52007PC0372

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 4.7.2007

COM(2007) 372 final

2007/0138 (CNS)

Propunere de

REGULAMENT AL CONSILIULUI

privind organizarea comună a pieţei vitivinicole şi de modificare a anumitor regulamente

(prezentată de Comisie) {SEC(2007) 893}{SEC(2007) 894}

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Contextul propunerii

Uniunea Europeană (UE) este cel mai mare producător, consumator, exportator şi importator mondial de vin. În 2006, producţia de vin din ţările UE-27 a reprezentat 5% din valoarea totală a producţiei agricole a UE. În ceea ce priveşte calitatea, acesta se bucură de un renume internaţional. Sectorul vitivinicol al UE reprezintă o activitate economică vitală, în special în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă şi veniturile din export.

Cu toate acestea, consumul de vin din UE a scăzut în mod considerabil şi constant în ultimele decenii şi, în ciuda unei reveniri recente, volumul de vin exportat din Comunitate începând cu anul 1996 a crescut într-un ritm mult mai lent decât cel al importurilor. Deteriorarea echilibrului între cerere şi ofertă în sectorul vitivinicol, împreună cu provocările inerente din ce în ce mai mari ale unei pieţe vitivinicole europene şi internaţionale au o influenţă considerabilă asupra preţurilor şi veniturilor producătorilor. În ciuda acestui fapt, mulţi dintre producătorii de vin sunt competitivi, iar alţii pot deveni.

După cum a precizat în comunicarea din 22 iunie 2006, „Către un sector vitivinicol european durabil”[1], Comisia Europeană consideră că este necesară o reformă fundamentală a organizării comune a pieţei (OCP) vitivinicole, pentru a înlocui instrumentele politice nerentabile printr-un cadru juridic mai durabil şi mai coerent. Obiectivul este de a asigura un mai bun raport calitate-preţ utilizând bugetul actual alocat (aproximativ 1,3 miliarde euro), care reprezintă în jur de 3% din bugetul total pentru agricultură.

Actuala OCP este definită în Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999. Adoptarea propunerii va conduce la abrogarea legislaţiei existente. Regulamentul propus are, de asemenea, ca temei juridic Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolele 36 şi 37; odată adoptat, el va intra în vigoare la 1 august 2008, iar domeniul pe care îl reglementează este de competenţa exclusivă a Comunităţii. Cu toate acestea, o mare parte dintre măsurile care urmează să fie finanţate în temeiul prezentei propuneri vor permite statelor membre să facă faţă situaţiilor specifice din propriile regiuni vitivinicole în conformitate cu principiul subsidiarităţii.

Conform angajamentelor Comisiei în ceea ce priveşte ameliorarea legislaţiei, propunerea este însoţită de o analiză actualizată a aspectelor economice, sociale şi de mediu ale problemelor legate de OCP, precum şi a impactului, avantajelor şi dezavantajelor propunerii în privinţa acestor aspecte. Propunerea ţine cont, de asemenea, de rezultatele dezbaterilor organizate atât cu părţile interesate şi cu autorităţile naţionale, cât şi în cadrul instituţiilor comunitare.

Prezentul proiect de regulament este o iniţiativă a Comisiei care se înscrie în cadrul reformelor politicii agricole comune (PAC) întreprinse în 2003 pentru culturile arabile şi creşterea animalelor[2], în 2004 pentru uleiul de măsline, tutun şi bumbac[3], în 2006 pentru zahăr[4], precum şi în cadrul propunerii de reformă în sectorul fructelor şi legumelor din ianuarie 2007, acestea acoperind toate sectoarele agricole principale, cu excepţia celui vitivinicol. Propunerea ţine cont în egală măsură de politica comunitară privind dezvoltarea durabilă, convenită la Consiliul European de la Göteborg, de cea privind creşterea competitivităţii în cadrul Strategiei de la Lisabona revizuite şi de cea privind simplificarea şi ameliorarea legislaţiei în domeniul PAC.

2. Consultarea părţilor interesate şi studiul de impact

- Utilizarea expertizei externe

Pentru a pregăti terenul în vederea reformării organizării comune a pieţei în sectorul vitivinicol, Comisia a finanţat o evaluare ex-post a regimului actual, care a fost realizată de o echipă de experţi europeni. Raportul de evaluare a fost publicat în noiembrie 2004 şi este disponibil pe site-ul internet al Comisiei[5].

Pe lângă aceasta, în momentul elaborării previziunilor pe termen mediu pentru piaţa vitivinicolă, Comisia a prezentat ipotezele, metodologia şi rezultatele sale unui grup de experţi din Franţa, Spania, Italia şi Germania specializaţi în economia viticolă.

- Seminarul vitivinicol

Pentru a oferi părţilor interesate o ocazie de a-şi exprima opiniile şi ideile referitoare la situaţia actuală şi perspectivele din sectorul vitivinicol, la data de 16 februarie 2006 a fost organizat un seminar intitulat „Provocări şi perspective pentru vinurile europene”. La acest seminar au participat peste o sută de persoane, reprezentând o gamă largă de părţi interesate[6].

- Comunicarea Comisiei şi studiul de impact

În luna iunie 2006, Comisia a prezentat primele concluzii asupra acestei dezbateri, sub forma unei comunicări către Consiliu şi Parlamentul European, în care a examinat patru opţiuni posibile pentru reforma OCP. Comisia a invitat toate părţile interesate să participe la o dezbatere deschisă privind viitoarea OCP în sectorul vitivinicol şi a anunţat că pe baza acestor discuţii va propune o reformă a OCP.

Ţinând seama de situaţia sectorului şi de obiectivele politice de realizat, Comisia a analizat patru variante posibile pentru reforma OCP vitivinicole. Trei dintre acestea – menţinerea statu-quo-ului, reformarea OCP vitivinicole după modelul reformei PAC şi dereglementarea completă – nu oferă un răspuns satisfăcător la problemele, necesităţile şi particularităţile sectorului vitivinicol.

Comisia a efectuat studiul de impact prevăzut în programul său de lucru; raportul aferent este disponibil pe site-ul internet al Comisiei[7] .

- Instituţiile europene

Între iulie şi octombrie 2006 au avut loc discuţii intense la nivelul Consiliului, în special în cadrul a trei reuniuni ale Consiliului pentru agricultură şi pescuit.

În decembrie 2006, atât Comitetul Economic şi Social European cât şi Comitetul Regiunilor au adoptat rapoarte privind reforma sectorului vitivinicol.

În februarie 2007, Parlamentul European a adoptat un raport din proprie iniţiativă asupra respectivei comunicări.

- Consultarea părţilor interesate

Comisia a organizat o amplă serie de reuniuni cu părţile interesate, iar dezbateri au avut loc şi în cadrul grupului consultativ vitivinicol.

În plus, pentru a asigura un dialog direct şi concret cu sectorul vitivinicol european, comisarul pentru agricultură şi dezvoltare rurală a vizitat, începând cu februarie 2006, numeroase regiuni viticole din întreaga Uniune Europeană.

- Principalele preocupări exprimate

În cursul tuturor acestor dezbateri organizate de la adoptarea comunicării Comisiei, statele membre şi numeroase părţi interesate au avut ocazia de a-şi exprima preocupările. În ciuda anumitor divergenţe de opinie, următoarele preocupări sunt comune majorităţii participanţilor:

- necesitatea urgentă a unei reforme de mare amploare, în lumina analizei economice şi a diagnosticării problemelor de către Comisie, precum şi a obiectivelor reformei enunţate de aceasta;

- riscurile sociale şi economice ale unei defrişări prea rapide şi prea masive;

- necesitatea urgentă de a ameliora comercializarea şi promovarea vinului;

- riscul pentru calitate pe care l-ar putea avea ridicarea interdicţiei privind utilizarea mustului importat pentru vinificare şi cupajarea vinurilor din UE cu vinuri importate.

Ţările neproducătoare de vin au subliniat necesitatea unor măsuri mai rentabile şi mai orientate către consumator.

Aceste preocupări au fost luate în calcul în mod corespunzător de către Comisie la elaborarea prezentei propuneri.

3. Elemente juridice ale propunerii

- Obiectivele reformei

Obiectivele identificate pentru această reformă sunt:

- creşterea competitivităţii producătorilor de vin din UE; consolidarea reputaţiei vinului de calitate din UE ca fiind cel mai bun vin la nivel mondial; recâştigarea vechilor pieţe de desfacere şi câştigarea unora noi, în UE şi în lume;

- stabilirea unui regim vitivinicol care se bazează pe norme clare şi simple, norme eficiente care creează un echilibru între cerere şi ofertă;

- stabilirea unui regim vitivinicol care păstrează cele mai bune tradiţii ale producţiei vitivinicole europene, consolidează structura socială în numeroase regiuni rurale şi garantează respectarea mediului de întregul proces de producţie.

Noua politică vitivinicolă europeană ar trebui, de asemenea, să ia în considerare preocuparea tot mai accentuată a societăţii privind sănătatea şi protecţia consumatorului, necesitatea compatibilităţii cu regulile Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) şi a coerenţei cu PAC reformată, primul şi al doilea pilon, precum şi conformitatea cu perspectivele financiare.

În fine, trebuie subliniat faptul că această propunere a fost elaborată ţinând seama de propunerea Comisiei de regulament al Consiliului de stabilire a unei organizări comune a pieţelor agricole. Anumite dispoziţii orizontale au fost aduse la zi, simplificate şi clarificate, astfel încât OCP vitivinicolă să poată fi uşor inclusă în OCP unică la timpul potrivit.

- Rezumatul măsurilor propuse

Având în vedere problemele cu care se confruntă acest sector, potenţialul şi particularităţile sale şi ţinând cont de analiza detaliată din cadrul studiului de impact, Comisia consideră că este necesar să se menţină o OCP specifică pentru sectorul vitivinicol, care trebuie să facă, în mod indiscutabil, obiectul unei reforme aprofundate.

Provocarea constă în adaptarea structurii de producţie şi a cadrului de reglementare pentru crearea unei industrii vitivinicole europene durabile şi competitive, cu perspective pe termen lung, garantând, în acelaşi timp, utilizarea cât mai rentabilă a mijloacelor bugetare. Aceasta implică suprimarea, de la bun început, a tuturor măsurilor care s-au dovedit ineficiente, şi anume sprijinul pentru distilarea subproduselor, distilarea alcoolului alimentar şi distilarea vinurilor provenite din soiuri cu dublă clasificare, precum şi ajutorul pentru stocajul privat şi restituirile la export. Ajutorul pentru mustul destinat îmbogăţirii, care a fost introdus pentru a compensa costurile suplimentare faţă de îmbogăţirea prin adaosul de zahăr, va fi desfiinţat odată cu introducerea interzicerii utilizării zahărului pentru îmbogăţire. Măsura de distilare de criză va fi înlocuită cu două măsuri de gestionare a crizelor adăugate la lista de măsuri care pot fi finanţate din pachetul financiar naţional.

O caracteristică importantă a acestei ample reforme va consta în adaptarea noii OCP vitivinicole la normele OMC. În acest sens, măsurile de intervenţie actuale, care distorsionează comerţul („cutia galbenă”, „Amber Box” ) vor fi eliminate, iar acolo unde subzistă măsuri interne de sprijin, vor fi preferate măsurile care ţin de „cutia verde” ( „Green Box” ).

Abordarea propusă constă în două etape: prima etapă, din 2008 în 2013, presupune restaurarea echilibrului de piaţă, ajutându-i, în acelaşi timp, pe cei care nu sunt competitivi să părăsească acest sector cu demnitate. În tot acest interval se vor introduce măsuri în vederea îmbunătăţirii competitivităţii, inclusiv, în cea de-a doua etapă, eliminarea drepturilor de plantare începând cu 1 ianuarie 2014.

3.1. Măsuri de reglementare revizuite, simplificate şi mai suple

Mai puţine constrângeri pentru producători

Regimul de restricţii privind drepturile de plantare se va prelungi din 2010 până în 2013.

Ulterior, pentru creşterea competitivităţii, plantarea viţei de vie va fi permisă începând cu 1 ianuarie 2014. Obiectivul acestei măsuri este de a permite producătorilor de vin competitivi să îşi extindă producţia pentru a recâştiga vechile pieţe de desfacere şi a câştiga unele noi în UE şi în ţările terţe. Cu toate acestea, noile realităţi ale pieţei şi competenţele statelor membre privind accesul la statutul de denumire de origine sau de indicaţie geografică protejată, cum ar fi delimitarea zonei relevante, stabilirea producţiei maxime şi alte norme mai stricte referitoare la producţie, prelucrare şi etichetare, împreună cu dispariţia „plasei de siguranţă” reprezentată de distilarea sistematică vor limita de facto numărul de hectare şi vor permite evitarea producţiei excesive. Orice decizie legată de creşterea producţiei va reflecta pe deplin capacitatea producătorilor de a găsi debuşeuri economice pentru produsele lor.

Practici oenologice mai adaptabile odată cu :

- transferul de la Consiliu către Comisie al competenţei de a aproba noile practici oenologice sau de a le modifica pe cele existente, inclusiv preluarea acquis -ului, cu excepţia celui referitor la îmbogăţire şi acidifiere;

- evaluarea de către Comisie a practicilor oenologice adoptate de Organizaţia Internaţională pentru Vie şi Vin (OIV) şi încorporarea ulterioară a acestora într-un regulament al Comisiei;

- autorizarea utilizării în UE a practicilor oenologice deja aprobate la nivel internaţional pentru fabricarea vinului în vederea exportului către destinaţiile vizate;

- eliminarea cerinţei privind tăria alcoolică naturală minimă a vinului.

Norme de clasificare şi etichetare a vinului mai clare, mai coerente şi, prin urmare, mai orientate către piaţă :

Conceptul de vin european de calitate se bazează pe originea geografică (vin de calitate produs într-o regiune determinată). Uniunea Europeană vrea să confirme, să adapteze, să promoveze şi să consolideze acest concept la nivel mondial.

Politica în domeniul calităţii ar putea câştiga în claritate, simplitate şi transparenţă, devenind astfel mai eficientă, prin:

- stabilirea, pentru vinurile cu indicaţie geografică, a unui cadru bine definit şi conform cu politica orizontală de calitate [Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului]. Vinurile cu indicaţie geografică vor fi împărţite în vinuri cu indicaţie geografică protejată (IGP) şi vinuri cu denumire de origine protejată (DOP). Se va institui o procedură de înregistrare şi protejare a indicaţiilor geografice;

- menţinerea interdicţiei privind supratescuirea strugurilor, în vederea asigurării calităţii vinului, aplicarea acestei măsuri ţinând de principiul subsidiarităţii;

- extinderea rolului organizaţiilor interprofesionale pentru a le permite controlarea şi gestionarea calităţii vinurilor produse pe teritoriul din jurisdicţia acestora. Instrumentele de control vor fi de asemenea consolidate, în special pentru producţia vinului din soiuri („ vin de cépage” ).

Comisia propune simplificarea normelor de etichetare, stabilind un cadru juridic unic aplicabil tuturor categoriilor de vinuri şi menţiunilor aferente. Acest cadru va răspunde nevoilor consumatorilor şi va asigura o mai mare coerenţă cu politica de calitate a vinurilor. Acest lucru presupune în special:

- transferul de competenţe ale Consiliului către Comisie;

- utilizarea unui instrument juridic unic pentru toate vinurile, prin completarea normelor directivei orizontale referitoare la etichetare, Directiva 2000/13/CE, astfel încât să răspundă necesităţilor specifice ale sectorului vitivinicol în ceea ce priveşte indicaţiile obligatorii şi pe cele facultative;

- o mai mare flexibilitate a politicii privind etichetarea, ţinând cont de politicile OMC, prin înlăturarea distincţiei între normele de etichetare pentru vinurile cu şi fără denumiri de origine protejate sau indicaţii geografice protejate şi, ceea ce este şi mai important, prin facilitarea indicării soiului de viţă de vie şi a anului de recoltă pentru vinurile fără denumiri de origine sau indicaţii geografice protejate, cu respectarea cerinţelor adecvate în materie de trasabilitate;

- asigurarea informării şi protecţiei consumatorului, prin adoptarea unor norme de etichetare adecvate în materie de trasabilitate, pentru ca acesta să fie pe deplin informat cu privire la originea produsului.

3.2. Constituirea unor pachete financiare naţionale pentru a le permite statelor membre să-şi îmbunătăţească situaţia specifică

Potrivit fişei financiare, bugetul total alocat acestui tip de măsuri va creşte de la 623 milioane euro în 2009 la 830 milioane euro începând cu 2015.

Din acest total, fiecărui stat membru producător de vin i se va pune la dispoziţie un pachet financiar naţional, calculat în funcţie de trei criterii obiective, şi anume partea fiecărui stat membru în termeni de suprafaţă, producţie şi cheltuieli anterioare, aceşti factori având următoarea pondere: un sfert, un sfert şi o jumătate, cu excepţia părţii consacrate promovării, pentru care ponderea va fi de jumătate pentru partea corespunzătoare suprafeţei şi jumătate pentru partea corespunzătoare producţiei.

Fiecare stat membru va fi liber să utilizeze acest pachet financiar pentru a finanţa măsuri alese în funcţie de preferinţă dintr-o listă prestabilită care include:

- noi ajutoare pentru promovare în ţările terţe;

- regimul de restructurare sau reconversie a podgoriei;

- noi ajutoare pentru recoltarea înainte de coacere;

- noi măsuri de gestionare a crizelor, şi anume asigurări împotriva dezastrelor naturale şi costuri administrative aferente înfiinţării unui fond mutual propriu sectorului.

