52007PC0456

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 24.7.2007

COM(2007) 456 final

2005/0211 (COD)

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN în conformitate cu articolul 251 alineatul (2) paragraful al doilea din Tratatul CE privind

poziţia comună a Consiliului referitoare la adoptarea Directivei Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unui cadru pentru acţiunea comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva privind strategia pentru mediul marin)

2005/0211 (COD)

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN în conformitate cu articolul 251 alineatul (2) paragraful al doilea din Tratatul CE privind

poziţia comună a Consiliului referitoare la adoptarea Directivei Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unui cadru pentru acţiunea comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva privind strategia pentru mediul marin)

(Text cu relevanţă pentru SEE)

1. CONTEXT

Data transmiterii propunerii către Parlamentul European şi Consiliu (document COM(2005) 505 final – 2005/0211/COD): | 24.10.2005 |

Data avizului Comitetului Economic şi Social European: | 20.04.2006 |

Data avizului Comitetului Regiunilor: | 26.04.2006 |

Data avizului Parlamentului European, prima lectură: | 14.11.2006 |

Data adoptării poziţiei comune: | 23.07.2007 |

2. OBIECTIVUL PROPUNERII COMISIEI

Mediul marin al Europei se confruntă cu ameninţări grave, din ce în ce mai numeroase. Diversitatea biologică marină a Europei se diminuează şi continuă să se deterioreze iar habitatele marine sunt distruse, degradate şi perturbate. Alte dificultăţi le reprezintă barierele existente în calea sporirii gradului de protecţie a mediului marin european, precum şi lacunele semnificative de informare şi cunoaştere.

Deteriorarea actuală a mediului marin şi eroziunea paralelă a capitalului ecologic al acestuia pun în pericol crearea prosperităţii şi a oportunităţilor de angajare legate de mediul oceanelor şi mărilor Europei. În cazul în care problemele nu sunt soluţionate, această tendinţă va compromite capacitatea industriilor maritime ale UE de a aduce o contribuţie substanţială la punerea în aplicare a agendei de la Lisabona.

Prin urmare, obiectivul directivei-cadru propuse privind strategia pentru mediul marin este restabilirea echilibrului ecologic al oceanelor şi mărilor europene prin realizarea şi menţinerea unei „bune stări ecologice” a acestora. Având în vedere diversele condiţii şi problemele privind mediul marin din cadrul UE, propunerea stabileşte regiunile maritime europene pe baza unor criterii geografice şi de mediu.

Nu va fi instaurată nici o măsură de gestionare specifică la nivelul UE. Directiva va oferi un cadru politic integrat luând în calcul toate presiunile şi impacturile şi stabilind acţiuni clare şi funcţionale pentru a proteja mai eficient mediul marin. Directiva va trebui să fie funcţională şi să fie pusă în aplicare la nivelul regiunilor maritime.

Strategiile se vor baza într-o primă etapă pe evaluarea stării mediului pentru o elaborare bine documentată a politicilor susţinute de cele mai bune cunoştinţe ştiinţifice disponibile. Într-o a doua etapă, fiecare stat membru, în strânsă cooperare cu celelalte state membre şi cu ţările terţe relevante din cadrul unei regiuni maritime, va dezvolta şi va pune în aplicare strategii proprii pentru mediul marin în vederea realizării unei „bune stări ecologice”. În cadrul dezvoltării strategiilor marine, statele membre vor fi încurajate să lucreze în cadrul convenţiilor maritime regionale existente - OSPAR pentru Atlanticului de Nord-Est, HELCOM pentru Marea Baltică, Convenţia de la Barcelona pentru Marea Mediterană şi Convenţia de la Bucureşti pentru Marea Neagră.

Directiva propusă privind strategia pentru mediul marin este inclusă în cel de-al şaselea program de acţiune privind mediul adoptat în 2002. Directiva trebuie, de asemenea, privită în contextul extins al dezvoltării unei noi politici maritime a Uniunii Europene anunţată în Cartea verde intitulată Către o viitoare politică maritimă pentru Uniune: O viziune europeană asupra mărilor şi oceanelor , adoptată de către Comisie la 7 iunie 2006[1]. Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin propusă va constitui pilonul ecologic al viitoarei politici maritime a Uniunii Europene.

