Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52007PC0698

    Propunere de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor legate de reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea în materie de protecţie a consumatorului {SEC(2007) 1472} {SEC(2007) 1473}

    /* COM/2007/0698 final - COD 2007/0248 */

    52007PC0698




    [pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

    Bruxelles, 13.11.2007

    COM(2007) 698 final

    2007/ 0248(COD)

    Propunere de

    DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

    modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor legate de reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea în materie de protecţie a consumatorului

    (prezentată de Comisie){SEC(2007) 1472}{SEC(2007) 1473}

    EXPUNERE DE MOTIVE

    1. CONTEXTUL PROPUNERII

    - Motivele şi obiectivele propunerii

    Asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a drepturilor consumatorilor şi utilizatorilor, inclusiv dreptul la confidenţialitate şi la protejarea datelor personale în sectorul comunicaţiilor electronice reprezintă unul dintre elementele esenţiale ale unei societăţi informaţionale accesibile tuturor, permiţând dezvoltarea cursivă şi adoptarea la scară largă a noilor servicii şi aplicaţii. Cadrul de reglementare UE al reţelelor şi serviciilor electronice de comunicaţii este construit pe premisa că o piaţă deschisă şi competitivă oferă cele mai bune mijloace de promovare a inovaţiei şi a libertăţii de alegere a utilizatorului. Admiţând însă posibilitatea ca fenomenul de concurenţă în sine să nu fie suficient pentru a satisface necesităţile tuturor cetăţenilor şi pentru a proteja drepturile utilizatorilor, abordarea cadrului bazată pe concurenţă este completată de dispoziţii specifice care protejează serviciul universal şi drepturile utilizatorilor, precum şi datele personale.

    Prezenta propunere reprezintă una dintre cele trei propuneri de reformă legislativă privind amendarea actualului cadru de reglementare. Această propunere de reformă legislativă vizează modificări ale Directivei privind serviciul universal[1] şi ale Directivei asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice[2]. O a doua propunere de reformă legislativă[3] vizează modificări ale celorlalte trei directive. La acestea se adaugă o a treia propunere legislativă de instituire a Autorităţii europene de reglementare a pieţei de comunicaţii electronice (numită în continuare „Autoritatea”)[4]. Cele trei propuneri legislative sunt însoţite de o evaluare a impactului[5] şi de o comunicare privind stabilirea principalelor orientări strategice şi raportarea cu privire la consultarea publică[6].

    Prezenta propunere de reformă legislativă ajustează cadrul de reglementare prin consolidarea anumitor drepturi ale consumatorilor şi utilizatorilor (în special în scopul de a ameliora accesibilitatea şi de a promova o societate informaţională accesibilă) şi prin garantarea faptului că sistemul de comunicaţii electronice este demn de încredere, sigur şi fiabil şi asigură un nivel ridicat de protecţie pentru confidenţialitatea persoanelor şi a datelor personale ale acestora. Propunerea nu alterează actualul domeniu sau concept al serviciului universal în UE, care va face în 2008 obiectul unei consultări separate. Prezenta propunere este în conformitate cu programul Comisiei „O mai bună legiferare în Uniunea Europeană” care are drept scop asigurarea faptului că intervenţiile legislative rămân proporţionale cu obiectivele politice urmărite şi care face parte din strategia globală a Comisiei de consolidare şi realizare a pieţei interne.

    Mai exact, obiectivele prezentei propuneri sunt în număr de două:

    1. Consolidarea şi îmbunătăţirea protecţiei consumatorului şi a drepturilor utilizatorului în sectorul comunicaţiilor electronice, prin – printre alte aspecte – oferirea mai multor informaţii consumatorilor cu privire la preţuri şi la condiţiile de livrare şi facilitarea accesului la comunicaţiile electronice şi utilizarea acestora, inclusiv serviciile de urgenţă destinate utilizatorilor cu handicap; precum şi

    2. Consolidarea protejării confidenţialităţii persoanelor şi a datelor personale în sectorul comunicaţiilor electronice, în special prin dispoziţii referitoare la o securitate consolidată şi prin mecanisme de intrare în vigoare îmbunătăţite.

    - Contextul general

    Ca parte a Strategiei de la Lisabona reînnoite pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă, Comisia a propus în iunie 2005 o nouă strategie — Iniţiativa i2010: O societate informaţională europeană pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă — care stabileşte orientarea strategică generală de promovare a unei economii digitale deschise şi competitive. Crearea unui Spaţiu informaţional european unic, unul dintre pilonii principali ai Iniţiativei i2010, include reforma cadrului de reglementare ca fiind una din provocările centrale, punându-se accent mai ales pe securitatea şi protecţia confidenţialităţii şi a datelor personale. În plus, asigurarea unui nivel adecvat al furnizării serviciului universal este crucială pentru realizarea unei societăţi informaţionale accesibile tuturor.

    Aliniat la principiile unei mai bune legiferări, cadrul prevede o revizuire periodică pentru a asigura adaptarea acestuia la progresele tehnologice şi ale pieţei. La 29 iunie 2006, Comisia a prezentat un raport[7] către Parlamentul European şi Consiliu privind funcţionarea cadrului de reglementare în domeniul reţelelor şi serviciilor electronice de comunicaţii. Raportul a precizat faptul că acest cadru a adus beneficii considerabile cetăţenilor, consumatorilor şi afacerilor în ceea ce priveşte o mai bună alegere, preţuri mai mici şi o inovaţie mai mare, rămânând însă loc de îmbunătăţiri în domeniul protecţiei şi securităţii consumatorului pentru a se asigura faptul că acest cadru ţine pasul cu progresele tehnologice şi rămâne eficient şi pentru decada următoare.

    - Dispoziţii în vigoare în domeniul propunerii

    Obiectivul propunerii este de a amenda două directive: Directiva privind serviciul universal şi Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice.

    - Coerenţa cu celelalte politici şi obiective ale Uniunii

    Directiva privind serviciul universal stabileşte măsuri sectoriale specifice care completează actuala legislaţie UE în domeniul protecţiei consumatorului. Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice completează Directiva 95/46/CE privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, prin introducerea de dispoziţii specifice privitoare la sectorul comunicaţiilor electronice.

    2. CONSULTAREA PăRţILOR INTERESATE şI EVALUAREA IMPACTULUI

    - Consultarea părţilor interesate

    Metode de consultare utilizate, principalele sectoare vizate şi profilul general al respondenţilor

    Comisia a lansat o consultare în două etape începând cu sfârşitul anului 2005. Prima etapă a inclus o consultare pentru colectarea de date, care a implicat o şedinţă publică cu peste 440 participanţi (ţinută în ianuarie 2006) şi aproximativ 160 răspunsuri din partea părţilor interesate. În cadrul acestei consultări, factorii implicaţi au fost invitaţi să îşi formuleze opiniile cu privire la teme generale legate de comunicaţiile electronice. Aceste opinii au fost luate în considerare în pregătirea Comunicării Comisiei din 29 iunie 2006 privind revizuirea[8], precum şi a documentului însoţitor - documentul de lucru al serviciilor Comisiei, şi a evaluării impactului. Publicarea acestor documente a lansat a doua consultare publică, care a durat până în octombrie 2006. Un seminar public a fost organizat în octombrie 2006 cu scopul de a oferi părţilor interesate posibilitatea de a-şi exprima opiniile cu privire la documentele de consultare. Un total de 224 răspunsuri au fost primite de la o mare varietate de părţi interesate, atât din cadrul UE cât şi din afara acesteia. Un număr de 52 de asociaţii industriale, 12 asociaţii profesionale şi organizaţii sindicale ale lucrătorilor şi 15 asociaţii ale utilizatorilor au trimis comentarii scrise, la fel procedând şi 18 state membre şi Grupul autorităţilor europene de reglementare (ERG).

    Rezumatul răspunsurilor primite şi modul în care acestea au fost luate în considerare

    În general, propunerile făcute în domeniul serviciului universal au fost susţinute de organizaţiile consumatorilor şi de către ERG, precum şi de majoritatea statelor membre. Pe de altă parte, operatorii au susţinut în general abordările privind auto-reglementările şi co-reglementările. Acesta a fost în particular cazul îmbunătăţirii transparenţei tarifelor şi al facilitării utilizării serviciilor şi a echipamentelor de comunicaţii electronice, precum şi al accesului la serviciile de urgenţă adresate utilizatorilor cu handicap.

    Cu privire la propunerile de consolidare a dispoziţiilor privind securitatea ale Directivei asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice, răspunsurile au susţinut puternic obiectivele pe ansamblu, însă opiniile exprimate au fost mai nuanţate cu privire la mijloacele propuse în vederea realizării acestor obiective. În general, statele membre au susţinut în mod precaut propunerile Comisiei, organizaţiile consumatorilor au fost şi ele de acord cu aceste obiective, iar autorităţile de protecţie a datelor au considerat că propunerile Comisiei nu erau întotdeauna suficiente. Pe de altă parte, industria a avut tendinţa de a susţine alternative care nu presupuneau intervenţia normativă. Rezultatul consultări publice a fost luat în considerare în prezenta propunere.

    - Obţinerea şi utilizarea avizului experţilor

    Domenii ştiinţifice/de specialitate relevante

    Studiul „Pregătirea următoarelor etape ale comunicaţiilor electronice – o contribuţie la revizuirea cadrului de reglementare a comunicaţiilor electronice” (Hogan & Hartson, Analysys), 2006

    Sinteza avizelor primite şi utilizate

    Studiul a confirmat justeţea generală a cadrului de reglementare, obiectivele acestuia şi întreaga abordare. Cu toate acestea, studiul a indicat şi necesitatea de a se face un număr de modificări în anumite domenii.

    Studiul a examinat măsuri de apărare a drepturilor utilizatorilor, precum şi a confidenţialităţii şi securităţii comunicaţiilor on-line. Studiul a făcut un număr de recomandări în ceea ce priveşte modificările, inclusiv îmbunătăţirea transparenţei şi publicarea de informaţii adresate utilizatorilor finali, introducerea notificării privind violarea securităţii în temeiul Directivei asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice şi un drept explicit al autorităţilor naţionale de a furniza orientări privind securitatea.

    Mijloace utilizate pentru ca avizele experţilor să fie accesibile publicului

    Acest studiu este disponibil la adresa:

    http://ec.europa.eu/information_society/policy/ecomm/library/ext_studies/index_en.htm#2006

    - Evaluarea impactului

    Raportul privind evaluarea impactului din iunie 2006 a oferit o analiză iniţială a unui set de opţiuni de politică generală. Analiza a fost îmbunătăţită ca urmare a consultării publice. A doua evaluare a impactului publicată împreună cu prezenta propunere pune accentul pe opţiunile mai specifice în cazul propunerilor cu cele mai profunde efecte.

    Grupurile cele mai afectate de schimbările propuse sunt afacerile, administraţiile publice, cetăţenii şi societatea europeană în general, întrucât toţi aceştia sunt utilizatori de comunicaţii electronice. Acest grup de părţi interesate nu este omogen şi membrii săi au adesea interese conflictuale. Factorii cheie afectaţi de prezentele propuneri sunt furnizorii de servicii de comunicaţii electrice, operatorii de reţele de comunicaţii electrice şi autorităţile naţionale de reglementare (ANR-urile).

    Acest studiu de impact este disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/information_society/policy/ecomm/library/public_consult/index_en.htm#communication_review

    3. Elemente juridice ale propunerii

    - Rezumatul acţiunii propuse

    Propunerea are drept scop să amendeze actuala Directivă privind serviciul universal şi actuala Directivă asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice.

    Principalele modificări propuse pentru Directiva privind serviciul universal sunt următoarele:

    - îmbunătăţirea transparenţei şi a publicării informaţiilor adresate utilizatorilor finali;

    - facilitarea utilizării comunicaţiilor electronice şi a accesului la acestea pentru utilizatorii cu handicap;

    - facilitarea schimbării furnizorilor de către consumatori prin intermediul, printre altele, al unor dispoziţii consolidate cu privire la transferabilitatea numărului;

    - îmbunătăţirea obligaţiilor legate de serviciile de urgenţă;

    - asigurarea conectivităţii de bază şi a calităţii de bază a serviciilor; precum şi

    - modernizarea dispoziţiilor specifice ale directivei pentru armonizarea acestora cu progresele tehnologiei şi ale pieţei, inclusiv eliminarea dispoziţiilor caduce sau redundante.

    În ceea ce priveşte Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice , principalele propuneri sunt următoarele:

    - introducerea unui aviz obligatoriu privind violarea securităţii având drept rezultat pierderea sau compromiterea de date personale ale utilizatorilor;

    - consolidarea dispoziţiilor de punere în aplicare legate de securitatea reţelelor şi a informaţiilor, care vor fi adoptate prin consultare cu Autoritatea;

    - consolidarea dispoziţiilor de punere în aplicare pentru a asigura că statele membre au la dispoziţie suficiente măsuri de combatere a spam-urilor;

    - clarificarea faptului că directiva este aplicabilă şi reţelelor de comunicaţii publice care presupun colectare de date şi mecanisme de identificare (inclusiv mecanisme fără contact direct precum dispozitivele de identificare prin frecvenţe radio);

    - modernizarea anumitor dispoziţii care au devenit caduce, inclusiv eliminarea dispoziţiilor caduce sau redundante.