Pentru a evita denaturarea concurenţei, utilizarea acestui pachet financiar va fi condiţionată de respectarea anumitor reguli comune, inclusiv anumite norme minime de mediu aplicate conform principiului eco-condiţionalităţii, precum şi de comunicarea programului naţional specific către Comisie.

3.3. Crearea unui sector mai durabil prin utilizarea mai multor măsuri de dezvoltare rurală

O mare parte dintre măsurile prevăzute deja în regulamentul privind dezvoltarea rurală[8] şi integrate în programele adoptate de statele membre ar putea fi relevante pentru sectorul vitivinicol, deoarece acestea ar putea oferi stimulente şi avantaje considerabile viticultorilor, prelucrătorilor şi comercianţilor. Printre aceste măsuri se numără:

- instalarea tinerilor agricultori şi investiţiile în dotări tehnice, precum şi pentru îmbunătăţiri în domeniul comercializării;

- formare profesională;

- sprijin pentru informare şi promovare pentru organizaţiile de producători care participă la un program de calitate;

- sprijin agroecologic pentru acoperirea costurilor suplimentare şi a pierderilor de venit rezultate din crearea şi menţinerea peisajelor viticole sau culturale;

- pensionare anticipată: se acordă ulterior agricultorilor care decid să înceteze definitiv orice activitate comercială agricolă pentru a transfera exploataţia către alţi agricultori.

Eliminarea utilizării zahărului va obliga anumiţi producători care în mod tradiţional au recurs la îmbogăţirea prin adaos de zahăr să facă investiţii pentru a introduce metoda îmbogăţirii prin adaos de must. În cadrul măsurilor de dezvoltare rurală, statele membre vor avea posibilitatea de a acorda un sprijin pentru investiţii producătorilor care trebuie să treacă de la îmbogăţirea prin utilizarea zahărului la utilizarea mustului.

Dat fiind că procesul de planificare a dezvoltării rurale pentru perioada 2007-2013 este în curs de desfăşurare şi pentru a încuraja aceste măsuri, este necesară efectuarea unui transfer de fonduri între liniile bugetare (piaţă şi plăţi directe, pe de o parte, şi dezvoltare rurală de cealaltă parte), fonduri care vor fi alocate regiunilor producătoare de vin, după cum s-a procedat în alte două sectoare (tutun şi bumbac).

Bugetul transferat va creşte de la 100 milioane euro în 2009 la 400 milioane euro începând din 2014. Întrucât planurile de dezvoltare rurală vor fi deja adoptate, statele membre vor avea posibilitatea de a le adapta astfel încât acestea să poată juca în viitor un rol important pentru bunăstarea economică a părţilor interesate din sectorul vitivinicol şi pentru conservarea mediului în regiunile vitivinicole.

3.4. O mai bună informare a consumatorilor în legătură cu vinurile europene

Numeroase părţi interesate au subliniat, în special cu ocazia seminarului din 16 februarie 2006, necesitatea acordării unei importanţe mai mari comercializării şi promovării vinurilor. Comisia intenţionează să urmeze cu hotărâre o politică responsabilă de promovare şi de informare. Este necesar să se fructifice toate posibilităţile pe care le oferă legislaţia comunitară şi să se creeze altele noi pentru următoarele scopuri:

- realizarea de noi proiecte de promovare în afara Uniunii Europene, finanţate din pachetele financiare naţionale pe baza unui buget dedicat ambiţios, de 120 milioane euro, care reprezintă aproximativ 9% din bugetul alocat acestui sector. Aceste măsuri vor fi cofinanţate în proporţie de 50% din bugetul comunitar;

- realizarea de proiecte avansate de promovare, finanţate din fondurile de dezvoltare rurală destinate organizaţiilor de producători care participă la un program de calitate;

- noi campanii de informare privind consumul responsabil şi moderat de vin vor fi finanţate în UE utilizând cadrul juridic orizontal pentru promovare şi aplicând un procent de cofinanţare mărit (stabilit la 60%). Campania de informare aflată în curs pe tema clasificării indicaţiilor geografice europene va fi, de asemenea, îmbunătăţită. În acest scop, Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 al Consiliului se va modifica şi se vor pune la dispoziţie fonduri suplimentare.

3.5. Prevenirea riscurilor de mediu

Producerea şi comercializarea vinului ar trebui să ţină cont pe deplin de preocupările de ordin ecologic, de la practicile de cultivare până la metodele de prelucrare. Comisia intenţionează să se asigure că reforma regimului vinului îmbunătăţeşte impactul viticulturii şi al vinificării asupra mediului, în special în ceea ce priveşte eroziunea şi contaminarea solului, utilizarea produselor de protecţie a plantelor, precum şi gestionarea deşeurilor.

Pentru îndeplinirea acestor obiective, Comisia propune:

- eligibilitatea tuturor regiunilor vinicole pentru a beneficia de schema de plată unică, astfel încât respectarea normelor de eco-condiţionalitate să devină obligatorie pentru tot mai mulţi producători;

- introducerea automată a suprafeţelor defrişate în cadrul schemei de plată unică, astfel încât respectarea normelor de eco-condiţionalitate să devină obligatorie pentru aceste suprafeţe;

- adăugarea unor cerinţe minime de mediu la prima de defrişare, pentru a evita degradarea terenului, precum şi la măsurile de restructurare şi de recoltare înainte de coacere, finanţate din pachetul financiar naţional;

- stabilirea unui nivel minim acceptabil de protecţie a mediului în cursul procesului de producere a vinului;

- suplimentarea fondurilor prevăzute în programele de dezvoltare rurală, de exemplu, în cadrul axei 2, prin măsuri de sprijin destinate îmbunătăţirii mediului şi a peisajului rural.

3.6. Oferirea unor alternative producătorilor mai puţin competitivi

Deşi o mare parte dintre producători sunt deja competitivi sau vor deveni mai competitivi datorită noilor măsuri propuse în cadrul reformei, alţii se află într-o situaţie foarte dificilă. Aceştia înregistrează adesea pierderi din exploatare şi vor întâmpina mari dificultăţi pentru a evita falimentul pe o piaţă din ce în ce mai competitivă. Pentru a le oferi o posibilitate de a părăsi acest sector cu demnitate este necesară menţinerea unui regim de sprijin pentru abandonul definitiv.

Viticultorii ar trebui să aibă libertatea de a recurge sau nu la defrişare. Cu toate acestea, pentru a evita diverse probleme de ordin social şi/sau ecologic, li se va permite statelor membre să limiteze defrişarea în podgoriile din zonele de munte sau de pante abrupte, precum şi în regiunile care fac obiectul unor constrângeri ecologice specifice şi/sau să întrerupă defrişarea în cazul în care suprafaţa defrişată cumulată depăşeşte 10% din suprafaţa viticolă a ţării.

Prima de defrişare va fi majorată şi stabilită la un nivel atractiv. Pentru a încuraja producătorii să recurgă la această soluţie încă din primul an, se va stabili un barem descrescător pentru restul perioadei de valabilitate a restricţiilor de plantare. Bugetul alocat va permite defrişarea a aproximativ 200 000 ha în întreaga Uniune Europeană pe o perioadă de cinci ani. Această suprafaţă corespunde părţii din excedentele structurale care urmează să fie eliminate, ţinând cont de evoluţia recentă a comerţului, precum şi de efectele pozitive pe care se preconizează că le vor produce asupra echilibrului pieţei celelalte măsuri propuse, în special eliminarea îmbogăţirii prin adaos de zahăr, sprijinul pentru promovare, pentru recoltarea înainte de coacere şi pentru dezvoltare rurală.

În urma defrişării, suprafaţa agricolă utilizată anterior pentru viticultură va deveni eligibilă în cadrul schemei de plată unică şi va beneficia de plata directă decuplată, la un nivel egal cu media regională.

3.7. Comerţul cu ţări terţe

Dat fiind că negocierile OMC se află încă în curs şi că rezultatul acestora rămâne incert, propunerea de reformă nu abordează cadrul juridic actual aplicabil comerţului extern, cu excepţia restituirilor la export.

Cu toate acestea, au fost analizate impactul şi rolul restituirilor la export în cazul vinului. Impactul economic al acestora s-a diminuat considerabil. Astfel, exporturile cu restituiri reprezintă mai puţin de 15% din totalul exporturilor. Valoarea restituirilor la export reprezintă 3,4% din valoarea produselor eligibile pentru restituiri la export. Prin urmare, s-a considerat că fondurile alocate acestui instrument ar putea primi o mai bună utilizare, în special pentru promovare, şi se propune eliminarea restituirilor la export.

3.8. Consolidarea coerenţei PAC, simplificare şi conformare deplină la legislaţia comunitară

Extinderea la toate regiunile viticole a eligibilităţii pentru schema de plată unică reprezintă o etapă importantă destinată să ofere producătorilor de vin un grad ridicat de flexibilitate şi să asigure faptul că aceştia sunt trataţi pe picior de egalitate cu alţi agricultori. Această măsură necesită modificarea Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului.

Propunerea prevede simplificarea legislaţiei, a procedurilor administrative îndeplinite de autorităţile publice (comunitare, naţionale sau regionale) şi a procedurilor administrative care sunt în sarcina părţilor private. De exemplu, simplificarea administrativă care decurge din eliminarea măsurilor de piaţă şi a drepturilor de plantare începând cu anul 2014 reprezintă un avantaj considerabil al reformei propuse. Simplificarea şi transmiterea electronică a documentelor de însoţire ar trebui, de asemenea, încurajate.

Independent de înlăturarea restricţiilor de plantare, operatorii economici şi statele membre trebuie să se conformeze legislaţiei comunitare privind podgoriile aşa-numite nereglementare şi podgoriile ilicite. Conformarea la aceste norme este esenţială pentru buna funcţionare a OCP. În cazul în care normele nu sunt respectate, Comisia va lua (în continuare) măsuri corespunzătoare în cadrul procedurilor de închidere a conturilor sau, dacă este necesar, va iniţia proceduri privind încălcarea dreptului comunitar în conformitate cu articolul 226 din tratat.

4. Implicaţii bugetare

Impactul reformei propuse nu duce la creşterea costurilor în raport cu pachetul financiar de 1,3 miliarde euro, care a fost alocat recent acestui sector. Acest buget va fi folosit astfel:

- în noua OCP, pentru pachetele naţionale, inclusiv pentru măsuri cum sunt promovarea în ţările terţe şi operaţiunile de defrişare;

- pentru a permite transferurile în favoarea măsurilor de dezvoltare rurală pentru regiunile producătoare de vin;

- pentru a permite transferurile către schema de plată unică pentru suprafeţele defrişate.

Se estimează că schimbările şi inovaţiile aduse sistemului vor conduce la o utilizare mai eficientă a bugetului.

Pe lângă aceasta, fondurile destinate acţiunilor de informare pe piaţa internă cu privire la vinurile cu denumiri de origine protejate sau cu indicaţii geografice protejate, la vinurile din soiuri şi la consumul responsabil vor creşte cu 3 milioane euro.

CUPRINS

TITLUL I DISPOZIţII INTRODUCTIVE 24

TITLUL II MăSURI DE SPRIJIN 26

CAPITOLUL I Programe de sprijin 26

Secţiunea 1 Dispoziţii introductive 26

Secţiunea 2 Programe de sprijin 26

Secţiunea 3 măsuri de sprijin specifice 28

Secţiunea 4 Dispoziţii generale 31

Capitolul II Transferuri financiare 32

TITLUL III MăSURI DE REGLEMENTARE 33

CAPITOLUL I Norme generale 33

Capitolul II Practici oenologice şi restricţii 34

Capitolul III Denumiri de origine şi indicaţii geografice 37

Secţiunea 1 Domeniu de aplicare şi definiţii 37

Secţiunea 2 Cererea de protecţie 38

Secţiunea 3 procedura de acordare a protecţiei 39

Secţiunea 4 Cazuri specifice 41

Secţiunea 5 protecţie şi control 42

Secţiunea 6 Dispoziţii generale 46

Capitolul IV Etichetarea 46

Capitolul V Organizaţii de producători şi organizaţii interprofesionale 48

TITLUL IV COMERţUL CU ţăRI TERţE 52

CAPITOLUL I Dispoziţii comune 52

Capitolul II Licenţe de import şi de export 52

Capitolul III Măsuri de salvgardare 54

Capitolul IV Norme privind importurile 56

TITLUL V POTENţIALUL DE PRODUCţIE 58

Capitolul I Plantări ilegale 58

Capitolul II Regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare 60

Capitolul III Schema de defrişare 64

TITLUL VI DISPOZIţII GENERALE 67

TITLUL VII DISPOZIţII TRANZITORII şI FINALE 71

Capitolul I Modificări 71

Capitolul II Dispoziţii tranzitorii şi finale 73

2007/0138 (CNS)

Propunere de

REGULAMENT AL CONSILIULUI

privind organizarea comună a pieţei vitivinicole şi de modificare a anumitor regulamente

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolele 36 şi 37,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât:

(1) Regimul aplicabil în prezent sectorului vitivinicol este stabilit în Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole[9].

(2) Consumul de vin în Comunitate a înregistrat o scădere constantă şi volumul de vin exportat din Comunitate începând cu anul 1996 a crescut într-un ritm mult mai lent decât cel al importurilor. Aceasta a dus la o deteriorare a echilibrului între cerere şi ofertă, care, la rândul său, are consecinţe considerabile asupra preţurilor şi veniturilor producătorilor.

(3) Nu toate instrumentele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 s-au dovedit eficiente pentru orientarea sectorului către o dezvoltare competitivă şi durabilă. Mecanismele de piaţă precum distilarea de criză s-au dovedit a fi nerentabile, în măsura în care au încurajat excedentele structurale fără a impune ameliorarea structurilor de concurenţă relevante. Mai mult, unele dintre măsurile de reglementare existente au restricţionat în mod nejustificat activităţile producătorilor competitivi.

(4) Cu alte cuvinte, cadrul juridic actual nu pare să permită atingerea, în mod durabil, a obiectivelor prevăzute la articolul 33 din tratat, în special stabilizarea pieţei vitivinicole şi asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populaţia agricolă în cauză.

(5) În lumina experienţei dobândite, este necesar, prin urmare, să se modifice fundamental regimul comunitar aplicabil sectorului vitivinicol, în vederea atingerii următoarelor obiective: creşterea competitivităţii producătorilor de vin din Comunitate; consolidarea reputaţiei vinului de calitate din Comunitate ca fiind cel mai bun la nivel mondial; recâştigarea vechilor pieţe de desfacere şi câştigarea unora noi în Comunitate şi în lume; stabilirea unui regim vitivinicol care funcţionează în baza unor norme clare, simple şi eficiente, care creează un echilibru între cerere şi ofertă; stabilirea unui regim vitivinicol care păstrează cele mai bune tradiţii ale producţiei vitivinicole comunitare, consolidează structura socială în numeroase regiuni rurale şi garantează respectarea mediului de întregul proces de producţie. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 ar trebui abrogat şi înlocuit cu acest nou regulament.

(6) Prezentul regulament a fost precedat de un proces de evaluare şi consultare destinat să permită o mai bună identificare şi circumscriere a necesităţilor sectorului vitivinicol. S-a comandat un raport extern de evaluare, care a fost publicat în noiembrie 2004. Pentru a oferi părţilor interesate posibilitatea de a-şi exprima opiniile, Comisia a organizat un seminar la 16 februarie 2006. Comunicarea Comisiei „Către un sector vitivinicol european durabil” a fost publicată la 22 iunie 2006[10], împreună cu un studiu de impact, care enumera o serie de opţiuni disponibile pentru o reformă a sectorului.

(7) Între iulie şi noiembrie 2006 au avut loc discuţii la nivelul Consiliului. În decembrie 2006, atât Comitetul Economic şi Social European cât şi Comitetul Regiunilor au adoptat rapoarte privind propunerile de reformă a sectorului vitivinicol prezentate în comunicarea Comisiei. La 15 februarie 2007, Parlamentul European a adoptat un raport din proprie iniţiativă asupra acestei comunicări, ale cărui concluzii au fost luate în considerare în prezentul regulament.

(8) Regulamentul [ a se introduce numărul, titlul complet şi referinţele publicării, dacă acestea se cunosc înainte de adoptarea prezentului regulament ] al Consiliului de stabilire a unei organizări comune a pieţelor agricole („organizarea comună unică a pieţelor”) ar trebui să se aplice şi sectorului vitivinicol. Organizarea comună unică a pieţelor include dispoziţii orizontale, în special privind comerţul cu ţările terţe, regulile de concurenţă, controalele şi sancţiunile, schimbul de informaţii dintre Comisie şi statele membre. Pentru a facilita integrarea lor ulterioară în organizarea comună unică a pieţelor, dispoziţiile prezentului regulament referitoare la aspectele orizontale menţionate ar trebui aliniate într-o cât mai mare măsură posibilă cu cele ale organizării comune unice a pieţelor.

(9) Este important să se prevadă măsuri de sprijin de natură să consolideze structurile competitive. Deşi este indicat ca aceste măsuri să fie finanţate şi definite de Comunitate, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a selecta combinaţia de măsuri adecvată pentru a răspunde necesităţilor din teritoriile lor, ţinând cont de particularităţile regionale, dacă este cazul, şi de a le integra în programele naţionale de sprijin. Este necesar ca statele membre să îşi asume răspunderea pentru punerea în aplicare a acestor programe.

(10) Cheia repartiţiei fondurilor destinate programelor naţionale de sprijin între statele membre ar trebui să se bazeze pe partea istorică a acestora din bugetul vitivinicol, ca principal criteriu, precum şi pe suprafaţa plantată cu viţă de vie şi pe producţia anterioară.