3. OBSERVAţII CU PRIVIRE LA POZIţIA COMUNă

3.1 Observaţii Generale

Comisia a acceptat în totalitate, parţial sau în principiu, 52 dintre cele 87 de modificări votate de către Parlamentul European la prima lectură. 37 dintre aceste 52 de modificări sunt integrate în poziţia comună.

Comisia a acceptat modificările care au condus la recunoaşterea importanţei abordării ecosistemice pentru gestionarea mediului marin european, a cooperării dintre statele membre şi ţările care nu fac parte din Uniunea Europeană pentru dezvoltarea şi punerea în aplicare la nivel regional a strategiilor pentru mediul marin şi a necesităţii de dezvoltare a integrării aspectelor legate de mediu. Comisia a acceptat, de asemenea, modificările care au condus la clarificarea textului, în special în ceea ce priveşte definiţiile; legăturile cu directivele relevante (cum ar fi directiva-cadru privind apa, directiva „Păsările”, directiva „Habitatele”); acoperirea geografică (extinderea domeniului directivei asupra Mării Negre), referinţele la acordurile internaţionale relevante; şi includerea anumitor descriptori ai „bunei stări ecologice”.

Comisia a respins modificările care ar putea anticipa calendarul de punere în aplicare astfel încât aceasta nu ar mai fi realistă. Comisia a respins, de asemenea, modificările care introduc desemnarea obligatorie în directivă a zonelor marine protejate. Aceste zone trebuie privite ca mijloace de realizare a „bunei stări ecologice” şi nu ca pe un scop în sine, şi ar trebui, prin urmare, să fie opţionale. În ceea ce priveşte chestiunea principală a introducerii de descriptori ai „bunei stări ecologice”, Comisia ar putea accepta unele dintre sugestiile Parlamentului dar manifestă mai degrabă o preferinţă clară pentru descriptorii bazaţi pe elemente de calitate a mediului decât pentru cei bazaţi pe presiuni specifice. O abordare bazată exclusiv pe presiune ar duce în mod inevitabil la neglijarea eventualelor riscuri şi ameninţări şi nu ar permite Uniunii Europene să se detaşeze de o abordare fragmentată a gestionării mediului marin. În concluzie, Comisia a respins modificările care solicitau sprijin financiar ad-hoc pentru punerea în aplicare a propunerii de directivă privind mediul marin sau acordarea unui statut special anumitor regiuni.

3.2 Observaţii detaliate

3.2.1 Modificări propuse de Parlament acceptate de Comisie şi incluse în totalitate sau parţial în poziţia comună

Următoarele modificări au fost introduse corespunzător în poziţia comună: numerele 1, 3, 6, 7, 8, 12, 15, 16, 18, 22, 23 (considerente), 25 , 26 , 27 , 28, 29, 31, 33, 36, 37, 39, 41 , 42 , 43, 47 , 48 , 49 , 50 , 51 , 53 , 56 , 60 , 63 , 70 , 75, 77 şi 84 (articole).

Modificarea nr. 1 privind extinderea acoperirii geografice a directivei în special asupra Mării Negre a fost acceptată de către Consiliu separat de referinţa privind Oceanul Arctic. Modificarea nr. 3 care evidenţiază cererile cu privire la oceane şi mări, modificarea nr. 6 care subliniază importanţa ecosistemelor şi modificarea nr. 7 care se referă la obiectivele biologice şi de mediu, au fost menţinute parţial.

Modificarea nr. 8 a fost introdusă parţial. Referinţa cu privire la integrare a fost reformulată astfel încât să fie acceptată în totalitate de către Comisie.

Modificarea nr. 12 privind importanţa cooperării cu ţări terţe a fost menţinută în mare parte (considerentul 18), cu excepţia ideii privind lansarea de parteneriate.

Modificarea nr. 15 privind rentabilitatea şi necesităţile în materie de cercetare şi monitorizare, a fost integrată.

Modificarea nr. 16, care adaugă o referinţă la funcţiile ecologice a fost, de asemenea, în mare parte integrată.

