52008DC0418

[pic] | COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE |

Bruxelles, 2.7.2008

COM(2008) 418 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

„Un angajament reînnoit în favoarea unei Europe sociale: consolidarea metodei deschise de coordonare în materie de protec ție socială și de incluziune socială”

{SEC(2008) 2153}{SEC(2008) 2169}{SEC(2008) 2170}{SEC(2008) 2179}

1. Introducere

Prezenta comunicare face parte din Comunicarea Comisiei privind „Agenda socială reînnoită: oportunități, acces și solidaritate în Europa secolului XXI”. Aceasta propune consolidarea unuia dintre cele mai importante instrumente de sprijin al dezvoltării sociale în UE și în statele membre, metoda deschisă de coordonare în domeniul protecției sociale și al incluziunii sociale (denumită în continuare „MDC socială”). Această metodă, lansată în 2000 ca proces de autoevaluare voluntară, bazată pe obiective comune, este complementară la un complex amplu de acte legislative, instrumente financiare (inclusiv Fondul Social European) și procese de coordonare (în special Strategia de la Lisabona) care sprijină coeziunea socială și solidaritatea în UE.

În ultimii opt ani, statele membre au utilizat MDC socială pentru a își coordona eforturile de abordare a provocărilor vechi și noi din acest domeniu și de adaptare a sistemelor lor de protecție socială la noile realități. Ele au definit obiective comune și au convenit asupra unor indicatori care să orienteze politicile lor de coeziune socială, de reformare a sistemelor de pensii și în domeniul asistenței medicale și al îngrijirii pe termen lung. În cursul acestei perioade, MDC socială și-a demonstrat utilitatea contribuind la învățarea reciprocă, promovând o angajare crescută a părților interesate, stimulând modernizarea sistemelor de protecție socială, sprijinind conștientizarea naturii pluridimensionale a sărăciei și a excluziunii sociale, dezvoltând o abordare unică pentru problemele comune și punând în evidență temele de interes comun de dată recentă.

Cu toate acestea, realizarea obiectivelor comune - lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale, asigurarea adecvării și viabilității pensiilor, asigurarea unui acces echitabil la asistența medicală și la îngrijirea pe termen lung – rămâne o provocare. Un proces de coordonare deschisă, bazat pe cooperarea voluntară între state membre numeroase și diferite între ele, nu poate, prin definiție, să producă efecte pe scară largă într-un interval de timp limitat. Cu toate acestea, există un consens larg – ilustrat de numărul mare de colaborări verbale și în scris realizate în cadrul Comitetului pentru protecție socială și între toate părțile interesate[1] – cu privire la posibilitatea și la necesitatea de a intensifica eforturile în vederea valorificării complete a potențialului MDC sociale.

Prezenta comunicare propune consolidarea MDC sociale prin ameliorarea vizibilității și metodelor sale de lucru, sporirea interacțiunii cu alte politici, îmbunătățirea instrumentelor sale analitice și a ansamblului de date disponibile și obținerea unei mai bune stăpâniri a metodei de către statele membre prin intermediul evaluărilor inter-pares, al învățării reciproce și al implicării tuturor actorilor interesați. Consolidarea MDC sociale se va realiza mai ales prin adoptarea progresivă, de comun acord cu statele membre, a unora dintre metodele de succes care au fost aplicate în cadrul Strategiei de la Lisabona. Această abordare va oferi un nou impuls pentru dezvoltarea analizei și definirii politicii naționale, respectând, de asemenea, principiul subsidiarității și natura voluntară a MDC. În același timp, ea va ameliora eficiența și vizibilitatea dimensiunii sociale a UE ca parte constitutivă a Strategiei de la Lisabona și va intensifica integrarea politicilor economice, de ocupare a forței de muncă și sociale, în conformitate cu cererile formulate în cadrul Consiliului European din martie 2008.

2. Evolu țIA șI PRINCIPALELE REALIZăRI ALE MDC SOCIALE

Evaluarea globală a MDC sociale din partea statelor membre și a părților interesate este în general pozitivă. MDC este recunoscută ca fiind o modalitate de promovare a progresului în domeniul social și un instrument inovativ al guvernării europene[2]. Ea a sprijinit reformele și a stimulat dorința de cooperare și de învățare reciprocă în scopul găsirii celor mai bune modalități de realizare a progresului social, fără obligația de a defini „cel mai mic numitor comun”. Impactul politic și eficacitatea metodelor sale de lucru sunt evaluate cu regularitate în cadrul Comitetului pentru protecție socială, prin dialogul cu părțile interesate din societatea civilă și cu partenerii sociali și în rapoartele periodice ale experților independenți.