(11) Este necesar ca una dintre măsurile principale în cadrul unor astfel de programe să fie promovarea şi comercializarea vinurilor comunitare în ţările terţe şi ca aceasta să aibă rezervată o anumită parte din buget. Date fiind efectele structurale pozitive pe care le au asupra sectorului, este necesar să se continue ajutorul acordat pentru activităţile de restructurare şi reconversie. Pentru a încuraja o gestionare responsabilă a situaţiilor de criză, este necesar ca instrumente preventive precum asigurarea recoltei, fondurile mutuale şi recoltarea înainte de coacere să fie eligibile pentru a beneficia de sprijin în cadrul programelor de sprijin.

(12) Este necesar ca, atunci când acest lucru este posibil, finanţarea măsurilor eligibile de către Comunitate să fie condiţionată de respectarea de către producători a anumitor norme de mediu în vigoare. De asemenea, ar trebui ca nerespectarea normelor să atragă după sine o reducere corespunzătoare a plăţilor.

(13) Este necesar ca sprijinul acordat sectorului să provină şi din măsurile structurale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)[11].

(14) Printre măsurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, următoarele ar trebui să fie relevante pentru sectorul vitivinicol: instalarea tinerilor agricultori şi investiţiile în echipamentele tehnice şi îmbunătăţiri legate de comercializare, formarea profesională, sprijinul pentru informare şi promovare pentru organizaţiile de producători care participă la un program de calitate, sprijinul pentru agromediu, pensionarea anticipată a agricultorilor care decid să înceteze definitiv orice activitate comercială agricolă pentru a transfera exploataţia către alţi agricultori.

(15) Pentru a suplimenta mijloacele financiare disponibile în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, ar trebui instituit un transfer progresiv de fonduri către bugetul care ţine de regulamentul respectiv.

(16) Este necesar ca anumite măsuri de reglementare să fie aplicabile în sectorul vitivinicol, în special din motive de ordin sanitar, calitativ şi din motive legate de aşteptările consumatorului.

(17) Statele membre ar trebui să îşi asume în continuare responsabilitatea pentru clasificarea soiurilor de struguri de vinificaţie din care este permisă producerea vinului pe teritoriile lor. Anumite soiuri de struguri de vinificaţie ar trebui excluse.

(18) Ar trebui ca anumite produse care intră sub incidenţa prezentului regulament să poată fi comercializate în Comunitate în conformitate cu o clasificare a produselor viticole şi cu caracteristicile aferente.

(19) Produsele care intră sub incidenţa prezentului regulament ar trebui să fie fabricate conform anumitor norme privind practicile oenologice şi restricţiile care să garanteze că au fost luate în calcul considerente de ordin sanitar şi aşteptările consumatorilor privind calitatea şi metodele de producţie. Din motive de flexibilitate, Comisia ar trebui să îşi asume sarcina de a actualiza aceste practici şi de a aproba altele noi, cu excepţia domeniilor sensibile din punct de vedere politic al îmbogăţirii şi al acidifierii, pentru care competenţa de a aduce modificări ar trebui să îi revină în continuare Consiliului.

(20) Creşterea tăriei alcoolice a vinurilor ar trebui să facă obiectul anumitor limite şi, atunci când este aplicată, ar trebui efectuată prin adăugarea de must de struguri concentrat şi rectificat. Este necesar ca adaosul de zaharoză în vin să nu mai fie autorizat.

(21) Dată fiind calitatea scăzută a vinului obţinut prin supratescuire, această practică ar trebui interzisă.

(22) Pentru a respecta standardele internaţionale în acest domeniu, Comisia ar trebui să se bazeze, în general, pe practicile oenologice aprobate de Organizaţia Internaţională pentru Vie şi Vin (OIV). Pentru ca producătorii comunitari să nu întâmpine dificultăţi pe pieţele străine, ar trebui ca aceste standarde să se aplice în egală măsură şi vinurilor comunitare destinate exportului, indiferent de normele mai restrictive aplicabile în Comunitate.

(23) Cupajarea unui vin originar dintr-o ţară terţă cu un vin din cadrul Comunităţii şi cupajarea între vinuri originare din ţările terţe ar trebui să fie în continuare interzise în Comunitate. Pentru acelaşi motiv, ar trebui să se interzică transformarea în vin sau adăugarea la vin, pe teritoriul Comunităţii, a anumitor tipuri de must de struguri, suc de struguri şi struguri proaspeţi provenind din ţări terţe.

(24) În Comunitate, conceptul de vin de calitate se bazează, printre altele, pe caracteristici specifice atribuibile originii geografice a vinului. Astfel de vinuri sunt identificate pentru consumatori prin denumiri de origine protejate şi indicaţii geografice protejate, însă sistemul actual nu este pe deplin elaborat în acest sens. Pentru a face posibilă existenţa unui cadru mai transparent şi mai elaborat care să stea la baza revendicărilor calitative asociate produselor în cauză, este necesar să se introducă un regim conform căruia cererile de denumire de origine protejată sau de indicaţie geografică protejată să fie examinate în conformitate cu politica comunitară orizontală referitoare la calitatea produselor alimentare, altele decât vinurile şi băuturile spirtoase, definită de Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare[12].

(25) Pentru a conserva caracteristicile calitative specifice ale vinurilor cu denumire de origine sau cu indicaţie geografică, statele membre ar trebui să fie abilitate să pună în aplicare norme mai restrictive în acest sens.

(26) Pentru a putea beneficia de protecţie în Comunitate, denumirile de origine şi indicaţiile geografice ar trebui recunoscute şi înregistrate la nivel comunitar. Pentru a garanta faptul că aceste denumiri îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentul regulament, cererile ar trebui examinate de autorităţile naţionale ale statelor membre în cauză, sub rezerva respectării unor dispoziţii comune minime, inclusiv o procedură naţională de opoziţie. Comisia ar trebui să examineze ulterior în amănunt aceste decizii, pentru a garanta faptul că cererile respectă condiţiile prevăzute de prezentul regulament şi uniformitatea acestei practici în toate statele membre.

(27) Este necesar ca protecţia să fie disponibilă pentru denumirile de origine şi indicaţiile geografice ale ţărilor terţe, atunci când acestea sunt protejate în ţara de origine.

(28) Este necesar ca procedura de înregistrare să permită oricărei persoane fizice sau juridice care are un interes legitim într-un stat membru sau o ţară terţă să îşi exercite drepturile prin notificarea opoziţiei.

(29) Denumirile de origine şi indicaţiile geografice înregistrate ar trebui să beneficieze de protecţie împotriva oricăror utilizări care profită în mod abuziv de reputaţia asociată produselor care respectă exigenţele corespondente. Pentru a favoriza o concurenţă loială şi a nu induce în eroare consumatorii, ar trebui ca această protecţie să aibă o incidenţă asupra produselor şi serviciilor care nu sunt reglementate de prezentul regulament, inclusiv acelea care nu sunt prevăzute în anexa I din tratat.

(30) Este necesar să se prevadă proceduri care să permită modificarea caietului de sarcini al unui produs după acordarea protecţiei, precum şi anularea denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, în special dacă nu mai este asigurată respectarea caietului de sarcini corespondent.

(31) Denumirile de origine şi indicaţiile geografice protejate pe teritoriul Comunităţii ar trebui să fie supuse unor controale oficiale efectuate, dacă este posibil, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor[13], care să includă un sistem de verificări pentru a asigura conformitatea cu caietul de sarcini aplicabil vinurilor în cauză.

(32) Este necesar ca statele membre să fie autorizate să perceapă o redevenţă pentru acoperirea costurilor suportate.

(33) Din motive de certitudine juridică, denumirile de origine şi indicaţiile geografice existente în Comunitate ar trebui să fie excluse de la aplicarea noii proceduri de examinare. Cu toate acestea, statele membre în cauză ar trebui să furnizeze Comisiei informaţiile şi actele de bază în temeiul cărora aceste denumiri de origine şi indicaţii geografice au fost recunoscute la nivel naţional, în caz contrar acestea pierzând protecţia de care beneficiază. Din motive de certitudine juridică, ar trebui ca posibilitatea de a anula denumirile de origine şi indicaţiile geografice existente să fie limitată.

(34) Este necesar să se suprime posibilitatea de a proteja la nivel naţional denumiri geografice drept denumiri de origine sau indicaţii geografice.

(35) Descrierea, denumirea şi prezentarea produselor care intră sub incidenţa prezentului regulament pot avea consecinţe importante în privinţa perspectivelor de comercializare. Diferenţele dintre dispoziţiile legislative ale statelor membre privind etichetarea produselor vitivinicole pot duce la împiedicarea bunei funcţionări a pieţei interne.

(36) Prin urmare, este necesar să se prevadă norme care să ia în calcul interesele legitime ale consumatorilor şi ale producătorilor. Din acest motiv, este adecvat ca normele privind etichetarea să fie adoptate la nivel comunitar.

(37) Aceste norme ar trebui să prevadă obligativitatea utilizării anumitor termeni, astfel încât produsul să poată fi identificat în funcţie de categoria comercială şi să se furnizeze consumatorilor anumite informaţii importante. Utilizarea altor informaţii facultative ar trebui, de asemenea, să fie reglementată în cadrul comunitar.

(38) În lipsa unor dispoziţii contrare, normele de etichetare din sectorul vitivinicol ar trebui să vină în completarea celor prevăzute de Directiva (CE) nr. 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora[14], care au o aplicare orizontală. Experienţa a demonstrat că nu este oportună diferenţierea normelor de etichetare în funcţie de categorii de produse vitivinicole. Normele ar trebui să se aplice tuturor diverselor categorii de vin, inclusiv produselor importate. În special, este necesar ca acestea să permită indicarea unui soi de struguri de vinificaţie şi a unui an de recoltă pe toate vinurile fără denumire de origine sau indicaţie geografică, sub rezerva cerinţelor privind veridicitatea informaţiilor indicate pe etichetă şi a verificărilor corespunzătoare.

(39) Existenţa şi înfiinţarea organizaţiilor de producători continuă să rămână un mijloc de a contribui la satisfacerea necesităţilor sectorului vitivinicol, astfel cum sunt definite acestea la nivel comunitar. Utilitatea acestora ar trebui să rezide în sfera de acoperire şi eficacitatea serviciilor pe care le oferă membrilor lor. Acest lucru este valabil şi pentru organizaţiile interprofesionale. Prin urmare, statele membre ar trebui să recunoască organizaţiile care îndeplinesc anumite cerinţe definite la nivel comunitar.

(40) În vederea îmbunătăţirii funcţionării pieţei pentru vinurile cu denumire de origine sau cu indicaţie geografică, statele membre ar trebui să fie în măsură să pună în aplicare deciziile luate de organizaţiile interprofesionale. Cu toate acestea, domeniul de aplicare al acestor decizii ar trebui să excludă anumite practici care pot denatura concurenţa.

(41) Crearea unei pieţe comunitare unice implică introducerea unui regim de schimburi la frontierele externe ale Comunităţii. Acesta ar trebui să includă drepturi de import şi, în principiu, să stabilizeze piaţa comunitară. Este necesar ca acest regim de schimburi să se bazeze pe obligaţiile internaţionale ale Comunităţii, în special pe cele care decurg din acordurile încheiate în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC).

(42) Monitorizarea fluxurilor comerciale este înainte de toate o chestiune de gestionare, care ar trebui abordată cu flexibilitate. În consecinţă, Comisia ar trebui să ia o decizie privind introducerea unor cerinţe în materie de licenţe, ţinând cont de necesitatea de a introduce licenţe de import şi de export pentru gestionarea pieţelor relevante şi, în special, pentru monitorizarea importurilor de produse în cauză. Cu toate acestea, prezentul regulament ar trebui să prevadă condiţiile generale care guvernează aceste licenţe.

(43) Atunci când se introduce un regim de licenţe de import şi de export, ar trebui impusă constituirea unei garanţii, pentru a garanta faptul că operaţiunile pentru care se acordă aceste licenţe sunt efectiv desfăşurate.

(44) Regimul drepturilor de import permite renunţarea la orice alte măsuri de protecţie la frontierele externe ale Comunităţii. Mecanismul pieţei interne şi al drepturilor vamale s-ar putea dovedi inadecvat în circumstanţe excepţionale. În asemenea cazuri, pentru a nu lăsa piaţa comunitară fără apărare împotriva perturbărilor care pot apărea, Comunitatea ar trebui să fie în măsură să ia de îndată toate măsurile necesare. Aceste măsuri trebuie să respecte angajamentele internaţionale ale Comunităţii.

(45) Pentru a preveni sau a contracara efectele adverse asupra pieţei comunitare ce pot rezulta din importurile de suc de struguri şi de produse pe bază de must de struguri, este necesar ca importul acestui tip de produse să fie supus plăţii unui drept suplimentar, dacă sunt îndeplinite anumite condiţii.

(46) Pentru a asigura buna funcţionare a pieţei vitivinicole şi, în special, pentru a evita perturbările pieţei, este necesar să se prevadă posibilitatea de a interzice recursul la regimul de perfecţionare activă sau pasivă. Pentru a putea funcţiona, un astfel de instrument de gestionare a pieţei ar trebui, în general, să fie pus în aplicare fără întârziere. Prin urmare, Comisiei ar trebui să i se încredinţeze competenţele necesare în acest sens.

(47) Este necesar ca produsele importate din ţări terţe să fie supuse normelor comunitare privind categoriile de produse, etichetarea şi denumirile de origine şi indicaţiile geografice. De asemenea, acestea ar trebui să fie însoţite de un buletin de analiză.

(48) În anumite condiţii, este necesar să i se atribuie Comisiei competenţa de a deschide şi a gestiona contingente tarifare care decurg din acorduri internaţionale încheiate în conformitate cu tratatul sau din alte acte ale Consiliului.

(49) Problema excedentului de vin din Comunitate a fost agravată în urma încălcărilor interdicţiei provizorii de noi plantări. În Comunitate există un număr semnificativ de plantaţii ilegale, ceea ce constituie o sursă de concurenţă neloială şi exacerbează problemele din acest sector.

(50) În ceea ce priveşte suprafeţele plantate ilegal, este necesar să se distingă între cele plantate înainte şi după 1 septembrie 1998, sub aspectul obligaţiei producătorilor faţă de aceste suprafeţe.

(51) În prezent, suprafeţele plantate ilegal înainte de 1 septembrie 1998 nu fac obiectul unei obligaţii de defrişare. Cu toate acestea, ar trebui ca producătorii în cauză să aibă obligaţia de a le regulariza în schimbul plăţii unei taxe. În cazul în care suprafeţele în cauză nu sunt regularizate până la 31 decembrie 2009, producătorii ar trebui să aibă obligaţia de a le defrişa pe speze proprii. Nerespectarea obligaţiei de defrişare ar trebui să atragă după sine plata unor penalităţi.

(52) Suprafeţele plantate cu încălcarea interdicţiei după data de 1 septembrie 1998 ar trebui defrişate, aceasta fiind sancţiunea prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1493/1999. Nerespectarea obligaţiei de defrişare ar trebui să atragă după sine plata unor penalităţi.

(53) În aşteptarea punerii în aplicare a măsurilor de regularizare şi de defrişare, vinul provenit din suprafeţele plantate cu încălcarea interdicţiei şi neregularizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 nu ar trebui introdus pe piaţă decât în scopul distilării, pe cheltuiala producătorului în cauză. Prezentarea de către producători a unor contracte de distilare ar trebui să asigure o mai bună monitorizare a acestei norme decât în trecut.

(54) Deşi interdicţia provizorie de noi plantări a avut un anumit efect asupra echilibrului între cerere şi ofertă pe piaţa vitivinicolă, ea a constituit în acelaşi timp un obstacol pentru producătorii competitivi care doresc să răspundă cu flexibilitate cererii în creştere.

(55) Întrucât încă nu s-a atins echilibrul pieţei şi măsurile de însoţire precum schema de defrişare au nevoie de timp pentru a produce efecte, este oportun să se menţină interdicţia de noi plantări până la 31 decembrie 2013, dată de la care este necesar ca aceasta să fie ridicată definitiv pentru a permite producătorilor competitivi să răspundă liber condiţiilor de piaţă.

(56) Autorizarea în vigoare pentru noi plantări de viţe-mamă pentru altoi, comasarea şi exproprierea, precum şi experimentarea viticolă, nu au provocat o perturbare neîntemeiată a pieţei vitivinicole şi, prin urmare, ar trebui menţinute, cu condiţia efectuării controalelor necesare.

(57) Este necesar să se continue acordarea de drepturi de replantare atunci când producătorii se angajează să defrişeze suprafeţe echivalente plantate cu viţă de vie, întrucât efectul net al acestora asupra producţiei este în general nul.

(58) Pe lângă aceasta, ar trebui ca statele membre să aibă posibilitatea de a autoriza transferul drepturilor de replantare de la o exploataţie viticolă la alta, cu condiţia efectuării de controale stricte şi ca acest transfer să se înscrie în politica de calitate, să cuprindă viţele-mamă pentru altoi sau să fie legat de transferul unei părţi a exploataţiei. Este necesar ca aceste transferuri să se limiteze la teritoriul statului membru în cauză.

(59) Pentru a îmbunătăţi gestionarea potenţialului viticol şi a favoriza utilizarea eficientă a drepturilor de plantare care contribuie la atenuarea efectelor restricţiilor provizorii de plantare, este necesară menţinerea sistemului de rezerve naţionale sau regionale.