Modificarea nr. 18 privind importanţa cercetării marine în cel de-al şaptelea program-cadru de cercetare a fost menţinut în mare parte.

Modificarea nr. 22, care subliniază necesitatea integrării prezentei directive în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului, a fost menţinută.

Modificarea nr. 23, care introduce referinţe la abordarea ecosistemică şi la principiul precauţiei, a fost integrată în considerentele (5), (7) şi (40).

Modificarea nr. 25, care introduce referinţe utile pentru calitatea apelor în ţările candidate şi în statele asociate, este reglementată indirect în articolul 6 care se adresează cooperării între statele membre şi ţările terţe.

Modificarea nr. 84 care, într-un considerent nou, face referire la zonele marine protejate, a fost integrată în totalitate.

Modificarea nr. 26 privind obligaţiile, angajamentele şi iniţiativele existente la nivel internaţional este introdusă parţial în definiţia „apelor marine” (articolul 3) în poziţia comună prin referinţa la Convenţia ONU privind dreptul mării.

Modificarea nr. 27 este introdusă prin articolul 3 care cuprinde definiţiile. Ca şi în modificarea Parlamentului European, definiţiile se referă la „apele marine”, „starea ecologică”, „buna stare ecologică”, „poluare”. Cu toate acestea, definiţiile diferă uneori în esenţă. În special, definiţia „apelor marine”, care figurează în poziţia comună este limitată la apele situate la linia de bază începând de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale, limitând acoperirea apelor situate la linia de bază cărora li se aplică directiva-cadru privind apa la acoperirea elementelor relevante pentru protecţia mediului marin care se află în afara domeniului de aplicare a respectivei directive. Dimpotrivă, definiţia din modificarea nr. 27 cuprinde apele supuse mareelor, fapt care creează o acoperire extinsă a apelor reglementate de directiva-cadru privind apa. De asemenea, definiţia „bunei stări ecologice” cuprinsă în poziţia comună nu este la fel de detaliată ca în modificarea nr. 27. În concluzie, modificarea nr. 27 cuprinde o definiţie a „zonelor marine protejate” care nu figurează în poziţia comună; şi, în sens invers, poziţia comună introduce definiţii care nu figurează în modificarea nr. 27 („obiectiv ecologic”, „zonă specifică”, „cooperare regională” şi „cooperare regională în domeniul maritim”).

Modificarea nr. 28 a fost menţinută prin adăugarea Mării Negre pe lista regiunilor maritime (articolul 4).

Modificarea nr. 29, care introduce o referinţă la necesitatea asigurării coerenţei cu acordurile internaţionale relevante, este introdusă indirect şi parţial în poziţia comună (de exemplu referinţa la coerenţa cu Convenţia ONU privind dreptul mării în articolul 3).

Modificarea nr. 31 este inclusă în poziţia comună dacă prin strategiile pentru mediul marin coordonate la nivel regional se înţelege o compilaţie de strategii naţionale şi nu o singură strategie regională pentru mediul marin. Într-adevăr, accentuarea puternică a importanţei cooperării regionale în poziţia comună (articolul 6) ar trebui să contribuie la pregătirea unor strategii bine coordonate la nivel regional şi subregional. Modificările nr. 33, 37 şi 47 , care sugerează, de asemenea, elaborarea de strategii marine la nivel regional, sunt introduse, de asemenea (articolul 6) cu condiţia ca prin strategiile pentru mediul marin coordonate la nivel regional să se înţeleagă şi de această dată, o compilaţie de strategii naţionale care nu implică responsabilitatea colectivă.

Modificarea nr. 36 este introdusă [articolul 5 alineatul (3)] în măsura în care recunoaşte un mecanism rapid de punere în aplicare. Legătura cu sprijinul comunitar introdusă se păstrează parţial – în măsura în care este acceptabilă pentru Comisie – în articolul 5 prin care se solicită sprijinul activ al Comisiei.

Modificarea nr. 39 privind zonele maritime protejate se introduce în articolul 13.4 din poziţia comună, cu excepţia obligaţiei de a stabili astfel de zone introdusă de către Parlament, care nu a fost acceptată de către Comisie.