De la lansarea sa, în 2000, MDC socială a fost supusă unor reforme importante. În 2005, cele trei procese de coordonare (incluziunea socială, adecvarea și viabilitatea pensiilor și asigurarea unei asistențe medicale și a unei îngrijiri pe termen lung de înaltă calitate și viabile) au fost înglobate în cadrul unei MDC sociale unice[3]. Consiliul European a stabilit și actualizat obiective comune, confirmând validitatea lor în cursul sesiunii de primăvară din 2008 (a se vedea anexa 1). Comitetul pentru protecție socială a convenit asupra unor indicatori, atât transversali cât și specifici celor trei componente, pentru monitorizarea progreselor cu privire la obiectivele stabilite de comun acord (a se vedea anexa 2).

În plus, procesul a fost organizat în cicluri de trei ani, cu un sistem simplificat de raportare. În cursul primului an, statele membre prezintă rapoarte strategice naționale, care sunt sintetizate în cadrul unui Raport comun al Consiliului și Comisiei privind protecția socială și incluziunea socială. Acest raport comun include profiluri naționale distincte care subliniază temele prioritare și dificultățile specifice fiecărei țări. Anii intermediari, fără rapoarte, sunt consacrați analizei aprofundate și învățării reciproce cu privire la temele prioritare.

Raționalizarea MDC sociale a determinat o concentrare sporită asupra punerii în aplicare a politicii și a stabilit o interacțiune pozitivă cu Strategia de la Lisabona reînnoită pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă. Rapoartele naționale din 2006 au avut un caracter strategic mai pronunțat, punând accentul pe un număr limitat de priorități și de abordări coerente în vederea îndeplinirii obiectivelor comune. Raportul comun din 2007 a concluzionat că examinarea globală a întregului ansamblu de obiective sociale comune contribuia la ameliorarea coerenței și eficienței politicilor. De asemenea, noul ciclu a contribuit la aprofundarea analizei și a încurajat procesul de învățare în legătură cu prioritățile esențiale. Raportul comun din 2008, care s-a concentrat asupra sărăciei în rândul copiilor, accesului la asistența medicală, evoluției necesităților de îngrijire pe termen lung, prelungirii vieții profesionale și sistemelor de pensii private, a confirmat complexitatea noii abordări.

3. Necesitatea de a consolida MDC socială

Aceste rezultate pozitive nu înlătură necesitatea de a consolida MDC, în special pentru a ameliora rezultatele relative la obiectivele comune fixate și pentru a utiliza mai eficient indicatorii stabiliți de comun acord. În ciuda angajamentului luat de Consiliul European în 2000 în vederea obținerii „unui impact decisiv asupra eradicării sărăciei”, nu există indicii ale unei reduceri globale a ratei de sărăcie în UE. 16% din cetățenii UE (78 de milioane) sunt expuși riscului de sărăcie. Printre aceștia, copiii sunt expuși unui risc și mai pronunțat: 19%. Reformarea sistemelor de pensii nu a înlăturat riscul unor pensii inadecvate pentru generațiile viitoare, iar inegalitățile în materie de sănătate (vieți mai scurte și o stare de sănătate mai precară în cadrul grupurilor dezavantajate) se mențin.

Conform principiului subsidiarității, responsabilitatea de a găsi soluții pentru aceste probleme revine în primul rând autorităților naționale. Așa cum arată rezultatele obținute, MDC a avut un efect catalizator asupra reformelor din statele membre; punând în aplicare abordarea descrisă mai jos, această metodă poate deveni și mai eficientă.

3.1. Cre șterea angajamentului politic și a vizibilității

Modelul Strategiei de la Lisabona

Strategia de la Lisabona reînnoită pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă este atât un model cât și un punct de referință esențial pentru consolidarea MDC sociale, datorită atenției acordate aspectelor legate de punerea în aplicare și sistemului său perfecționat de guvernare, care asociază statele membre, Comisia, Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European în cadrul metodei parteneriatului. Succesul înregistrat de Strategia de la Lisabona în anii recenți în ceea ce privește rezultatele din domeniile economiei și ocupării forței de muncă demonstrează că un puternic angajament politic la cel mai înalt nivel, coordonarea eforturilor de reformare și evaluarea inter-pares pot da rezultate concrete și vizibile.

