate rapid în urma tuturor acestor acțiuni prioritare, recunoscute deja drept proiecte care necesită sprijin și acțiuni comunitare în baza programului TEN-E în vigoare. Acestea vor include o abordare activă de colaborare cu statele membre în cauză pentru a valorifica la maximum capacitatea UE de a se exprima la unison în probleme de energie pe plan internațional.

Va fi nevoie de eforturi considerabile din partea tuturor părților implicate pentru finanțarea proiectelor menționate mai sus. Este necesară o colaborarea mai strânsă și mai eficientă cu sectorul privat și cu instituțiile financiare, în special cu Banca Europeană de Investiții și cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, pentru promovarea finanțării necesare, în special pentru proiecte transfrontaliere. Această activitate pare să fie un element-cheie al răspunsului UE la criza financiară actuală și tocmai de aceea ar trebui accelerată, după cum s-a sugerat recent într-o comunicare a Comisiei[12], între altele pentru a susține ocuparea forței de muncă și pentru a contribui la compensarea scăderii cererii. Acest lucru este deosebit de important pentru anumite infrastructuri energetice externe care se confruntă cu riscuri non-comerciale sporite. Dezvoltarea unor parteneriate publice-private, oferind suportul politic necesar, un cadru pentru aprovizionare și, la modul potențial, un anumit nivel de finanțare sau de garanții publice, precum și alte forme inovatoare de finanțare, poate deveni, de asemenea, din ce în ce mai importantă. Aceasta ar putea implica state membre ale UE, societăți instituții financiare comunicare, precum și entități publice și private din țări terțe.

Cu toate acestea, pentru a face progrese mai mari și mai rapide, Comisia consideră că elementele existente sunt insuficiente. Ca prim pas , UE ar trebui să convină că proiectele menționate reprezintă priorități ale securității energiei .

Pasul al doilea va consta în a stabili, în perioada 2009-2010, acțiunile detaliate precise, identificându-se mai ales necesitățile financiare și sursele potențiale de finanțare, acțiuni necesare pentru a asigura realizarea acestor priorități, în cadrul unei strânse colaborări dintre Comisie, statele membre, industrie, operatorii de sisteme de transport, organismele naționale de reglementare în domeniul energiei și Parlamentul European, care să conducă la redactarea comunicărilor menționate mai sus. În această privință trebuie reținut faptul că infrastructurile energetice vor rămâne implantate pentru o perioadă lungă de timp. Comisia va garanta faptul că dezvoltarea, proiectarea și amplasarea acestora va ține seama de impactul schimbărilor condițiilor climatice până la sfârșitul secolului, ceea ce va constitui un element-cheie pentru viabilitatea lor economică Toate infrastructurile energetice ale UE trebuie să fie rezistente la schimbări climatice.

Drept al treilea pas , începând din 2010, acțiunile identificate vor trebui să fie întreprinse atât la nivel comunitar cât și la nivel național. Ar trebui reținut faptul că bugetul curent al TEN-E în valoare de 22 MEUR pe an presupune faptul că domeniul său de aplicare pentru catalizarea dezvoltării unor proiecte majore de interes comunitar este limitat. Instrumentul inițial TEN-E a fost conceput și elaborat atunci când UE era considerabil mai mică și atunci când întâmpina provocări în domeniul energiei care erau de o cu totul altă amploare decât cea de astăzi. Astfel, împreună cu Revizuirea strategică a politicii energetice, Comisia prezintă o carte verde care lansează o dezbatere asupra modului în care instrumental TEN-E în vigoare ar putea fi înlocuit cu un nou instrument, numit Instrumentul UE pentru securitate și infrastructură în domeniul energiei având drept posibile obiective: (i) finalizarea Pieței interne a energiei, (ii) asigurarea dezvoltării rețelei pentru a permite realizarea obiectivelor UE în materie de surse regenerabile de energie și (iii) garantarea securității UE privind aprovizionarea cu energie prin asistență pentru proiecte-cheie de infrastructură pe teritoriul UE și în afara acestuia. În plus, cartea verde lansează o dezbatere asupra celei mai bune modalități de asigurare a utilizării eficiente și de evoluție a politicii externe a UE, precum și a instrumentelor financiare pentru a contribui la realizarea acestor obiective, fără a aduce atingere revizuirii intermediare a instrumentelor de asistență externă, planificată pentru primăvara anului 2009.

În lumina rezultatelor consultării inițiate prin publicarea cărții verzi, Comisia va examina posibilitatea prezentării unei propuneri pentru susmenționatul nou Instrument al UE pentru securitate și infrastructură în domeniul energiei. Printre altele, s-ar evalua necesitatea unei finanțări viitoare din partea UE, inclusiv pentru următorul cadru financiar începând din 2014.

2.2. O atenție sporită acordată energiei în relațiile internaționale ale UE

Pe plan mondial, țările devin tot mai interdependente în probleme legate de energie, Interdependența energetică influențează dezvoltarea, comerțul și competitivitatea, relațiile internațională și cooperarea globală în materie de climă. Energiei trebuie să i se acorde prioritatea politică pe care o merită în cadrul relațiilor internaționale ale UE, inclusiv în ceea ce privește politica și acordurile comerciale, parteneriatele bilaterale, acordurile de cooperare și asociere și dialogurile politice în domeniul energiei. Interesele extrem de diversificate ale țărilor în domeniul energiei, într-un context de interdependență energetică în creștere, se concentrează în direcția necesității unor cadre legale internaționale mai solide, bazate pe echilibrul angajamentelor și al avantajelor în cadrul sectorului energetic și între ramurile economice.

După cum Uniunea Europeană urmărește securitatea aprovizionării printr-o mai mare predictibilitate și diversitate, inclusiv de la diferite societăți de pe piețele din amonte, guvernele străine și furnizorii externi urmăresc securitatea cererii, în special acolo unde sunt implicate investiții mari în rezervele de gaze în amonte pentru livrarea prin gazoduct. Aceștia solicită norme clare și stabile pentru funcționarea pieței interne și acorduri pentru accesul la piața europeană sau pentru a investi în aceasta. În multe cazuri, este necesară dezvoltarea unor legături de încredere, mai aprofundate și obligatorii din punct de vedere juridic între UE și țările producătoare și de tranzit, legături care ar putea aduce beneficii reciproce semnificative pe termen lung, ceea ce este necesar pentru finanțarea în viitor a unor proiecte cu cerințe de capital mai mari. UE ar trebui, prin urmare, să folosească toate instrumentele care îi stau la dispoziție, interne precum și externe, pentru a-și întări influența colectivă în țările furnizoare de energie și pentru a oferi noi forme de parteneriate pe baze largi. La nivel multilateral, UE ar trebui să continue sa militeze pentru o mai mare liberalizare a comerțului și pentru investiții în sectorul energetic.