(60) Este important ca statele membre să aibă competenţe largi pentru gestionarea rezervelor, cu condiţia efectuării controalelor necesare, pentru a le permite să adapteze mai bine utilizarea drepturilor de plantare pe aceste rezerve la necesităţile locale. Aceste competenţe trebuie să cuprindă posibilitatea de cumpărare a drepturilor de plantare, de aprovizionare a rezervelor şi de vânzare a drepturilor de plantare provenite din acestea. În acest scop, este necesar ca statele membre să aibă în continuare posibilitatea de a nu aplica sistemul de rezerve, cu condiţia ca ele să poată dovedi că dispun de un sistem eficient de administrare a drepturilor de plantare.

(61) Acordarea de avantaje speciale tinerilor viticultori poate facilita nu numai instalarea, dar şi adaptarea structurală a exploatării după prima instalare; prin urmare, aceştia ar trebui să poată beneficia în mod gratuit de drepturile din rezerve.

(62) Pentru a garanta utilizarea optimă a resurselor şi pentru a adapta mai bine oferta la cerere, este important ca drepturile de plantare să fie utilizate de titularii lor într-un termen rezonabil. În caz contrar, acestea ar trebui atribuite sau reatribuite rezervelor. Din aceleaşi motive, este necesar ca drepturile atribuite rezervelor să fie acordate într-un termen rezonabil.

(63) Producţia de vin a statelor membre care nu produc mai mult de 25 000 hectolitri pe an nu are efecte semnificative asupra echilibrului pieţei. Prin urmare, aceste state membre ar trebui excluse de la aplicarea interdicţiei provizorii de noi plantări, însă nu ar trebui nici să aibă acces la schema de defrişare.

(64) Este necesar să se introducă o schemă de defrişare, ca măsură de însoţire destinată să contribuie la crearea unui sector conform condiţiilor pieţei. În cazul în care producătorii consideră că în anumite zone condiţiile nu sunt favorabile unei producţii viabile, este necesar să li se ofere posibilitatea de a-şi reduce costurile şi de a renunţa permanent la producţia viticolă în respectivele zone şi să li se permită fie să desfăşoare alte activităţi pe parcelele în cauză, fie să se retragă complet din producţia agricolă.

(65) Experienţa a arătat că faptul de a lăsa la latitudinea statelor membre decizia de a autoriza plata unor prime de defrişare riscă să distrugă eficacitatea acestei măsuri şi a efectelor conexe asupra producţiei. Prin urmare, contrar celor prevăzute de sistemul actual, producătorii ar trebui să fie în general eligibili pentru a beneficia de schema de defrişare şi să aibă în exclusivitate dreptul de a decide dacă să participe sau nu la această schemă. În schimb, ar trebui să li se ofere o primă pe hectar viticol defrişat.

(66) Este necesar ca statele membre să aibă posibilitatea de a stabili, pe baza unor criterii obiective, cuantumul specific al primei de defrişare, în limitele baremurilor stabilite de Comisie.

(67) Pentru a garanta un tratament responsabil al zonelor defrişate, dreptul la primă ar trebui să fie condiţionat de respectarea de către producătorii în cauză a normelor de mediu aplicabile. De asemenea, ar trebui ca nerespectarea normelor să atragă după sine o reducere proporţională a primei de defrişare.

(68) Pentru a evita problemele de ordin ecologic, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a exclude de la defrişare podgoriile din zonele de munte sau de pante abrupte, precum şi pe cele unde există un risc ecologic, conform unor condiţii specifice. Este necesar ca statele membre să aibă posibilitatea de a întrerupe defrişarea atunci când suprafaţa defrişată totală atinge 10% din suprafaţa lor viticolă.

(69) În urma defrişării, suprafaţa agricolă utilizată anterior pentru viticultură ar trebui să devină eligibilă în cadrul schemei de plată unică şi să beneficieze de plata directă decuplată, care, din motive bugetare, n-ar trebui să depăşească 350 euro/ha.

(70) Buna funcţionare a pieţei unice ar fi compromisă în cazul acordării de ajutoare de stat. De aceea, este necesar ca dispoziţiile din tratat care reglementează ajutoarele de stat să se aplice produselor care sunt vizate de organizarea comună a pieţelor vitivinicole. Cu toate acestea, dispoziţiile referitoare la prima de defrişare şi anumite măsuri din cadrul programelor de sprijin nu ar trebui să constituie un obstacol în calea acordării ajutoarelor naţionale cu acelaşi scop.

(71) Pentru o mai bună gestionare a potenţialului viticol, este de dorit ca statele membre să comunice Comisiei un inventar al potenţialului de producţie. Aceste informaţii ar trebui să se bazeze pe registrul existent al plantaţiilor viticole. Pentru a încuraja statele membre să comunice acest inventar, sprijinul pentru restructurare şi reconversie ar trebui limitat la statele membre care au comunicat inventarul.

(72) Pentru a putea dispune de informaţiile necesare pentru a face alegerile politice şi administrative potrivite, producătorii de struguri pentru vinificaţie, de must şi de vin ar trebui să depună declaraţii de recoltă. Statele membre ar trebui, de asemenea, să îi oblige pe comercianţii de struguri destinaţi producţiei de vin să declare cantităţile de produse ale ultimei recolte care au fost comercializate. Producătorii de must şi de vin şi comercianţii, cu excepţia comercianţilor cu amănuntul, ar trebui să declare stocurile de must şi de vin pe care le deţin.

(73) Pentru a permite un nivel satisfăcător de trasabilitate a produselor în cauză, în special în scopul protejării consumatorilor, ar trebui să se prevadă ca toate produsele care intră sub incidenţa prezentului regulament să aibă un document de însoţire atunci când circulă în Comunitate.

(74) Este necesar ca măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei[15].

(75) Cheltuielile suportate de statele membre în cadrul obligaţiilor care le revin în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie finanţate de Comunitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanţarea politicii agricole comune[16].

(76) Este necesar ca statele membre şi Comisia să comunice între ele informaţiile necesare pentru aplicarea prezentului regulament.

(77) Pentru a garanta respectarea obligaţiilor prevăzute de prezentul regulament, este necesar să se prevadă controale şi aplicarea de sancţiuni în caz de nerespectare a obligaţiilor. Prin urmare, ar trebui să i se confere Comisiei competenţa de a stabili normele corespunzătoare, inclusiv în ceea ce priveşte recuperarea plăţilor necuvenite şi obligaţiile de raportare ale statelor membre.

(78) Este necesar ca autorităţile statelor membre să fie responsabile de asigurarea respectării prezentului regulament şi să adopte dispoziţiile necesare pentru a permite Comisiei să monitorizeze şi să garanteze respectarea acestuia.

(79) Pentru a permite includerea sectorului vitivinicol în schema de plată unică, este necesar ca toate suprafeţele viticole cultivate în mod activ să fie eligibile pentru a beneficia de schema de plată unică prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori[17].

(80) Este necesar ca viticultorii din Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia să beneficieze de introducerea componentei „vin” în schema de plată unică în aceleaşi condiţii ca viticultorii din Comunitate, astfel cum aceasta era constituită la 30 aprilie 2004. În consecinţă, componenta „vin” din schema de plată unică nu ar trebui să fie supusă aplicării calendarului de creşteri prevăzut la articolul 143a din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(81) Regulamentul (CE) nr. 2702/1999 al Consiliului din 14 decembrie 1999 privind acţiunile de informare şi promovare a produselor agricole în ţări terţe[18], Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 al Consiliului din 19 decembrie 2000 privind acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă[19] şi Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 ar trebui modificate corespunzător.

(82) Tranziţia între dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 şi ale altor regulamente privind sectorul vitivinicol şi dispoziţiile prezentului regulament poate crea unele dificultăţi care nu sunt prevăzute de prezentul regulament. Pentru a evita această eventualitate, este necesar să i se permită Comisiei să adopte măsurile tranzitorii necesare. De asemenea, Comisia ar trebui autorizată să rezolve probleme practice specifice,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I DISPOZIţII INTRODUCTIVE

Articolul 1 Obiectul şi domeniul de aplicare

1. Prezentul regulament prevede normele specifice aplicabile producţiei şi comercializării următoarelor produse:

Cod NC | Descriere |

0806 10 90 | Struguri proaspeţi, alţii decât strugurii de masă |

2009 61 2009 69 | Suc de struguri (inclusiv must de struguri) |

2204 30 92 2204 30 94 2204 30 96 2204 30 98 | Alte musturi de struguri, altele decât cele fermentate sau cu fermentaţia oprită altfel decât prin adaosul de alcool |

2204 | Vinuri din struguri proaspeţi, inclusiv vinurile îmbogăţite cu alcool; musturi de struguri, altele decât cele de la poziţia 2009, cu excepţia celorlalte musturi de struguri de la subpoziţiile 2204 30 92, 2204 30 94, 2204 30 96 şi 2204 30 98 |

2206 00 10 | Pichet |

2209 00 11 | Oţetul de vin |

2209 00 19 |

2307 00 11 | Drojdii de vin |

2307 00 19 |

2308 90 11 | Tescovină de struguri |

2308 90 19 |

2. În ceea ce priveşte produsele menţionate la alineatul (1), prezentul regulament prevede:

(a) măsuri de sprijin;

(b) măsuri de reglementare;

(c) norme privind comerţul cu ţările terţe;

(d) norme care reglementează potenţialul de producţie.

Articolul 2 Definiţii

În sensul prezentului regulament, se aplică definiţiile stabilite în anexa I.

TITLUL II MăSURI DE SPRIJIN

CAPITOLUL I Programe de sprijin

Secţiunea 1Dispoziţii introductive

ARTICOLUL 3 Domeniu de aplicare

Prezentul capitol prevede normele care reglementează acordarea de fonduri comunitare statelor membre şi utilizarea acestor fonduri de către statele membre prin intermediul programelor de sprijin (denumite în continuare „programe de sprijin”), în vederea finanţării măsurilor de sprijin specifice destinate să susţină sectorul vitivinicol.

Articolul 4 Compatibilitate şi coerenţă

1. Programele de sprijin sunt conforme legislaţiei comunitare şi coerente cu activităţile, politicile şi priorităţile Comunităţii.

2. Statele membre sunt responsabile de programele de sprijin şi se asigură că acestea sunt elaborate şi puse în aplicare în mod obiectiv, ţinând cont de situaţia economică a producătorilor vizaţi şi de necesitatea de a evita inegalităţile de tratament nejustificate între producători.

3. Nu se acordă sprijin:

(a) pentru proiecte de cercetare şi măsuri destinate să susţină astfel de proiecte;

(b) pentru măsurile care intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 1698/2005.

Secţiunea 2Programe de sprijin

ARTICOLUL 5 Depunerea programelor de sprijin

1. Fiecare stat membru producător menţionat în anexa II îi înaintează Comisiei, pentru prima dată până la 30 aprilie 2008, un proiect de program de sprijin pe cinci ani care cuprinde măsuri conforme cu dispoziţiile prezentului capitol.

Măsurile de sprijin se elaborează la nivelul geografic pe care statul membru îl consideră cel mai adecvat. Înainte de a fi înaintat Comisiei, programul de sprijin face obiectul unei consultări cu autorităţile şi organizaţiile competente la nivelul teritorial corespunzător.

Fiecare stat membru depune un singur proiect de program, care poate lua în calcul particularităţi regionale.

2. Programele de sprijin devin aplicabile la trei luni după ce au fost înaintate Comisiei.

Cu toate acestea, în cazul în care programul depus nu respectă condiţiile prevăzute în prezentul capitol, Comisia informează statul membru în consecinţă. În acest caz, statul membru înaintează Comisiei un program revizuit. Programul revizuit devine aplicabil la două luni de la data notificării, cu excepţia cazului în care persistă o incompatibilitate, caz în care se aplică prezentul paragraf.

3. Alineatul (2) se aplică mutatis mutandis modificărilor privind programele de sprijin prezentate de statele membre.

Articolul 6 Conţinutul programelor de sprijin

Programele de sprijin sunt alcătuite din următoarele elemente:

(a) o descriere detaliată a măsurilor propuse, precum şi obiectivele cuantificate ale acestora;

(b) rezultatele consultărilor organizate;

(c) o evaluare a consecinţelor tehnice, economice, ecologice şi sociale aşteptate;

(d) un calendar de punere în aplicare a măsurilor;

(e) un tabel financiar general, care să indice resursele care urmează să fie utilizate şi un proiect indicativ de alocare a acestor resurse între măsuri, în conformitate cu plafoanele stabilite în anexa II;

(f) demonstrarea compatibilităţii şi coerenţei între diversele măsuri ale programului;

(g) criteriile şi indicatorii calitativi care urmează să fie utilizaţi pentru monitorizare şi evaluare, precum şi măsurile luate pentru punerea în aplicare corespunzătoare şi eficientă a programelor;

(h) criteriile şi indicatorii care urmează să fie utilizaţi pentru a verifica dacă programele de sprijin sunt elaborate şi puse în aplicare în mod obiectiv, ţinând cont de situaţia economică a producătorilor vizaţi şi de necesitatea de a evita inegalităţile de tratament nejustificate între producători;

(i) dispoziţiile prevăzute în ceea ce priveşte controalele şi sancţiunile;

(j) desemnarea autorităţilor competente şi a organismelor responsabile de punerea în aplicare a programului.

Articolul 7 Măsuri eligibile

Programele de sprijin conţin măsuri de promovare pe pieţele din ţările terţe, în conformitate cu articolul 9.

Acestea conţin, de asemenea, cel puţin una dintre măsurile următoare:

(a) restructurarea şi reconversia podgoriilor;

(b) recoltarea înainte de coacere;

(c) fonduri mutuale;

(d) asigurarea recoltei.

Articolul 8 Norme generale aplicabile programelor de sprijin

1. Alocarea fondurilor comunitare disponibile, precum şi plafoanele bugetare aplicabile sunt prevăzute în anexa II.

2. Sprijinul comunitar se acordă doar pentru cheltuielile eligibile suportate după depunerea programelor de sprijin relevante, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1).

3. Statele membre nu contribuie la costul măsurilor (co)finanţate de Comunitate în cadrul programelor de sprijin.

4. Prin derogare de la alineatul (3), statele membre pot acorda un ajutor naţional, în conformitate cu normele comunitare relevante privind ajutorul de stat, pentru măsurile menţionate la articolele 9 şi 13.

Rata maximă a ajutorului, astfel cum este prevăzută în normele comunitare relevante privind ajutoarele de stat, se aplică (co)finanţării publice globale, care include fonduri comunitare şi naţionale.

Secţiunea 3măsuri de sprijin specifice

ARTICOLUL 9 Promovarea pe pieţele ţărilor terţe

1. Sprijinul în temeiul prezentului articol se acordă pentru măsuri de informare sau de promovare în ţările terţe a vinurilor comunitare, în vederea îmbunătăţirii competitivităţii acestora în ţările respective.

2. Măsurile menţionate la alineatul (1) se referă la vinuri cu denumire de origine protejată sau indicaţie geografică protejată sau la vinurile pentru care se indică soiul.

3. Măsurile menţionate la alineatul (1) pot să cuprindă următoarele:

(a) relaţii publice, măsuri de promovare sau de publicitate, care subliniază în mod special avantajele produselor comunitare, în principal în ceea ce priveşte calitatea, siguranţa alimentară sau respectarea mediului;

(b) participarea la evenimente, târguri sau expoziţii de importanţă internaţională;

(c) campanii de informare, în special privind sistemele comunitare referitoare la denumirile de origine, indicaţiile geografice şi producţia ecologică;

(d) studii ale noilor pieţe, necesare pentru extinderea pieţelor de desfacere;

(e) studii de evaluare a rezultatelor acţiunilor de promovare şi informare.

4. Participarea Comunităţii la finanţarea activităţilor de promovare nu depăşeşte 50% din cheltuielile eligibile.

5. Statele membre rezervă cel puţin fondurile comunitare prevăzute în anexa II pentru măsura de promovare pe pieţele ţărilor terţe. Fondurile rezervate în acest sens nu sunt disponibile pentru alte măsuri.

Articolul 10 Restructurarea şi reconversia podgoriilor

1. Obiectivul măsurilor referitoare la restructurarea şi reconversia podgoriilor este creşterea competitivităţii producătorilor de vin.

2. Restructurarea şi reconversia podgoriilor sunt sprijinite în conformitate cu prezentul articol doar cu condiţia ca statele membre să depună inventarul potenţialului de producţie, în conformitate cu articolul 100.

3. Sprijinul pentru restructurarea şi reconversia podgoriilor poate acoperi una sau mai multe din următoarele activităţi:

(a) reconversia soiurilor, inclusiv prin supraaltoire;

(b) replantarea podgoriilor;

(c) ameliorarea tehnicilor de gestionare a podgoriilor.

Înlocuirea normală a podgoriilor ajunse la finalul ciclului lor natural de viaţă este exclusă de la acordarea sprijinului.

4. Sprijinul pentru restructurarea şi reconversia podgoriilor ia următoarele forme:

(a) acordarea unor despăgubiri producătorilor pentru pierderile de venituri suferite în cadrul punerii în aplicare a măsurii;

(b) o participare la costurile restructurării şi reconversiei.

5. Despăgubirea producătorilor pentru pierderile de venituri menţionate la alineatul (4) litera (a) poate acoperi până la 100% din pierderile relevante şi poate lua una dintre formele următoare:

(a) prin derogare de la dispoziţiile titlului V capitolul II, o autorizaţie de coexistenţă a podgoriilor vechi şi noi pentru o perioadă determinată de maximum trei ani, care expiră la încheierea sistemului tranzitoriu privind drepturile de plantare, şi anume la 31 decembrie 2013;

(b) o compensaţie financiară.