Unul dintre punctele de forță ale strategiei pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă este faptul că ea se bazează pe metoda parteneriatului și pe o agendă politică stabilită de comun acord. În același timp, complexitatea cadrului său metodologic este compensată de o combinație de indicatori selecționați și de obiective cantitative, care sporesc eficacitatea, transparența și credibilitatea procesului de control al politicilor. Pe baza lor, Comisia realizează o evaluare sistematică a progreselor fiecărei țări și propune, în funcție de fiecare țară, recomandări și/sau aspecte care trebuie supravegheate. Aceste propuneri le permit statelor membre, reunite în cadrul Consiliului European și al Consiliului Uniunii Europene, să ajungă la un consens asupra celor mai bune politici care să fie aplicate la nivel european și național. În plus, atenția acordată obiectivelor clare facilitează înțelegerea și conștientizarea publică a acestui proces.

Comunicarea Comisiei privind MDC în 2005 a subliniat importanța interacțiunii pozitive dintre MDC socială și Strategia de la Lisabona: „MDC ar trebui să funcționeze în paralel și în strânsă interacțiune cu Strategia revizuită, alimentând obiectivele de creștere economică și ocupare a forței de muncă, în timp ce programele Strategiei contribuie la atingerea obiectivelor de coeziune socială”. Intensificarea creșterii economice și locurile de muncă mai numeroase nu au fost suficiente pentru a atinge rezultatele sperate cu privire la reducerea sărăciei și ameliorarea situației celor mai vulnerabile grupuri. Prin urmare, în martie 2008, Consiliul European a reconfirmat „importanța dimensiunii sociale a UE ca parte integrantă a Strategiei de la Lisabona” și a subliniat necesitatea de a mări integrarea politicilor economică, de ocupare a forței de muncă și socială[4].

Astfel, adoptarea progresivă de către MDC socială a unora din metodele și abordările utilizate în cadrul Strategiei de la Lisabona reînnoite pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă apare ca o concluzie logică. Această integrare ar determina o serie de consecințe pozitive: o eficacitate sporită a MDC sociale; sprijinirea punerii în aplicare a politicilor naționale în vederea îndeplinirii obiectivelor sociale comune și a creșterii nivelului de implicare și a vizibilității; o contribuție mai semnificativă la Strategia de la Lisabona, în conformitate cu concluziile Consiliului European; asigurarea unei interacțiuni optimale între creșterea economică, ocuparea forței de muncă și politica socială. În același timp, această abordare ar fi pe deplin compatibilă cu principiul subsidiarității și cu caracterul voluntar al metodei deschise de coordonare. Compatibilitatea este evidentă în alte domenii de coordonare deschisă (educația și ocuparea forței de muncă) în care au fost stabilite obiective la nivelul UE, cu privire la rata de ocupare a forței de muncă, abandonul școlar, învățarea de-a lungul vieții, aducând o contribuție importantă la dinamismul Strategiei de la Lisabona.

Stabilirea obiectivelor

Statele membre au convenit deja asupra introducerii unei serii de indicatori în domeniile protecției sociale și incluziunii sociale (a se vedea anexa 2), care este suficient de solidă pentru a constitui o bază pentru introducerea obiectivelor cantitative. Aceasta ar putea fi luată în considerație în special în vederea obținerii „unui impact decisiv asupra eradicării sărăciei ”. În ciuda angajamentului menționat, stabilit în cursul Consiliului European din 2000, rămâne încă un drum lung de parcurs. Stabilirea unor obiective ar introduce un nou dinamism. Ele ar putea fi stabilite atât pentru reducerea sărăciei în general, cât și cu privire la forme specifice ale acesteia, cum ar fi: sărăcia în rândul copiilor, care este în prezent cu trei puncte procentuale mai ridicată decât rata pentru populația totală (19% față de 16%) și, în unele țări, afectează un copil din patru; sărăcia în rândul salariaților, care lovește 8% din populația angajată și este în creștere; sărăcia continuă, pe termen lung, pentru care vor fi disponibili în curând indicatori fiabili; sărăcia în rândul persoanelor în vârstă (peste 65 de ani), care este, de asemenea, un indicator al gradului de adecvare a pensiilor.