În unele cazuri, reglementarea și integrarea pieței există deja. Norvegia este deja integrată în piața internă a energiei ca membru al Spațului Economic European. Rolul său de a întări securitatea aprovizionării cu gaze (24% din importurile UE) și cu petrol (16%)[13] pentru UE este esențial și ar trebui dezvoltat în continuare în cadrul dialogului UE-Norvegia pe probleme de energie, cu proiecte comune, precum energia eoliană offshore din Marea Nordului și dezvoltarea rezervelor considerabile pe care s-a dovedit că le deține Norvegia. Colaborarea eficientă cu Norvegia este esențială pentru securitatea energetică a UE, maximizarea pe baze durabile a producției pe termen lung provenită din platoul continental norvegian fiind de interes atât pentru Norvegia, cât și pentru UE.

Comunitatea Energiei[14] construiește o piață integrată în sud-estul Europei, ancorată la UE. Aceasta cuprinde piața internă și legislația privind securitatea aprovizionării pentru electricitate și gaze, discuțiile cu privire la extinderea acesteia la sectorul petrolului fiind în curs de derulare. Dacă negocierile care încep oficial în noiembrie ar fi încununate de succes, aderarea Ucrainei, a Republicii Moldova și a Turciei la Comunitatea Energiei ar cataliza reformele acestora în domeniul energiei și ar conduce la realizarea unei piețe lărgite a energiei cu beneficii reciproce, bazată pe norme comune. Aceasta ar ajuta Ucraina, o țară de tranzit importantă, să-și modernizeze infrastructura. După caz, ar trebui să se examineze și posibilitatea extinderii statutului de observator la alte țări. În final, ar trebui să se remarce faptul că procesul de extindere poate juca un rol important în promovarea unei largi aplicări a acquis -ului comunitar în sectorul energetic, urmărind astfel obiectivele de securitate energetică ale UE și contribuind la securitatea țărilor candidate la extindere.

Ar trebui elaborată o strategie cu privire la Belarus , ținând seama de importanța ei în calitate de țară vecină și de tranzit.

În prezent UE are memorandumuri de înțelegere privind energia cu un mare număr de țări terțe. Europa ar trebui să elaboreze o nouă generație de dispoziții privind „ interdependența energetică ” în acorduri pe baze largi cu țările producătoare din afara Europei. Dispozițiile privind interdependența energetică ar trebui să vizeze echilibrul dintre securitatea cererii și securitatea ofertei. Ar trebui să se pună accentul pe încurajarea investițiilor în amonte, facilitând dezvoltarea infrastructurilor necesare, pe condiții clare de acces la piețe (în sectorul energetic și între ramurile economice), pe dialogul privind evoluțiile pieței și ale politicilor și pe dispoziții referitoare la soluționarea diferendelor. Acordurile privind tranzitul trebuie să fie convenite astfel încât să se garanteze fluxuri normale chiar și în perioade de tensiune politică, eventual prin abordări inovatoare cu ar fi gestionarea în comun sau chiar titlul comun de proprietate asupra conductelor deținut de societăți din țările furnizoare, de tranzit și consumatoare. Dispozițiile ar trebui să se bazeze pe acquis -ul UE privind energia, după caz, și pe principiile Tratatului privind Carta energiei[15]. Dispozițiile ar trebui să contribuie la clădirea unui cadru politic pe termen lung, reducând riscurile politice și încurajând angajamentele din partea societăților private în ceea ce privește aprovizionarea și tranzitul. Băncile europene, precum Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, ar putea furniza fonduri structurate adecvat în legătură cu dezvoltarea unor proiecte majore de infrastructură în țări terțe. Se va acorda o atenție specială infrastructurilor-cheie externe care se confruntă cu riscuri non-comerciale sporite.

În cazul Rusiei , în contextul actual mai larg, există intenția de a negocia un nou acord cu perspective mai ample care să înlocuiască Acordul de parteneriat și cooperare din 1997. Pentru ca relația pe probleme de energie pe termen lung dintre UE și Rusia să fie benefică este important ca acordul din 1997 să fie aprofundat și să i se ofere un fundament mai solid și mai larg. Rusia va rămâne în continuare partenerul energetic principal al UE pentru multă vreme de acum înainte și trebuie să se facă mai multe lucruri pentru a se asigura că această relație se bazează pe încredere: fiecare ar beneficia de consolidarea principiilor fundamentale pe care se bazează acest parteneriat din punct de vedere juridic. Negocierile ar putea facilita astfel reforma și liberalizarea pieței energiei în Rusia, în conformitate cu obiectivele sale interne, ar oferi stabilitate și predictibilitate cererii pentru gazul rusesc și ar clarifica condițiile în baza cărora societățile rusești pot investi în aval în UE. În final, un acord cu Rusia ar putea ajuta la fixarea unor norme de tranzit obligatorii și eficiente pe întregul teritoriu al continentului paneuropean, ceea ce lipsește în prezent. Fiecare din aceste ameliorări ar contribui la o mai mare diversitate și la o mai mare fiabilitate atât a surselor europene de aprovizionare, cât și a ofertei rusești.

De aceea, este extrem de important ca dispozițiile obligatorii din punct de vedere juridic privind interdependența energetică să fie elaborate în cadrul noului acord menit să înlocuiască Acordului de parteneriat și cooperare. Acest lucru ar necesita completarea noului mandat cu un mandat de lansare a unor discuții cu privire la o zonă de liber schimb. În trecut, Rusia și UE au legat negocierile privind zona de liber schimb de aderarea Rusiei la Organizația Mondială a Comerțului, însă, recent, a devenit mai puțin certă o evoluție decisivă a acestor negocieri. Mai mult, Dialogul UE-Rusia pe probleme de energie ar trebui să fie continuat și ar trebui să se deruleze în continuare activități de cooperare și proiecte comune. Cu cât mai solidă și mai echilibrată este baza legală agreată de comun acord pe care este construită relația în domeniul energiei dintre UE și Rusia, cu atât mai mare va fi încrederea, creându-se un mediu propice investițiilor în proiecte de explorare și infrastructură.

Ar trebui să se elaboreze o abordare similară și cu țările din regiunea caspică . Consiliul European a acordat cu precădere prioritate continuării dezvoltării de relații cu aceste țări. Având în vedere resursele energetice ale acestora și importanța lor pentru progresul în domeniul infrastructurilor prioritare de securitate energetică menționate în secțiunea anterioară, Comisia va concentra toate instrumentele în direcția clădirii unei cooperări solide, incluzând o consolidare a procesului de la Baku[16] pentru promovarea unui parteneriat real în domeniul energiei. Stabilirea de înțelegeri mai ferme cu toate țările relevante, mai ales prin intermediul unor relații bilaterale, constituie o prioritate importantă.

Dialogul UE-OPEC privind energia oferă un forum pentru evaluarea comună a factorilor care afectează prețurile, a investițiilor în amonte și în aval necesare atât în țările producătoare cât și în cele consumatoare, precum și evaluarea impactului evoluțiilor tehnologice. Dialogul constituie o recunoaștere a faptului că țările producătoare și consumatoare au interese comune în ceea ce privește încurajarea unei aprovizionări regulate la prețuri rezonabile. Relațiile pe probleme de energie cu Irak și cu Consiliul pentru Cooperare din Golf ar trebui dezvoltate în continuare în domeniul hidrocarburilor, inclusiv în domenii noi precum tehnologiile energetice nepoluante. În paralel, se vor derula relații bilaterale pe probleme de energie cu fiecare din țările care fac parte din Consiliul pentru Cooperare din Golf.