    - Temeiul juridic

    Articolul 95 din Tratatul de instituire a CE

    - Principiul subsidiarităţii

    Acţiunea propusă reclamă modificarea actualului cadru de reglementare şi, în consecinţă, are legătură cu un domeniu în care Comunitatea şi-a exercitat deja competenţa. În consecinţă, propunerea respectă principiul subsidiarităţii astfel cum este stabilit la articolul 5 din Tratatul CE. Modelul de reglementare a cadrului are la bază principiul reglementării descentralizate în statele membre, dând autorităţilor naţionale responsabilitatea de a supraveghea pieţele naţionale în concordanţă cu setul comun de principii şi proceduri.

    - Principiul proporţionalităţii

    Prezenta propunere respectă principiul proporţionalităţii deoarece recomandă un nivel minim de armonizare, lăsând definirea măsurilor de punere în aplicare în sarcina statelor membre sau a autorităţilor naţionale de reglementare. Atunci când se cere un nivel de armonizare mai ridicat, se prevede ca măsurile tehnice detaliate de punere în aplicare să fie adoptate de către Comisie. Această abordare permite reglementării ex ante să fie suficient de flexibilă pentru a răspunde tehnologiei aflate în continuă dezvoltare şi schimbărilor pieţei în sectorul în cauză, respectând în acelaşi timp obiectivele şi principiile definite de către organul legislativ.

    Modificările propuse nu depăşesc limita necesară atingerii obiectivului unei mai bune legiferări a sectorului în discuţie şi de a asigura un nivel ridicat de protecţie a drepturilor utilizatorilor. Modificările respectă principiul proporţionalităţii definit la articolul 5 din Tratatul de instituire a CE.

    - Selectarea instrumentelor

    Instrument propus: directivă.

    Alte instrumente nu ar fi adecvate întrucât obiectul prezentei propuneri îl constituie modificarea a două directive în vigoare.

    4. IMPACT BUGETAR

    Propunerea nu are implicaţii asupra bugetului comunitar.

    5. Informa ţII SUPLIMENTARE

    - Simplificare

    Prezenta propunere prevede o simplificare a procedurilor administrative pentru autorităţile publice prin retragerea unor dispoziţii caduce, precum obligaţia de a determina un set minim de linii închiriate şi alte obligaţii prevăzute în cadrul de reglementare anterior (tarifele serviciilor cu amănuntul, selectarea şi preselectarea operatorului , liniile închiriate). Sunt introduse simplificări şi pentru autorităţile de reglementare, cărora nu li se va mai solicita să prezinte informaţii referitoare la controalele serviciilor cu amănuntul pe care le-au efectuat şi la sistemele privind contabilitatea costurilor utilizate de către întreprinderile implicate.

    În plus, se propune abrogarea altor dispoziţii caduce care includ, de exemplu, măsurile de facilitare a tranziţiei de la „vechiul” cadru de reglementare din 1998 la cadrul din 2002.

    Prezenta propunere face parte din programul permanent al Comisiei de actualizare şi simplificare a acquis -ului comunitar şi din Programul legislativ şi de lucru al Comisiei sub referinţa 2007/INFSO/001.

    - Abrogarea dispoziţiilor legislative în vigoare

    Adoptarea propunerii va conduce la abrogarea Deciziei 2003/548/CE a Comisiei din 24 iulie 2003 privind setul minim de linii închiriate cu caracteristici armonizate şi standarde asociate menţionate la articolul 18 din Directiva 2002/22/EC (Directiva privind serviciul universal)[9].

    - Clauză de reexaminare/revizuire/caducitate

    Directivele propuse spre amendare includ deja o clauză de revizuire.

    - Tabel de corespondenţă

    Statele membre trebuie să prezinte Comisiei textul dispoziţiilor naţionale care transpun directiva, precum şi un tabel de corespondenţă între dispoziţiile respective şi prezenta directivă.

    - Spaţiul Economic European

    Actul propus prezintă un interes pentru Spaţiul Economic European şi, prin urmare, trebuie extins la acesta.

    - Explicarea detaliată a propunerii

    Articolul 1: modificări la Directiva privind serviciul universal

    Obiectivele modificărilor propuse sunt următoarele:

    Îmbunătăţirea transparenţei şi a publicării informaţiilor adresate utilizatorilor finali

    La articolul 21, alineatele (2) – (6): obiectivul este de a mări transparenţa preţului în beneficiul consumatorilor prin impunerea asupra operatorilor a obligaţiei de a publica informaţii actualizate într-o formă uşor accesibilă [alineatul (2)] şi prin oferirea posibilităţii ca părţile terţe să utilizeze tarifele accesibile publicului (de exemplu cu scopul de a vinde sau a pune la dispoziţie ghiduri interactive) ca autorităţile naţionale de reglementare să introducă astfel de ghiduri pe piaţă [alineatul (3)]. ANR-urilor li se conferă puterea de a solicita operatorilor o mai bună transparenţă a tarifelor [alineatul (4)] precum şi informaţii clare privind restricţiile posibile ale accesului la toate tipurile de conţinut şi aplicaţii [alineatul (5)]. Posibilitatea oferită Comisiei de a lua măsuri de punere în aplicare are drept scop asigurarea, acolo unde este cazul, a unui nivel minim de armonizare în domeniu [alineatul (6)].

    Facilitarea utilizării comunicaţiilor electronice şi a accesului la acestea pentru utilizatorii cu handicap

    La articolul 7: acesta înlocuieşte posibilitatea ca statele membre să ia măsuri specifice pentru utilizatorii cu handicap cu obligaţia explicită de a face acest lucru.

    La articolul 22: acesta extinde puterea ANR-urilor de a cere operatorilor să publice informaţii pentru utilizatorii finali privind calitatea serviciilor oferite la puterea de a cere ca aceste informaţii să includă şi accesul echivalent pentru utilizatorii finali cu handicap.

    La articolul 26 alineatul (4): acesta impune statelor membre obligaţia de a se asigura că utilizatorii finali cu handicap au acces la serviciile de urgenţă cu scopul de a se realiza pe deplin comunicaţii electronice accesibile tuturor.

    La articolul 33: acesta prevede ca un mecanism comunitar să trateze aspectele legate de accesibilitatea electronică (eAccessibility) pentru a garanta că utilizatorii cu handicap au acces egal la serviciile de comunicaţii electronice de care se bucură alţi utilizatori finali [alineatul (4)]. Alineatul (3) cere statelor membre să furnizeze Autorităţii informaţii cu privire la măsurile luate şi la progresul în direcţia accesibilităţii electronice.

    Îmbunătăţirea obligaţiilor privind localizarea apelantului în cazul serviciilor de urgenţă

    La articolul 26: acesta modernizează directiva astfel încât să ia în considerare progresele pieţei şi ale tehnologiei pentru a garanta că utilizatorii unui serviciu care oferă apeluri de plecare pot accesa serviciile de urgenţă [alineatul (2)] şi pentru a întări obligaţia de a oferi informaţii autorităţilor de urgenţă [alineatul (5)]. Posibilitatea oferită Comisiei de a lua măsuri de punere în aplicare, prevăzută la alineatul (7), are drept scop să asigure, acolo unde este cazul, un nivel minim de armonizare în acest domeniu.

    Accesul de bază şi calitatea de bază a serviciilor („neutralitate şi libertăţi nete”)

    La articolul 20 alineatul (5): acesta prevede existenţa unui mecanism de transparenţă privind posibile restricţii ale posibilităţii utilizatorilor finali de a alege conţinuturi şi aplicaţii legale pentru a li se permite utilizatorilor finali să facă o alegere bine informată a serviciilor, oferindu-li-se astfel posibilitatea de a se bucura de toate beneficiile progreselor tehnologice din societatea informaţională.

    La articolul 22: acesta oferă autorităţilor naţionale de reglementare posibilitatea de a preveni degradarea calităţii serviciilor prin stabilirea nivelurilor minime de calitate a serviciilor de transmisie pentru utilizatorii finali. Posibilitatea oferită Comisiei de a lua măsuri de punere în aplicare are drept scop asigurarea, acolo unde este cazul, a unui nivel minim de armonizare în domeniu [alineatul (3)].

    Alte drepturi ale consumatorilor şi utilizatorilor

    La articolul 9: acesta permite autorităţilor naţional de reglementare să monitorizeze tarifele cu amănuntul dacă nu sunt există întreprinderi desemnate drept furnizor de serviciu universal şi clarifică domeniul de aplicare a opţiunilor de tarife speciale. Handicapul este adăugat drept criteriu la alineatul (3).

    La articolul 20 alineatul (2) litera (h): acesta asigură că în contractele consumatorilor există un minim de informaţii legate de securitatea serviciilor de comunicaţii electronice.

    La articolul 20 alineatul (4): acesta asigură informarea corectă a consumatorilor de către furnizorul de servicii de comunicaţii electronice cu privire la asigurarea sau nu a accesului la serviciile de urgenţă.

    La articolul 20 alineatul (6): acesta se asigură că utilizatorii finali sunt informaţi clar înainte de încheierea contractului şi, în mod regulat, după încheierea acestuia, cu privire la obligaţiile lor de a respecta dreptul de proprietate intelectuală şi drepturile asociate acestuia, precum şi cu privire la cele mai obişnuite activităţi de încălcare a legislaţiei şi a consecinţelor legale ale acestora. Aceasta nu aduce atingere dispoziţiilor Directivei 2000/31/CE privind comerţul electronic[10].

    Articolul 27 alineatele (2) şi (3): acesta are drept scop să stimuleze dezvoltarea Spaţiului european de numerotare telefonică (ETNS) care oferă serviciilor paneuropene o oportunitate de dezvoltare.

    Articolul 28 alineatele (1) şi (2): acesta favorizează accesul la serviciile transfrontaliere, contribuind astfel la realizarea pieţei interne pentru cetăţeni şi întreprinderi.

    La articolul 30: pentru a asigura că utilizatorii pot beneficia pe deplin de transferabilitatea numărului, dreptul la transferabilitatea numărului nu mai este limitat la serviciile de telefonie accesibile publicului (PATS), ci este legat de dreptul la numere din planurile naţionale de numerotare. În plus, limita de timp maximă pentru transferabilitatea efectivă a numerelor este stabilită la o zi lucrătoare. Alineatul (4) introduce o procedură care permite adaptări la viitoarele progrese tehnologice. Acesta este completat de modificări ale anexei I partea C. În plus, autorităţile naţionale de reglementare vor trebui să se asigure că utilizatorii/consumatorii nu sunt descurajaţi în a-şi schimba furnizorii de servicii atunci când acest lucru este în interesul lor.

    La articolul 31: pentru a asigura că normele obligatorii de difuzare (normele “must carry”) sunt proporţionale cu şi adaptate la progresele pieţei şi ale tehnologiei, acesta consolidează obligaţia statelor membre de a revizui şi justifica regulile în discuţie.

    La articolul 33: noul paragraf are drept scop să asigure faptul că interesele consumatorilor sunt luate în considerare în mod adecvat în cadrul procesului de luare de decizii a autorităţilor naţionale de reglementare.

    Modificări tehnice la modul de formulare a directivei

    La articolul 1 alineatul (1): acesta reflectă faptul că anumite aspecte ale echipamentului terminal sunt acoperite de cadrul de reglementare. Acesta este în concordanţă cu dispoziţiile privind accesul la comunicaţii electronice şi utilizarea acestora, inclusiv accesul la echipament terminal şi utilizarea acestuia pentru utilizatorii cu handicap.

    La articolul 2 alineatul (c): clarifică definiţia serviciului telefonic accesibil publicului (PATS). Aceasta este în concordanţă cu amendamentul la articolul 26 întrucât obligaţia asigurării de servicii de urgenţă este impusă doar anumitor furnizori. În plus, se clarifică faptul că, atunci când accesul la servicii de urgenţă este impus prin lege, utilizatorii pot telefona gratuit la „112” fără a fi nevoiţi să folosească niciun mijloc de plată.

    La articolul 4: acesta aduce o modificare tehnică la formularea conceptului de serviciu universal prin separarea accesului de furnizarea de servicii de comunicaţii electronice. Acest lucru nu afectează domeniul serviciului universal şi furnizarea acestuia către consumatori sau utilizatori finali.

    La articolul 8 alineatul (3): acesta permite autorităţilor naţionale de reglementare să evalueze efectele oricărei cesionări deliberate a reţelei locale de acces către o entitate legală separată realizate de către furnizorul de serviciu universal.

    La articolul 23: modificarea este în concordanţă cu introducerea unui capitol dedicate securităţii în Directiva-cadru 2002/21/CE.

    La articolul 26 alineatul (1): modificarea este în concordanţă cu modificarea articolului (2) litera (c).

    La articolul 37: procedura Comitetului este actualizată pentru a reflecta modificările aduse la Decizia 1999/468/CE.