Ca urmare a necesității de a supraveghea cu atenție gradul de adecvare a pensiilor viitoare, obiectivul reformării sistemelor de pensii ar putea fi corelat cu un nivel minim al veniturilor asigurate prin intermediul pensiilor, atât publice cât și private. Punerea în aplicare a obiectivelor în domeniul asistenței medicale și îngrijirii pe termen lung ar putea fi sprijinită prin stabilirea unor obiective referitoare la o asistență medicală și socială accesibile și de calitate. Ar putea fi stabilite, de asemenea, obiective referitoare la starea de sănătate, cum ar fi creșterea speranței de viață (care diferă de la un stat la altul, această diferență ridicându-se la 13 ani pentru bărbați și 7 ani pentru femei) și la reducerea mortalității infantile (care este în continuare de 10 din o mie de nou-născuți vii în unele state membre). Starea de sănătate este decisivă pentru o participare activă la piața forței de muncă, prelungirea vieții profesionale și reducerea sărăciei.

Introducerea acestor obiective cuantificate, pe baza unor indicatori stabiliți de comun acord și cu ajutorul unor instrumente analitice solide, va ajuta statele membre să respecte angajamentele luate și să confere un caracter mai concret activităților care urmăresc atingerea obiectivelor comune. Pentru a ține cont de diversitatea statelor membre, particularitățile contextelor naționale și de diferitele puncte de plecare, statele ar putea să stabilească obiective naționale .

Obiectivele naționale ar putea constitui o componentă a traseelor diferențiate , care ar oferi posibilitatea unei colaborări între grupuri de state cu situații sau probleme similare. Această metodă este deja aplicată în cadrul Strategiei de la Lisabona pentru flexicuritate și a fost utilizată într-o anumită măsură în cadrul unei analize tematice a sărăciei copiilor în 2007. Experiența acumulată până în prezent, deși deocamdată limitată, sugerează că această metodă constituie o bună bază pentru o analiză și consiliere politică adecvată fiecărei țări și poate crea o cooperare concretă între statele membre pe baza unor obiective comune. Comisia va analiza elaborarea, în cadrul MDC, a unor trasee diferențiate, dar și a unor principii comune, prin analogie cu propunerile sale privind flexicuritatea care au fost aprobate de Consiliul European din decembrie 2007.

Recomandările Comisiei

Discuțiile în cadrul Comitetului pentru protecție socială acoperă o serie amplă de subiecte referitoare la protecția socială și la incluziunea socială. Subiectele care fac parte din MDC ar trebui să fie consolidate conferind un caracter formal tuturor punctelor de vedere convergente. Comisia va contribui la acest proces elaborând, atunci când este cazul, recomandări în temeiul articolului 211 din Tratat, stabilind principii comune și oferind o bază pentru monitorizare și pentru evaluarea inter-pares. Sprijinul politic al celorlalte instituții le va conferi principiilor comune un caracter mai solid și mai vizibil. Comisia are intenția de a elabora această abordare în mod progresiv, utilizând experiența recomandării privind incluziunea activă pe care intenționează să o prezinte în octombrie 2008, și care ar trebui să constituie o bază pentru concluziile Consiliului și pentru o rezoluție a Parlamentului European.

Un sistem îmbunătățit de raportare, comunicare și difuzare a rezultatelor

Pe baza abordării expuse mai sus, Comisia își va dezvolta capacitatea de evaluare și monitorizare a progreselor înregistrate , atât la nivelul UE cât și la nivel național. Monitorizarea consolidată ar trebui să se reflecte în raportul comun al Consiliului și Comisiei privind protecția socială și incluziunea socială, care constituie baza pentru contribuția Consiliului EPSCO la Consiliul European de primăvară. Parlamentul European va fi informat periodic. În plus, Comisia va utiliza Raportul privind situația socială, redactat în fiecare an în temeiul articolului 143 din Tratat, pentru a prezenta celorlalte instituții propria evaluare a tendințelor în curs și a progreselor cu privire la obiectivele comune, pentru a dezvolta și îmbogăți dezbaterea asupra politicilor. Statele membre sunt invitate să continue să prezinte o dată la trei ani rapoarte privind rezultatele obținute în contextul MDC în mod integrat, sub rezerva dezbaterilor viitoare asupra viitorului Strategiei de la Lisabona.

Comunicarea și difuzarea rezultatelor va deveni mai eficientă datorită dezvoltării continue a unei strategii proactive de comunicare, care să pună în valoare toate resursele oferite de programul PROGRESS. Acest aspect este o parte esențială a MDC sociale ca mod de a comunica informațiile, de a stimula „concurența constructivă” între părți și de a contribui la o mobilizare și un angajament constante. În special, Comisia își va multiplica eforturile pentru a permite ca informațiile cu privire la MDC socială să fie ușor accesibile, inteligibile și utile. Site-ul internet actualizat privind protecția socială și incluziunea socială[5] va fi un instrument important în acest sens.