Cooperarea cu parteneri ca Australia , Canada , Japonia și SUA , precum și cu țările consumatoare cu economii emergente, ar trebui intensificată pentru promovarea unei perspective comune asupra securității energetice globale, pentru ameliorarea transparenței piețelor globale de energie și pentru abordarea aspectului sustenabilității. Sunt în curs de elaborare cadre de cooperare cu țări precum China și India , bilaterale și multilaterale, și cu regiuni precum America Latină și Caraibe . Se dezvoltă în prezent și colaborarea cu țări furnizoare alternative precum Brazilia , în calitate de exportator important de biocombustibili.

Relația pe probleme de energie cu Africa , în special cu Africa de Nord, ar trebui să fie intensificată datorită potențialului său important care variază de la hidrocarburi la imense surse neexploatate de energie regenerabilă. Țări precum Algeria , Egipt, Libia și Nigeria au fost de multă vreme furnizori importanți și stabili de petrol și gaze și este important să se consolideze relațiile pe probleme de energie cu acestea. Conducta transsahariană de gaze reprezintă o importantă oportunitate suplimentară pentru UE de a-și diversifica rutele și sursele de energie. UE este gata să contribuie la realizarea acesteia prin diferite instrumente, în special prin cooperare bilaterală, prin intermediul Instrumentului european de vecinătate și parteneriat, al Fondului European de Dezvoltare și al Băncii Europene de Investiții. Mai mult, Parteneriatul pentru energie Africa-UE cu Uniunea africană și comunitățile economice regionale africane va constitui un instrument pentru dezvoltarea unui dialog mai aprofundat pe probleme de energie și a unor inițiative concrete. UE va analiza rolul din ce în ce mai important al Africii pentru securitatea energetică a UE și va garanta punerea la dispoziție a unor mijloace și politici adecvate. Integrarea regională a piețelor de electricitate și promovarea unor surse regenerabile de energie reprezintă oportunități deosebit de importante pentru Africa, iar Comisia își va intensifica eforturile în aceste domenii.

O serie de parteneri ai UE examinează posibilitatea lansării unui program nuclear sau a extinderii activităților lor curente în acest domeniu tehnologic în care industria UE se bucură de statutul de lider mondial. Multe țări în curs de dezvoltare nu dispun de infrastructura legislativă și de reglementare necesară pentru a garanta că siguranța reprezintă elementul prioritar în deciziile referitoare la proiectare, construcție și execuție. S-a evidențiat recent acțiunea UE de promovare a celor mai înalte standarde în domeniul siguranței și securității nucleare [17]. Cu ajutorul Instrumentului de cooperare pentru siguranță nucleară, UE va coopera cu țările terțe și le va asista la ameliorarea culturii siguranței nucleare și a siguranței centralelor lor nucleare aflate în funcțiune. Pentru țările cu economii emergente care intenționează să construiască centrale nucleare, UE va ajuta la dezvoltarea unor autorități competente și independente de reglementare în domeniul nuclear, capabile să garanteze că noile centrale sunt construite în conformitate cu standardele internaționale de siguranța nucleară și că vor funcționa după cele mai înalte standarde.

După cum a subliniat Consiliul European[18], pentru realizarea obiectivelor UE este vital ca Europa să se exprime la unison și să acționeze în consecință. Revizuirea recentă a politicii energetice a UE de către Agenția Internațională pentru Energie[19] identifică relațiile externe și securitatea energetică drept acțiuni prioritare ale UE. A vorbi la unison nu înseamnă a avea un reprezentant comunitar unic pentru probleme externe, ci a avea o planificare și o coordonare eficiente pentru a asigura o acțiune și un mesaj comune la nivel comunitar, precum și la nivel de stat membru. Pentru a pune acest lucru în practică, în 2009, Comisia va identifica mecanismele concrete necesare pentru asigurarea transparenței dintre statele membre și UE. În acest fel s-ar permite o mai bună coordonare privind evoluțiile și intențiile din sfera problemelor energetice la nivel internațional. Pentru a completa aceste mecanisme, Comisia va analiza posibilitatea de a propune o revizuire a Regulamentului 736/96, care obligă statele membre să notifice Comisia cu privire la proiectele de investiții de interes pentru Comunitate în sectoarele petrolului, al gazelor naturale și al electricității, pentru a spori relevanța acestuia pentru provocările actuale din domeniul energiei. Comisia va examina cele mai bune modalități de a continua dezvoltarea unor sisteme de alertă rapidă cu parteneri-cheie energetici din vecinătate.

2.3. Stocuri îmbunătățite de petrol și gaze și mecanisme îmbunătățite de răspuns la situații de criză

Pentru a-și îndeplini obiectivele de securitate energetică, UE trebuie, de asemenea, să se asigure că mecanismele sale de răspuns la crizele interne și standardele sale de securitate sunt cât se poate de eficiente. Prin urmare, cel de-al treilea element al Planului de acțiune pentru securitate și solidaritate în domeniul energiei actualizează și ameliorează normele comunitare în vigoare în acest domeniu.

Din 1968 a existat un regim obligatoriu de stocuri de petrol de urgență[20]. Statele membre au elaborat diferite mecanisme de implementare a directivei privind stocurile de petrol: unele se bazează pe stocurile deținute de guvern, similar cu sistemele din SUA și Japonia, altele se bazează pe stocurile deținute de sectorul industrial. Sistemul s-a dovedit eficient în situații de întreruperi limitate, în special ca răspuns la acțiunile coordonate de Agenția Internațională pentru Energie. Cu toate acestea, din perspectiva experienței, sistemul actual poate fi îmbunătățit.

Împreună cu Revizuirea strategică a politicii energetice, Comisia propune deci o revizuire a legislației UE privind stocurile strategice de petrol de urgență pentru ameliorarea coerenței cu regimul Agenției Internaționale pentru Energie, pentru creșterea fiabilității și transparenței stocurilor disponibile, pentru simplificarea conformității și verificării și pentru clarificarea procedurilor de urgență.

În prezent, UE publică date referitoare la nivelul stocurilor strategice pentru fiecare stat membru. Spre deosebire de SUA, nu publică informații referitoare la nivelul stocurilor comerciale suplimentare de petrol deținute în EU. Pentru a ameliora transparența pieței de petrol și pentru a limita efectele unei speculații nebazate pe informații, Comisia propune ca EU să ia acum măsura de a publica săptămânal nivelul cumulat al stocurilor comerciale de petrol deținute de societățile petroliere din UE

Comisia a revizuit și implementarea și eficiența Directivei privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale [21]. Comisia a constatat posibilitatea de ameliorare a cadrului legal actual. Este nevoie în special de o mai mare armonizare a standardelor de securitate a exploatării și de măsuri de urgență prestabilite la nivel regional și la nivelul UE. Cu toate acestea nu există dovezi suficiente în acest stadiu pentru ca UE să decidă cu privire la existența unor stocuri strategice obligatorii de gaze. Stocurile strategice de gaze costă cel puțin de cinci ori mai mult decât stocurile de petrol. O abordare mai eficientă este aceea de a promova dezvoltarea și funcționarea transparentă eficientă a stocurilor comerciale, a diverselor conexiuni de aprovizionare permițându-se o aprovizionare flexibilă de la furnizorii învecinați sau de la furnizorii de GNL în cadrul pieței interne a UE și o reducere rapidă a cererii prin contracte cu posibilitate de întrerupere și prin alternarea combustibilului în special pentru generarea de electricitate.