    Următoarele dispoziţii sunt modificate pentru a reflecta progresele tehnologice şi ale pieţei:

    - Articolul 20 alineatele (2) şi (3)

    - Articolul 25

    - Articolul 27 alineatele (1) şi (2)

    - Articolul 29

    - Articolul 34

    - Anexele I, II şi III[11]

    Eliminarea dispoziţiilor caduce sau redundante

    La articolul 1 alineatul (2): referirea la furnizarea cu amănuntul a liniilor închiriate este depăşită şi, drept urmare, se elimină (a se vedea modificările la articolul 18 de mai jos).

    La articolul 2 litera (b): definiţia se abrogă întrucât nu mai este necesară.

    Articolul 16 alineatul (1) se elimină întrucât făcea referire la obligaţiile impuse statelor membre în vederea facilitării tranziţiei de la pachetul de reglementare din 1998 la cadrul de reglementare 2002, obligaţii care sunt în prezent ieşite din uz.

    La articolul 17, se elimină alineatul (3). Această informaţie este furnizată Comisiei de către autorităţile naţionale de reglementare conform „procedurii de la articolul 7” În plus, Comisia are dreptul să înainteze cereri motivate de furnizare informaţii către autorităţile naţionale de reglementare [articolul 5 alineatul (2) din Directiva-cadru 2002/21/CE].

    Articolul 18 se elimină întrucât nu mai este necesar pentru menţinerea obligaţiei unui set minim de linii închiriate. Această obligaţie era justificată la momentul intrării în vigoare a cadrului de reglementare din 2002 întrucât piaţa nu era încă destul de competitivă la momentul respectiv. Modificarea necesită atât eliminarea anexei VII, cât şi modificări minore la articolul 35.

    Articolul 19 se elimină ca fiind redundant. Acesta a fost inclus în Directiva universală cu scopul de a facilita tranziţia de la vechiul cadru de reglementare din 1998 la cadrul de reglementare din 2002. Selectarea şi preselectarea operatorului reprezintă una dintre obligaţiile care pot fi impuse de către autorităţile naţionale de reglementare operatorilor cu putere semnificativă pe piaţă. Astfel de obligaţii referitoare la acces sunt tratate mai îndeaproape în cadrul Directivei 2002/19/CE privind accesul.

    Articolul 2: modificări la Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice

    Obiectivele modificărilor propuse sunt următoarele:

    Notificarea cazurilor de încălcare a securităţii de către operatorii de reţea şi furnizorii de servicii internet (ISP-işti)

    La articolul 4 alineatul (3): acesta asigură că utilizatorii finali sunt înştiinţaţi de încălcările securităţii având drept rezultat pierderea sau compromiterea datelor personale, precum şi că aceştia sunt informaţi cu privire la precauţiile disponibile/recomandabile pe care le pot lua pentru a minimiza pierderile economice posibile sau prejudiciul social care pot rezulta în urma unui caz de încălcare a securităţii de acest tip.

    La articolul 4 alineatul (4): acesta asigură un nivel minim de armonizare prin oferirea posibilităţii ca, acolo unde este cazul, Comisia să ia măsuri de punere în aplicare în domeniul securităţii şi al notificării cazurilor de încălcare, ca urmare a consilierii de specialitate oferite de către Autoritate.

    Mecanisme de aplicare îmbunătăţite

    La articolul 13 alineatul (6): acesta introduce posibilitatea ca furnizorii de servicii internet şi alte părţi interesate în mod legitim să îi acţioneze în judecată pe spamm-eri, posibilitate care ar trebui să devină un instrument important în lupta împotriva comunicaţiilor comerciale nesolicitate în Europa.

    La articolul 15a: acesta consolidează mecanismele de punere în aplicare şi de executare aflate în prezent în vigoare cu scopul de a permite autorităţilor competente să întreprindă acţiuni efective şi eficiente împotriva încălcării normelor. În vederea garantării unor condiţii armonizate pentru furnizarea de servicii care presupun un flux transfrontalier de date, Comisia va avea dreptul să adopte măsuri tehnice de punere în aplicare în domeniu, ca urmare a consilierii de specialitate oferite de către Autoritate.

    Modificări tehnice la modul de formulare a directivei

    La articolul 2 litera (e): acesta adaptează definiţia „apelului” pentru a se asigura coerenţa cadrului de reglementare.

    La articolul 3 alineatul (1): acesta clarifică faptul că directiva se aplică serviciilor de comunicaţii publice care presupun colectare de date şi mecanisme de identificare (inclusiv mecanisme fără contact direct precum dispozitivele de identificare prin frecvenţe radio).

    La articolul 5 alineatul (3): acesta asigură că utilizarea de „spyware” şi de alte soft-uri nocive continuă să fie interzisă de legislaţia UE, indiferent de metoda folosită pentru livrarea şi instalarea acestora pe echipamentul utilizatorului (distribuirea prin descărcări de pe Internet sau prin intermediul mediilor externe de stocare a datelor, precum CD-ROM-uri, USB stick-uri, flash drive-uri etc.).

    La articolul 14a: acesta introduce o dispoziţie privind standardul pentru procedura Comitetului.

    Eliminarea dispoziţiilor caduce sau redundante

    La articolul 3 alineatele (2) şi (3) sunt eliminate ca fiind redundante. Datorită progresului tehnologic, excepţiile justificate prin imposibilitate tehnică sau efort economic disproporţionat vor fi depăşite până la momentul în care prezentele modificări vor intra în vigoare.

    Articolul 3: modificare la Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea în materie de protecţie a consumatorului

    Referitor la protecţia consumatorilor împotriva comunicărilor comerciale nesolicitate (spam), se amendează prin prezenta Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecţie a consumatorului”) [12] , în vederea punerii în aplicare şi a consolidării cooperării transfrontaliere, în conformitate cu mecanismul comunitar stabilit prin regulamentul în cauză.

    2007/ 0248(COD)

    Propunere de

    DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

    modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor legate de reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea în materie de protecţie a consumatorului

    (Text cu relevanţă pentru SEE)

    PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

    având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,

    având în vedere propunerea Comisiei[13],

    având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European[14],

    având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[15],

    după consultarea Controlorului European pentru Protecţia Datelor[16],

    hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din tratat[17],

    întrucât:

    (1) Funcţionarea celor cinci directive: Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora (Directiva privind accesul)[18], Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice (Directiva privind autorizarea)[19], Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directiva-cadru)[20], Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor legate de reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directiva privind serviciul universal)[21] şi Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice (Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice)[22] care constituie cadrul de reglementare în vigoare pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, fac obiectul unor revizuiri periodice din partea Comisiei, în special în scopul de a determina necesitatea unor modificări în contextul progreselor tehnologice şi ale pieţei.

    (2) În această privinţă, Comisia şi-a prezentat concluziile în cadrul comunicărilor sale către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 29 iunie 2006 privind revizuirea cadrului de reglementare al UE pentru reţele şi servicii de comunicaţii electronice.

    (3) Reforma cadrului de reglementare al UE pentru reţele şi servicii de comunicaţii electronice, împreună cu definirea unei strategii de gestionare eficientă a spectrului de frecvenţe şi consolidarea dispoziţiilor pentru utilizatorii cu handicap, reprezintă un pas important către realizarea unui spaţiu informaţional european unic şi, în acelaşi timp, al unei societăţi informaţionale accesibile tuturor. Aceste obiective sunt incluse în cadrul strategic pentru dezvoltarea unei societăţi informaţionale descris în Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor intitulată „i2010 – o societate informaţională europeană pentru creştere şi locuri de muncă”.

    (4) Pentru asigurarea clarităţii şi a simplităţii, prezentul act tratează doar modificările Directivelor 2002/22/CE şi 2002/58/CE.

    (5) Definiţiile trebuie modificate pentru a se conforma principiului neutralităţii tehnologice şi pentru a ţine pasul cu progresul tehnologic. În particular, condiţiile pentru furnizarea unui serviciu ar trebui separate de actualele elemente ale definiţiei serviciului telefonic accesibil publicului, adică un serviciu pus la dispoziţia publicului pentru efectuarea şi primirea, în mod direct sau indirect prin selectarea transportatorului sau preselectare sau revindere, a unor apeluri naţionale sau internaţionale prin tastarea unui număr sau a mai multor numere din planul de numerotare naţional sau internaţional. Un serviciu care nu îndeplineşte toate aceste condiţii nu este un serviciu telefonic accesibil publicului.

    (6) Este necesar să se clarifice aplicarea anumitor dispoziţii pentru a se ţine seama de situaţiile în care un furnizor de servicii revinde sau redenumeşte serviciile telefonice accesibile publicului furnizate de o altă întreprindere.

    (7) Ca urmare a evoluţiilor tehnologice şi a evoluţiilor pieţei, reţelele se îndreaptă din ce în ce mai mult spre tehnologia numită „Protocolul Internet” (IP) iar consumatorii pot să aleagă dintr-o varietate din ce în ce mai complexă de furnizori de telefonie vocală concurenţi. În consecinţă, statele membre ar trebui să poată separa obligaţiile privind serviciul universal referitoare la furnizarea unei conectări la reţeaua de telefonie publică la un punct fix de furnizarea unui serviciu telefonic accesibil publicului (inclusiv apelurile de urgenţă la numărul „112”). Această separare nu ar afecta domeniul obligaţiilor privind serviciul universal definit şi revizuit la nivel comunitar. Statele membre care utilizează alte numere de urgenţă naţionale pe lângă „112” pot impune întreprinderilor obligaţii similare pentru accesarea acestor numere de urgenţă naţionale.

    (8) Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să poată monitoriza evoluţia şi nivelul tarifelor privind serviciile cu amănuntul pentru acele servicii care intră în domeniul obligaţiilor privind serviciul universal chiar şi atunci când un stat membru nu a desemnat încă o întreprindere care să furnizeze serviciul universal.

    (9) Obligaţiile redundante având scopul de a facilita tranziţia de la vechiul cadru de reglementare din 1998 la cel din 2002 trebuie eliminate, împreună cu alte dispoziţii care se suprapun peste şi dublează dispoziţiile stabilite în Directiva 2002/21/CE.

    (10) Cererea de a furniza un set minim de linii închiriate la nivel de serviciu cu amănuntul, care era necesară pentru a se asigura aplicarea continuă a dispoziţiilor cadrului de reglementare din 1998 în domeniul liniilor închiriate, care nu era încă destul de competitiv la momentul intrării în vigoare a cadrului de reglementare din 2002, nu mai este necesară şi trebuie abrogată.

    (11) Menţinerea situaţiei care presupune că selectarea transportatorului şi preselectarea transportatorului sunt impuse direct de legislaţia comunitară ar putea afecta progresul tehnologic. Ar fi mai bine ca aceste măsuri să fie impuse de către autorităţile naţionale de reglementare ca rezultat al analizei pieţei conform procedurilor din Directiva 2002/21/CE.

    (12) Furnizorii de comunicaţii electronice trebuie să asigure informarea adecvată a clienţilor lor cu privire la asigurarea sau nu a accesului la servicii de urgenţă, furnizând informaţii clare şi transparente în contractul iniţial al clientului şi la intervale regulate după încheierea acestuia, de exemplu informaţii referitoare la sistemul de facturare a clientului. Clienţii trebuie să fie ţinuţi la curent şi cu posibilele acţiuni pe care furnizorul de comunicaţii electronice le-ar putea întreprinde pentru soluţionarea violării securităţii sau ca răspuns la un incident privind securitatea sau integritatea, întrucât astfel de acţiuni ar putea avea un impact direct sau indirect asupra datelor personale ale clientului, asupra confidenţialităţii sau asupra altor aspecte ale serviciului furnizat.

    (13) Dreptul abonaţilor de a anula contractul fără penalizări se referă la modificările condiţiilor contractuale impuse de către furnizorii de servicii şi/sau reţele de comunicaţii electronice.

    (14) O piaţă competitivă ar trebui să asigure că utilizatorii finali pot accesa şi distribui orice conţinut legal şi pot folosi la alegere orice aplicaţii şi/sau servicii legale, astfel cum se stabileşte la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE. Având în vedere importanţa din ce în ce mai mare a comunicaţiilor electronice pentru consumatori şi afaceri, utilizatorii ar trebui să fie bine informaţi în permanenţă cu privire la orice restricţii şi/sau limitări impuse utilizării de servicii de comunicaţii electronice de către furnizorul de serviciu şi/sau reţea. În cazul în care nu există o concurenţă reală, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să facă apel la măsurile accesibile în temeiul Directivei 2002/19/CE pentru a asigura că accesul utilizatorilor la anumite tipuri de conţinut sau aplicaţii nu este restricţionat fără justificare.