3.2. Consolidarea interac țiunii pozitive cu alte politici UE

Integrare

După cum subliniază Comunicarea Comisiei despre o agendă socială reînnoită de natură globală și transversală, este general recunoscut că principiile politicii sociale trebuie să fie integrate în celelalte politici UE (cum ar fi concurența, piața internă, politica economică, sănătatea, imigrația, comerțul, agricultura etc.) Comisia va continua eforturile în vederea elaborării unor studii de impact solide cu privire la fiecare inițiativă politică, și, în acest context, va acorda o atenție deosebită consecințelor sociale . Comitetul pentru protecție socială acordă deja o atenție în creștere temei integrării obiectivelor sociale în politicile UE, punând în valoare și experiențele specifice cu privire la abordarea integratoare a egalității de șanse pentru femei și bărbați, care au fost acumulate la nivelul UE[6]. Colaborarea între Comisie și Comitetul pentru protecție socială va continua, în vederea îmbunătățirii capacității comune de evaluare a impactului.

Coordonare orizontală

MDC socială a devenit progresiv un punct de referință pentru o amplă serie de teme sociale care dețin un loc important pe agenda politică a statelor membre. Aceste teme sociale au o natură transversală în raport cu diferite domenii politice, printre care: efectele sociale ale migrației, incluziunea socială a minorităților etnice sau dezavantajate, inclusiv a comunităților rome, sărăcia în zonele rurale, îngrijirea pe termen lung și incluziunea socială a persoanelor cu handicap, consecințele sociale ale schimbării climatice, degradării mediului și ale evoluției prețurilor energiei, dezavantajele în domeniul educației și accesul inegal la formarea continuă și la învățarea de-a lungul vieții, educația în domeniul financiar și accesul la serviciile financiare de bază, decalajele în domeniul informaticii și excluziunea socială, îmbătrânirea activă și solidaritatea între generații.

Deschiderea MDC sociale în raport cu aspectele transversale a determinat creșterea importanței și impactului ei și a pus bazele unei coordonări orizontale îmbunătățite. Comitetul pentru protecție socială a stabilit o cooperare de succes cu celelalte comitete competente, printre care Comitetul pentru ocuparea forței de muncă și Comitetul pentru politică economică, cooperare care ar trebui să fie dezvoltată. Acest lucru este valabil și pentru procesul actual de dezvoltare a unei coordonări cu domeniile politice contigue, cum ar fi MDC în domeniul educației și formării, Strategia UE în domeniul sănătății[7] și agenda europeană pentru integrarea migranților. Comisia va continua să caute modalități de consolidare a coordonării între Comitetul pentru protecție socială și alte comitete și grupuri la nivel înalt; de asemenea, ea va asigura eficiența propriului său grup permanent de coordonare între servicii privind integrarea temelor incluziunii sociale și protecției sociale.

3.3. Consolidarea instrumentelor analitice

Programul PROGRESS va sprijini consolidarea capacității statistice și a colectării datelor , în special în domeniile în care datele comparabile lipsesc sau sunt insuficiente. De exemplu, anchetele la nivelul UE trebuie să fie rectificate pentru a acoperi mai bine privațiunile materiale (inclusiv excluziunea digitală), nivelul de bunăstare a gospodăriilor, situația migranților, tranziția de la viața profesională la pensie, pentru a colecta date privind speranța de viață în funcție de statutul socio-economic și pentru a îmbunătăți accesibilitatea și analiza datelor repartizate în funcție de gen.

Programul PROGRESS va sprijini, de asemenea, sondajul privind sănătatea, îmbătrânirea și pensionarea și noul sondaj european privind gospodăriile, precum și analiza aprofundată a unor teme specifice, ajutând statele membre să-și amelioreze politicile în domenii deosebit de delicate. Implicarea crescută a comunității științifice și strângerea raporturilor cu alte activități de cercetare în curs , atât în cadrul Comisiei cât și în cadrul organizațiilor internaționale, va promova elaborarea unor politici bazate pe cunoaștere și pe date concrete.