Ca și în sectorul petrolului, trebuie îmbunătățită coordonarea la nivel de UE a răspunsului la situațiile de criză, atât între statele membre cât și în relațiile cu țările furnizoare sau de tranzit. Ar trebui luat în considerare un prag mai adecvat pentru declanșarea acțiunii la nivel de UE, după cum ar trebui clarificate și modalitățile de compensare. Grupul de coordonare pentru gaz ar trebui să continue elaborarea de scenarii pentru reacțiile la posibile crize viitoare în aprovizionarea cu gaze. Luând în considerare această activitate și activitatea Agenției Internaționale pentru Energie și a Grupului european de reglementare în domeniul electricității și gazelor naturale, Comisia va consulta părțile interesate pentru a propune în 2010 o Directivă revizuită privind siguranța aprovizionării cu gaze naturale.

2.4. Un nou avânt pe linia eficienței energetice

UE și-a luat angajamentul de a realiza o ameliorare cu 20% a eficienței energetice până în 2020. Atât reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, cât și obiectivele privind sursele regenerabile de energie pe care s-a angajat să le respecte UE vor contribui la realizarea acestui obiectiv și, tot astfel, acțiuni ambițioase îndreptate în direcția eficienței energetice vor ajuta enorm la realizarea obiectivului UE privind clima până în 2020, în special în baza deciziei de partajare a eforturilor. Măsurile privind eficiența energetică au, prin urmare, un rol critic în garantarea realizării la cele mai mici costuri a obiectivelor privind clima și energia, cu un accent special pe clădiri și transport.

Este tot atât de evident că obiectivul de 20% referitor la eficiența energetică va contribui în mare măsură la obiectivele privind sustenabilitatea și competitivitatea în UE. În plus, diminuarea consumului prin eficiența energetică este cel mai durabil mod de a reduce dependența de combustibilii fosili și de importuri. Măsurile de ameliorare a eficienței energetice și a tehnologiilor ecologice pot, de asemenea, oferi noi oportunități pentru economie, inclusiv pentru IMM-uri, în actuala situație economică dificilă. Eficiența energetică trebuie să se găsească printre elementele centrale ale Planului de acțiune al UE pentru securitate și solidaritate în domeniul energiei.

S-a realizat un progres important în direcția obiectivului de ameliorare cu 20% a eficienței energetice. Aceste măsuri ar trebui să realizeze o ameliorare a eficienței energetice cu aproximativ 13%-15%. Astfel, împreună cu Revizuirea strategică a politicii energetice, Comisia prezintă un nou Pachet privind eficiența energetică din 2008 conținând inițiative în sfera eficienței energetice în vederea obținerii în continuare a unor progrese importante către realizarea obiectivului de 20%.

- O revizuire a Directivei privind performanța energetică a clădirilor în vederea extinderii domeniului de aplicare al acesteia, a simplificării implementării acesteia și a transformării certificatelor de performanță energetică ale clădirilor într-un real instrument de piață. Această directivă revizuită va determina economii pentru o familie medie în valoare de sute de euro pe an, chiar și după deducerea costului produselor de încălzire, răcire și construcție cu eficiență energetică.

- O revizuire a Directivei privind etichetarea energetică , care până acum s-a referit doar la aparatele de uz casnic, în vederea aplicării la o gamă mai largă de produse consumatoare de energie, la produse comerciale și industriale și a instituirii unei baze armonizate pentru achizițiile publice și pentru stimulentele oferite de statele membre. Comisia elaborează și clasificări actualizate sau noi pentru o serie de grupe de produse. În temeiul unui instrument juridic separat, se va introduce o nouă etichetă ecologică pentru pneuri pentru autoturisme.

- O intensificare a implementării Directivei privind proiectarea ecologică . Comisia va adopta în lunile următoare cerințele minime pentru becuri (conducând la eliminarea treptată a becurilor incandescente cu consum excesiv), pentru echipamente electrice în standby și funcțiile „oprit” ale unor dispozitive, pentru echipamentul de iluminat stradal și de birou, pentru surse externe de curent electric și pentru set-top box-uri simple pentru televizoare. Primul set de măsuri va fi urmat la scurt timp de măsuri vizând mașinile de spălat rufe, mașinile de spălat vase și frigidere, boilere și încălzitoare de apă, motoare și televizoare. După finalizare, având în vedere impactul combinat al proiectării și etichetării ecologice, acestea vor avea capacitatea de a economisi 96 MEUR până în 2020[22].

- Promovarea cogenerării constituie o prioritate importantă. În acest scop Comisia adoptă, împreună cu prezenta revizuire strategică a politicii energetice, o comunicare și orientări detaliate pentru implementarea tehnică a Directivei privind cogenerarea.

- Comisia va elabora mecanisme de evaluare comparativă și de creare de rețele pentru diseminarea celor mai bune practici. Convenția primarilor[23] va reprezenta un instrument important pentru a facilita acest lucru. Fondurile comunitare (inclusiv programul „Energie inteligentă – Europa”)se vor aloca pentru a consolida replicarea pe teritoriul UE, împreună cu alte instrumente financiare, după caz. O nouă Inițiativă de finanțare a energiei sustenabile, care urmează a fi lansată în colaborare cu Banca Europeană de Investiții, și, după caz cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, va urmări acest obiectiv. Conceperea și implementarea unor instrumente de finanțare adecvate pentru investițiile la scară mică, adesea solicitate în cazul investițiilor pentru eficiență energetică, sunt importante (de exemplu, costurile în avans pentru proprietarii sau utilizatorii unor clădiri).

- În cadrul programelor politicii de coeziune au fost alocate 9 miliarde EUR pentru promovarea eficienței energetice și a surselor regenerabile de energie în perioada 2007-2013. Fondurile politicii de coeziune susțin o gamă vastă de activități, inclusiv ameliorări ale eficienței energetice în industrie, comerț, transport și clădiri publice, cogenerare și producție locală de energie, inovare pentru energie sustenabilă și formare pentru monitorizarea și evaluare performanței energetice. Mai mult, în noile state membre, politica de coeziune susține investițiile în eficiența energetică în clădiri rezidențiale în anumite condiții. Deoarece unele dintre aceste acțiuni pot fi finanțate din alte linii ale bugetului politicii de coeziune, cum ar fi cercetare și dezvoltare, regenerare urbană și rurală și asistență tehnică, se preconizează ca alocarea reală acordată politicii energetice europene să fie mult mai mare. Unele instrumente financiare, inclusiv fondurile pentru finanțarea creditelor și fondurile de investiții în acțiuni prevăzute de grupul BEI (de exemplu, prin împrumuturi în cadrul programelor structurale) și de BERD ar permite o finanțare suplimentară pentru programele operaționale.