6. Participarea Comunităţii la finanţarea costurilor efective ale restructurării şi reconversiei podgoriilor nu depăşeşte 50% din acestea. În regiunile clasificate drept regiuni de convergenţă conform Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, participarea Comunităţii la costurile restructurării şi reconversiei nu depăşeşte 75%.

Articolul 11 Recoltarea înainte de coacere

1. În sensul prezentului articol, recoltarea înainte de coacere înseamnă distrugerea totală sau înlăturarea ciorchinilor încă neajunşi la maturitate, reducând astfel la zero producţia parcelei relevante.

2. Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere contribuie la restabilirea echilibrului între cerere şi ofertă pe piaţa vitivinicolă a Comunităţii, pentru a preveni crizele de piaţă.

3. Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere poate fi acordat ca despăgubire sub forma unei plăţi forfetare pe hectar, al cărei cuantum urmează să fie stabilit de statul membru în cauză.

Această plată nu depăşeşte 50% din suma costurilor directe ale distrugerii sau înlăturării ciorchinilor şi din pierderile de venit aferente distrugerii sau înlăturării ciorchinilor.

4. Statele membre vizate introduc un sistem bazat pe criterii obiective pentru a se asigura că măsura recoltării înainte de coacere nu duce la o despăgubire a viticultorilor individuali care să depăşească plafoanele menţionate la alineatul (3) al doilea paragraf.

Articolul 12 Fonduri mutuale

1. Sprijinul pentru crearea de fonduri mutuale oferă asistenţă producătorilor care doresc să se asigure împotriva fluctuaţiilor pieţei.

2. Sprijinul pentru crearea de fonduri mutuale poate fi acordat sub forma unui ajutor temporar şi degresiv destinat să acopere costurile administrative ale unor astfel de fonduri.

Articolul 13 Asigurarea recoltei

1. Sprijinul pentru asigurarea recoltei contribuie la salvgardarea veniturilor producătorilor atunci când acestea sunt afectate de dezastre naturale, fenomene climatice, boli sau infestări cu paraziţi.

2. Sprijinul pentru asigurarea recoltei poate fi acordat sub forma unei participări financiare a Comunităţii care nu depăşeşte:

(a) 80% din costul primelor de asigurare plătite de către producători pentru a se asigura împotriva pierderilor rezultate din fenomene climatice asimilabile dezastrelor naturale;

(b) 50% din costul primelor de asigurare plătite de către producători pentru a se asigura împotriva:

- pierderilor menţionate la litera (a) şi împotriva altor pierderi cauzate de fenomene climatice;

- pierderilor cauzate de maladii animale sau vegetale sau de infestări cu paraziţi.

3. Sprijinul pentru asigurarea recoltei poate fi acordat numai dacă primele de asigurare în cauză nu îi despăgubesc pe producători pentru peste 100% din pierderile de venit suferite, luând în calcul orice alte despăgubiri pe care aceştia le obţin în cadrul altor scheme de sprijin în legătură cu riscul asigurat.

4. Sprijinul pentru asigurarea recoltei nu denaturează concurenţa pe piaţa asigurărilor.

Articolul 14 Eco-condiţionalitate

Atunci când se constată că un agricultor nu a respectat pe exploataţia sa, în orice moment în decursul a cinci ani de la plata sprijinului pentru reconstrucţie şi reconversie în cadrul programului de sprijin, sau în cursul anului următor plăţii sprijinului pentru recoltarea înainte de coacere în cadrul programului de sprijin, cerinţele de reglementare în materie de gestionare şi bunele condiţii agricole şi de mediu menţionate la articolele 3-7 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, iar această nerespectare este rezultatul unei acţiuni sau a unei omisiuni direct imputabile agricultorului, plata se reduce sau se anulează, parţial sau total, în funcţie de gravitatea, întinderea, persistenţa şi repetiţia nerespectării, iar dacă este cazul, agricultorul este obligat să ramburseze sumele încasate în conformitate cu condiţiile prevăzute în aceste dispoziţii.

Regulile în ceea ce priveşte reducerea sau recuperarea totală sau parţială a sprijinului de către statul membru în cauză se stabilesc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 144 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

Secţiunea 4D ISPOZIţII GENERALE

ARTICOLUL 15 Rapoartele şi evaluarea

1. Cel târziu la 1 martie a fiecărui an, statele membre înaintează Comisiei un raport privind punerea în aplicare, în cursul anului anterior, a măsurilor prevăzute în programele de sprijin.

Aceste rapoarte enumeră şi descriu măsurile pentru care s-a acordat asistenţă comunitară în cadrul programelor de sprijin şi oferă detalii, în mod special, privind punerea în aplicare a măsurii de promovare menţionate la articolul 9.

2. La 1 martie 2011 şi ulterior la 1 martie 2014, cel târziu, statele membre înaintează Comisiei o evaluare a costurilor şi avantajelor programelor de sprijin, precum şi o indicare a modalităţii de creştere a eficienţei acestora.

Până la 31 decembrie 2011, cel târziu, Comisia înaintează Parlamentului European şi Consiliului un raport privind punerea în aplicare a măsurilor de promovare menţionate la articolul 9.

Articolul 16 Norme de punere în aplicare

Normele detaliate de aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1).

Aceste norme pot cuprinde în special:

(a) formatul prezentării programelor de sprijin;

(b) reguli privind modificările programelor de sprijin după ce acestea au devenit aplicabile;

(c) norme detaliate de punere în aplicare a măsurilor prevăzute la articolele 9-13;

(d) condiţiile aplicabile în materie de comunicare şi publicitate privind sprijinul finanţat din fonduri comunitare;

(e) detalii privind raportarea.

Capitolul IITransferuri financiare

Articolul 17 Transferul financiar către dezvoltarea rurală

1. Începând cu exerciţiul bugetar 2009, sumele fixate la alineatul (2) pe baza cheltuielilor anterioare efectuate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 pentru intervenţii destinate reglementării pieţelor agricole, astfel cum acestea sunt menţionate la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, sunt disponibile ca fonduri comunitare suplimentare pentru a finanţa, în regiunile viticole, măsuri în cadrul programelor de dezvoltare rurală finanţate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005.

2. Sumele disponibile pe an calendaristic sunt următoarele:

- 2009: 100 milioane EUR;

- 2010: 150 milioane EUR;

- 2011: 250 milioane EUR;

- 2012: 300 milioane EUR;

- 2013: 350 milioane EUR;

- începând cu 2014: 400 milioane EUR.

3. Sumele stabilite la alineatul (2) se repartizează statelor membre în conformitate cu anexa III.

TITLUL III MăSURI DE REGLEMENTARE

CAPITOLUL I Norme generale

Articolul 18 Clasificarea soiurilor de struguri de vinificaţie

1. Statele membre clasifică soiurile de struguri de vinificaţie care pot fi plantate, replantate sau altoite pe teritoriile lor.

Toate soiurile clasificate aparţin speciei Vitis vinifera sau provin dintr-o încrucişare între respectiva specie şi alte specii din genul Vitis .

2. Statele membre nu includ în clasificare următoarele soiuri de struguri de vinificaţie:

(a) Noah;

(b) Othello;

(c) Isabelle;

(d) Jacquez;

(e) Clinton;

(f) Herbemont.

3. Plantarea, replantarea sau altoirea soiurilor de struguri de vinificaţie neclasificate nu sunt permise decât în scopul cercetării ştiinţifice şi în scopuri experimentale.

4. Suprafeţele existente plantate cu soiuri de struguri de vinificaţie neclasificate trebuie defrişate, cu excepţia cazului în care producţia aferentă acestora este destinată exclusiv consumului familiei viticultorului.

5. Statele membre iau măsurile necesare pentru a verifica respectarea de către producători a dispoziţiilor alineatelor (3) şi (4).

6. În cazul în care soiurile de struguri de vinificaţie sunt eliminate din clasificare, ele se defrişează în termen de 15 ani de la eliminarea lor.

Articolul 19 Producţia şi comercializarea

1. Produsele enumerate în anexa IV care sunt fabricate în Comunitate sunt produse din struguri de vinificaţie din soiurile enumerate în clasificările întocmite de statele membre în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) primul paragraf.

2. Denumirea unei categorii de produse viticole enumerate în anexa IV se poate utiliza în Comunitate numai pentru comercializarea unui produs care respectă condiţiile prevăzute în anexa respectivă.

Comisia poate decide să adauge categorii de produse viticole la cele enumerate în anexa IV.

3. Cu excepţia vinurilor îmbuteliate pentru care există dovada că îmbutelierea a fost făcută înainte de 1 septembrie 1971, vinul obţinut din unul dintre soiurile de struguri de vinificaţie enumerate în clasificările întocmite în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) primul paragraf, dar care nu se clasifică în una dintre categoriile prevăzute în anexa IV, nu poate fi utilizat decât pentru consumul familiei viticultorului individual, pentru producerea oţetului sau pentru distilare.

Capitolul IIPractici oenologice şi restricţii

Articolul 20 Domeniu de aplicare

Prezentul capitol prevede practicile oenologice autorizate şi restricţiile aplicabile, precum şi procedura prin care Comisia poate decide cu privire la practicile şi restricţiile aplicabile producţiei şi comercializării produselor care intră sub incidenţa prezentului regulament.

Articolul 21 Practici oenologice şi restricţii

1. Numai practicile oenologice autorizate conform legislaţiei comunitare sunt utilizate pentru producerea în Comunitate a produselor care intră sub incidenţa prezentului regulament.

Primul paragraf nu se aplică:

(a) sucului de struguri şi sucului de struguri concentrat;

(b) mustului de struguri şi mustului de struguri concentrat destinat producerii sucului de struguri.

2. Practicile oenologice autorizate pot fi utilizate numai în scopul asigurării unei bune vinificări, unei bune conservări sau a unei valorificări superioare a produsului.

3. Produsele care intră sub incidenţa prezentului regulament sunt fabricate în Comunitate în conformitate cu restricţiile relevante prevăzute în anexa VI.

4. Produsele care intră sub incidenţa prezentului regulament şi care au făcut obiectul unor practici oenologice neautorizate la nivel comunitar sau, dacă este cazul, la nivel naţional, sau care contravin restricţiilor stabilite în anexa VI nu pot fi comercializate în Comunitate.

5. Cu toate acestea, în cazul produselor care intră sub incidenţa prezentului regulament care sunt fabricate pentru export, se aplică practicile oenologice şi restricţiile recunoscute de Organizaţia Internaţională pentru Vie şi Vin (OIV), şi nu practicile oenologice şi restricţiile autorizate de Comunitate.

Producătorii declară aceste produse autorităţilor statelor membre, care verifică conformitatea acestora cu cerinţele de export.

Articolul 22 Practici oenologice mai restrictive impuse de statele membre

Statele membre pot limita sau exclude utilizarea anumitor practici oenologice pentru vinuri autorizate conform legislaţiei comunitare şi produse pe teritoriile lor, în scopul consolidării menţinerii caracteristicilor esenţiale ale vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicaţie de origine protejată şi ale vinurilor spumante şi ale vinurilor licoroase.

Statele membre comunică aceste limitări şi excluderi Comisiei, care le aduce la cunoştinţa celorlalte state membre.

Articolul 23 Autorizarea practicilor oenologice şi a restricţiilor

1. Cu excepţia practicilor oenologice legate de îmbogăţire, acidifiere şi dezacidifiere enumerate în anexa V şi a restricţiilor enumerate în anexa VI, autorizarea practicilor oenologice şi a restricţiilor în ceea ce priveşte producţia şi conservarea produselor care intră sub incidenţa prezentului regulament se stabileşte în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1).

2. Statele membre pot autoriza utilizarea experimentală a unor practici oenologice neautorizate în condiţii care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1).

Articolul 24 Criterii de autorizare

Pentru autorizarea practicilor oenologice în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1), Comisia:

(a) se bazează pe practicile oenologice recunoscute de OIV, precum şi pe rezultatele utilizării experimentale a unor practici încă neautorizate;

(b) ia în calcul protejarea sănătăţii umane;

(c) ia în calcul riscurile potenţiale pentru consumatori de a fi induşi în eroare din cauza aşteptărilor şi a percepţiilor deja stabilite, având în vedere disponibilitatea şi viabilitatea mijloacelor de informare care permit excluderea unor astfel de riscuri;

(d) face posibilă conservarea caracteristicilor naturale şi esenţiale ale vinului şi nu aduce modificări substanţiale în ceea ce priveşte compoziţia produsului în cauză;

(e) asigură un nivel minim acceptabil de protecţie a mediului;

(f) respectă normele generale în materie de practici oenologice şi restricţii prevăzute în anexele III şi, respectiv, IV.

Articolul 25 Metode de analiză

Metodele de analiză care permit stabilirea compoziţiei produselor care intră sub incidenţa prezentului regulament şi normele prin care se poate stabili dacă aceste produse au făcut obiectul unor tratamente contrare practicilor oenologice autorizate sunt cele recunoscute şi publicate de OIV. În absenţa unor metode sau norme recunoscute de către OIV şi a unor metode şi norme comunitare, metodele şi normele aplicabile se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1).

Articolul 26 Norme de punere în aplicare

Normele detaliate de aplicare a prezentului capitol şi a anexelor III şi IV se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1).

Aceste norme pot cuprinde în special:

(a) practicile oenologice autorizate şi restricţiile referitoare la vinurile spumante;

(b) practicile oenologice autorizate şi restricţiile referitoare la vinurile licoroase;

(c) sub rezerva anexei VI litera C, dispoziţii care reglementează amestecul şi cupajul musturilor şi al vinurilor;

(d) în absenţa unor norme comunitare în materie, specificarea purităţii şi identităţii substanţelor folosite în practicile oenologice;

(e) norme administrative de executare a practicilor oenologice autorizate;

(f) condiţiile care reglementează deţinerea, circulaţia şi utilizarea produselor care nu sunt conforme dispoziţiilor articolului 21 şi eventualele scutiri de la cerinţele articolului respectiv, precum şi stabilirea unor criterii care permit evitarea, în cazuri individuale, a unei rigori excesive;

(g) condiţiile în care statele membre pot autoriza deţinerea, circulaţia şi utilizarea unor produse care nu se conformează dispoziţiilor prezentului capitol, altele decât cele de la articolul 21, sau normelor de punere în aplicare a acestuia.

Capitolul IIIDenumiri de origine şi indicaţii geografice

Secţiunea 1Domeniu de aplicare şi definiţii

ARTICOLUL 27 Denumiri de origine şi indicaţii geografice

1. În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiţii:

(a) „denumire de origine” înseamnă numele unei regiuni, al unui loc specific sau, în cazuri excepţionale, al unei ţări, utilizat pentru a descrie un vin, un vin licoros, un vin spumant, un vin spumos, un vin petiant sau un vin obţinut din struguri supracopţi care respectă următoarele cerinţe:

(i) calitatea şi caracteristicile sale se datorează în mod esenţial sau exclusiv unui anumit mediu geografic cu factorii săi naturali şi umani;

(ii) strugurii din care este produs provin exclusiv din această arie geografică;

(iii) este obţinut din soiuri de viţă de vie aparţinând speciei Vitis vinifera .

(b) „indicaţie geografică” înseamnă o indicaţie care trimite la o regiune, un loc specific sau, în cazuri excepţionale, o ţară, utilizată pentru a descrie un vin, un vin licoros, un vin spumant, un vin spumos, un vin petiant sau un vin obţinut din struguri supracopţi care respectă următoarele cerinţe:

(i) calitatea, caracteristicile sau reputaţia acestuia sunt atribuibile în mod esenţial originii sale geografice;

(ii) strugurii din care este produs provin în proporţie de cel puţin 85% exclusiv din această arie geografică;

(iii) este obţinut din soiuri de viţă de vie aparţinând speciei Vitis vinifera sau unei încrucişări între Vitis vinifera şi alte specii din genul Vitis .

2. Numele tradiţionale sunt considerate drept denumiri de origine atunci când:

(a) desemnează un vin;

(b) trimit la o denumire geografică;

(c) îndeplinesc condiţiile menţionate la alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(iii).

3. Denumirile de origine şi indicaţiile geografice, inclusiv cele care se referă la arii geografice din ţări terţe, sunt eligibile pentru protecţie în Comunitate conform normelor prevăzute în prezentul capitol.

Secţiunea 2Cererea de protecţie

ARTICOLUL 28 Conţinutul cererii de protecţie

1. Cererile de protecţie a denumirilor ca denumiri de origine sau indicaţii geografice includ un dosar tehnic care conţine:

(a) denumirea care urmează a beneficia de protecţie;

(b) numele şi adresa solicitantului;

(c) caietul de sarcini menţionat la alineatul (2);

(d) un document unic care rezumă caietul de sarcini menţionat la alineatul (2).

2. Caietul de sarcini permite părţilor interesate să verifice respectarea condiţiilor relevante de producţie asociate denumirii de origine sau indicaţiei geografice.

El conţine următoarele elemente:

(a) o descriere a vinului şi a principalelor caracteristici fizice, chimice, microbiologice şi organoleptice ale acestuia;

(b) dacă este cazul, practicile oenologice specifice utilizate pentru producerea vinului;

(c) delimitarea ariei geografice în cauză;

(d) producţia maximă la hectar;

(e) indicarea soiului sau a soiurilor de viţă de vie din care a fost obţinut vinul;

(f) detaliile care confirmă legătura între calitatea, reputaţia sau caracteristicile vinului şi mediul sau originea geografică a acestuia;

(g) cerinţele aplicabile prevăzute de dispoziţiile comunitare, naţionale, sau, dacă este cazul, dispoziţiile prevăzute de organizaţiile interprofesionale, care trebuie să fie, în orice caz, compatibile cu legislaţia comunitară în ansamblu;

(h) denumirea şi adresa autorităţilor sau ale organismelor care verifică respectarea dispoziţiilor caietului de sarcini, precum şi o descriere a sarcinilor acestora.