Modificarea nr. 41 privind cooperarea regională este cuprinsă în articolul 6 din poziţia comună. Acest lucru este valabil şi în cazul modificărilor nr. 42 şi 43 – cu excepţia referinţei la cooperarea cu ţările terţe ale căror nave operează în regiunile maritime ale UE.

Modificarea nr. 48 propune introducerea în articolul 8 a unei referinţe la funcţiunile ecosistemului. Aceasta este prevăzută în poziţia comună deşi o astfel de referinţă figurează în articolul 3 alineatul (4) (definiţia „stării ecologice”).

Modificarea nr. 49 privind în special necesitatea luării în considerare a evaluărilor pertinente existente în cadrul elaborării evaluării iniţiale prevăzute la articolul 8, este inclusă în poziţia comună prin introducerea unei referinţe la „alte evaluări pertinente, precum cele efectuate în comun în cadrul convenţiilor maritime regionale” în articolul 8 alineatul (2).

Modificarea nr. 51 , care stabileşte cerinţele specifice privind coordonarea şi coerenţa evaluărilor, este introdusă indirect în modificarea menţionată anterior la articolul 8.2, precum şi referinţele mai directe privind cooperarea regională în poziţia comună.

Modificarea nr. 53 este preluată parţial în poziţia comună. Deşi modificările aduse modului de formulare introduse de către Parlament nu au fost incluse, ambele instituţii au convenit asupra necesităţii de a include o referinţă la o nouă anexă (anexa I) privind descriptorii calitativi generali. Trebuie subliniat că, totuşi, există divergenţe majore între Consiliu şi Parlamentul European cu privire la conţinutul acestor anexe.

Modificarea nr. 56, care se referă în principal la includerea referinţelor la directivele „Păsările” şi „Habitatele” (79/409/CE şi 92/43/CE) în articolul 11 (Programe de monitorizare), este acoperită parţial deoarece poziţia comună introduce referinţe la ambele directive în articolul 13 (Programe de măsuri). Referinţa suplimentară la Monitorizare Globală pentru Mediu şi Securitate (GMES) în modificarea nr. 56 , nu a fost menţinută. În timp ce referinţele la directive specifice privind apele (91/271/CEE, 2006/7/CE) făcute în modificările nr. 50 şi 63 nu au fost menţinute în mod formal, poziţia comună cuprinde referinţe la „alte evaluări relevante” în articolul 8 alineatul (2) şi la „măsuri relevante cerute în temeiul legislaţiei comunitare” în articolul 13.2, care acoperă implicit aceste aspecte.

Modificarea nr. 60 este acoperită indirect, deşi parţial. Într-adevăr, în poziţia comună (articolul 1) apare o referinţă la abordarea bazată pe ecosistem. O referinţă la principiul precauţiei figurează în considerente. Acţiunea preventivă, principiul poluatorul plăteşte sau impacturile transfrontaliere nu sunt incluse explicit.

Modificarea nr. 70 , care solicită Comisiei elaborarea, în termen de patru ani de la punerea în aplicare, a unui raport cu privire la eventualele conflicte, a fost menţinută numai parţial şi indirect în poziţia comună ( articolul 20 ) care cuprinde la litera (g) „un rezumat al contribuţiilor aduse de alte politici comunitare relevante la realizarea obiectivului prezentei directive”.

Modificările nr. 75 şi 77 , care aliniază textul cu Decizia 2006/512/CE privind comitologia, au fost menţinute (articolele 22 şi 23).

3.2.2 Modificări propuse de Parlament acceptate de Comisie dar care nu sunt incluse în poziţia comună.

În ceea ce priveşte considerentele , modificarea nr. 2 prin care UE este considerată o peninsulă nu a fost menţinută. Modificarea nr. 9 privind cooperarea regională nu a fost menţinută.

Modificarea nr. 46, care califică autorităţile competente (drept „naţionale”), nu a fost inclusă.