- Se va prezenta un pachet fiscal ecologic drept supliment la pachetul de măsuri privind energia și schimbările climatice. Acesta va include o propunere de revizuire a directivei privind impozitarea energiei pentru ca aceasta să devină pe deplin compatibilă cu obiectivele privind energia și schimbările climatice și o examinare a modului în care pot fi folosite TVA-ul și alte instrumente fiscale pentru promovarea eficienței energetice. Comisia își va continua eforturile de promovare a liberalizării bunurilor și serviciilor eficiente din punct de vedere energetic și în contextul negocierilor comerciale .

Este cel puțin tot atât de important să se realizeze o mai bună eficiență energetică în alte țări industrializate și în economiile emergente ca și în Europa. Progresul la nivelul unui acord global asupra schimbărilor climatice ar crea noi stimulente importante pentru cooperarea în domeniul eficienței energetice. Eficiența energetică ar trebui să fie unul din obiectivele principale ale Comunității Energiei în anii următori. Comisia se va baza pe Parteneriatul internațional privind cooperarea în domeniul eficienței energetice încheiat în contextul G8 cu China, India și Coreea în iulie 2008 pentru promovarea unor standarde de produs comune și a unor eforturi ambițioase pe plan mondial și va participa la lansarea acestuia în 2009 ca acord de implementare al AIE. În acest context, activitățile AIE de informare a publicului în țările cu economii emergente, sunt extrem de importante.

Eficiența energetică a constituit o prioritate constantă în politica energetică comunitară. Comisia va evalua Planul de acțiune pentru eficiență energetică în 2009 și va elabora un plan de acțiune mai orientat pe obiectivele specifice, după cum s-a solicitat la Consiliul European din iunie 2008.

2.5. O mai bună valorificare a resurselor energetice indigene ale UE

Energia produsă pe teritoriul UE reprezintă 46% din totalul de energie consumată[24]. Înainte de inițiativa 20-20-20, consumul era fixat să scadă la 36% până în 2020[25]. Implementarea noii politici energetice ar păstra nivelul acestuia la aproximativ 44% din consumul din UE[26].

Toate măsurile eficiente din punct de vedere al costurilor care pot fi întreprinse pentru promovarea dezvoltării și utilizării resurselor indigene ar putea constitui un element important din planul de acțiune al UE pentru securitate și solidaritate în domeniul energiei.

Dezvoltarea energiilor regenerabile precum energia eoliană, solară, hidraulică, energia obținută din biomasă și resursele marine trebuie să fie privită drept sursa de energie indigenă cu potențialul cel mai mare din UE. În prezent această sursă reprezintă aproximativ 9% din consumul final de energie din UE, obiectivul convenit fiind o contribuție de 20% până în 2020. Ca urmare a intrării în vigoare a noii directive privind energia regenerabilă, Comisia se va concentra pe monitorizarea și facilitarea implementării corecte și în timp util a acesteia și pe problemele de ordin practic rămase, de natură să împiedice o penetrare sporită, eficientă și rapidă a energiilor regenerabile pe piață, cum ar fi constrângerile legate de rețea. Din perspectiva experienței dobândite cu noua directivă privind energiile regenerabile, Comisia va prezenta o Comunicare intitulată „Depășirea obstacolelor din calea energiei regenerabile în UE” , identificând probleme și propunând acțiuni de remediere a acestora.

Pentru a institui mecanisme de finanțare adecvate pentru dezvoltarea masivă a energiei regenerabile la nivelul UE, Comisia lucrează împreună cu Banca Europeană de Investiții, cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și cu alte instituții financiare pentru constituirea susmenționatei Inițiative a UE de finanțare a energiei sustenabile pentru mobilizarea unor fonduri pe scară largă din piețele de capital pentru investiții în eficiența energetică, în energiile regenerabile, în utilizarea ecologică a combustibililor fosili și în producerea combinată de energie termică și electrică din surse regenerabile de energie în orașele Europei.

Pentru maximizarea resurselor naturale ale UE, rolul tehnologiei este crucial. Nevoia de energie regenerabilă va continua să sporească pe măsură ce sporesc și obiectivele noastre referitoare la gazele cu efect de seră, deci este vital să se catalizeze progresele rapide înregistrate pe planul competitivității, al eficienței și al sustenabilității producției energetice. Într-adevăr, aceasta reprezintă o oportunitate economică enormă pentru UE, precum și o prioritate pe linia securității energetice și a sustenabilității. Obiectivul este actualmente urmărit în contextul Planului strategic privind tehnologiile energetice, aprobat de Consiliul European în 2008[27]. S-au realizat deja progrese în implementarea acestuia, inclusiv în ceea ce privește cele șase Inițiative europene industriale: energia eoliană, cea solară, bioenergia (a doua generație de biocombustibili), CCS (captare, transport și stocare a carbonului), rețeaua de energie electrică și fisiunea nucleară sustenabilă. Inițiativele sunt elaborate în strânsă colaborare cu platformele tehnologice existente și cu sectorul industrial european. Pasul următor va fi o Comunicare cu privire la finanțarea tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon, care va fi prezentată de Comisie în 2009, în strânsă asociere cu Banca Europeană de Investiții. Aceasta va evalua resursele necesare și sursele potențiale de finanțare și va propune modalități de susținere a demonstrațiilor pe scară largă la nivelul UE, inclusiv până la douăsprezece centrale demonstrative CCS. Comunicarea va ține seamă de rezultatele discuțiilor în curs la revizuirea directivei privind comercializarea certificatelor de emisii, în special de opțiunea de utilizare a veniturilor din licitații și a certificatelor de emisii alocate ca modalitate de accelerare a implementării activităților demonstrative atât de necesare.

Cărbunele rămâne o componentă esențială a aprovizionării interne cu energie în Europa și o alternativă importantă la petrol și gaze. Este disponibil în cantități mari de la numeroși furnizori din lume și poate fi stocat relativ ușor. Generarea de electricitate pe bază de cărbune devine din ce în ce mai importantă în mare parte din țările din întreaga lume și se previzionează utilizarea substanțială continuă de cărbune și lignit în generarea de energie în Europa. Emisiile mai mari de CO2 reprezintă principalul dezavantaj. Utilizarea acestuia pe termen lung este compatibilă cu provocarea legată de climă doar dacă predomină centrale extrem de eficiente și dacă este disponibilă pe scară largă tehnica de captare și stocare a carbonului (CCS). Dezvoltarea CCS, atât în Europa, cât și în afara ei, va depinde de reglementare și de stabilirea tarifelor pentru carbon, precum și de disponibilitatea unor noi tehnologii și procese. Standardele obligatorii de emisii de CO2 ar trebui să fie analizate doar după evaluarea rezultatelor demonstrațiilor industriale, respectiv dacă stimulentele furnizate prin Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii după cum s-a menționat mai sus, s-a dovedit a fi inadecvat. Europa vizează să aibă până la douăsprezece centrale demonstrative la scară comercială în funcțiune până în 2015, iar angajamentul G8 de lansare a douăzeci de centrale demonstrative pe plan mondial până în 2020 va necesita stimulente mai mari decât cele disponibile în prezent.