Articolul 29 Cererea de protecţie referitoare la o arie geografică situată într-o ţară terţă

1. În cazul în care cererea de protecţie se referă la o arie geografică situată într-o ţară terţă, aceasta conţine, pe lângă elementele prevăzute la articolul 28, o dovadă că denumirea în cauză este protejată în ţara sa de origine.

2. Cererea se transmite Comisiei, fie direct de către solicitant, fie prin intermediul autorităţilor ţării terţe în cauză.

3. Cererea de protecţie se întocmeşte în una dintre limbile oficiale ale Comunităţii, sau este însoţită de o traducere autorizată în una dintre aceste limbi.

Articolul 30 Solicitanţii

1. Orice grup de producători interesat sau, în cazuri excepţionale, orice producător izolat, poate depune o cerere de protecţie pentru o denumire de origine sau o indicaţie geografică. La această cerere se pot asocia şi alte părţi interesate.

2. Producătorii pot depune cerere de protecţie numai pentru vinuri pe care le produc.

3. În cazul unei denumiri care desemnează o arie geografică transfrontalieră sau al unei denumiri tradiţionale legate de o arie geografică transfrontalieră, se poate depune o cerere comună.

Secţiunea 3procedura de acordare a protecţiei

ARTICOLUL 31 Procedura preliminară la nivel naţional

1. Cererile de protecţie a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice, conform articolului 27, pentru vinuri provenind din Comunitate fac obiectul unei proceduri preliminare la nivel naţional, în conformitate cu prezentul articol.

2. Cererea de protecţie se depune în statul membru de pe teritoriul căruia provine denumirea de origine sau indicaţia geografică.

3. Statul membru examinează cererea de protecţie pentru a verifica respectarea condiţiilor prevăzute în prezentul capitol.

Statul membru desfăşoară o procedură naţională prin care se garantează o publicare adecvată a cererii şi se prevede o perioadă de cel puţin două luni de la data publicării în care orice persoană fizică sau juridică care are un interes legitim şi este stabilită sau rezidentă pe teritoriul său poate formula o opoziţie la protecţia propusă, prin depunerea unei declaraţii motivate în faţa autorităţilor statului membru.

4. În cazul în care statul membru consideră că denumirea de origine sau indicaţia geografică nu îndeplineşte cerinţele relevante, inclusiv, dacă este cazul, prin incompatibilitatea cu legislaţia comunitară în general, cererea se respinge.

5. În cazul în care statul membru consideră că sunt îndeplinite cerinţele relevante, acesta ia o decizie favorabilă prin care poate acorda o protecţie naţională provizorie, care produce efecte începând de la data la care cererea de protecţie este înaintată Comisiei în conformitate cu alineatul (7). Statul membru publică documentul unic şi caietul de sarcini pe internet.

6. Statul membru se asigură că deciziile menţionate la alineatul (5) sunt aduse la cunoştinţa publicului şi că orice persoană fizică sau juridică având un interes legitim dispune de căi de atac.

7. Pentru orice decizie favorabilă menţionată la alineatul (5), statul membru în cauză înaintează Comisiei o cerere de protecţie care conţine:

(a) numele şi adresa solicitantului;

(b) documentul unic menţionat la articolul 28 alineatul (1) litera (d);

(c) o declaraţie a statului membru conform căreia acesta consideră că cererea depusă de solicitant îndeplineşte condiţiile prezentului regulament;

(d) o trimitere la publicarea menţionată la alineatul (6).

Aceste documente sunt înaintate în una dintre limbile oficiale ale instituţiilor Uniunii Europene, sau sunt însoţite de o traducere autorizată în una dintre aceste limbi.

8. Protecţia naţională provizorie menţionată la alineatul (5) încetează la data la care Comisia ia o decizie în conformitate cu articolul 34.

9. Statele membre adoptă actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentului articol până la 1 august 2009.

Articolul 32 Examinarea de către Comisie

1. Comisia aduce la cunoştinţa publicului data depunerii cererii de protecţie a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice.

2. Comisia examinează cererile de protecţie menţionate la articolul 31 alineatul (7) pentru a verifica respectarea condiţiilor prevăzute în prezentul capitol.

3. În cazul în care Comisia consideră că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul capitol, aceasta publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene documentul unic menţionat la articolul 28 alineatul (1) litera (d) şi trimiterea la publicarea caietului de sarcini menţionată la articolul 31 alineatul (5).

În caz contrar, se decide, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1), respingerea cererii.

Articolul 33 Procedura de opoziţie

În termen de două luni de la data publicării prevăzute la articolul 32 alineatul (3) primul paragraf, orice stat membru sau ţară terţă, sau orice persoană fizică sau juridică având un interes legitim, stabilită sau rezidentă într-un alt stat membru decât cel care depune cererea de protecţie sau într-o ţară terţă, poate formula o opoziţie la protecţia propusă, prin depunerea unei declaraţii motivate în faţa Comisiei.

În cazul persoanelor fizice sau juridice stabilite sau rezidente într-o ţară terţă, această declaraţie se depune fie direct, fie prin intermediul autorităţilor ţării terţe în cauză, în termenul de două luni menţionat în primul paragraf.

Articolul 34 Decizia de protecţie

Pe baza informaţiilor de care dispune Comisia, se decide, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1), fie acordarea protecţiei pentru denumirea de origine sau indicaţia geografică, dacă aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute în prezentul capitol şi este compatibilă, în general, cu legislaţia comunitară, fie respingerea cererii, dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite.

Secţiunea 4Cazuri specifice

ARTICOLUL 35 Omonime

1. O denumire care este omonimă cu o denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică protejată este eligibilă pentru acordarea protecţiei ca denumire de origine sau indicaţie geografică, cu condiţia de a fi suficient de diferită de denumirea protejată, astfel încât consumatorii să nu fie induşi în eroare cu privire la originea geografică reală a vinurilor în cauză.

2. Cu excepţia dispoziţiilor contrare din normele de punere în aplicare ale Comisiei, atunci când un soi de struguri de vinificaţie conţine sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică protejată, denumirea soiului de struguri de vinificaţie nu se utilizează la etichetarea produselor care intră sub incidenţa prezentului regulament.

Articolul 36 Motive de refuz al protecţiei

1. Denumirile care au devenit generice nu pot fi protejate ca denumiri de origine sau indicaţii geografice.

În sensul prezentului regulament, o „denumire devenită generică” înseamnă denumirea unui vin care, chiar dacă se raportează la locul sau regiunea unde acest produs a fost iniţial obţinut sau comercializat, a devenit denumirea comună a unui vin în cadrul Comunităţii.

Pentru a stabili dacă o denumire a devenit sau nu generică, se va ţine cont de toţi factorii relevanţi, în special de:

(a) situaţia existentă în Comunitate, în special în zonele de consum;

(b) legislaţiile naţionale sau comunitare relevante.

2. O denumire nu poate fi protejată ca denumire de origine sau indicaţie geografică atunci când, având în vedere reputaţia şi notorietatea unei mărci comerciale, protecţia este de natură să inducă publicul în eroare cu privire la identitatea reală a vinului în cauză.

Articolul 37 Relaţii cu mărcile comerciale

1. Atunci când o denumire de origine sau o indicaţie geografică este protejată în temeiul prezentului regulament, înregistrarea unei mărci comerciale corespunzând uneia dintre situaţiile menţionate la articolul 38 alineatul (2) şi care se raportează la un produs aflat în una dintre categoriile enumerate în anexa IV este refuzată dacă cererea de înregistrare a mărcii comerciale este prezentată după data depunerii în faţa Comisiei a cererii de protecţie a denumirii de origine sau indicaţiei geografice, cerere în baza căreia se acordă protecţie pentru denumirea de origine sau indicaţia geografică respectivă.

Mărcile înregistrate cu încălcarea dispoziţiilor de la primul paragraf se anulează.

2. Fără a aduce atingere articolului 36 alineatul (2), o marcă comercială a cărei utilizare corespunde uneia din situaţiile menţionate la articolul 38 alineatul (2) şi care a fost depusă, înregistrată sau, dacă această posibilitate este prevăzută de legislaţia în cauză, consacrată prin utilizare pe teritoriul comunitar anterior datei depunerii în faţa Comisiei a cererii de protecţie a denumirii de origine sau indicaţiei geografice, poate fi utilizată în continuare şi reînnoită, în pofida protecţiei acordate denumirii de origine sau indicaţiei geografice, cu condiţia să nu existe motivele de anulare sau revocare a mărcii, prevăzute în Directiva 89/104/CEE[20] a Consiliului sau în Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului[21].

În astfel de cazuri, este permisă utilizarea denumirii de origine sau a indicaţiei geografice alături de mărcile comerciale relevante.

Secţiunea 5protecţie şi control

ARTICOLUL 38 Protecţia

1. Denumirile de origine şi indicaţiile geografice protejate pot fi utilizate de orice operator care comercializează un vin produs în conformitate cu caietul de sarcini corespondent.

2. Denumirile de origine şi indicaţiile geografice protejate, precum şi vinurile care utilizează aceste denumiri protejate în conformitate cu caietul de sarcini, sunt protejate împotriva:

(a) utilizării comerciale directe sau indirecte a unei denumiri protejate:

- pentru produse comparabile care nu sunt conforme caietului de sarcini al denumirii protejate, sau

- în măsura în care această utilizare exploatează reputaţia unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice protejate;

(b) utilizării abuzive, imitării sau evocării, chiar dacă originea adevărată a produsului sau a serviciului este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă sau însoţită de expresii precum „stil”, „tip”, „metodă”, „manieră”, „imitaţie”, „gust”, „similar” sau altele asemenea;

(c) oricărei indicaţii false sau înşelătoare privind provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau documentele aferente produsului vinicol respectiv, precum şi împotriva împachetării produsului într-un ambalaj de natură să creeze o impresie greşită cu privire la originea acestuia;

(d) oricărei alte practici de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea adevărată a produsului.

3. Denumirile de origine şi indicaţiile geografice protejate nu pot deveni generice în cadrul Comunităţii, în sensul articolului 36 alineatul (1).

4. Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea ilicită a denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice protejate, în conformitate cu alineatul (2).

Articolul 39 Registrul

Comisia înfiinţează şi ţine la zi un registru electronic, accesibil publicului, al denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice protejate pentru vinuri.

Articolul 40 Organisme de control competente

1. Statele membre desemnează autoritatea sau autorităţile competente responsabile de controalele referitoare la obligaţiile prevăzute în prezentul capitol, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004. Statele membre pot desemna organizaţii interprofesionale în vederea efectuării controalelor respective, dacă acestea oferă garanţii corespunzătoare de obiectivitate şi imparţialitate.

2. Statele membre asigură faptul că orice operator care respectă dispoziţiile prezentului capitol este acoperit de un sistem de controale.

3. Statele membre informează Comisia în legătură cu autorităţile sau organizaţiile menţionate la alineatul (1). Comisia publică numele şi adresele acestora, pe care le actualizează periodic.

Articolul 41 Verificarea respectării caietului de sarcini

1. În ceea ce priveşte denumirile de origine şi indicaţiile geografice protejate referitoare la o arie geografică din cadrul Comunităţii, verificarea anuală a respectării caietului de sarcini, efectuată în cursul producţiei vinului şi în timpul sau după condiţionarea acestuia, este asigurată de:

(a) una sau mai multe dintre autorităţile sau organizaţiile menţionate la articolul 40, sau

(b) unul sau mai multe organisme de control, în sensul articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004, care acţionează în calitate de organism de certificare a produselor.

Cheltuielile aferente acestui control sunt suportate de operatorii economici care fac obiectul acestuia.

2. În ceea ce priveşte denumirile de origine şi indicaţiile geografice protejate referitoare la o arie geografică dintr-o ţară terţă, verificarea anuală a respectării caietului de sarcini, efectuată în cursul producţiei vinului şi în timpul sau după condiţionarea acestuia, este asigurată de:

(a) una sau mai multe dintre autorităţile desemnate de ţara terţă, sau

(b) unul sau mai multe organisme de certificare, sau

(c) una sau mai multe organizaţii interprofesionale.

3. Organismele de certificare menţionate la alineatele (1) litera (b) şi (2) litera (b) de la prezentul articol se conformează standardului european EN 45011 sau ghidului ISO/IEC 65 (Cerinţe generale privind organismele care aplică sisteme de certificare a produselor), iar de la 1 mai 2010 sunt acreditate în conformitate cu acestea.

4. Atunci când organismele menţionate la alineatele (1) litera (a), (2) litera (a) şi (2) litera (c) de la prezentul articol verifică respectarea caietului de sarcini, acestea oferă garanţii corespunzătoare de obiectivitate şi imparţialitate şi dispun de personal şi resurse suficiente pentru a-şi îndeplini sarcinile.

Articolul 42 Modificări ale caietului de sarcini

1. Orice solicitant care îndeplineşte condiţiile de la articolul 30 poate solicita aprobarea unei modificări a caietului de sarcini al unei denumiri de origine sau al unei indicaţii geografice protejate, în special pentru a ţine cont de evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice sau pentru a redefini aria geografică menţionată la articolul 28 alineatul (2) al doilea paragraf litera (c). Cererea descrie modificările solicitate şi le motivează.

2. În cazul în care modificarea propusă implică una sau mai multe modificări ale documentului unic menţionat la articolul 28 alineatul (1) litera (d), articolele 31-34 se aplică mutatis mutandis cererii de modificare. Cu toate acestea, în cazul în care modificarea propusă este una minoră, se decide, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1), dacă aceasta să fie aprobată sau nu fără a se urma procedura prevăzută la articolele 32 alineatul (3) şi 33, iar în caz de aprobare, Comisia publică elementele menţionate la articolul 32 alineatul (3).

3. În cazul în care modificarea propusă nu implică nicio modificare în textul documentului unic, se aplică următoarele reguli:

(a) atunci când aria geografică este situată într-un stat membru, acesta îşi exprimă poziţia cu privire la modificare, iar în caz de aviz pozitiv, publică caietul de sarcini modificat şi informează Comisia cu privire la modificările aprobate şi justificarea acestora;

(b) atunci când aria geografică este situată într-o ţară terţă, Comisia decide cu privire la aprobarea modificării propuse.

Articolul 43 Anularea

În cazul în care respectarea caietului de sarcini corespondent nu mai este asigurată, se poate decide, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1), la iniţiativa Comisiei sau la cererea motivată corespunzător a unui stat membru, a unei ţări terţe sau a unei persoane fizice sau juridice având un interes legitim, anularea protecţiei acordate unei denumiri de origine sau unei indicaţii geografice.

Articolele 31-34 se aplică mutatis mutandis .

Articolul 44 Denumiri de vinuri protejate în prezent

1. Denumirile de vinuri protejate în conformitate cu articolul 54 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 şi cu articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 753/2002 sunt protejate automat în temeiul prezentului regulament. Comisia le înscrie în registrul prevăzut la articolul 39.

2. În ceea ce priveşte denumirile de origine şi indicaţiile geografice menţionate la alineatul (1), statele membre transmit Comisiei:

(a) dosarele tehnice menţionate la articolul 28 alineatul (1);

(b) decizia naţională de stabilire a valabilităţii acestora.

3. Denumirile menţionate la alineatul (1) pentru care informaţiile menţionate la alineatul (2) nu sunt prezentate până la 31 decembrie 2010 pierd protecţia acordată în temeiul prezentului regulament. Comisia ia măsurile administrative necesare pentru a radia aceste denumiri din registrul prevăzut la articolul 39.

4. Prin derogare de la articolul 43, se poate decide, până la 31 decembrie 2013, la iniţiativa Comisiei şi în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1), anularea protecţiei denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, dacă acestea nu întrunesc condiţiile relevante de acordare a protecţiei.

Secţiunea 6D ISPOZIţII GENERALE

ARTICOLUL 45 Norme de punere în aplicare

Normele detaliate de aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1).

Aceste norme pot include, în special, derogări de la condiţiile de aplicare a normelor stabilite în prezentul capitol pentru cererile de protecţie a denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice aflate în curs.

Articolul 46 Redevenţe

Statele membre pot solicita plata unei redevenţe pentru acoperirea cheltuielilor, inclusiv cele suportate pentru examinarea cererilor de protecţie, a declaraţiilor de opoziţie, a cererilor de modificare şi a cererilor de anulare în temeiul prezentului regulament.

Capitolul IVEtichetarea

Articolul 47 Definiţie

În sensul prezentului regulament, „etichetare” înseamnă menţiunile, indicaţiile, mărcile de fabrică sau de comerţ, imaginile sau semnele care figurează pe orice ambalaj, document, anunţ, etichetă, inel sau manşetă care însoţesc sau se referă la un anumit produs.

Articolul 48 Condiţii de aplicare a normelor orizontale

Sub rezerva dispoziţiilor contrare ale prezentului regulament, Directiva 2000/13/CE, Directiva 89/396/CEE a Consiliului[22], Directiva 75/106/CEE a Consiliului[23] şi Directiva 89/104/CEE se aplică etichetării produselor aflate sub incidenţa lor.