    (15) Accesibilitatea la tarife transparente, actualizate şi comparabile este un element cheie pentru consumatorii de pe pieţele competitive însumând mai mulţi furnizori care să ofere servicii. Consumatorii de servicii de comunicaţii electronice trebuie să poată compara cu uşurinţă preţurile diferitelor servicii oferite pe piaţă pe baza informaţiilor publicate într-o formă uşor accesibilă. Pentru a permite consumatorilor să compare cu uşurinţă preţul, autorităţile naţionale de reglementare trebuie să aibă capacitatea de a solicita operatorilor o mai mare transparenţă a tarifelor şi de a se asigura că terţii au dreptul să utilizeze gratis tarifele accesibile publicului publicate de către întreprinderile care furnizează servicii de comunicaţii electronice. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să pună la dispoziţia consumatorilor ghiduri privind preţurile în cazul în care acestea nu au fost furnizate de piaţă. Operatorii nu ar trebui să aibă dreptul la nicio remuneraţie pentru o astfel de utilizare a tarifelor care au fost deja publicate şi aparţin, prin urmare, domeniului public. În plus, utilizatorii trebuie să fie informaţi în mod adecvat cu privire la preţul sau tipul de serviciu oferit pe piaţă înainte de cumpărarea unui serviciu, în special dacă un număr de telefon liber este supus unor costuri suplimentare. Comisia trebuie să poată adopta măsuri tehnice de punere în aplicare pentru a se asigura că utilizatorii finali beneficiază de o abordare consecventă privind transparenţa tarifelor în Comunitate.

    (16) O piaţă competitivă ar trebui să asigure faptul că utilizatorii pot beneficia de calitatea dorită a serviciului, însă, în cazuri particulare, ar putea fi necesar să se asigure că reţelele de comunicaţii publice ating un nivel minim de calitate pentru a se preveni degradarea serviciului, blocarea accesului şi încetinirea traficului din cadrul reţelelor. În special, Comisia ar trebui să poată adopta măsuri de punere în aplicare cu scopul de a identifica standardele de calitate care să fie aplicate de către autorităţile naţionale de reglementare.

    (17) În cazul viitoarelor reţele IP, în care este posibil ca furnizarea unui serviciu să fie separată de furnizarea reţelei, statele membre ar trebui să determine cea mai adecvată cale de urmat în vederea asigurării accesibilităţii la serviciile telefonice accesibile publicului oferite pe piaţă prin utilizarea reţelelor de comunicaţii publice şi a accesului la serviciile de urgenţă în cazul unei căderi de reţele catastrofice sau în cazuri de forţă majoră.

    (18) Serviciile de asistenţă operaţională acoperă o serie de servicii diferite pentru utilizatorii finali. Furnizarea unor astfel de servicii ar trebui să fie lăsată în seama negocierilor comerciale dintre furnizorii de reţele de comunicaţii publice şi serviciile de asistenţă operaţională, cum este cazul oricărui alt serviciu de susţinere a clienţilor, şi nu este necesar să se continue mandatarea furnizării acestor servicii. În consecinţă, obligaţia aferentă trebuie abrogată.

    (19) Utilizatorii finali ar trebui să poată suna şi să aibă acces la serviciile de urgenţă oferite folosind orice serviciu de telefonie capabil să genereze apeluri vocale prin tastarea unui număr sau a mai multor numere din planurile de numerotare telefonică naţionale sau internaţionale. Autorităţile de urgenţă ar trebui să fie în măsură să se ocupe de şi să răspundă la apelurile efectuate la numărul „112” cel puţin la fel de repede şi eficient ca în cazul apelurilor la alte numere de urgenţă naţionale. Este important să se intensifice sensibilizarea cetăţenilor cu privire la numărul „112” în vederea îmbunătăţirii nivelului de protecţie şi securitate a cetăţenilor care călătoresc pe teritoriul Uniunii Europene. În acest scop, cetăţenii ar trebui să fie pe deplin conştienţi că „112” poate fi folosit ca număr de urgenţă unic atunci când călătoresc în oricare dintre statele membre, fiind informaţi în acest sens în special prin intermediul informaţiilor oferite în terminalele internaţionale de autocare, în gări, porturi sau aeroporturi şi în cărţile de telefon, în cabinele telefonice, în materialul de abonare şi facturare. Obligaţia de a furniza informaţii privind localizarea apelantului ar trebui să fie consolidată pentru a mări protecţia cetăţenilor Uniunii Europene. În particular, statele membre ar trebui să poată cere ca informaţiile privind localizarea apelantului să fie furnizate serviciilor de urgenţă în modul „push”. Pentru a răspunde progreselor tehnologice, inclusiv a acelora care conduc spre o acurateţe din ce în ce mai precisă a informaţilor privind localizarea, Comisia ar trebui să poată adopta măsuri tehnice de punere în aplicare cu scopul de a asigura punerea în aplicare eficientă a numărului „112” în Comunitate spre beneficiul cetăţenilor Uniunii Europene.

    (20) Statele membre ar trebui să ia măsuri specifice pentru a se asigura că serviciile de urgenţă, inclusiv „112”, sunt accesibile şi persoanelor cu handicap, în particular utilizatorilor surzi, persoanelor cu deficienţe de auz, persoanelor cu deficienţe de vorbire şi utilizatorilor surdo-muţi. Aceste măsuri ar putea presupune furnizarea de dispozitive terminale speciale utilizatorilor cu deficienţe de auz, de servicii pe bază de text sau de alte echipamente specifice.

    (21) Ţările cărora Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor le-a atribuit codul internaţional „3883” au delegat responsabilitatea administrativă pentru Spaţiul european de numerotare telefonică (ETNS) către Comitetul pentru comunicaţii electronice (CCE) al Conferinţei Europene a Administraţiilor de Poştă şi Telecomunicaţii (CEAPT). Progresele tehnologice şi ale pieţei arată că ETNS reprezintă o oportunitate de dezvoltare pentru serviciile paneuropene, realizarea potenţialul acestuia fiind însă împiedicată în prezent de cerinţele procedurale excesiv de birocratice şi de lipsa de coordonare dintre administraţiile naţionale. Pentru a stimula dezvoltarea Spaţiului european de numerotare telefonică, administrarea acestuia (care include stabilirea, monitorizarea şi dezvoltarea sa) ar trebui transferată Autorităţii europene de reglementare a pieţei de comunicaţii electronice instituită prin Regulamentul (CE) nr. …/… al Parlamentului European şi al Consiliului din […][23], numită în continuare „Autoritatea”. Autoritatea va asigura coordonarea cu acele ţări care utilizează codul „3883” dar care nu sunt state membre în numele statelor membre cărora le-a fost atribuit codul „3883”.

    (22) O piaţă unică presupune ca utilizatorii finali să poată accesa toate numerele incluse în planurile de numerotare naţionale ale altor state membre şi să poată avea acces la servicii, inclusiv la serviciile societăţii informaţionale, folosind numere non-geografice în cadrul Comunităţii, numere care includ, printre altele, numerele gratuite (numerele verzi) şi numerele cu tarif special. Utilizatorii finali ar trebui, de asemenea, să poată accesa numerele din Spaţiul european de numerotare telefonică (ETNS) şi numerele internaţionale gratuite (UIFN). Accesul transfrontalier la resursele de numerotare şi la serviciul asociat nu ar trebui obstrucţionat decât în cazurile justificate în mod obiectiv, cum ar fi atunci când acest lucru este necesar pentru combaterea fraudei şi abuzului, de exemplu în legătură cu anumite servicii cu tarif special sau cazul în care numărul este definit ca având doar acoperire naţională (de exemplu codul naţional scurt). Utilizatorii ar trebui să fie informaţi anticipat şi într-un mod clar cu privire la orice costuri aplicabile numerelor gratuite, precum costurile apelurilor internaţionale pentru numerele accesibile prin codurile standard de acces la serviciile telefonice internaţionale. Pentru a se asigura faptul că utilizatorii finali au acces efectiv la numere şi servicii în cadrul Comunităţii, Comisia ar trebui să poată adopta măsuri de punere în aplicare.

    (23) Pentru a profita pe deplin de mediul competitiv, consumatorii ar trebui să poată face alegeri bine informate şi să îşi schimbe furnizorii atunci când acest lucru este în interesul lor. Este esenţial să se asigure că aceştia pot face aceste lucruri fără a fi stânjeniţi de obstacole juridice, tehnice sau practice, inclusiv de condiţii, proceduri, obligaţii contractuale etc. Aceasta nu exclude posibilitatea de a impune perioade contractuale minime rezonabile în contractele consumatorilor. Transferabilitatea numărului este un factor cheie de facilitare a alegerii consumatorului şi a concurenţei reale pe pieţele competitive pentru comunicaţii electronice şi ar trebui pusă în aplicare cât mai repede posibil. Pentru a putea adapta transferabilitatea numărului la progresele tehnologiei şi ale pieţei, inclusiv la posibilitatea portabilităţii informaţiilor telefonice personale ale abonatului şi ale informaţiilor de identificare stocate în reţea, Comisia ar trebui să poată lua măsuri tehnice de punere în aplicare în acest domeniu. În evaluarea condiţiilor pieţei şi a condiţiilor tehnologice pentru a stabili dacă acestea permit transferabilitatea numerelor între reţelele care furnizează servicii de telefonie fixă şi reţelele de telefonie mobilă ar trebui să se ţină cont în special de preţurile pentru utilizatori şi de costurile de transfer pentru întreprinderile furnizoare de servicii de telefonie fixă şi reţele de telefonie mobilă.

    (24) O transmisie TV este un serviciu media audo-vizual liniar astfel cum este definit în Directiva Parlamentului European şi a Consiliului din [….] 2007 privind serviciile media audiovizuale, care este furnizată de un furnizor de servicii media pentru vizionarea simultană de programe pe baza unei grile de programe; un furnizor de servicii media poate furniza un număr de programe audio sau audio-vizuale (canale). Obligaţiile juridice de difuzare „must-carry” pot fi aplicate, însă numai anumitor canale furnizate de un anumit furnizor de servicii media. Statele membre ar trebui să ofere o justificare clară pentru obligaţiile „must-carry” în legislaţia naţională pentru a asigura că astfel de obligaţii sunt transparente, proporţionale şi clar definite. În acest scop, regulile „must-carry” ar trebui stabilite într-un mod care să stimuleze investiţiile eficiente în infrastructură. Regulile „must-carry” ar trebui revizuite în mod periodic în vederea actualizării acestora în ceea ce priveşte progresele tehnologice şi ale pieţei pentru a se asigura că aceste reguli continuă să fie proporţionale cu obiectivele urmărite. Având în vedere schimbările rapide ale condiţiilor tehnologice şi ale condiţiilor pieţei, o astfel de revizuire globală ar trebui efectuată cel puţin o dată la trei ani şi ar presupune o consultare publică a tuturor părţilor interesate. Unul sau mai multe canale de difuzare pot fi completate de servicii în vederea îmbunătăţirii accesibilităţii pentru utilizatorii cu deficienţe, precum serviciul video-text, serviciul de subtitrare, descrierea audio sau limbajul semnelor.

    (25) Pentru a depăşi neajunsurile existente în ceea ce priveşte consultarea consumatorilor şi pentru a aborda în mod corespunzător interesele cetăţenilor, statele membre ar trebui să pună bazele unui mecanism de consultare corespunzător. Un astfel de mecanism ar putea lua forma unui organism care, independent de autorităţile naţionale de reglementare şi de furnizorii de servicii, ar efectua cercetări cu privire la aspecte legate de consumatori, precum comportamentul consumatorului şi mecanismele de schimbare a furnizorilor, şi care ar opera într-o manieră transparentă şi ar contribui la funcţionarea mecanismelor actuale de consultare a părţilor interesate. În cazurile în care este necesar să se abordeze facilitarea accesului la servicii de comunicaţii electronice şi la echipament terminal şi a utilizării acestora pentru utilizatorii cu handicap, şi fără a se aduce atingere Directivei 1999/5/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene şi echipamentele terminale de telecomunicaţii şi recunoaşterea reciprocă a conformităţii acestora[24], în particular cerinţelor referitoare la handicap în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) litera (f) din directiva în cauză, Comisia ar trebui să poată adopta măsuri de punere în aplicare.

    (26) Obligaţiile impuse unei întreprinderi desemnate ca având obligaţii de serviciu universal trebuie comunicate Comisiei.

    (27) Liberalizarea pieţelor reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice şi progresul tehnologic rapid s-au reunit pentru a încuraja competiţia şi creşterea economică şi au avut ca rezultat o bogată diversitate de servicii pentru utilizatori finali accesibile prin intermediul reţelelor de comunicaţii electronice publice. Este necesar să se garanteze că utilizatorii şi consumatorii beneficiază de acelaşi nivel de protecţie a confidenţialităţii şi a datelor personale, indiferent de tehnologia utilizată la furnizarea unui anumit serviciu.

    (28) Progresul tehnologic permite dezvoltarea unor noi aplicaţii bazate pe dispozitivele de colectare a datelor şi de identificare, care pot fi dispozitive fără contact direct care utilizează frecvenţele radio. De exemplu, dispozitivele de identificare prin frecvenţe radio (RFID) utilizează frecvenţele radio pentru a capta date numai de pe discurile identificate în mod unic, care pot fi apoi transferate de-a lungul reţelelor de comunicaţii existente. Larga utilizare a unor astfel de tehnologii poate să aducă beneficii economice şi sociale considerabile şi, astfel, să contribuie semnificativ la piaţa internă dacă utilizarea acestora este acceptată de către cetăţeni. Pentru a se realiza acest lucru, este necesar să se garanteze că drepturile fundamentale ale persoanelor, în special dreptul la confidenţialitate şi la protecţia datelor, sunt respectate. Atunci când astfel de dispozitive sunt conectate cu reţele de comunicaţii electronice accesibile publicului sau când utilizează serviciile de comunicaţii electronice ca infrastructură de bază, trebuie aplicate dispoziţiile relevante din Directiva 2002/58/CE, inclusiv cele privind datele legate de securitate, trafic şi locaţie şi cele privind confidenţialitatea.