Cu toate că resursele europene de gaze și petrol sunt în scădere, prețurile ridicate ale petrolului și prima de securitate care urmează a se pune pe resursele indigene sporesc interesul pentru extragerea de rezerve indigene de petrol și gaze , inclusiv pentru rezerve neconvenționale în măsura în care aceasta se poate realiza într-un mod durabil. Pe lângă aceasta, alți combustibili interni din anumite zone din UE, precum șistul bituminos și turba, pot, de asemenea, contribui la securitatea energetică a anumitor state membre.

De fapt, resursele neconvenționale fac ca rezervele de gaze combinate ale SEE să fie de patru ori mai mari, ridicându-se la mai mult de 60 000 Mtep, deși exploatarea acestora pune în anumite cazuri probleme semnificative de ordin tehnologic și ecologic. Comisia va iniția discuții la Forumul combustibililor fosili de la Berlin[28] unde s-ar putea adopta măsuri suplimentare la nivel comunitar și național, în special în parteneriat cu Norvegia, pentru a continua promovarea accesului sporit, eficient și compatibil din punct de vedere al mediului, la combustibilii fosili indigeni din UE.

Capacitatea de rafinare a petrolului reprezintă un factor suplimentar important pentru asigurarea securității energetice a UE. Este important să se amelioreze nivelul de transparență al echilibrului dintre cerere și ofertă în ceea ce privește capacitatea de rafinare suficientă pentru a deservi necesarul UE, ținând cont de forțele motrice ale cererii (mai ales inițiativele de ecologizare a transportului) și în special de preocupările legate de disponibilitatea potențialului de motorină în viitor. În 2010, Observatorul pieței de energie din partea Comisiei va elabora o Comunicare privind capacitatea de rafinare și cererea de petrol în UE .

În final, energia nucleară contribuie la securitatea aprovizionării cu energie în UE drept sursă majoră de electricitate de bază, care nu sporește emisiile de gaze cu efect de seră, combătând astfel schimbările climatice. Sursele de uraniu ale UE sunt diversificate în cadrul unor regiuni stabile (Australia și Canada reprezintă aproape jumătate din necesarul UE), iar costul uraniului are un impact limitat asupra prețului electricității. O treime din electricitatea generată în EU provine din energia nucleară.

După cum s-a indicat în Comunicarea privind „Actualizarea programului nuclear indicativ” care însoțește această revizuire, în următorii 10-20 de ani majoritatea centralelor nucleare din UE vor ajunge la finalul duratelor lor de viață proiectate inițial. Până în 2020. cota-parte de energie nucleară din producția de energie va scădea în mod semnificativ, dacă nu se iau decizii cu privire la noi investiții. Deciziile cu privire la extinderea duratei de viată, la noi investiții sau la înlocuire devin mai acute, mai ales din perspectiva obiectivului UE de reducere a CO2.

Este la latitudinea fiecărui stat membru să aleagă dacă sa investească sau nu în energie nucleară, însă siguranța nucleară și cadrul de securitate aplicat peste tot în UE este de interes comun. Trebuie să fie clar că UE menține cele mai înalte standarde de siguranță, securitate, non-proliferare și protecție a mediului în ceea ce privește generarea de energie nucleară. Prin urmare, UE trebuie să dezvolte un cadru legislativ comun cu privire la siguranța instalațiilor nucleare și la gestionarea deșeurilor nucleare.

Ca urmare a instituirii Grupului la nivel înalt pentru siguranță nucleară și gestionarea deșeurilor nucleare, compus din organisme naționale de reglementare, și a discuțiilor din cadrul Forumului european pentru energie nucleară, Comisia va prezenta în 2008 o propunere revizuită de directivă privind instituirea unui cadru comunitar pentru siguranța nucleară .

3. CăTRE O VIZIUNE PENTRU 2050

Deoarece cererea mondială de petrol continuă să crească și multe câmpuri petroliere existente înregistrează scăderi în capacitatea de producție, echilibrul dintre cerere și ofertă va deveni din ce în ce mai labil, poate chiar critic. Necesitatea de a aborda schimbările climatice va impune trecerea masivă la tehnologii cu eficiență ridicată și cu emisii reduse de carbon.

Agenda UE pentru 2020 a stabilit primii pași fundamentali ai acestui proces. O schimbare structurală profundă, precum generarea de electricitate fără emisii de carbon, sau o schimbare tehnologică radicală, precum eliminarea dependenței mijloacelor de transport de petrol, va necesita considerabil mai mult timp, însă va presupune unele alegeri pe care vor trebui să le facă astăzi factorii politici de decizie, investitorii, instituțiile de învățământ și oamenii de știință. Comisia va propune, prin urmare, reînnoirea politicii energetice pentru Europa în 2010 în vederea fixării unei agende politice pentru 2030 și a unei viziuni pentru 2050. Aceasta va decurge dintr-o consultare largă pentru examinarea unor posibile obiective pe termen lung:

- Decarbonizarea ofertei de electricitate din UE până în 2050. Aceasta este o provocare imensă, care însă va fi necesară în cazul în care UE urmează să își joace până la capăt rolul în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pe plan mondial până în 2050 pentru prevenirea schimbărilor climatice. Aceasta va necesita continuarea trecerii la energia regenerabilă, la captarea și stocarea carbonului și, pentru țările care aleg acest lucru, la energia nucleară. Implementarea sistemului de comercializare a certificatelor de emisii va facilita trecerea la electricitatea cu emisii reduse de carbon prin înlocuirea capacității existente de generare a electricității, jumătate din aceasta ajungând la sfârșitul duratei de viață până în 2030. Dacă sunt adoptate rapid decizii privind investiții strategice, aproape două treimi din producția europeană de electricitate ar putea fi generată cu emisii reduse de carbon la începutul anilor 2020, plecând de la nivelul actual de 44%.

- Încheierea dependenței de petrol a mijloacelor de transport Trecerea la autoturisme electrice, la autoturisme care funcționează pe bază de hidrogen sau combustibil alternativ nu se va întâmpla peste noapte și va fi nevoie de schimbări uriașe în infrastructura de transport a UE. Pe baza Comunicării Comisiei din 2008 „Ecologizarea transportului în Europa”, Comisia va studia acțiunile necesare pentru a face din UE vârful de lance al acestor schimbări. Va examina în special (i) necesitatea unor facilități fiscale și a altor stimulente, cu respectarea legislației privind ajutoarele de stat, pentru achiziționarea de vehicule mai ecologice, respectiv electrice, alimentate cu biometan sau hidrogen și pentru scoaterea din uz mai devreme a celor mai vechi și poluante, (ii) posibilitatea de a solicita ca un procent minim din toate vehiculele noi ale autorităților centrale și locale să fie electrice, alimentate cu biometan sau hidrogen și (iii) posibila cerință legată de stații de alimentare în vederea introducerii infrastructurii necesare pentru a permite dezvoltarea rapidă a transportului alternativ pe teritoriul Europei. Comisia va examina, de asemenea, modalitatea de a cataliza îmbunătățirile ulterioare aduse eficienței vehiculelor după 2012.