Articolul 49 Indicaţii obligatorii

1. Etichetarea produselor menţionate în anexa IV punctele 1-9 şi 13 comercializate în Comunitate sau destinate exportului conţine următoarele indicaţii obligatorii:

(a) denumirea categoriei de produse viticole în conformitate cu anexa IV;

(b) pentru vinurile cu denumiri de origine sau indicaţii geografice protejate:

- menţiunea „denumire de origine protejată” sau „indicaţie geografică protejată” şi

- denumirea de origine protejată sau indicaţia geografică protejată;

(c) tăria alcoolică dobândită în volume;

(d) indicarea provenienţei vinului;

(e) indicarea îmbuteliatorului;

(f) indicarea importatorului, în cazul vinurilor importate.

2. Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), trimiterea la categoria de produse viticole poate fi omisă pentru vinurile ale căror etichete conţin numele protejat al unei denumiri de origine sau al unei indicaţii geografice.

3. Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), trimiterea la menţiunile „denumire de origine protejată” sau „indicaţie geografică protejată” poate fi omisă în următoarele cazuri:

(a) atunci când pe etichetă figurează o denumire naţională specifică reglementată de legislaţia naţională;

(b) atunci când, în cazuri excepţionale care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1), denumirea de origine sau indicaţia geografică protejată figurează pe etichetă.

Articolul 50 Indicaţii facultative

Etichetarea produselor menţionate la articolul 49 alineatul (1) poate conţine, în special, următoarele indicaţii facultative:

(a) anul de recoltă;

(b) numele unuia sau mai multor soiuri de struguri de vinificaţie;

(c) menţiuni care indică conţinutul de zahăr;

(d) pentru vinurile cu denumire de origine sau indicaţie geografică protejată, menţiuni tradiţionale, altele decât denumirile de origine şi indicaţiile geografice, care desemnează metoda de producţie sau de maturare sau caracteristicile, culoarea sau tipul locului pentru vinul în cauză;

(e) simbolul comunitar care indică denumirea de origine protejată sau indicaţia geografică protejată;

(f) menţiuni referitoare la anumite metode de producţie.

Articolul 51 Limbile

Atunci când sunt exprimate în cuvinte, indicaţiile obligatorii prevăzute la articolul 49 figurează în una sau mai multe dintre limbile oficiale ale Comunităţii.

Cu toate acestea, numele unei denumiri de origine sau al unei indicaţii geografice protejate sau denumirea naţională specifică figurează pe etichetă în limba sau limbile oficiale ale statului membru din care provine vinul.

Articolul 52 Aplicarea legislaţiei

Autorităţile competente ale statelor membre iau măsurile necesare pentru a împiedica introducerea pe piaţă sau retragerea vinurilor care nu sunt etichetate în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol.

Articolul 53 Norme de punere în aplicare

Normele detaliate de aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1).

Aceste norme pot cuprinde în special:

(a) detalii privind indicarea provenienţei vinului;

(b) condiţiile de utilizare a indicaţiilor facultative enumerate la articolul 50;

(c) detalii privind menţiunile tradiţionale utilizate pentru descrierea vinurilor cu denumire de origine sau indicaţie geografică protejată;

(d) monitorizarea indicaţiilor referitoare la anul de recoltă şi la soiul de struguri de vinificaţie care figurează pe etichetă.

Capitolul VOrganizaţii de producători şi organizaţii interprofesionale

Articolul 54 Organizaţiile de producători

Statele membre recunosc ca organizaţie de producători orice persoană juridică care întruneşte următoarele condiţii:

(a) se constituie de către producătorii de produse aflate sub incidenţa prezentului regulament;

(b) se constituie la iniţiativa producătorilor;

(c) urmăreşte un obiectiv specific, care poate viza în special:

(i) adaptarea în comun a producţiei la exigenţele pieţei şi îmbunătăţirea produsului;

(ii) promovarea concentrării ofertei şi valorificarea pe piaţă a producţiei membrilor săi;

(iii) promovarea raţionalizării şi a ameliorării producţiei şi a prelucrării;

(iv) reducerea costurilor de producţie şi a costurilor de gestionare a pieţei şi regularizarea preţurilor de producţie;

(v) promovarea şi furnizarea de asistenţă tehnică pentru utilizarea unor practici de cultivare şi tehnici de producţie care protejează mediul;

(vi) promovarea iniţiativelor privind gestionarea subproduselor vitivinicole şi gestionarea deşeurilor, în special pentru protejarea calităţii apei, a solului şi a peisajului şi pentru a ocroti sau a favoriza biodiversitatea;

(vii) realizarea de studii privind metodele de producţie durabile şi evoluţia pieţei.

(d) prin actul său constitutiv se solicită membrilor acesteia ca, în mod special:

(i) să aplice normele adoptate de organizaţia de producători cu privire la raportarea producţiei, producţie, comercializare şi protecţia mediului înconjurător;

(ii) să pună la dispoziţie informaţiile solicitate de organizaţia de producători în vederea întocmirii statisticilor, în special pentru suprafeţele de cultură şi evoluţia pieţei;

(ii) să plătească penalităţi în caz de încălcare a obligaţiilor care le revin în temeiul actului constitutiv.

(e) a depus o cerere de recunoaştere ca organizaţie de producători în temeiul prezentului regulament, adresată statului membru în cauză, în care figurează următoarele elemente:

(i) dovada că respectă cerinţele prevăzute la literele (a)-(d);

(ii) dovada că reuneşte un număr minim de membri, care urmează să fie stabilit de statul membru în cauză;

(iii) dovada că acoperă un volum minim de producţie comercializabilă, în domeniul de activitate al organizaţiei, care urmează să fie stabilit de statul membru în cauză;

(iv) dovada că îşi poate desfăşura activităţile în mod corespunzător, atât din punct de vedere al timpului cât şi din punct de vedere al eficienţei şi concentrării ofertei;

(v) dovada că le asigură efectiv membrilor săi obţinerea asistenţei tehnice necesare pentru punerea în aplicare a practicilor de cultură care protejează mediul.

Articolul 55 Organizaţiile interprofesionale

Statele membre recunosc ca organizaţie interprofesională orice persoană juridică care întruneşte următoarele condiţii:

(a) reuneşte reprezentanţi ai activităţilor economice legate de producţia, comerţul sau prelucrarea produselor reglementate de prezentul regulament;

(b) este constituită la iniţiativa tuturor organizaţiilor sau asociaţiilor care o compun sau a câtorva dintre ele;

(c) desfăşoară, într-una sau mai multe regiuni ale Comunităţii, una sau mai multe dintre acţiunile următoare, ţinând cont de sănătatea publică şi de interesele consumatorilor:

(i) ameliorarea cunoaşterii şi transparenţei producţiei şi a pieţei;

(ii) contribuţia la o mai bună coordonare a valorificării pe piaţă produselor, în special prin cercetări şi studii de piaţă;

(iii) elaborarea contractelor-tip compatibile cu normele comunitare;

(iv) intensificarea punerii în valoare a potenţialului de producţie;

(v) informaţii şi cercetări necesare orientării producţiei spre produse mai adaptate cerinţelor pieţei, gusturilor şi aspiraţiilor consumatorilor, în special în materie de calitate a produselor şi de protecţie a mediului;

(vi) informaţii privind caracteristicile specifice ale vinurilor cu denumiri de origine sau indicaţii geografice protejate;

(vii) căutarea unor metode care să permită limitarea folosirii produselor de protecţie a plantelor şi a altor astfel de substanţe şi care să garanteze calitatea produselor, precum şi protecţia solului şi a apei;

(viii) promovarea producţiei integrate sau a altor metode de producţie care protejează mediul;

(ix) promovarea unui consum de vin responsabil şi moderat şi difuzarea de informaţii privind efectele nocive ale modelelor de consum iresponsabil;

(x) desfăşurarea de acţiuni de promovare a vinurilor, în special în ţările terţe;

(xi) elaborarea unor metode şi instrumente de îmbunătăţire a calităţii produselor în toate stadiile de producţie, vinificaţie şi comercializare;

(xii) punerea în valoare, protejarea şi promovarea agriculturii organice, precum şi a etichetelor de calitate şi a denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice protejate;

(d) a depus o cerere de recunoaştere ca organizaţie interprofesională în temeiul prezentului regulament, adresată statului membru în cauză, în care figurează următoarele elemente:

(i) dovada că respectă cerinţele prevăzute la literele (a)-(c);

(ii) dovada că îşi desfăşoară activităţile în una sau mai multe regiuni de pe teritoriul în cauză;

(iii) dovada că reprezintă o parte semnificativă din producţia sau comerţul cu produsele reglementate de prezentul regulament;

(iv) dovada că nu este ea însăşi angajată în producţia, prelucrarea sau comercializarea produselor reglementate de prezentul regulament.

Articolul 56 Procedura de recunoaştere

1. Cererile de recunoaştere ca organizaţie de producători sau organizaţie interprofesională se adresează statului membru în care organizaţia îşi are sediul şi se examinează de către acesta.

2. Statele membre iau decizia de acordare sau refuz al recunoaşterii organizaţiei în termen de trei luni de la data depunerii cererii.

Articolul 57 Norme de comercializare

1. În vederea îmbunătăţirii funcţionării pieţei vinurilor cu denumire de origine sau indicaţie geografică protejată, inclusiv strugurii, musturile şi vinurile din care rezultă, statele membre producătoare pot stabili norme de comercializare privind reglementarea ofertei, în special prin punerea în aplicare a deciziilor luate de organizaţiile interprofesionale, cu condiţia ca aceste norme să reglementeze punerea la păstrare sau desfacerea eşalonată a produselor.

Aceste norme nu trebuie:

(a) să se refere la tranzacţii ulterioare primei desfaceri pe piaţă a produsului în cauză;

(b) să permită fixarea preţurilor, inclusiv cu titlu indicativ sau de recomandare;

(c) să indisponibilizeze un procent excesiv din recoltă, care ar fi în mod normal disponibil;

(d) să permită refuzul eliberării atestatelor naţionale şi comunitare necesare circulaţiei şi comercializării vinurilor, dacă această comercializare este conformă cu normele menţionate anterior.

2. Normele menţionate la alineatul (1) trebuie aduse in extenso la cunoştinţa operatorilor prin apariţia într-o publicaţie oficială a respectivului stat membru.

Articolul 58 Monitorizarea

Statele membre:

(a) efectuează, la intervale regulate, verificări privind respectarea de către organizaţiile de producători şi organizaţiile interprofesionale a condiţiilor de recunoaştere prevăzute la articolele 54 şi 55;

(b) retrag recunoaşterea dacă o organizaţie de producători sau o organizaţie interprofesională nu mai respectă cerinţele relevante şi obligă organizaţiile respective la plata unor penalităţi în caz de nerespectare sau de nereguli.

Articolul 59 Comunicare

Statele membre comunică anual Comisiei, cel târziu la 1 martie, deciziile luate sau acţiunile întreprinse în conformitate cu articolele 56, 57 şi 58 în anul anterior.

TITLUL IV COMERţUL CU ţăRI TERţE

CAPITOLUL I Dispoziţii comune

Articolul 60 Principii generale

1. Cu excepţia dispoziţiilor contrare din prezentul regulament, ratele drepturilor vamale din cadrul Tarifului Vamal Comun se aplică produselor reglementate de prezentul regulament.

2. Cu excepţia dispoziţiilor contrare din prezentul regulament sau adoptate în temeiul acestuia, în cadrul schimburilor cu ţările terţe se interzice:

(a) perceperea oricărei taxe cu efect echivalent unui drept vamal;

(b) aplicarea oricărei restricţii cantitative sau măsuri cu efect echivalent.

Articolul 61 Nomenclatura combinată

Regulile generale de interpretare a Nomenclaturii Combinate şi regulile speciale privind aplicarea sa se aplică clasificării produselor cuprinse în prezentul regulament. Nomenclatura tarifară care rezultă din aplicarea prezentului regulament, inclusiv, după caz, definiţiile şi categoriile care apar în anexele I şi IV, este inclusă în Tariful Vamal Comun.

Capitolul IILicenţe de import şi de export

Articolul 62 Licenţe de import şi de export

1. În conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1), se poate decide ca importurile către Comunitate sau exporturile din Comunitate ale unuia sau mai multor produse care intră sub incidenţa codurilor NC 2009 61, 2009 69 şi 2204 să fie însoţite de o licenţă de import sau de export.

2. La aplicarea alineatului (1) se ţine cont de necesitatea de a introduce licenţe pentru gestionarea pieţelor în cauză şi, în special, în cazul licenţelor de import, pentru monitorizarea importurilor de produse în cauză.

Articolul 63 Eliberarea licenţelor

Licenţele de import şi de export se eliberează de către statele membre oricărui solicitant, indiferent de locul în care este stabilit pe teritoriul Comunităţii, cu excepţia unor dispoziţii contrare ale unui regulament al Consiliului sau ale oricărui alt tip de act al Consiliului, fără a aduce atingere măsurilor luate pentru aplicarea capitolului IV.

Articolul 64 Valabilitatea licenţelor

Licenţele de import şi de export sunt valabile în toată Comunitatea.

Articolul 65 Garanţia

1. Cu excepţia dispoziţiilor contrare în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1), eliberarea licenţelor este condiţionată de depunerea unei garanţii prin care se asigură că produsele sunt importate sau exportate pe perioada de valabilitate a licenţei.

2. Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, garanţia se pierde în totalitate sau în parte dacă importul sau exportul nu se realizează sau se realizează doar parţial, pe perioada de valabilitate a licenţei.

Articolul 66 Garanţii speciale

1. În ceea ce priveşte sucurile şi musturile care intră sub incidenţa codurilor NC 2009 61, 2009 69 şi 2204 30 pentru care aplicarea drepturilor din Tariful Vamal Comun depinde de preţul de import al produsului, valoarea efectivă a acestui preţ este verificată fie pe baza unui control pe fiecare lot, fie utilizând o valoare forfetară la import, calculată de Comisie pe baza preţurilor aceloraşi produse în ţările de origine.

Dacă preţul de intrare declarat al lotului respectiv este mai mare decât valoarea forfetară de import, majorată printr-o marjă adoptată în conformitate cu alineatul (2) şi care nu poate depăşi valoarea forfetară cu mai mult de 10%, se cere depunerea unei garanţii egale cu drepturile de import, stabilite pe baza valorii forfetare la import.

Dacă preţul de intrare al lotului nu este declarat, aplicarea Tarifului Vamal Comun depinde de valoarea forfetară la import sau de aplicarea, în condiţii care urmează să fie stabilite în conformitate cu alineatul (2), a dispoziţiilor relevante ale legislaţiei vamale.

2. În cazul în care derogările Consiliului prevăzute la literele B.5 sau C din anexa VI sunt aplicate produselor importate, importatorii depun o garanţie pentru aceste produse la autorităţile vamale desemnate în momentul punerii în liberă circulaţie. Garanţia se restituie în momentul prezentării de către importator a dovezii, acceptate de autorităţile vamale din statul membru al punerii în liberă circulaţie, că musturile au fost transformate în suc de struguri, utilizate în alte produse decât cele din sectorul vinicol sau, dacă au fost vinificate, că au fost etichetate corespunzător.

Articolul 67 Norme de punere în aplicare

Normele detaliate de aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1).

Aceste norme pot cuprinde în special:

(a) stabilirea criteriilor de determinare a metodei de control care trebuie aplicată;

(b) elementele care sunt luate în considerare în calculul valorilor forfetare la import;

(c) nivelurile garanţiilor menţionate la articolele 65 şi 66 şi normele care reglementează restituirea acestora;

(d) dacă este cazul, lista produselor pentru care sunt necesare licenţe de import sau de export;

(e) dacă este cazul, condiţiile de eliberare şi durata de valabilitate a licenţelor.

Capitolul IIIMăsuri de salvgardare

Articolul 68 Măsuri de salvgardare

1. Comisia ia măsuri de salvgardare în privinţa importurilor în Comunitate, sub rezerva dispoziţiilor alineatului (3) de la prezentul articol, în conformitate cu Regulamentele (CE) nr. 519/94 al Consiliului[24] şi (CE) nr. 3285/94 al Consiliului[25].

2. Cu excepţia dispoziţiilor contrare aplicabile în virtutea oricărui alt act al Consiliului, Comisia ia măsuri de salvgardare, în temeiul alineatului (3) din prezentul articol, în privinţa importurilor în Comunitate prevăzute în cadrul acordurilor internaţionale încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat.

3. Comisia poate lua măsurile menţionate la alineatele (1) şi (2) la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă. În cazul în care Comisia primeşte o cerere din partea unui stat membru, aceasta ia o decizie în termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii cererii.

Aceste măsuri sunt comunicate statelor membre şi se aplică imediat.

Oricare stat membru poate sesiza Consiliul cu privire la măsurile luate de Comisie în temeiul alineatelor (1) şi (2) în termen de cinci zile lucrătoare de la data comunicării. Consiliul se reuneşte imediat. Acesta poate, cu majoritate calificată, să modifice sau să anuleze măsurile respective în termen de o lună de la data la care a fost sesizat.

4. În cazul în care Comisia consideră că se impune abrogarea sau modificarea măsurilor de salvgardare adoptate în temeiul alineatelor (1) sau (2), aceasta procedează după cum urmează:

(a) în cazul în care Consiliul a hotărât cu privire la măsura în cauză, Comisia propune Consiliului revocarea sau modificarea acesteia; Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată;

(b) în toate celelalte cazuri, măsurile de salvgardare comunitare sunt revocate sau modificate de Comisie.