    (29) O încălcarea a securităţii care ar avea ca rezultat pierderea sau compromiterea de date personale ale unui utilizator individual, dacă nu este soluţionată la timp şi într-un mod adecvat, ar putea conduce la pierderi economice substanţiale şi la daune sociale, inclusiv la fraudă de identitate. De aceea, abonaţii afectaţi de astfel de incidente privind securitatea ar trebui înştiinţaţi fără întârziere şi informaţi pentru a-şi lua măsurile de precauţie necesare. Notificarea ar trebui să includă informaţii privind măsurile luate de către furnizor pentru a soluţiona violarea securităţii, precum şi recomandări pentru utilizatorii afectaţi.

    (30) Autorităţile naţionale de reglementare trebuie să promoveze interesele cetăţenilor Uniunii Europene prin, inter alia , contribuirea la garantarea unui nivel ridicat de protecţie a datelor personale şi a confidenţialităţii. În acest scop, acestea trebuie să beneficieze de mijloacele necesare pentru a-şi îndeplini atribuţiile, inclusiv de date clare şi de încredere privind incidentele de securitate reale care au cauzat compromiterea datelor personale a utilizatorilor.

    (31) Ar trebui luate măsurile necesare pentru ca măsurile de punere în aplicare să stabilească un set unic de cerinţe în vederea atingerii unui nivel adecvat de protecţie a confidenţialităţii şi de securitate a datelor personale transmise sau procesate în legătură cu utilizarea reţelelor de comunicaţii electronice pe piaţa internă.

    (32) În stabilirea de norme detaliate privind formatul şi procedurile aplicabile notificării încălcărilor securităţii, ar trebui să se acorde atenţia cuvenită circumstanţelor în care a avut loc violarea securităţii, inclusiv informaţiei dacă datele personale au fost protejate sau nu prin încriptare sau prin alte mijloace în vederea limitării efective a posibilităţii fraudelor de identitate sau a altor forme de utilizare necorespunzătoare. În plus, astfel de norme şi proceduri ar trebui să ţină cont de interesele legitime ale autorităţilor de aplicare a legii în cazurile în care divulgarea timpurie a delictului ar putea afecta în mod inutil investigarea circumstanţelor unei încălcări a securităţii.

    (33) Autoritatea poate contribui la atingerea unui nivel ridicat de protecţie a datelor personale şi a confidenţialităţii în Comunitatea Europeană prin, între altele, furnizarea de expertiză şi consiliere, promovarea schimbului celor mai bune practici în gestionarea riscului şi stabilirea de metodologii comune pentru evaluarea riscului. În particular, acestea ar trebui să contribuie la armonizarea măsurilor de securitate tehnice şi organizaţionale adecvate.

    (34) Soft-urile care monitorizează în secret acţiunile utilizatorului şi/sau subminează operarea echipamentului terminal al utilizatorului în beneficiul unui terţ (aşa-numitul „spyware”) reprezintă o adevărată ameninţare pentru confidenţialitatea utilizatorilor. Este necesar să se asigure un nivel la fel de ridicat şi pentru protecţia sferei private a utilizatorilor, indiferent dacă programele de spionaj nedorite sunt descărcate din neatenţie prin reţelele de comunicaţii electronice sau dacă sunt furnizate şi instalate fiind ascunse în soft-uri distribuite prin alte medii externe de colectare a datelor, precum CD-urile, CD-ROM-urile, cheile USB.

    (35) Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice trebuie să facă investiţii substanţiale pentru a combate comunicaţiile comerciale nesolicitate („spam”). Aceştia sunt avantajaţi în comparaţie cu utilizatorii finali întrucât posedă cunoştinţele şi resursele necesare detectării şi identificării spammer-ilor. Furnizorii de servicii de email şi furnizorii de alte servicii ar trebui, prin urmare, să aibă posibilitatea de a iniţia acţiuni legale împotriva spammer-ilor şi de a proteja astfel interesele clienţilor, precum şi propriile interese legitime de afaceri.

    (36) Necesitatea de a asigura un nivel adecvat de protecţie a confidenţialităţii şi a datelor personale transmise şi procesate în legătură cu utilizarea de reţele de comunicaţii electronice în Comunitate cere puteri efective de punere în aplicare şi executare pentru a furniza stimulente adecvate pentru respectarea dispoziţiilor. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să aibă suficiente competenţe şi resurse pentru a investiga cazurile de nerespectare în mod eficient, având inclusiv posibilitatea de a obţine orice informaţie relevantă necesară pentru a lua decizii privind plângerile şi pentru a impune sancţiuni în cazurile de nerespectare.

    (37) Cooperarea transfrontalieră şi punerea sa în aplicare trebuie consolidate, în conformitate cu mecanismele comunitare existente privind cooperarea transfrontalieră stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecţie a consumatorului”) [25] , printr-un amendament la respectivul regulament.

    (38) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Directivei privind serviciul universal şi a Directivei asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronic trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei.

    (39) În particular, Comisia ar trebui să aibă competenţa de a adopta măsuri de punere în aplicare privind transparenţa tarifelor, calitatea minimă a cerinţelor de serviciu, punerea în aplicare efectivă a serviciilor „112”, accesul efectiv la numere şi servicii, ameliorarea accesibilităţii pentru utilizatorii finali cu handicap, precum şi amendamente pentru adaptarea anexelor la progresele tehnice sau la schimbările survenite în cererea de pe piaţă. Ar trebui acordată şi competenţa de a adopta măsuri de punere în aplicare privind cerinţele de informare şi notificare şi cooperarea transfrontalieră. Întrucât aceste măsuri sunt de ordin general şi au drept scop să completeze directiva în cauză prin adăugarea de noi elemente neesenţiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE. Atunci când, din motive de extremă urgenţă, limita de timp normală pentru procedura de reglementare cu control nu poate fi respectată, Comisia ar trebui să poată utiliza procedura de urgenţă prevăzută la articolul 5a alineatul (6) din decizie.

    (40) În consecinţă, directivele 2002/22/CE şi 2002/58/CE ar trebui modificate în mod corespunzător.

    ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

    Articolul 1

    Modificări la Directiva 2002/22/CE (Directiva privind serviciul universal)

    Directiva 2002/22/CE (Directiva privind serviciul universal) se modifică după cum urmează:

    (1) Articolul 1 se înlocuieşte cu următorul text:

    „Articolul 1

    Obiect şi domeniu de aplicare

    1. În cadrul definit de Directiva 2002/21/CE (directiva cadru), prezenta directivă se referă la furnizarea de reţele şi servicii de comunicaţii electronice utilizatorilor finali. Scopul îl constituie asigurarea de servicii de bună calitate accesibile publicului din întreaga Comunitate printr-o reală concurenţă şi posibilitate de alegere, precum şi tratarea circumstanţelor în care necesităţile utilizatorilor finali nu sunt îndeplinite în mod satisfăcător de către piaţă. Prezenta directivă prevede, de asemenea, dispoziţii privind echipamentul terminal de la locaţia clientului.

    2. Prezenta directivă stabileşte drepturile utilizatorilor finali şi obligaţiile corespunzătoare întreprinderilor care furnizează reţele şi servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului. În ce priveşte asigurarea furnizării de servicii universale în mediul unor pieţe deschise şi concurenţiale, prezenta directivă defineşte setul minim de servicii de o calitate specificată la care au acces toţi utilizatorii finali, la un preţ accesibil luându-se în considerare condiţiile specifice naţionale, fără a denatura concurenţa. Prezenta directivă prevede, de asemenea, obligaţii privind furnizarea anumitor servicii obligatorii.”

    (2) La articolul 2:

    1. se elimină litera (b).

    2. litera (c) se înlocuieşte cu următorul text:

    „(c) «serviciu telefonic accesibil publicului» înseamnă un serviciu pus la dispoziţia publicului pentru efectuarea şi primirea, în mod direct sau indirect, prin selectarea transportatorului sau preselecţie sau revindere, de apeluri naţionale şi/sau internaţionale prin tastarea unui număr sau a mai multor numere din planul de numerotare naţional sau internaţional;”

    (3) Articolul 4 se înlocuieşte cu următorul text:

    „Articolul 4

    Furnizarea accesului la un post fix şi furnizarea de servicii telefonice

    1. Statele membre se asigură că toate cererile rezonabile de conectare la o locaţie fixă la o reţea de comunicaţii publice sunt satisfăcute de cel puţin o întreprindere.

    2. Conexiunea realizată poate permite comunicaţii prin fax şi comunicaţii de date, la rate de date suficiente pentru a permite un acces funcţional la Internet, luând în considerare tehnologiile cele mai des folosite de majoritatea abonaţilor şi posibilităţile tehnice.

    3. Statele membre se asigură că toate cererile rezonabile de furnizare a unui serviciu telefonic prin conectarea la reţeaua la care se face referire la alineatul (1), serviciu care să permită utilizatorului să efectueze şi să primească apeluri naţionale sau internaţionale şi apeluri la serviciile de urgenţă la numărul „112”, sunt satisfăcute de cel puţin o întreprindere.”

    (4) La articolul 5, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

    ‘2. Listele abonaţilor telefonici de la alineatul (1) cuprind, sub rezerva dispoziţiilor articolului 12 din Directiva 2002/58/CE, toţi abonaţii la serviciile telefonice accesibile publicului.

    (5) Articolul 7 se înlocuieşte cu următorul text:

    „Articolul 7

    Măsuri speciale pentru utilizatorii cu handicap

    1. Statele membre adoptă măsuri specifice pentru utilizatorii finali cu handicap pentru a asigura accesibilitatea şi tarife convenabile pentru serviciile telefonice accesibile publicului, inclusiv accesul la serviciile de urgenţă, serviciile de informaţii telefonice şi la lista abonaţilor telefonici, echivalente celor de care beneficiază alţi utilizatori finali.

    2. Statele membre iau măsuri specifice, luând în considerare condiţiile naţionale, pentru a asigura faptul că utilizatorii finali cu handicap, de asemenea, pot beneficia de oferta de întreprinderi şi de furnizori de servicii disponibilă majorităţii utilizatorilor finali.”

    (6) La articolul 8 se adaugă următorul alineat (3):

    „3. Atunci când un operator desemnat în conformitate cu alineatul (1) are intenţia să cedeze o parte importantă sau toate activele reţelelor de acces local către o entitate juridică diferită aparţinând altui proprietar, acesta va informa în prealabil şi în timp util autoritatea naţională de reglementare pentru a permite acesteia să evalueze efectul tranzacţiei dorite asupra furnizării accesului la un post fix şi a serviciilor telefonice în temeiul articolului 4. Autoritatea naţională de reglementare poate impune condiţii în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2002/20/CE (Directiva privind autorizarea).”

    (7) La articolul 9, alineatele (1), (2) şi (3) se înlocuiesc cu următorul text:

    „1. Autorităţile naţionale de reglementare monitorizează evoluţia şi nivelul tarifelor cu amănuntul pentru serviciile identificate la articolele 4, 5, 6 şi 7 ca fiind sub incidenţa obligaţiilor de serviciu universal şi ca fiind furnizate de către întreprinderi desemnate, sau, dacă nu este desemnată nicio întreprindere în legătură cu aceste servicii, disponibile pe piaţă prin alte mijloace, în special în legătură cu preţurile şi veniturile consumatorilor naţionali.

    2. Statele membre pot cere, având în vedere condiţiile naţionale, ca întreprinderile desemnate să propună consumatorilor opţiuni tarifare sau pachete tarifare diferite de cele oferite în condiţii comerciale normale, în special pentru a garanta că persoanele cu venituri mici sau cu nevoi sociale speciale nu sunt împiedicate să acceseze sau să utilizeze accesul la reţea la care se face referire la articolul 4 alineatul (1), sau la serviciile identificate la articolele 4 alineatul (3), alineatul (5), alineatul (6) şi alineatul (7) ca fiind sub incidenţa obligaţiilor de serviciu universal şi ca fiind furnizate de către întreprinderi desemnate.

    3. Statele membre pot, pe lângă dispoziţii care stabilesc ca întreprinderile desemnate să ofere opţiuni tarifare speciale sau să respecte o încadrare a tarifelor, o echilibrare geografică sau alte mecanisme similare, să garanteze acordarea de sprijin consumatorilor identificaţi ca având venituri mici, ca fiind persoane cu handicap sau ca având nevoi sociale speciale.”

    (8) Titlul capitolului III se înlocuieşte cu următorul text:

    CONTROALE DE REGLEMENTARE A ÎNTREPRINDERILOR PUTERNICE PE PIEŢE CU AMĂNUNTUL SPECIFICE

    (9) Articolul 16 se elimină.