Modificările nr. 52 şi 58 privind condiţiile de disponibilitate a datelor şi de acces la acestea nu au fost menţinute în poziţia comună, deşi articolul 8 alineatul (2) se referă la alte evaluări relevante realizate în contextul convenţiilor maritime regionale. Cu toate acestea, referinţa la obligaţia de transmitere a rezultatelor evaluărilor şi a programelor de monitorizare către Agenţia Europeană de Mediu nu a fost menţinută. În concluzie, articolul 19 alineatul (3) din poziţia comună se adresează rezervei Comisiei cu privire la absenţa referinţei la directiva INSPIRE în modificările Parlamentului.

Modificarea nr. 55 nu a fost menţinută. Poziţia comună nu cuprinde nici referinţa la necesitatea de a lua în considerare elementele transfrontaliere semnificative în cadrul stabilirii obiectivelor de mediu, care a fost acceptată de către Comisie, nici restul modificărilor privind calendarul de punere în aplicare, care nu a fost sprijinit de către Comisie.

Modificarea nr. 57 privind introducerea necesităţii de cooperare între statele membre pentru asigurarea unor metode coerente de monitorizare, nu a fost menţinută în poziţia comună.

Modificarea nr. 66 nu a fost menţinută în esenţă, deşi ambele instituţii au convenit asupra redenumirii articolului 14 „Excepţii”. Poziţia comună nu cuprinde referinţa la schimbările climatice care ar fi putut fi sprijinită de către Comisie. În plus, elementele cuprinse în modificările Parlamentului, care nu au fost acceptate de către Comisie datorită orientării lor geografice, nu au fost menţinute. Cu toate acestea, introducerea de către Parlament a obligaţiei Comisiei de a răspunde statelor membre dacă puterea de adoptare a măsurilor rămâne la nivel comunitar, este în mare parte menţinută în poziţia comună, dar într-un articol diferit (articolul 15).

Modificările nr. 67 şi 68 privind stabilirea proceselor de consultare a părţilor interesate nu a fost menţinută.

Modificarea nr. 73 privind clarificarea obiectivelor de revizuire a directivei nu a fost inclusă în poziţia comună.

Modificările nr. 80, 81, 82, 91 şi 92 privind descriptorii bunei stări ecologice constituie o listă mult mai completă a descriptorilor decât lista echivalentă stabilită în poziţia comună (21 de elemente faţă de 11). Principala diferenţă o constituie includerea de către Parlament a unui număr de 9 descriptori care necesită descrierea bunei stări ecologice în termeni de presiuni exercitate de activităţi umane specifice [precum industria maritimă (elemente 1, n), transportul maritim (elemente m şi o), alte activităţi umane (elemente p până la t)]. Poziţia comună reflectă, deşi într-un mod mai general, o serie de alţi descriptori bazaţi pe „stare” sau pe „impact”.

3.2.3 Modificări propuse de Parlament şi respinse de Comisie, dar care sunt incluse în poziţia comună

Modificarea nr. 38 privind acordarea unui statut pilot Mării Baltice nu a fost menţinută în mod explicit dar în poziţia comună [articolul 5 alineatul (3)] a fost recunoscută posibilitatea desemnării de „proiecte pilot” ca parte a punerii în aplicare a directivei.

Modificările nr. 62 şi 64 privind introducerea unei obligaţii de desemnare a zonelor maritime protejate nu au fost incluse în totalitate în poziţia comună. Cu toate acestea, au fost reflectate parţial prin adăugarea a două paragrafe privind includerea zonelor maritime protejate în programele de măsuri care vor fi derulate [articolul 13 alineatul (4)] Trebuie subliniat că formularea poziţiei comune nu introduce o obligaţie de stabilire a zonelor maritime protejate.

3.2.4 Modificări propuse de Parlament şi respinse de Comisie, dar care nu sunt incluse în poziţia comună

În cadrul considerentelor, modificarea nr. 4 privind singularizarea Mării Baltice a fost respinsă. Modificarea nr. 5 privind obiectivele cantitative şi calitative nu a fost menţinută. Modificarea nr. 10 privind necesitatea coordonării între statele membre şi ţările terţe cu privire la statele de pavilion care exploatează nave de pescuit în regiunile maritime ale UE a fost respinsă. Modificarea nr. 11 privind raţionalitatea reţelei Natura 2000 a fost, de asemenea, respinsă. Modificările nr. 13 şi 17 privind acordarea unei priorităţi de cercetare anumitor zone nu au fost menţinute.