- Clădirile cu consum scăzut și cu bilanț pozitiv de energie 40% din consumul final de energie revine clădirilor. Clădirile pot fi proiectate și utilizate astfel încât să nu consume mai multă energie decât pot produce și să devină într-adevăr producătoare nete de energie. Comisia va stabili principii comune de definire a clădirilor cu emisii scăzute sau zero de carbon și cu consum scăzut sau zero de energie și, acolo unde este necesar, va propune măsuri pentru a spori în continuare numărul acestora. Este, de asemenea, urgent să se progreseze în direcția convertirii clădirilor existente. Astăzi. fiecare investiție în clădiri existente poate reduce necesarul nostru de energie și poate contribui la îndeplinirea obiectivelor UE de reducere a emisiilor pentru deceniile următoare. Comisia și statele membre vor analiza în continuare condițiile pieței interne și stimulentele pentru mobilizarea acestor investiții în vederea economisirii de energie în sectorul locuințelor.

- O rețea de electricitate interconectată în mod inteligent Rețeaua actuală a fost construită pentru a transmite electricitate din mari centrale electrice către rețele naționale de distribuție cu amănuntul. Rețeaua de mâine va trebui să ia în considerare impactul schimbărilor climatice și să deservească o piață europeană integrată cu multipli furnizori mici de energie regenerabilă provenind fie din fermele eoliene, fie din producția internă de electricitate care, împreună cu centralele electrice mai mari, vor contribui într-o măsură din ce în ce mai mare la garantarea necesarului de bază de electricitate pentru economia UE. Vor fi necesare schimbări enorme în rețeaua de electricitate a UE pentru a permite generarea descentralizată de energie. Trebuie să se exploreze în continuare concepte precum inelul super-rețelei offshore din jurul Europei pentru conectarea energiei solare din sud, a energiei valurilor din vest și a energiei eoliene sau hidraulice din nord cu principalele centre de consum. O serie de contoare inteligente și controale la nivelul distribuției cu amănuntul pot spori în mare măsură eficiența energetică și pot încuraja dezvoltarea unor vehicule electrice.

- Promovarea în întreaga lume a unui sistem energetic cu eficiență mare și cu emisii reduse de carbon Efectele benefice ale unei agende europene ambițioase în domeniul energiei pentru perioada 2030-2050 pot fi multiplicate convingând și ajutând restul lumii să urmeze exemplul. Progresul în direcția unui acord global asupra climei va constitui o forță motrice puternică a schimbării în întreaga lume. O agendă realizată din timp și ambițioasă a transformărilor energetice în Europa vor face din sectoarele europene ale construcției de automobile, construcțiilor și proiectării energetice lideri tehnologici mondiali.

Aceasta nu reprezintă lista exhaustivă a aspectelor care trebuie examinate, dar aceste exemple se bazează pe tehnologii care au fost deja puse în funcțiune la scara experimentală. Acestea reprezintă transformările tehnologice fundamentale care nu se vor produce în absența unei agende coordonate pentru cercetare și dezvoltare tehnologică, reglementare, investiții și dezvoltare a infrastructurii, adesea la scară continentală.

Pentru a avansa în acest sens, Comisia va elabora, în cadrul Planului strategic privind tehnologiile energetice, o Foaie de parcurs către o politică energetică pentru 2050 conținând acțiunile care trebuie întreprinse, în dialog cu reprezentanți ai statelor membre, oameni de știință și experți din industrie pentru a facilita, acolo unde se justifică, implementarea acestora pe scară largă. Foaia de parcurs va prezenta în special acțiunile necesare pentru a îndeplini obiectivul de ofertă de electricitate cu zero emisii de carbon pentru UE până în 2050 și opțiunile disponibile pentru a realiza acest lucru.

4. CONCLUZII

Propunerile Comisiei cu privire la emisiile de gaze cu efect de seră, la energiile regenerabile și la piața internă a energiei au fixat cadrul necesar pentru ca Europa să îndeplinească obiectivele pentru 2020 adoptate de Consiliul European. Acestea vor constitui un prim pas important către transformarea UE într-o piață a energiei sustenabilă și sigură, bazată pe tehnologie și producând emisii reduse de CO2, care să creeze prosperitate și locuri de muncă în întreaga UE. Adoptarea și implementarea rapidă a acestor propuneri reprezintă primul element esențial al oricărei politici de securitate a energiei pentru Europa.

- Cu toate acestea, doar măsurile 20-20-20 nu vor răspunde singure necesităților UE în materie de securitate energetică. Răspunzând apelului lansat la Consiliul European din 15-16 octombrie 2008 de intensificare a activității legate de securitatea energetică, Comisia propune un Plan de acțiune pentru securitate și solidaritate în domeniul energiei conținând 5 puncte și face apel la Consiliu și Parlament să sprijine necesitatea de intensificare a eforturilor UE de elaborare a unei politici energetice externe eficiente; exprimându-se la unison, identificând infrastructura de importanță majoră pentru securitatea sa energetică și apoi acționând pentru asigurarea construirii acesteia și acționând coerent pentru consolidarea parteneriatelor sale cu furnizori-cheie de energie, cu țările de tranzit și cu consumatorii. În această privință, Consiliul și Parlamentul sunt invitate să aprobe

- Drept prim pas , cele șase priorități identificate de Comisie ca fiind esențiale pentru securitatea energetică a UE: coridorul sudic al gazelor, o ofertă diversă și adecvată de GNL pentru Europa, o interconectare eficientă a regiunii balcanice, Inelul energetic mediteranean, necesitatea unor interconectări de gaze și electricitate pe direcția nord-sud pe teritoriul Europei centrale și de sud-est și a rețelei din largul Mării Nordului.

În plus, Comisia invită Consiliul și Parlamentul să primească favorabil:

- Drept al doilea pas , intenția Comisiei de a identifica și de a comunica Consiliului și Parlamentului până în 2009-2010 acțiunile specifice necesare pentru a asigura punerea în practică a acestor proiecte.

- Drept al treilea pas , intenția Comisiei de a examina posibilitatea prezentării, pe baza răspunsurilor la cartea verde, până în 2010, a unui nou Instrument UE pentru securitate și infrastructură în domeniul energiei, pe baza instrumentului TEN-E existent.

- hotărârea fermă a Comisiei de a asigura dezvoltarea unui coridor sudic al gazelor și de a încuraja Comisia și instituțiile financiare comunitare să colaboreze îndeaproape la examinarea fezabilității mecanismului de achiziție în bloc („Caspian Development Corporation”).

- intenția Comisiei de a evidenția măsurile necesare pentru a se asigura că UE „vorbește la unison” în probleme externe de energie și în ceea ce privește acțiunile reliefate la secțiunea 2.1.