    (10) Articolul 17 se modifică după cum urmează:

    3. alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

    „1. Statele membre asigură faptul că autorităţile naţionale de reglementare impun obligaţii de reglementare corespunzătoare întreprinderilor identificate ca având putere semnificativă pe piaţă pe o piaţă cu amănuntul dată în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru):

    (a) în cazul în care, în urma unei analize a pieţei efectuate în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/EC (directiva-cadru), o autoritate naţională de reglementare constată că o piaţă cu amănuntul dată stabilită în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru), nu este efectiv competitivă şi

    (b) în cazul în care autoritatea naţională de reglementare ajunge la concluzia că obligaţiile impuse în conformitate cu Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul) nu ar permite realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru).”

    4. alineatul (3) se elimină.

    (11) Articolele 18 şi 19 se elimină.

    (12) Articolele 20 şi 21 se înlocuiesc cu următorul text:

    „Articolul 20

    Contractele

    1. Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere normelor comunitare privind protecţia consumatorilor, în special Directivelor 93/13/CE şi 97/7/CE, precum şi normelor de drept intern în conformitate cu legislaţia comunitară.

    2. Statele membre se asigură că, în cazul abonării la servicii care furnizează conectarea la o reţea de telefonie publică şi/sau la servicii telefonice accesibile publicului, consumatorii au dreptul la un contract încheiat cu una sau mai multe întreprinderi care furnizează asemenea servicii şi/sau conectare. Contractul specifică cel puţin:

    (a) identitatea şi adresa furnizorului;

    (b) serviciile furnizate, nivelul de calitate a serviciilor oferite, precum şi termenul necesar pentru conectarea iniţială;

    (c) tipurile de servicii de întreţinere oferite;

    (d) detalii despre preţurile şi tarifele practicate şi mijloacele prin care se pot obţine informaţii actualizate privind toate tarifele aplicabile şi cheltuielile pentru întreţinere;

    (e) durata contractului, condiţiile de reînnoire şi de reziliere a serviciilor şi a contractului, inclusiv costurile directe pentru transferabilitatea numerelor şi alţi identificatori;

    (f) compensările şi metodele de rambursare care se aplică în cazul în care nu se atinge nivelul de calitate a serviciilor prevăzut în contract;

    (g) metoda de iniţiere a procedurilor de soluţionare a litigiilor în conformitate cu articolul 34;

    (h) acţiunile care pot fi luate de către întreprinderile care furnizează conectare şi/sau servicii ca răspuns la incidentele sau ameninţările şi vulnerabilităţile privind securitatea sau integritatea.

    Statele membre pot extinde aceste obligaţii pentru a acoperi şi alţi utilizatori finali.

    3. Informaţiile prezentate la alineatul (2) vor fi incluse în contractele încheiate între consumatori şi furnizorii de comunicaţii electronice, alţii decât cei care furnizează conectare la o reţea de comunicaţii publice şi/sau la serviciile telefonice accesibile publicului. Statele membre pot extinde aceste obligaţii pentru a acoperi şi alţi utilizatori finali.

    4. Statele membre se asigură că, în cazul în care sunt încheiate contracte între abonaţi şi întreprinderile care furnizează servicii de comunicaţii electronice care permit comunicaţii vocale, abonaţii sunt informaţi clar dacă se asigură sau nu acces la serviciile de urgenţă. Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice garantează că abonaţii sunt informaţi clar cu privire la lipsa accesului la serviciile de urgenţă înainte de încheierea contractului şi în mod regulat după încheierea acestuia.

    5. Statele membre se asigură că, în cazul în care sunt încheiate contracte între abonaţi şi întreprinderile care furnizează servicii şi/sau reţele de comunicaţii electronice, abonaţii sunt informaţi clar înainte de şi, în mod regulat, după încheierea contractului cu privire la orice limitare impusă de furnizor la posibilitatea de a accesa şi distribui conţinuturi licite sau de a folosi la alegere orice aplicaţii şi servicii legale.

    6. Statele membre se asigură că, în cazul în care sunt încheiate contracte între abonaţi şi întreprinderile care furnizează servicii şi/sau reţele de comunicaţii electronice, abonaţii sunt informaţi clar înainte de încheierea contractului şi, în mod regulat, după încheierea acestuia, cu privire la obligaţiile lor de a respecta dreptul de proprietate intelectuală şi drepturile asociate acestuia. Fără a aduce atingere Directivei 2000/31/EC privind comerţul electronic, aceasta include obligaţia de a informa abonaţii cu privire la cele mai frecvent întâlnite acte de încălcare şi cu privire la consecinţele acestora.

    7. Abonaţii au dreptul de a anula contractul fără penalităţi din momentul în care sunt informaţi cu privire la un proiect de modificare a condiţiilor contractuale propus de către operatori. Abonaţii sunt notificaţi în timp util, cu cel puţin o lună înainte, de aceste modificări, precum şi informaţi asupra dreptului lor de a anula contractul, fără penalităţi, în cazul în care nu acceptă noile condiţii.”

    „Articolul 21

    Transparenţa şi publicarea informaţiilor

    1. Statele membre asigură punerea la dispoziţia utilizatorilor finali şi consumatorilor, de informaţii transparente şi actualizate privind preţurile şi tarifele practicate, precum şi condiţiile standard referitoare la accesul şi folosirea serviciilor telefonice accesibile publicului menţionate la articolele 4, 5, 6, şi 7, în conformitate cu dispoziţiile de la anexa II.

    2. Statele membre se asigură că întreprinderile furnizoare de reţele şi/sau servicii de comunicaţii publice publică informaţii comparabile, adecvate şi actualizate cu privire la preţurile şi tarifele practicate privind accesarea şi folosirea serviciilor acestora furnizate consumatorilor. Asemenea informaţii sunt publicate într-o formă uşor accesibilă.

    3. Autorităţile naţionale de reglementare încurajează furnizarea de informaţii pentru a permite utilizatorilor finali şi consumatorilor să realizeze o evaluare independentă a costurilor structurilor alternative de utilizare, prin intermediul ghidurilor interactive sau a unor tehnici asemănătoare. Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare pun la dispoziţie astfel de ghiduri sau tehnici în cazul în care acestea nu sunt disponibile pe piaţă. Terţii au dreptul de a folosi în mod gratuit tarifele publicate de întreprinderile furnizoare de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice în scopul de a vinde sau de a pune la dispoziţie astfel de ghiduri interactive sau de tehnici asemănătoare.

    4. Statele membre asigură că autorităţile naţionale de reglementare pot obliga întreprinderile furnizoare de servicii de comunicaţii publice să ofere clienţilor la momentul şi la locul tranzacţiei informaţii despre tarifele aplicate pentru a garanta că clienţii sunt pe deplin informaţi cu privire la condiţiile de tarifare.

    5. Statele membre asigură că autorităţile naţionale de reglementare pot obliga întreprinderile furnizoare de servicii şi/sau reţele de comunicaţii electronice să ofere consumatorilor informaţiile solicitate, în conformitate cu articolul 20 alineatul (5), într-o formă clară, inteligibilă şi uşor accesibilă.

    6. Pentru a asigura că utilizatorii finali pot beneficia de o abordarea continuă a transparenţei tarifelor, precum şi de informaţii în conformitate cu articolul 20 alineatul (5) în cadrul Comunităţii, Comisia poate, după consultarea Autorităţii europene de reglementare a pieţei de comunicaţii electronice (denumită în continuare „Autoritatea”), să ia măsurile tehnice de punere în aplicare corespunzătoare în domeniu, cum ar fi să specifice metodologia sau procedurile. Măsurile de modificare a elementelor neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 37 alineatul (2). În caz de urgenţă majoră, Comisia poate folosi procedura de urgenţă prevăzută la articolul 37 alineatul (3).”

    (13) Articolul 22 se modifică după cum urmează:

    5. alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

    „1. Statele membre asigură că autorităţile naţionale de reglementare, după luarea în considerare a opiniilor părţilor interesate, pot solicita întreprinderilor care oferă servicii şi/sau de reţele de comunicaţii electronice accesibile publicului să publice informaţii comparabile, adecvate şi actualizate privind calitatea serviciilor acestora pentru utilizatorii finali, inclusiv accesul echivalent pentru utilizatorii finali cu handicap. La cerere, informaţiile sunt transmise înainte de publicare şi autorităţilor naţionale de reglementare.”

    6. Se introduce următorul alineat (3):

    „3. Pentru a preveni degradarea serviciului şi încetinirea traficului de-a lungul reţelelor, Comisia poate, după consultarea Autorităţii, să adopte măsuri tehnice de punere în aplicare pentru ca cerinţele privind calitatea minimă a serviciului să fie stabilite de către autoritatea naţională de reglementare pentru întreprinderile furnizoare de reţele de comunicaţii publice. Măsurile menite să modifice elementele neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 37 alineatul (2). În caz de urgenţă majoră, Comisia poate folosi procedura de urgenţă prevăzută la articolul 37 alineatul (3).”

    (14) Articolul 23 se înlocuieşte cu următorul text:

    „Articolul 23

    Disponibilitatea statisticilor

    Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru asigurarea integrităţii serviciilor telefonice accesibile publicului furnizate prin reţele de comunicaţii publice în cazul unei distrugeri a reţelei datorate catastrofelor sau în caz de forţă majoră. Statele membre se asigură că întreprinderile care furnizează serviciile de telefonie accesibile publicului iau toate măsurile adecvate pentru a garanta un acces neîntrerupt la serviciile de urgenţă.”

    (15) Articolul 25 se modifică după cum urmează:

    7. titlul se înlocuieşte după cum urmează:

    „Serviciile de informaţii telefonice”

    8. alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

    „3. Statele membre se asigură că toţi utilizatorii finali conectaţi la reţeaua de telefonie publică pot avea acces la serviciile de informaţii telefonice în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (b).”

    9. alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

    „5. Alineatele (1), (2), (3) şi (4) se aplică sub rezerva cerinţelor din legislaţia comunitară privind protecţia datelor personale şi a vieţii private, în special articolul 12 din Directiva 2002/58/CE.”

    (16) Articolele 26, 27 şi 28 se înlocuiesc cu următorul text:

    „Articolul 26

    Serviciile de urgenţă şi numărul de apel de urgenţă unic european

    1. Statele membre se asigură că, pe lângă alte numere de apel de urgenţă naţionale specificate de către autoritatea naţională de reglementare, toţi utilizatorii finali ai serviciilor menţionate la alineatul (2), inclusiv utilizatorii telefoanelor publice cu plată pot apela gratuit serviciile de urgenţă formând numărul de apel de urgenţă unic european „112”.

    2. Statele membre se asigură că întreprinderile care furnizează un serviciu de efectuare de apeluri naţionale şi/sau internaţionale prin formarea unui număr sau a mai multor numere din planul de numerotare naţional sau internaţional oferă acces la serviciile de urgenţă.

    3. Statele membre se asigură că apelurile la numărul de apel de urgenţă unic european „112” primesc un răspuns adecvat, în modul cel mai potrivit cu organizarea naţională a sistemelor de urgenţe. Aceste apeluri sunt tratate şi primesc răspunsuri cel puţin la fel de repede şi la fel de eficient ca apelurile la numărul/numerele de apel de urgenţă naţional(e), acolo unde acestea sunt în continuare în uz.

    4. Statele membre asigură că utilizatorii finali cu handicap pot accesa serviciile de urgenţă. În vederea garantării faptului că utilizatorii finali cu handicap pot accesa serviciile de urgenţă atunci când călătoresc în alt stat membru, măsurile luate pot include asigurarea conformităţii cu standardele sau specificaţiile relevante publicate în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la articolul 17 din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru).

    5. Statele membre asigură că informaţiile privind localizarea apelantului sunt puse în mod gratuit la dispoziţia autorităţilor care intervin în cazuri de urgenţă pentru toate apelurile la numărul de apel de urgenţă unic european „112”.

    Statele membre solicită ca informaţiile privind localizarea apelantului să fie furnizate în mod automat imediat ce apelul de urgenţă ajunge la autorităţile care intervin în cazurile de urgenţă.

    6. Statele membre asigură că cetăţenii sunt informaţi corespunzător despre existenţa şi utilizarea numărului de apel de urgenţă unic european „112”, în special prin iniţiative care vizează în mod specific persoanele care călătoresc în statele membre. Statele membre prezintă anual Comisiei şi Autorităţii un raport privind măsurile luate în acest sens.

    7. Pentru a asigura punerea în aplicare eficientă a serviciilor „112” în statele membre, inclusiv accesul pentru utilizatorii finali cu handicap atunci când aceştia călătoresc în alte state membre, Comisia, după consultarea Autorităţii, poate adopta măsuri tehnice de punere în aplicare.

    Măsurile menite să modifice elementele neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 37 alineatul (2). În caz de urgenţă majoră, Comisia poate folosi procedura de urgenţă prevăzută la articolul 37 alineatul (3).”

    „Articolul 27

    Codurile europene de acces la reţeaua telefonică

    1. Statele membre se asigură că „00” este codul standard de acces internaţional. Se pot stabili sau pot continua să existe sisteme speciale care permit efectuarea de apeluri între localităţi apropiate aflate de o parte şi de alta a graniţei dintre două state membre. Utilizatorii finali din localităţile în cauză sunt informaţi pe deplin cu privire la existenţa unor asemenea sisteme.