3.4. O mai bună stăpânire a metodei prin intermediul evaluărilor inter-pares, al învă țării reciproce și al angajării tuturor actorilor interesați

Evaluările inter-pares

Evaluările inter-pares s-au demonstrat ca fiind o practică utilă și productivă de încurajare a învățării reciproce. Ele ar trebui să fie utilizate în MDC socială mai mult și într-un mod mai bine planificat. Creșterea calității informațiilor contextuale, consolidarea bazei analitice și difuzarea mai amplă a rezultatelor ar contribui la identificarea bunelor practici și ar facilita transferul de politici. De asemenea, asigurarea unei implicări crescute a funcționarilor la nivel local și regional în procesul de evaluare inter-pares va juca un rol important. Comisia, împreună cu Comitetul pentru protecție socială, va examina mijloacele de îmbunătățire a modalităților evaluărilor inter-pares din ciclul 2009.

Noi instrumente de învățare reciprocă

Programul PROGRESS sprijină testarea unor noi instrumente de învățare reciprocă și de schimb al bunelor practici, cum ar fi proiectele temporare de centralizare și transfer de experiență între statele membre sau formarea cu privire la planificarea strategică, integrare, coordonare, implicarea părților interesate, monitorizarea și evaluarea în cursul MDC sociale. De asemenea, PROGRESS poate contribui la dezvoltarea „experimentării sociale” ca modalitate de a testa ideile inovatoare înainte de a se angaja în programe sociale pe o scară largă, în domenii precum venitul minim, alocațiile pentru copii sau îngrijirea pe termen lung. Programul va sprijini studiul, difuzarea și evaluarea proiectelor de experimentare socială.

Implicarea tuturor actorilor interesați

Autoritățile regionale și locale ar trebui să fie mai puternic implicate în procesul referitor la protecția socială și incluziunea socială la nivelul UE. În prezent, implicarea lor rămâne limitată în majoritatea statelor membre. Diverse țări au făcut progrese importante în ceea ce privește implicarea societății civile și a celorlalte părți interesate în faza de planificare a politicilor, dar de obicei această participare nu continuă în faza de punere în aplicare. Experiența arată că participarea și coordonarea actorilor interesați în cursul întregului ciclu al unei politici sunt esențiale pentru o aplicare eficace. Comisia propune ca aceste aspecte ale guvernării să devină progresiv obiectul eforturilor de învățare reciprocă în cadrul MDC sociale. Pe această bază, Comisia va elabora orientări generale voluntare pentru statele membre.

4. Rezumat șI CONCLUZIE

Prezenta Comunicare a prezentat o serie de domenii în care MDC socială poate fi îmbunătățită, consolidată sau dezvoltată ulterior, pentru a valorifica întregul său potențial. Aceste măsuri au patru obiective: intensificarea angajamentului politic și a vizibilității acestui proces; consolidarea interacțiunii pozitive cu alte politici UE; consolidarea instrumentelor analitice care sprijină acest proces, pentru a se orienta spre găsirea unei definiții a obiectivelor cuantificate și a stimula o elaborare a politicilor bazată pe date concrete; o mai bună stăpânire a metodei de către statele membre, prin stimularea punerii în aplicare și a învățării reciproce.

Unele dintre măsurile examinate constituie o consolidare a unor practici deja existente. Altele, în special stabilirea obiectivelor, implică schimbări mai importante și vor cere construirea unui consens între statele membre și părțile interesate. De aceea, Comisia preconizează o abordare graduală; etapele acesteia și stabilirea necesară a priorităților vor fi discutate cu statele membre și cu alte părți interesate importante.

O MDC consolidată în domeniul protecției sociale și al incluziunii sociale va aduce o contribuție decisivă pentru punerea în aplicare a agendei sociale reînnoite și va sprijini angajamentul reînnoit în favoarea unei Europe sociale.

ANEXA 1

OBIECTIVELE MDC PENTRU PROTECȚIA SOCIALĂ

ȘI INCLUZIUNEA SOCIALĂ

Obiectivele majore ale MDC în domeniul protecției sociale și al incluziunii sociale constau în:

- (a) promovarea coeziunii sociale, a egalității între femei și bărbați și a șanselor egale pentru toți, datorită unor sisteme de protecție socială și politici de incluziune socială adecvate, accesibile, viabile financiar, adaptabile și eficiente;

- (b) favorizarea unei interacțiuni eficiente și reciproce a obiectivelor de la Lisabona referitoare la intensificarea creșterii economice, asigurarea de locuri de muncă mai multe și mai bune și mărirea coeziunii sociale cu Strategia de dezvoltare durabilă a UE;

- (c) îmbunătățirea guvernării, transparenței și implicării părților interesate în elaborarea, aplicarea și monitorizarea politicii.