Modificările nr. 14 şi 88 privind necesitatea stabilirii unor structuri ad-hoc la nivelul statelor membre pentru organizarea cooperării trans-sectoriale au fost respinse.

Modificările nr. 19 şi 74 privind sprijinul financiar comunitar pentru punerea în aplicare au fost, de asemenea, respinse.

Modificările nr. 20, 34, 35, 69, 79 şi 85 privind anticiparea tuturor termenelor limită nu au fost menţinute.

Modificarea nr. 21, care contrazice dispoziţiile tratatului în ceea ce priveşte gestionarea pescuitului, nu au fost menţinută.

Modificarea nr. 30, care adaugă Croaţia pe lista statelor membre din zona Mării Adriatice (articolul 4), nu a fost menţinută. De fapt, Consiliul a optat pentru eliminarea totală a oricărei referinţe la statele membre în articolul respectiv.

Modificarea nr. 32 privind consolidarea obligaţiei de realizare a „bunei stări ecologice” a fost respinsă. Poziţia comună a temperat textul iniţial al Comisiei cu privire la acest aspect important.

Modificarea nr. 40 privind modificarea titlului articolului 6 nu a fost menţinută.

Modificarea nr. 44 privind introducerea unui cadru de reglementare specific axat pe proiecte de infrastructură în mediul marin, a fost respinsă.

Modificarea nr. 45 privind politica agricolă comună nu a fost menţinută.

Modificarea nr. 54 privind eliminarea referinţelor la comitologie pentru dezvoltarea ulterioară a descriptorilor „bunei stări ecologice” nu a fost menţinută.

Modificările nr. 59 şi 61 , inclusiv referinţa la adoptarea de măsuri şi programe privind posibilitatea de urmărire şi detectare a poluării marine, au fost respinse.

Modificarea nr. 65 prin care se solicită Comisiei definirea criteriilor de bună gestionare a oceanelor nu a fost menţinută.

Modificarea nr. 71, care introduce obligaţia de protejare a Oceanului Arctic, a fost respinsă.

Modificarea nr. 72, care se referă la zonele maritime protejate şi necesită realizarea unui raport privind evoluţia procesului de stabilire a acestora, nu a fost menţinută.

Modificarea nr. 76 privind necesitatea aplicării noii proceduri de reglementare cu control în materie de comitologie pentru adoptarea normelor metodologice a fost respinsă

Modificarea nr. 78 , care ar fi introdus obligaţii pentru statele membre în apele aflate în afara jurisdicţiei sau suveranităţii Uniunii Europene, nu a fost reţinută.

Modificarea nr. 90 , care ar fi antrenat eliminarea radionuclizilor din lista substanţelor care trebuie evaluate, nu a fost menţinută.

3.2.5 Modificări suplimentare aduse propunerii de către Consiliu

Poziţia comună conţine un număr de modificări semnificative în comparaţie cu propunerea iniţială a Comisiei. Aceste modificări subminează în mod regretabil propunerea.

Cele mai importante modificări se referă la:

- Nivelul scăzut de ambiţie al directivei rezultat din modificarea articolului 1. În timp ce propunerea iniţială a Comisiei stipula necesitatea dezvoltării de strategii marine „destinate realizării bunei stări ecologice”, poziţia comună a atenuat această obligaţie, optând pentru expresia „în vederea realizării bunei stări ecologice”.

- Cu toate acestea, şi în mod pozitiv, statelor membre li se va cere în continuare să demonstreze o tendinţă generală pozitivă spre realizarea bunei stări ecologice până în 2021. Pe baza poziţiei comune, elaborarea de strategii marine până în 2021 nu va fi suficientă în cazul în care aceste strategii nu vor duce la sporirea protecţiei mediului marin.De asemenea, obiectivul final al directivei rămâne realizarea pe deplin a bunei stări ecologice având în vedere că alte referinţe cu privire la acest concept din directivă nu au fost modificate (de exemplu cele de la articolul 13).