    2. Statele membre cărora UIT le-a desemnat codul internaţional „3883” încredinţează Autorităţii responsabilitatea exclusivă privind gestionarea Spaţiului european de numerotare telefonică.

    3. Statele membre se asigură că toate întreprinderile care furnizează servicii de telefonie publice administrează toate apelurile către şi dinspre spaţiul european de numerotare telefonică la rate care nu depăşesc rata maximă aplicată pentru apelurile către şi dinspre alte state membre.”

    „Articolul 28

    Accesul la numere şi servicii

    1. Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare iau toate măsurile necesare pentru a garanta că:

    (a) utilizatorii finali pot accesa şi folosi servicii, inclusiv serviciul de informare socială, furnizate în cadrul Comunităţii; precum şi

    (b) utilizatorii finali pot accesa toate numerele furnizate în Comunitate, inclusiv numerele din planurile naţionale de numerotare ale statelor membre, din Spaţiul european de numerotare telefonică şi numerele internaţionale gratuite.

    Autorităţile naţionale de reglementare pot bloca, după caz, accesul la numere sau servicii atunci când acest lucru este justificat prin motive de fraudă sau de abuz.

    2. Pentru a se asigura că utilizatorii finali au acces efectiv la numerele sau serviciile din Comunitate, Comisia poate, după consultarea Autorităţii, să adopte măsuri tehnice de punere în aplicare. Măsurile menite să modifice elementele neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 37 alineatul (2). În caz de urgenţă majoră, Comisia poate folosi procedura de urgenţă prevăzută la articolul 37 alineatul (3).

    Oricare astfel de măsură tehnică de punere în aplicare poate fi revizuită în mod periodic pentru a se ţine cont de progresele tehnologice şi ale pieţei.”

    (17) Articolul 29 se modifică după cum urmează:

    10. alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

    „1. Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare pot solicita tuturor întreprinderilor care administrează reţele de telefonie publică să pună la dispoziţia utilizatorilor finali serviciile suplimentare din anexa I, partea B, în funcţie de posibilitatea tehnică şi viabilitatea economică.”

    11. alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

    „3. Fără a aduce atingere articolului 10 alineatul (2), statele membre pot impune obligaţiile prevăzute la anexa I partea A litera (e) privind deconectarea ca cerinţă generală tuturor întreprinderilor care furnizează acces la reţelele de comunicaţii publice şi/sau la serviciile telefonice accesibile publicului.”

    (18) Articolul 30 se înlocuieşte cu următorul text:

    „Articolul 30

    Facilitarea schimbării furnizorului

    1. Statele membre asigură că toţi abonaţii care au numere din planul naţional de numerotare îşi pot păstra numărul (numerele), la cerere, indiferent de întreprinderea care furnizează serviciul, în conformitate cu dispoziţiile din anexa I partea C.

    2. Autorităţile naţionale de reglementare se asigură că tarifarea dintre operatori pentru furnizarea transferabilităţii numărului este calculată în funcţie de costuri şi, dacă este cazul, că taxele plătibile de către consumatori nu au efect negativ în ceea ce priveşte utilizarea acestor servicii.

    3. Autorităţile naţionale de reglementare nu impun, în ceea ce priveşte transferabilitatea numerelor, tarife cu amănuntul care ar denatura concurenţa, de exemplu prin fixarea unei tarifări cu amănuntul specifice sau comune.

    4. Transferabilitatea numerelor şi activarea ulterioară a acestora sunt executate cu cea mai mică întârziere, nu mai târziu de o zi lucrătoare de la momentul depunerii cererii iniţiale de către abonat.

    5. Comisia poate, după consultarea Autorităţii şi luând în considerarea condiţiile tehnologice şi pe cele ale pieţei, să modifice anexa I în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 37 alineatul (2).

    O astfel de modificare poate, în special, să asigure:

    (a) transferabilitatea numerelor între reţelele fixe şi reţelele mobile;

    (b) transferabilitatea identificatorilor abonatului sau a informaţiilor legate de aceştia, caz în care dispoziţiile alineatelor (2), (3) şi (4) se aplică şi identificatorilor în cauză.

    6. Fără a aduce atingere niciunei perioade contractuale minime, autorităţile naţionale de reglementare asigură că procedurile şi condiţiile de încetare a contractului nu acţionează ca un mijloc de constrângere în ceea ce priveşte schimbarea furnizorilor de servicii.

    (19) La articolul 31, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

    „1. Statele membre pot impune obligaţii rezonabile de difuzare („must carry”), pentru transmiterea unor anumite canale sau servicii de radio şi televiziune, întreprinderilor aflate în jurisdicţia lor care administrează reţele de comunicaţii electronice pentru difuzarea publică a emisiunilor de radio sau televiziune, în cazul în care un număr mare de utilizatori finali ai acestor reţele le folosesc ca mijloace principale de recepţie a emisiunilor de radio sau televiziune. Obligaţiile în cauză se impun numai în cazul în care acestea sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general stabilite pe cât de clar şi specific de către toate statele membre în legislaţiile naţionale şi sunt proporţionate şi transparente.

    Obligaţiile prevăzute la primul paragraf sunt revizuite de către statele membre cel mai târziu la un an de la < data limită pentru punerea în aplicare a actului de modificare>, cu excepţia cazului în care statele membre au efectuat o astfel de revizuire în primii doi ani anteriori.

    Statele membre vor revizui obligaţiile de difuzare „must carry” cel puţin o dată la trei ani.”

    (20) Articolul 33 se modifică după cum urmează:

    12. La alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

    „În special, Statele membre asigură că autorităţile naţionale de reglementare stabilesc un mecanism de consultare garantând că în procesul de luare a deciziilor acestea acordă atenţia cuvenită intereselor consumatorilor cu privire la comunicaţiile electronice.

    13. Se adaugă următoarele alineate (3) şi (4):

    3. Statele membre prezintă anual Comisiei şi Autorităţii un raport cu privire la măsurile luate şi la progresul înregistrat în direcţia îmbunătăţirii interoperabilităţii, precum şi a utilizării de, şi a accesului la, servicii de comunicaţii electronice şi echipamente terminale de către utilizatorii finali cu handicap.

    4. Fără a aduce atingere aplicării Directivei 1999/5/CE, în special cerinţelor privind handicapul în temeiul articolului 3 alineatul (3) litera (f) din directivă, şi pentru a ameliora accesibilitatea la serviciile şi echipamentele de comunicaţii pentru utilizatorii finali cu handicap, Comisia poate, după consultarea Autorităţii, să ia măsurile tehnice de punere în aplicare corespunzătoare în vederea soluţionării problemelor ridicate în raportul la care se face referire la alineatul (3), după realizarea unei consultări publice. Măsurile menite să modifice elementele neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 37 alineatul (2). În caz de urgenţă majoră, Comisia poate folosi procedura de urgenţă prevăzută la articolul 37 alineatul (3).”

    (21) La articolul 34, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

    „1. Statele membre asigură punerea la dispoziţie a unor proceduri extrajudiciare transparente, simple şi necostisitoare pentru soluţionarea litigiilor nerezolvate dintre consumatori şi întreprinderile furnizoare de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice cu privire la condiţiile contractuale şi/sau la executarea contractelor privind furnizarea de astfel de reţele sau servicii. Statele membre adoptă măsuri pentru a garanta că aceste proceduri permit o soluţionare echitabilă şi rapidă a litigiilor şi pot, dacă acest lucru se justifică, adopta un sistem de rambursare şi de compensare. Statele membre pot extinde aceste obligaţii la litigiile care implică alţi utilizatori finali.

    Statele membre se asigură că organismele însărcinate cu soluţionarea unor astfel de litigii furnizează Comisiei şi Autorităţii informaţii relevante în scopul realizării de statistici.”

    (22) Articolul 35 se înlocuieşte cu următorul text:

    „Articolul 35

    Adaptarea anexelor

    Modificările necesare adaptării anexelor I, II, III şi VI la progresele tehnologice sau la evoluţia cererii pe piaţă sunt adoptate de Comisie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 37 alineatul (2).

    (23) La articolul 36, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

    „2. Autorităţile naţionale de reglementare informează Comisia cu privire la obligaţiile impuse întreprinderilor desemnate să îşi asume obligaţii de serviciu universal. Modificările care afectează obligaţiile impuse întreprinderilor sau obligaţiile întreprinderilor afectate în temeiul dispoziţiilor acestei directive sunt comunicate fără întârziere Comisiei.”

    (24) Articolul 37 se înlocuieşte cu următorul text:

    „Articolul 37

    Comitetul

    1. Comisia este sprijinită de Comitetul pentru comunicaţii constituit prin articolul 22 din Directiva 2002/21/CE (Directiva cadru).

    2. În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.

    3. În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1), (2), (4) şi (6), şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.”

    (25) Anexele I, II şi III se înlocuiesc cu anexele I, II şi III la prezenta directivă.

    (26) Anexa VII se elimină.

    Articolul 2

    Modificări la Directiva 2002/58/CE (Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice)

    Directiva 2002/58/C (Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice) se modifică după cum urmează:

    (1) Articolul 2 litera (e) se înlocuieşte cu următorul text:

    „(e) «apel» înseamnă o conexiune stabilită prin intermediul unui serviciu telefonic accesibil publicului care permite realizarea unei comunicaţii bidirecţionale;”

    (2) Articolul 3 se înlocuieşte cu următorul text:

    „Articolul 3

    Serviciile implicate

    Prezenta directivă se aplică prelucrării de date personale legate de furnizarea de servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului prin intermediul reţelelor de comunicaţii electronice din cadrul Comunităţii, inclusiv a reţelelor de comunicaţii publice care presupun colectare de date şi dispozitive de identificare.”

    (3) Articolul 4 se modifică după cum urmează:

    14. titlul se înlocuieşte după cum urmează:

    „Securitatea prelucrării datelor”

    15. Se adaugă următoarele alineate (3) şi (4):

    „3. În cazul unei încălcări a securităţii având ca rezultat distrugerea accidentală sau ilegală, pierderea, alterarea, divulgarea neautorizată sau accesul neautorizat privind datele personale transmise, stocate sau prelucrate în alt mod în legătură cu furnizarea de servicii de comunicaţii accesibile publicului în cadrul Comunităţii, furnizorul de servicii de comunicaţii accesibile publicului informează fără întârziere abonatul în cauză şi autorităţile naţionale de reglementare cu privire la o astfel de încălcare. Notificarea adresată abonatului descrie cel puţin natura încălcării şi recomandă măsuri de diminuare a posibilelor efecte negative ale acesteia. Notificarea adresată autorităţilor naţionale de reglementare va descrie, în plus, consecinţele încălcării şi măsurile luate de furnizor în vederea soluţionării problemei.”

    4. Pentru a asigura continuitatea în punerea în aplicare a măsurilor la care se face referire la alineatele (1), (2) şi (3), Comisia poate, după consultarea Autorităţii europene de reglementare a pieţei de comunicaţii electronice (denumită în continuare „Autoritatea”) precum şi a Controlorului European pentru Protecţia Datelor, să adopte măsuri tehnice de punere în aplicare privind, inter alia, circumstanţele, formatul şi procedurile aplicabile cerinţelor de informare şi notificare la care se face referire în prezentul articol.

    Măsurile menite să modifice elementele neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 14a alineatul (2). În caz de urgenţă majoră, Comisia poate folosi procedura de urgenţă prevăzută la articolul 14a alineatul (3).”

    (4) La articolul 5, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

    „3. Statele membre se asigură că stocarea de informaţii, sau accesarea informaţiilor deja stocate, în echipamentul terminal al unui abonat sau utilizator este permisă doar cu condiţia ca abonatul sau utilizatorul în cauză să fi primit informaţii clare şi complete, în conformitate cu Directiva 95/46/CE, inter alia cu privire la scopul prelucrării de date şi să i se acorde dreptul de a refuza astfel de prelucrări de către controlorul de date. Aceasta nu interzice stocarea tehnică de date sau accesul la acestea cu unicul scop de a efectua sau de a facilita transmisia comunicaţiei printr-o reţea de comunicaţii electronice sau în cazul în care acest lucru este strict necesar în vederea furnizării unui serviciu al societăţii informaţionale cerut în mod explicit de către abonat sau utilizator.”

    (5) La articolul 13 se adaugă următorul alineat (6):

    „6. Fără a se aduce atingere niciunei măsuri corective administrative pentru care ar putea fi adoptate dispoziţii, inter alia în temeiul articolului 15a(2), statele membre asigură că orice persoană fizică sau juridică având interese legitime de combatere a încălcării dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentului articol, inclusiv un furnizor de servicii de comunicaţii electronice care îşi protejează interesele sale legitime de afaceri sau interesele consumatorilor săi, poate iniţia proceduri legale împotriva unor astfel de încălcări în faţa instanţelor judecătoreşti.”

    (6) Se inserează următorul articol 14a:

    „Articolul 14a

    Comitetul

    1. Comisia este sprijinită de Comitetul pentru comunicaţii instituit în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru).

    2. În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.”

    3. În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1), (2), (4) şi (6), şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.”