Următoarele obiective se aplică diferitelor domenii de intervenție:

Un aport decisiv la eradicarea sărăciei și a excluziunii sociale, asigurând:

- (d) accesul tuturor la resursele, drepturile și serviciile necesare pentru participarea la viața socială, prevenirea și combaterea excluziunii și a formelor de discriminare care determină excluziunea;

- (e) incluziunea socială activă a tuturor, prin promovarea participării la piața forței de muncă și prin luarea de măsuri împotriva sărăciei și excluziunii;

- (f) faptul că politicile de incluziune socială sunt bine coordonate și implică toate nivelurile de guvernare și toți actorii interesați, inclusiv persoanele care trăiesc în condiții de sărăcie, că acestea sunt eficiente și integrate în toate politicile publice conexe, inclusiv politicile economică, bugetară, de educație și formare și programele fondurilor structurale (mai ales FSE).

Adecvarea și viabilitatea pensiilor, garantând:

- (g) venituri din pensii adecvate pentru toți și accesul la pensii care să le permită persoanelor pensionate să își păstreze nivelul de trai într-o măsură rezonabilă, în spiritul solidarității și al echității între generații;

- (h) viabilitatea financiară a sistemelor de pensii publice și private, ținând cont de presiunea asupra finanțelor publice și de îmbătrânirea demografică, precum și de contextul strategiei cu trei dimensiuni privind măsurile împotriva consecințelor bugetare ale îmbătrânirii, în special: sprijinirea prelungirii vieții profesionale și a îmbătrânirii active; o echilibrare adecvată și echitabilă contribuțiilor și a prestațiilor sociale; promovarea accesibilității și siguranței sistemelor private și regimurilor finanțate prin capitalizare;

- (i) transparența și buna adaptare a sistemelor de pensii în raport cu nevoile și aspirațiile cetățenilor și cu necesitățile societăților contemporane, cu îmbătrânirea demografică și cu schimbările structurale; accesul persoanelor la informațiile necesare pentru a își planifica pensionarea și realizarea reformelor pe baza celui mai larg consens posibil.

O asistență medicală și o îngrijire pe termen lung accesibile, de calitate și viabile,

asigurând:

- (j) faptul că toți cetățenii au acces la o asistență medicală și la o îngrijire pe termen lung adecvate, precum și că necesitatea de îngrijire nu duce la sărăcie și la dependența financiară și că se iau măsuri împotriva inechităților cu privire la accesul la îngrijire și la efectele tratamentelor;

- (k) calitatea asistenței medicale și a îngrijirii pe termen lung și adaptarea îngrijirii, inclusiv a dezvoltării îngrijirii preventive, la nevoile și prioritățile în schimbare ale societății și ale indivizilor, în special prin elaborarea unor standarde de calitate care să reflecte cele mai bune practici internaționale și prin încurajarea responsabilității personalului sanitar, a pacienților și a beneficiarilor tratamentelor;

- (l) faptul că asistența medicală și îngrijirea pe termen lung rămân accesibile și viabile din punct de vedere financiar, datorită acordării de stimulente pentru beneficiari și furnizori, a bunei guvernări și a coordonării între sistemele de îngrijire și instituțiile publice și private. Încurajarea unui stil de viață sănătos și activ și asigurarea de resurse umane de calitate pentru sectorul sănătății sunt condiții necesare pentru obținerea viabilității și a calității pe termen lung.

ANEXA 2

INDICATORI MAJORI PENTRU MONITORIZAREA MDC SOCIALE

1a - Rata riscului de sărăcie (totală, pentru copii și pentru persoanele în vârstă) + valoarea de prag indicativă – UE Proporția persoanelor cu venituri sub 60% din venitul național mediu[8].

1b - Diferența medie relativă a riscului de sărăcie – UE Diferența între venitul mediu al persoanelor care se situează sub pragul riscului de sărăcie și pragul propriu-zis, exprimată ca procentaj al pragului riscului de sărăcie.

1c - Rata riscului de sărăcie constant (disponibilă numai începând cu 2010) – UE Persoanele expuse riscului de sărăcie în cursul anului curent și al cel puțin doi din ultimii trei ani.

2 - Inechitatea distribuției veniturilor (S80/S20) – UE Corelația între veniturile înregistrate de procentul de 20% din populația totală care are cel mai ridicat venit și de procentul de 20% din populația totală care are cel mai scăzut venit.

3 - Speranța de viață sănătoasă - NAT Numărul de ani pentru care se estimează că o persoană – la naștere, la 45 și la 65 de ani – se va bucura de o stare de sănătate bună (fără obstacole în activitățile cotidiene). A se interpreta împreună cu speranța de viață.