- intenția Comisiei de a adânci colaborarea cu Africa pe probleme energetice prin Parteneriatul Africa-UE privind energia și de a pune un mai mare accent pe promovarea energiei regenerabile în Africa prin politica de dezvoltare a UE.

- Pachetul privind eficiența energetică din 2008, încurajând Consiliul și Parlamentul European să accelereze lucrările pentru a se ajunge rapid la un acord asupra elementelor acestuia.

- revizuirea propusă la directiva privind stocurile de petrol și intenția Comisiei de a propune o ameliorare a directivei privind securitatea aprovizionării cu gaze în 2010.

- intenția Comisiei de a promova dezvoltarea favorabilă mediului a resurselor indigene ale UE de combustibili fosili și de a încuraja Forumul combustibililor fosili de la Berlin să elaboreze un set concret de recomandări cu privire la acțiunile necesare pentru a promova acest obiectiv.

- intenția Comisiei de a prezenta, din perspectiva experienței dobândite cu noua directivă privind energiile regenerabile, o comunicare intitulată „Depășirea obstacolelor din calea energiei regenerabile în UE”

- propunerea revizuită pentru o directivă de instituire a unui cadru comunitar pentru siguranță nucleară.

- măsuri pentru constituirea unei Inițiative de finanțare a energiei sustenabile, ca proiect comun al Comisiei și Băncii Europene de Investiții pentru mobilizarea unor fonduri pe scară largă din piețele de capital pentru investiții în eficiența energetică, în energiile regenerabile și în utilizarea ecologică a combustibililor fosili.

În final UE trebuie să înceapă să își pregătească viitorul energetic pe termen lung. Comisia va propune, prin urmare, reînnoirea politicii energetice pentru Europa în 2010 în vederea fixării unei agende politice pentru 2030 și a unei viziuni pentru 2050, care urmează să fie susținute printr-un nou plan de acțiune.

ANEXĂ

Anexa 1 – Scenarii principale pentru 2020

Tabelul de mai jos arată profilul energetic al UE în 2005 și profilul anticipat pentru 2020 bazându-se pe patru scenarii. (i) un scenariu de referință, fără politica energetică pentru Europa și cu un preț al petrolului de 61USD/baril; (i) un scenariu fără politica energetică pentru Europa, dar cu un preț al petrolului de 100USD/baril; (iii) un scenariu cu politica energetică pentru Europa și cu un preț moderat al petrolului; (iv) un scenariu cu politica energetică pentru Europa și cu un preț mai ridicat al petrolului.

UE-27 Mtep | 2005 | Scenariu de referință[29], preț petrol 61USD/baril | Scenariu de referință, preț petrol 100USD/baril | Scenariu cu noua politică energetică preț petrol 61USD/baril | Scenariu cu noua politică energetică preț petrol 100USD/baril |

Cerere de energie primară | 1811 | 1968 | 1903 | 1712 | 1672 |

Petrol | 666 | 702 | 648 | 608 | 567 |

Gaze | 445 | 505 | 443 | 399 | 345 |

Solide | 320 | 342 | 340 | 216 | 253 |

Surse de energie regenerabile | 123 | 197 | 221 | 270 | 274 |

Nucleară[30] | 257 | 221 | 249 | 218 | 233 |

Producția de energie a UE | 896 | 725 | 774 | 733 | 763 |

Petrol | 133 | 53 | 53 | 53 | 52 |

Gaze | 188 | 115 | 113 | 107 | 100 |

Solide | 196 | 142 | 146 | 108 | 129 |

Surse de energie regenerabile | 122 | 193 | 213 | 247 | 250 |

Nucleară | 257 | 221 | 249 | 218 | 233 |

Importuri nete | 975 | 1301 | 1184 | 1033 | 962 |

Petrol | 590 | 707 | 651 | 610 | 569 |

Gaze Mtep (miliarde metri cubi) | 257 (298) | 390 (452) | 330 (383) | 291 (337) | 245 (284) |

Solide | 127 | 200 | 194 | 108 | 124 |

Cerere finală de electricitate | 238 | 303 | 302 | 257 | 260 |

În Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Prezentul și viitorul energiei în Europa – cerere – resurse – investiții” și prezentat în anexă se găsesc analize mai detaliate. A se remarca faptul că ultimele două coloane arată previziuni pentru situația ofertei de energie a UE după realizarea integrală a obiectivelor 20-20-20, pe baza modelului Primes.

[1] Concluziile Președinției, Consiliul European, martie 2007

[2] COM(2007)0528/-32.

[3] COM(2008)30

[4] Pe baza comparației dintre scenariul „noua politică energetică + prețul ridicat al petrolului” și scenariul de referință cu un preț moderat al petrolului. Pentru detalii referitoare la toate statisticile, previziunile și analizele de scenarii utilizate în această revizuire, a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei „ Europe's current and future energy position: demand – resources – investment ”(„Prezentul și viitorul energiei în Europa – cerere – resurse – investiții”).

[5] Eurostat, anul 2006

[6] Eurostat, anul 2006

[7] Scenariul „noua politică energetică + preț ridicat al petrolului”; a se vedea nota de subsol 4

[8] www.euromedinfo.eu

[9] www.molgroup.hu/en/press_centre/press_releases/european_energy_infrastructure__ndash__nets_project/

[10] www.energy-community.org/

[11] www.ens-newswire.com/ens/apr2007/2007-04-03-03.asp

[12] Comunicare a Comisiei: „De la criza financiară la redresare: un cadru de acțiune la nivel European” Com (2008)706, 29.10.2008

[13] Eurostat, anul 2006

[14] www.energy-community.org

[15] www.encharter.org

[16] ec.europa.eu/dgs/energy_transport/international

[17] „Abordarea provocării internaționale a siguranței și securității nucleare”, COM(2008)312

[18] De exemplu, Consiliul European din martie 2007, concluziile președinției

[19] „ IEA Energy Policies Review – The European Union ” (Revizuirea politicilor energetice de către AIE – Uniunea Europeană), OECD/IEA, septembrie 2008

[20] http://ec.europa.eu/energy/oil/stocks/index_en.htm

[21] Comunicare referitoare la raportul de evaluare a Directivei 2004/67 privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale., COM(2008)735

[22] Estimare provenită din studii preliminare conform Directivei 2005/32/CE http://ec.europa.eu/energy/demand/legislation/eco_design_en.htm

[23] http://ec.europa.eu/energy/climate_actions/mayors/index_en.htm

[24] Eurostat, anul 2006; consumul include buncăre

[25] Previziunea de referință cu preț moderat al petrolului; a se vedea nota de subsol 4

[26] Scenariul „noua politică energetică + preț ridicat al petrolului”; a se vedea nota de subsol 4

[27] Com(2007) 0723; ec.europa.eu/energy/res/setplan/communication_2007_en.htm

[28] http://ec.europa.eu/energy/oil/berlin/index_en.htm

[29] Scenariul de referință este o previziune a tendințelor actuale. Sunt incluse doar politicile implementate până la sfârșitul anului 2006.

[30] Include ipoteza de eliminării progresive decisă de statele membre începând de la sfârșitul anului 2006