- Introducerea unei noi dispoziţii de exonerare a statelor membre de la adoptarea anumitor măsuri de punere în aplicare, dacă nu există riscuri semnificative pentru mediul marin sau dacă costurile ar fi disproporţionate. Introducerea acestei noi dispoziţii se adaugă la garanţiile privind costurile de punere în aplicare deja existente în proiectul de propunere [în special în articolul 13 alineatul (3)]. Necesitatea demonstrării absenţei unor riscuri semnificative privind apariţia unor costuri disproporţionate nu este suficient de explicită în poziţia comună.

Alte modificări importante se referă la:

- Articularea geografică între strategia pentru mediul marin şi directiva-cadru privind apa. Definiţia apelor marine din articolul 3 a fost modificată pentru a se preciza că definiţia apelor maritime trebuie extinsă asupra apelor maritime reglementate de directiva-cadru privind apa, în măsura în care elementele importante ale ecosistemului marin nu sunt reglementate de respectiva directivă-cadru. Este necesară o extindere a domeniului de aplicare a directivei privind mediul marin asupra apelor maritime reglementate de directiva-cadru privind apa pentru a asigura punerea în aplicare coerentă a ambelor directive în măsura în care ecosistemele marine nu respectă graniţele administrative artificiale. O interacţiune geografică mai cuprinzătoare între cele două directive, reglementând, de asemenea, apele de coastă şi chiar pe cele de tranzit (cum ar fi corpurile de apă de suprafaţă aflate în vecinătatea gurilor de vărsare ale râurilor care sunt parţial sărate ca rezultat al proximităţii lor de apele de coastă).

- Controlul punerii în aplicare realizat de către Comisie (articolele 12 şi 16): Poziţia comună atenuează controlul punerii în aplicare realizat de către Comisie, limitat acum la avizul bazat pe notificările statelor membre.

- Dispoziţii noi privind un mecanism rapid de punere în aplicare a proiectelor pilot [articolul 5 alineatul (3)]. Poziţia comună introduce o dispoziţie nouă privind posibilitatea de accelerare a punerii în aplicare în regiunile desemnate proiecte pilot de către statele membre în cauză.

- Eliminarea referinţelor la statele membre în articolul 4: Poziţia comună menţionează pur şi simplu regiunile maritime şi subregiunile propuse, fără a preciza statele membre care delimitează aceste regiuni sau subregiuni.

4. CONCLUZIE

Comisia consideră că poziţia comună, adoptată de către toate statele membre (cu excepţia Italiei care se abţine), reprezintă un important pas în direcţia adoptării directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin.

Cu toate acestea, Comisia constată că poziţia comună nu este pe atât de ambiţioasă pe cât era propunerea iniţială a Comisiei, în special în ceea ce priveşte exigenţele generale, caracterul obligatoriu al obiectivului realizării bunei stări ecologice şi costurile de punere în aplicare. În ceea ce priveşte acest aspect final, Comisia doreşte să reamintească faptul că o bună politică depinde de disponibilitatea unor informaţii de înaltă calitate şi că programele actuale de evaluare şi monitorizare existente la nivelul Uniunii Europene nu sunt nici integrate, nici complete.

În mod mai pozitiv, Comisia îşi exprimă mulţumirea cu privire la faptul că poziţia comună recunoaşte fără rezerve necesitatea acută a unei abordări europene integrate pentru o protejare mai eficientă a mărilor şi oceanelor noastre. Referinţele la importanţa cooperării şi coordonării dintre statele membre şi ţările care nu fac parte din Uniunea Europeană pentru dezvoltarea şi punerea în aplicare la nivel regional a strategiilor pentru mediul marin sunt, de asemenea, pozitive. În concluzie, adăugarea elementelor pentru definirea „bunei stări ecologice” este, de asemenea, utilă, deşi Comisia ar prefera definiţii bazate mai degrabă pe elementele de calitate a mediului, decât cele bazate pe presiuni specifice.

[1] COM(2006) 275 final.