4 - Abandonul prematur al studiilor – UE Proporția persoanelor cu vârsta între 18 și 24 de ani care au numai studii de învățământ secundar inferior și nu au beneficiat de nicio formă de educație sau formare în ultimele patru luni precedente anchetei.

5 - Persoane care trăiesc în familii fără serviciu – UE Proporția adulților (18-59 și care nu sunt studenți) și a copiilor care trăiesc în familii în care nimeni nu lucrează.

6 - Totalul cheltuielilor sociale publice estimate – NAT Estimările în funcție de vârstă a totalului cheltuielilor sociale publice estimate (pensii, asistența medicală, îngrijirea pe termen lung, educație și ajutoare de șomaj), nivelul curent și schimbarea estimată ca proporție din PIB.

7a - Venitul mediu relativ al persoanelor în vârstă – UE Venitul mediu al persoanelor peste 65 de ani în corelație cu venitul mediu al persoanelor cu vârsta între 0 și 64 de ani.

7b - Raportul ponderat de înlocuire – UE Media pensiilor individuale ale persoanelor între 65 și 74 de ani în raport cu media veniturilor individuale ale persoanelor între 50 și 59 de ani, în afara altor prestații sociale.

8 - Necesități de îngrijire medicală nesatisfăcute semnalate de persoanele în cauză – NAT + recurgerea la îngrijiri – NAT Totalul semnalărilor în legătură cu necesități nesatisfăcute de îngrijire medicală, ca urmare a „barierelor financiare”, a „timpului de așteptare” sau a distanței, în funcție de cinci categorii de venit. A se analiza împreună cu numărul de consultații ale unui medic generalist sau specialist în ultimele 12 luni.

9 - Rata riscului de sărăcie măsurată la un anumit moment din timp – UE Proporția persoanelor cu un venit inferior pragului riscului de sărăcie calculată pentru veniturile înregistrate în 2004 și ajustată pentru inflația din cursul anilor următori.

10 - Rata de ocupare a forței de muncă pentru lucrătorii mai în vârstă – UE Angajații din grupurile de vârstă 55 – 59 și 60 – 64 ca proporție a aceluiași grup de vârstă.

11 - Riscul de sărăcie în rândul salariaților – UE Persoanele încadrate ca angajate și care sunt expuse riscului de sărăcie.

12 - Rata persoanelor active – UE Proporția angajaților și șomerilor în raport cu populația totală de vârstă activă (15-64 de ani).

13 - Disparități între regiuni – coeficientul de variație al ratelor de angajare – NAT Deviația standard a ratelor regionale de ocupare a forței de muncă împărțită la media națională ponderată.

14 - Cheltuiala totală pentru sănătate pe cap de locuitor – NAT Cheltuiala totală pentru sănătate pe cap de locuitor exprimată în PPP (paritatea puterii de cumpărare).

[1] Pentru detalii, a se consulta studiul de impact.

[2] Studiul de impact descrie în amănunt dezbaterea științifică și publică asupra MDC sociale.

[3] Lucrând împreună lucrăm mai bine: Un nou cadru pentru o coordonare deschisă a protecției sociale și a incluziunii sociale în Uniunea Europeană, COM(2005) 706 final.

[4] Evaluarea pieței unice din noiembrie 2007 a recomandat, de asemenea, o astfel de abordare integrată, subliniind că deschiderea pieței și reformele sociale pot și ar trebui să se completeze. A se vedea: O piață unică pentru Europa secolului XXI. COM(2007) 724 final, 20.11.2007.

[5] http://ec.europa.eu/employment_social/spsi/social_protection_en.htm

[6] Articolul 3 alineatul (2) din Tratat prevede că, prin toate acțiunile sale, Comunitatea caută să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei.

[7] Indicatorul pentru durata de viață sănătoasă din cadrul Strategiei de la Lisabona este un exemplu al integrării dintre dimensiunea socială și cea economică a ameliorării sănătății.

[8] În lipsa unor indicații contrare, indicatorii sărăciei din prezenta listă se referă la venitul disponibil echivalent al gospodăriilor definit ca venitul disponibil total al gospodăriei (ținând cont de prestații sociale și de taxe) ajustat pentru a se ține cont de mărimea și compoziția sa. A se vedea lista completă a indicatorilor la:http://ec.europa.eu/employment_social/spsi/common_indicators_en.htm