    (7) Se inserează următorul articol 15a:

    „Articolul 15a

    Punerea în aplicare

    1. Statele membre stabilesc normele privind penalizările aplicabile încălcărilor dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestor norme. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionale şi disuasive. Statele membre comunică dispoziţiile Comisiei până cel târziu la <data limită de aplicare a actului de modificare> şi informează Comisia fără întârziere cu privire la orice modificări ulterioare care au efect asupra acestora.

    2. Fără a se aduce atingere niciunei căi de atac care ar putea fi disponibilă, statele membre asigură că autoritatea naţională de reglementare are puterea de a ordona încetarea încălcărilor menţionate la alineatul (1).

    3. Statele membre asigură că autorităţile naţionale de reglementare deţin toate drepturile de investigaţie şi resursele necesare monitorizării şi aplicării dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive.

    4. Pentru a asigura o cooperare transfrontalieră eficientă privind aplicarea legilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive şi pentru a crea condiţii armonizate pentru furnizarea de servicii care presupun fluxuri transfrontaliere de date, Comisia poate adopta măsuri tehnice de punere în aplicare, după consultarea Autorităţii şi a autorităţilor de reglementare relevante.

    Măsurile de modificare a elementelor neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 14a alineatul (2). În caz de urgenţă majoră, Comisia poate folosi procedura de urgenţă prevăzută la articolul 14a alineatul (3).”

    Articolul 3 Modificarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004

    În anexa la Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecţie a consumatorului”)[26], se adaugă următorul paragraf:

    „17. În ceea ce priveşte protecţia consumatorilor, Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice: Articolul 13 (JO L 201, 31.7.2002, p.37).”

    Articolul 4 Transpunere

    (1) Statele membre adoptă şi publică până cel târziu la […] actele cu putere de lege, regulamentele şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei conţinutul acestor dispoziţii, precum şi un tabel de corespondenţă între dispoziţiile respective şi prezenta directivă.

    Statele membre aplică dispoziţiile începând cu […].

    Atunci când statele membre adoptă actele menţionate, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

    (2) Comisiei îi este comunicat de către statele membre conţinutul principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

    Articolul 5 Intrarea în vigoare

    Prezenta directivă intră în vigoare în a […] zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

    Articolul 6 Destinatari

    Prezenta directivă se adresează statelor membre.

    Adoptată la Bruxelles,

    Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

    Preşedintele Preşedintele

    ANEXA I

    DESCRIEREA FACILITĂŢILOR SUPLIMENTARE ŞI A SERVICIILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 10 (CONTROLUL CHELTUIELILOR) ŞI ARTICOLUL 29 (SERVICII SUPLIMENTARE)

    Partea A

    Servicii şi facilităţi suplimentare prevăzute la articolul 10

    (a) Facturarea detaliată

    Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare, sub rezerva cerinţelor legislaţiei privind protecţia datelor personale şi a vieţii private, pot stabili nivelul de bază al facturilor detaliate pe care operatorii desemnaţi (în conformitate cu articolul 8) le furnizează consumatorilor gratuit pentru a le permite:

    (i) să verifice şi să controleze cheltuielile inerente utilizării reţelelor de telefonie publică de la posturi fixe şi serviciile telefonice asociate accesibile publicului, şi

    (ii) să monitorizeze corect utilizarea şi cheltuielile lor aferente şi să exercite un nivel de control rezonabil asupra facturării lor.

    Dacă este cazul, se poate oferi abonaţilor o prezentare mai detaliată, la un tarif acceptabil sau în mod gratuit.

    Apelurile gratuite pentru abonatul apelant, inclusiv apelurile la liniile de asistenţă, nu figurează pe factura detaliată a abonatului apelant.

    (b) Restricţionarea selectivă a apelurilor de plecare, gratuit

    reprezintă un serviciu care permite abonatului, care face cerere în acest sens către furnizorul de servicii telefonice, să restricţioneze apelurile de plecare de un anumit tip sau către anumite categorii de numere gratuite.

    (c) Sistemele de plată în avans

    Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare pot solicita întreprinderilor desemnate să permită consumatorilor accesul la reţeaua de comunicaţii publice şi folosirea serviciilor telefonice accesibile publicului printr-un sistem de plată în avans.

    (d) Plata în rate a taxelor de conectare

    Statele membre asigură că autorităţile naţionale de reglementare pot solicita întreprinderilor desemnate să permită consumatorilor conectarea la reţeaua de telefonie publică printr-un sistem de plată în rate.

    (e) Neplata facturilor

    Statele membre autorizează luarea anumitor măsuri, care trebuie să fie proporţionale, nediscriminatorii şi publicate, pentru a acoperi neplata facturilor către întreprinderile desemnate în conformitate cu articolul 8. Măsurile garantează primirea de către abonat a unui preaviz conform legii care să îl avertizeze de orice întrerupere a serviciilor sau deconectare. Întreruperea serviciilor ţine în mod normal de competenţa serviciilor în cauză. În mod excepţional, în cazurile de fraudă, de întârziere a plăţii sau de neplată repetată, statele membre asigură că autorităţile naţionale de reglementare pot autoriza deconectarea de la reţea ca rezultat al neplăţii facturilor pentru serviciile furnizate prin reţea. Deconectarea pentru neplata facturilor ar trebui să aibă loc numai după ce abonatul a fost avertizat conform legii. Înainte de întreruperea completă a serviciului, statele membre pot permite furnizarea provizorie de servicii limitate, în cadrul cărora sunt autorizate doar apelurile care nu implică taxarea abonatului (de exemplu apelurile la numărul „112”).

    Partea B

    Lista facilităţilor prevăzute la articolul 29

    (a) Formarea numărului de telefon în ton sau DTMF (multifrecvenţă bitonală)

    Se referă la faptul că reţeaua de telefonie publică acceptă folosirea tonurilor DTMF definite în recomandarea ETSI ETR 207 pentru semnalizarea prin reţea de la un capăt la altul, atât în interiorul unui stat membru cât şi între statele membre.

    (b) Identificarea liniei de apel

    Se referă la faptul că numărul părţii apelante este prezentat părţii apelate înainte de stabilirea apelului.

    Această facilitate ar trebui furnizată în conformitate cu legislaţia aplicabilă privind protecţia datelor personale şi a confidenţialităţii, în special Directiva 2002/58/CE.

    În măsura posibilităţilor tehnice, operatorii furnizează date şi semnale pentru a facilita oferta de identificare a liniei apelante şi de formare a numărului de telefon în ton peste graniţele statelor membre.

    Partea C

    Aplicarea dispoziţiilor privind transferabilitatea numărului prevăzute la articolul 30

    Cerinţa ca toţi abonaţii cu numere din planul de numerotare naţional care solicită acest lucru să îşi poată păstra numărul (numerele) indiferent de întreprinderea care furnizează serviciul se aplică:

    (a) în cazul numerelor geografice, la un post anume precum şi

    (b) în cazul numerelor ne-geografice, oricare ar fi locaţia.

    Prezentul alineat nu se aplică pentru transferabilitatea numerelor între reţele care furnizează servicii la posturi fixe şi reţelele mobile.

    ANEXA II

    INFORMAŢIILE CARE TREBUIE PUBLICATE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 21 (TRANSPARENŢA ŞI PUBLICAREA INFORMAŢIILOR)

    Autoritatea naţională de reglementare are responsabilitatea de a asigura publicarea informaţiilor prevăzute în această anexă, în conformitate cu articolul 21. Aceasta trebuie să stabilească care informaţii trebuie publicate de întreprinderile furnizoare de reţele de telefonie publică şi servicii de telefonie accesibile publicului şi care informaţii trebuie publicate de însăşi autoritatea naţională de reglementare, astfel încât consumatorii să poată face o alegere în deplină cunoştinţă de cauză. Atunci când informaţiile sunt publicate de întreprinderile furnizoare de reţele de comunicaţii publice şi/sau de servicii de telefonie accesibile publicului, autoritatea naţională de reglementare poate specifica modul în care trebuie publicate informaţiile pentru a asigura informarea pe deplin a consumatorilor.

    1. Numele şi adresa (adresele) întreprinderii (întreprinderilor)

    Se referă la numele şi adresa sediului întreprinderilor furnizoare de reţele de telefonie publică şi servicii de telefonie accesibile publicului.

    2. Descrierea serviciilor propuse

    2.1. Domeniul de aplicare a serviciilor propuse

    2.2. Tarifele standard cu indicarea elementelor ce intră în alcătuirea fiecărui element tarifar (de exemplu taxele pentru acces, toate tipurile de cheltuieli de apel, cheltuielile de întreţinere), inclusiv detalii privind reducerile standard aplicate, precum şi formulele speciale şi cu o anumită destinaţie.

    2.3. Politica de compensare/rambursare, inclusiv detalii ale formulelor de compensare şi de rambursare propuse.

    2.4. Tipurile de servicii de întreţinere oferite.

    2.5. Condiţiile contractuale standard, inclusiv perioadele contractuale minime, încetarea contractului, procedurile şi cheltuielile directe legate de transferabilitatea numerelor şi a altor identificatori, dacă sunt relevante.

    3. Mecanismele de soluţionare a litigiilor, inclusiv cele iniţiate de întreprindere.

    4. Informaţii referitoare la drepturile privind serviciile universale, inclusiv, dacă este cazul, facilităţile şi serviciile prevăzute la anexa I.

    ANEXA III

    INDICATORII PRIVIND CALITATEA SERVICIULUI

    INDICATORII, DEFINI ŢIILE ŞI METODELE PREVĂZUTE LA ARTICOLELE 11 ŞI 12 PRIVIND TIMPUL DE FURNIZARE ŞI CALITATEA SERVICIULUI

    Pentru întreprinderea desemnată să furnizeze acces la o reţea de comunicaţii publice

    PARAMETRU (Nota 1) | DEFINIŢIE | METODĂ DE MĂSURARE |

    Timpul de furnizare pentru conectarea iniţială | ETSI EG 201 769-1 | ETSI EG 201 769-1 |

    Rata defecţiunilor pe linie de acces | ETSI EG 201 769-1 | ETSI EG 201 769-1 |

    Timpul de reparare a defecţiunii | ETSI EG 201 769-1 | ETSI EG 201 769-1 |

    Pentru întreprinderile desemnate să furnizeze un serviciu de telefonie accesibil publicului

    Timpul necesar pentru stabilirea apelului (Nota 2) | ETSI EG 201 769-1 | ETSI EG 201 769-1 |

    Timpul de răspuns pentru serviciile prin operator | ETSI EG 201 769-1 | ETSI EG 201 769-1 |

    Timpul de răspuns pentru serviciile de informaţii telefonice | ETSI EG 201 769-1 | ETSI EG 201 769-1 |

    Proporţia de posturi telefonice publice cu plată (cu monede sau cu cartelă) în stare de funcţionare | ETSI EG 201 769-1 | ETSI EG 201 769-1 |

    Reclamaţii privind facturarea | ETSI EG 201 769-1 | ETSI EG 201 769-1 |

    Proporţia apelurilor greşite (Nota 2) | ETSI EG 201 769-1 | ETSI EG 201 769-1 |

    Numărul versiunii ESTI EG 201 769-1 este 1.1.1 (aprilie 2000).

    Nota 1:

    Parametrii trebuie să permită analizarea rezultatelor la nivel regional [adică cel puţin la nivelul 2 din Nomenclatorul unităţilor teritoriale de statistică (NUTS) stabilit de Eurostat].

    Nota 2:

    Statele membre pot decide să nu solicite actualizarea informaţiilor privind rezultatele acestor doi indicatori, dacă există dovezi că rezultatele din aceste două domenii sunt satisfăcătoare.

    [1] Directiva (CE) nr. 22/2002 a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciile universale şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii, JO L 108, 24.4.2002.

    [2] Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice, JO L 201, 31.7.2002.

    [3] COM(2007) 697.

    [4] COM(2007) 699.

    [5] SEC(2007) 1472.

    [6] COM(2007) 696.

    [7] COM (2006) 334 final.

    [8] A se vedea nota de subsol nr. 7.

    [9] JO L 186, 25.7.2003, p. 43.

    [10] JO L 178, 17.7.2000, p. 1.

    [11] S-a luat, de asemenea, în considerare continuitatea caracterului adecvat al dispoziţiilor din anexa VI privind interoperabilitatea echipamentului digital pentru consumator. Deoarece examinarea se află încă în curs de desfăşurare, existenţa procedurilor de comitologie abilitează cu toate acestea Comisia să modifice dispoziţiile într-un mod mai rapid (articolele 35 şi 37).

    [12] JO L 364, 9.12.2004, p. 1.

    [13] JO C , , p. .

    [14] JO C , , p. .

    [15] JO C , , p. .

    [16] JO C , , p. .

    [17] JO C , , p. .

    [18] JO L 108, 24.4.2002, p. 7.

    [19] JO L 108, 24.4.2002, p. 21.

    [20] JO L 108, 24.4.2002, p. 33.

    [21] JO L 108, 24.4.2002, p. 51.

    [22] JO L 201, 31.7.2002, p. 37.

    [23] JO C […], […], p. […].

    [24] JO L 91, 7.4.1999, p. 10. Directivă modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

    [25] JO L 364, 9.12.2004, p. 1.

    [26] JO L 364, 9.12.2004, p. 1.

    Top