Articolul 69 Drepturi de import suplimentare

1. Un drept de import suplimentar se aplică, la rata drepturilor prevăzută la articolul 60 alineatul (1), importurilor de suc de struguri şi must de struguri atunci când acestea sunt însoţite de o clauză de salvgardare specială („CSS”) din acordul privind agricultura încheiat în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, pentru a evita sau a contracara efectele negative asupra pieţei comunitare care pot apărea ca urmare a acestor importuri, în cazul în care:

(a) importurile se realizează la un preţ sub nivelul notificat de Comunitate Organizaţiei Mondiale a Comerţului, sau

(b) volumul importurilor din oricare an depăşeşte un anumit nivel.

Volumul menţionat la litera (b) se bazează pe posibilităţile de acces pe piaţă, definite, dacă este cazul, ca importuri în procent din consumul domestic corespondent din ultimii trei ani.

2. Nu se impun drepturi de import suplimentare atunci când este puţin probabil ca importurile să perturbeze piaţa comunitară sau când efectele ar fi disproporţionate în raport cu obiectivul stabilit.

3. În sensul alineatului (1) litera (a), preţurile la import sunt stabilite pe baza preţurilor de import CIF pentru lotul în cauză.

Preţurile de import CIF sunt verificate pe baza preţurilor reprezentative pentru produs pe piaţa mondială sau pe piaţa de import a Comunităţii pentru produsul în cauză.

Articolul 70 Suspendarea regimurilor de perfecţionare activă şi pasivă

1. Atunci când piaţa comunitară este sau riscă să fie perturbată de regimul perfecţionării active sau pasive, se poate decide, la cererea unui stat membru sau la iniţiativa Comisiei, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1), suspendarea, totală sau parţială, a utilizării regimului de perfecţionare activă sau pasivă pentru produsele aflate sub incidenţa prezentului regulament. În cazul în care Comisia este sesizată cu o cerere din partea unui stat membru, aceasta adoptă o decizie în acest sens în termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii cererii.

Aceste măsuri sunt comunicate statelor membre şi se aplică imediat.

Oricare stat membru poate sesiza Consiliul cu privire la măsurile luate în conformitate cu primul paragraf în termen de cinci zile lucrătoare de la data comunicării. Consiliul se reuneşte imediat. Acesta poate, cu majoritate calificată, să modifice sau să anuleze măsurile respective în termen de o lună de la data la care a fost sesizat.

2. În măsura în care este necesar pentru a se asigura buna funcţionare a organizării comune a pieţei vitivinicole, recurgerea la regimul de perfecţionare activă sau pasivă pentru produsele reglementate prin prezentul regulament poate fi interzisă, total sau parţial, de către Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 37 alineatul (2) din tratat.

Articolul 71 Norme de punere în aplicare

Normele detaliate de aplicare a prezentului capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1).

Capitolul IVNorme privind importurile

Articolul 72 Cerinţe de import

1. Cu excepţia cazurilor în care se prevăd dispoziţii contrare, în special în cadrul acordurilor încheiate în temeiul articolului 300 din Tratat, prevederile privind denumirea de origine şi indicaţiile geografice şi etichetarea stabilite la Titlul III capitolele III şi IV din prezentul regulament şi la articolul 19 alineatul (2) se aplică produselor care intră sub incidenţa codurilor NC 2009 61, 2009 69 şi 2204, care sunt importate în Comunitate.

2. Cu excepţia dispoziţiilor contrare din acordurile încheiate în temeiul articolului 300 din tratat, produsele menţionate la alineatul (1) al acestui articol se obţin în conformitate cu practicile oenologice şi restricţiile recomandate de OIV sau autorizate de Comunitate în conformitate cu prezentul regulament şi cu regulile de punere în aplicare a acestuia.

3. Importul produselor menţionate la alineatul (1) este condiţionat de prezentarea:

(a) unui certificat care să ateste conformitatea cu dispoziţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) întocmit de un organism competent, inclus pe o listă care urmează să fie stabilită în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1), din ţara de origine a produsului;

(b) unui raport de analiză întocmit de un organism sau departament numit de statul din care provine producătorul, în măsura în care produsul este destinat consumului uman direct.

Articolul 73 Contingente tarifare

1. Contingentele tarifare pentru importul produselor reglementate de prezentul regulament care rezultă din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 din Tratat sau dintr-un alt act al Consiliului sunt deschise şi gestionate conform procedurii prevăzute la articolul 104 alineatul (1).

2. Contingentele tarifare sunt gestionate astfel încât să se evite orice discriminare între operatorii implicaţi, prin aplicarea uneia dintre metodele următoare, a unei combinaţii de metode sau a unei alte metode adecvate:

(a) metoda bazată pe ordinea cronologică de depunere a cererilor (conform principiului „primul sosit, primul servit”);

(b) metoda de repartizare proporţional cu cantităţile solicitate la depunerea cererilor („metoda examinării simultane”);

(c) metoda bazată pe luarea în considerare a structurilor comerciale tradiţionale („metoda operatori tradiţionali/nou-veniţi”).

3. Metoda adoptată pentru gestionarea contingentelor tarifare trebuie să ia în considerare, dacă este cazul, necesităţile de aprovizionare ale pieţei comunitare şi necesitatea de a proteja echilibrul pieţei.

Articolul 74 Norme de punere în aplicare

Normele de aplicare a acestui capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1).

Aceste norme pot cuprinde în special:

(a) garanţii privind natura, provenienţa şi originea produsului;

(b) recunoaşterea documentului care permite verificarea garanţiilor prevăzute la litera (a).

TITLUL V POTENţIALUL DE PRODUCţIE

Capitolul I Plantări ilegale

Articolul 75 Plantări ilegale care au avut loc după data de 1 septembrie 1998

1. Suprafeţele plantate cu viţă-de-vie după data de 1 septembrie 1998 în lipsa dreptului corespunzător de plantare sunt defrişate de către producători pe cheltuiala acestora.

2. În aşteptarea defrişării în temeiul alineatului (1), strugurii şi produsele din struguri care provin de pe suprafeţele menţionate la alineatul respectiv pot fi puse în circulaţie doar în vederea distilării. Din produsele rezultate în urma distilării nu poate fi fabricat un alcool având o tărie alcoolică dobândită în volume mai mică sau egală cu 80% vol.

3. După data de 31 decembrie 2008, statele membre aplică, în cazul producătorilor care nu au respectat obligaţia defrişării, sancţiuni proporţionale cu gravitatea, importanţa şi durata nerespectării.

4. Până la data de 1 martie a fiecărui an, statele membre notifică Comisiei suprafeţele care au fost plantate cu viţă de vie fără un drept corespunzător de plantare după 1 septembrie 1998 şi suprafeţele care au fost defrişate în temeiul alineatului (1).

5. Sfârşitul interdicţiei tranzitorii de noi plantări la 31 decembrie 2013, în conformitate cu articolul 80 alineatul (1), nu afectează obligaţiile prevăzute în prezentul articol.

Articolul 76 Regularizarea obligatorie a plantărilor ilegale efectuate înainte de 1 septembrie 1998

1. În schimbul achitării unei taxe şi nu mai târziu de 31 decembrie 2009, producătorii regularizează suprafeţele plantate cu viţă de vie fără un drept corespunzător de plantare înainte de 1 septembrie 1998.

Primul paragraf nu se aplică în cazul suprafeţelor regularizate în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

2. Taxa menţionată la alineatul (1) se stabileşte de către statele membre şi echivalează cu cel puţin de două ori valoarea medie a dreptului corespunzător de plantare pentru regiunea în cauză.

3. În aşteptarea regularizării în temeiul alineatului (1), strugurii şi produsele din struguri care provin de pe suprafeţele menţionate la alineatul respectiv pot fi puse în circulaţie doar în vederea distilării. Din aceste produse nu poate fi fabricat un alcool având o tărie alcoolică dobândită în volume mai mică sau egală cu 80% vol.

4. Suprafeţele plantate ilegal menţionate la alineatul (1) şi care nu sunt regularizate în conformitate cu acel alineat până la 31 decembrie 2009 sunt defrişate de către producătorii respectivi pe cheltuiala acestora.

Statele membre aplică, în cazul producătorilor care nu respectă obligaţia defrişării, sancţiuni proporţionale cu gravitatea, importanţa şi durata neresepectării.

5. Până la data de 1 martie a fiecărui an, statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei:

(a) suprafeţele plantate cu viţă de vie, fără un drept corespunzător de plantare, înainte de 1 septembrie 1998;

(b) suprafeţele regularizate în conformitate cu alineatul (1), taxele prevăzute la alineatul respectiv şi valoarea medie a drepturilor de plantare regionale, în conformitate cu alineatul (2).

Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei, pentru prima dată până la 1 martie 2010, suprafeţele defrişate în conformitate cu alineatul (4) primul paragraf.

6. Sfârşitul interdicţiei tranzitorii de noi plantări la 31 decembrie 2013, în conformitate cu articolul 80 alineatul (1), nu afectează obligaţiile prevăzute la alineatele (3), (4) şi (5).

Articolul 77 Distilarea

1. Statele membre trebuie să solicite probe privind distilările în conformitate cu articolul 75 alineatul (2) şi cu articolul 76 alineatul (3), sub forma unor contracte de distilare care urmează să fie prezentate de către producători.

2. Statele membre verifică existenţa contractelor de distilare menţionate la alineatul (1) şi aplică sancţiuni în caz de nerespectare.

3. Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei suprafeţele ale căror produse fac obiectul distilării şi volumele corespunzătoare de alcool.

Articolul 78 Măsuri adiacente

În cazul în care suprafeţele menţionate la articolul 75 alineatul (1) primul paragraf şi la articolul 76 alineatul (1) primul paragraf nu sunt regularizate, acestea nu beneficiază de nici o măsură de sprijin naţional sau comunitar.

Articolul 79 Norme de punere în aplicare

Normele de aplicare a acestui capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1).

Aceste norme pot cuprinde în special:

(a) detalii privind cerinţele referitoare la comunicările din partea statelor membre, inclusiv eventualele reduceri ale alocărilor bugetare prevăzute în anexa II în caz de nerespectare a acestora;

(b) detalii privind sancţiunile care pot fi impuse de statele membre în caz de nerespectare a obligaţiilor prevăzute la articolele 75, 76 şi 77.

Capitolul IIRegimul tranzitoriu al drepturilor de plantare

Articolul 80 Interdicţia tranzitorie privind plantarea viţei de vie

1. Fără a aduce atingere articolului 18, în special alineatului (3), se interzice plantarea de viţă de vie cu soiurile de struguri de vinificaţie clasificate menţionate la articolul 18 alineatul (1) primul paragraf, până la 31 decembrie 2013.

2. De asemenea, până la 31 decembrie 2013 este interzisă supraaltoirea soiurilor de struguri de vinificaţie menţionate la articolul 18 alineatul (1) primul paragraf pe aşte soiuri decât soiurile de struguri de vinificaţie menţionate la articolul respectiv.

3. Sub rezerva alineatelor (1) şi (2), plantarea şi supraaltoirea în sensul acestor alineate sunt permise dacă sunt efectuate în temeiul:

(a) unui drept de plantare nouă, în sensul articolului 81;

(b) unui drept de replantare, în sensul articolului 82;

(c) unui drept de plantare acordat pe o rezervă, în sensul articolelor 83 şi 84.

4. Drepturile de plantare menţionate la alineatul (3) se acordă în hectare.

5. Articolele 81-86 se aplică până la 31 decembrie 2013.

Articolul 81 Drepturile de plantare nouă

1. Statele membre pot acorda producătorilor drepturi de plantare nouă pentru suprafeţele:

(a) destinate noilor plantări efectuate în cadrul măsurilor de comasare sau a măsurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică în conformitate cu legislaţia naţională;

(b) destinate unor activităţi experimentale;

(c) destinate culturii de viţă-mamă pentru altoi;

(d) ale căror produse vitivinicole sunt destinate în exclusivitate consumului de către familia viticultorului.

2. Drepturile de plantare nouă acordate se exercită:

(a) de producătorul căruia îi sunt acordate;

(b) înainte de sfârşitul celui de-al doilea campanie viticolă care urmează anului în care au fost acordate;

(c) în scopurile în care au fost acordate.

Articolul 82 Drepturile de replantare

1. Statele membre acordă drepturi de replantare producătorilor care au efectuat o defrişare pe suprafaţa plantată cu viţă de vie.

Cu toate acestea, nu se pot acorda drepturi de replantare în cazul suprafeţelor pentru care s-a acordat o primă de defrişare în conformitate cu Capitolul III.

2. Statele membre pot acorda drepturi de replantare producătorilor care se angajează să efectueze o defrişare pe suprafaţa plantată cu viţă de vie. În astfel de cazuri, suprafaţa în cauză este defrişată cel mai târziu la sfârşitul celui de-al treilea an de la plantarea noilor viţe pentru care s-au acordat drepturile de replantare.

3. Drepturile de replantare acordate corespund unei suprafeţe de cultură pură echivalente cu suprafaţa defrişată.

4. Drepturile de replantare sunt exercitate în exploataţia pentru care au fost acordate. Statele membre pot prevedea ca aceste drepturi să nu fie exercitate decât pe suprafaţa pe care s-a efectuat defrişarea.

5. Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (4), statele membre pot decide că drepturile de replantare pot fi transferate, parţial sau în totalitate, unei alte exploataţii de pe teritoriul aceluiaşi stat membru în următoarele cazuri:

(a) dacă o parte a respectivei exploataţii este transferată celei de-a doua exploataţii;

(b) dacă suprafeţe de pe cea de-a doua exploataţie sunt destinate:

- producţiei de vinuri cu denumire de origine protejată sau cu indicaţie geografică protejată, sau

- culturii de viţă-mamă pentru altoi.

Statele membre iau măsurile necesare pentru ca aplicarea derogărilor prevăzute la primul paragraf să nu determine o mărire globală a potenţialului de producţie de pe teritoriul lor, în special dacă sunt efectuate transferuri de la suprafeţe neirigate către suprafeţe irigate.

6. Alineatele 1-5 se aplică mutatis mutandis drepturilor similare cu drepturile de replantare, dobândite în temeiul unei legislaţii comunitare sau naţionale anterioare.

7. Drepturile de replantare acordate în temeiul articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 se utilizează în perioadele prevăzute în acest sens în respectivul regulament.

Articolul 83 Rezervele naţionale şi regionale cu drepturi de plantare

1. În vederea îmbunătăţirii gestionării potenţialului de producţie, statele membre creează o rezervă naţională sau rezerve regionale cu drepturi de plantare.

2. Statele membre care au constituit rezerve naţionale sau regionale cu drepturi de plantare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 pot păstra aceste rezerve până la 31 decembrie 2013.

3. Următoarele drepturi de plantare se alocă rezervelor naţionale sau regionale dacă nu sunt utilizate în termenul prescris:

(a) drepturile de plantare nouă;

(b) drepturile de replantare;

(c) drepturile de plantare acordate pe rezervă.

4. Producătorii pot transfera drepturile de replantare către rezervele naţionale sau regionale. Condiţiile unui astfel de transfer, efectuat, dacă este cazul, în schimbul unei plăţi din fondurile naţionale, se stabilesc de către statele membre, în funcţie de interesele legitime ale părţilor.

5. Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot decide să nu pună în aplicare un sistem de rezerve, cu condiţia să poată dovedi că există pe teritoriul lor un sistem alternativ eficient pentru gestionarea drepturilor de plantare. Dacă este necesar, sistemul alternativ poate deroga de la dispoziţiile relevante ale prezentului capitol.

Primul paragraf se aplică şi statelor membre care încetează să administreze rezerve naţionale sau regionale în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1493/1999.

Articolul 84 Acordarea drepturilor de plantare pe rezervă

1. Statele membre pot acorda drepturi pe o rezervă:

(a) cu titlu gratuit producătorilor în vârstă de până la patruzeci de ani, care posedă o capacitate profesională suficientă şi care se stabilesc pentru prima dată pe o exploataţie viticolă, în calitate de şefi ai exploataţiei viticole;

(b) în schimbul unei plăţi efectuate în casieriile naţionale sau, eventual, regionale, producătorilor care au intenţia de a utiliza drepturile pentru a planta podgorii a căror producţie are un debuşeu asigurat.

Statele membre definesc criteriile de stabilire a cuantumului plăţii prevăzute la litera (b), care poate varia în funcţie de viitorul produs final al podgoriilor respective şi de perioada tranzitorie rămasă în care se aplică interdicţia de noi plantări, prevăzută la articolul 80 alineatele (1) şi (2).

2. În cazul în care drepturile de plantare pe o rezervă sunt utilizate, statele membre se asigură că:

(a) locul în care sunt exercitate drepturile de plantare acordate pe o rezervă, precum şi soiurile şi tehnicile utilizate pentru cultură garantează compatibilitatea producţiei ulterioare cu cererea pieţei;

(b) randamentele sunt reprezentative pentru media regiunii în care sunt utilizate aceste drepturi, în special dacă drepturile de plantare provenite de pe suprafeţe neirigate sunt utilizate pe suprafeţe irigate.

3. Drepturile de plantare atribuite unei rezerve care nu sunt utilizate înainte de sfârşitul celui de-al doilea campanie viticolă după cel în cursul căruia au fost acordate se retrag şi sunt reatribuite rezervei.

4. Drepturile de plantare pe o rezervă îşi pierd valabilitatea dacă nu sunt acordate înainte de sfârşitul celui de-al cincilea campanie viticolă de la atribuirea lor pe acea rezervă.

5. Dacă într-un stat membru există rezerve regionale, acesta poate stabili norme care să autorizeze transferul drepturilor de plantare între rezervele regionale. Dacă într-un stat membru coexistă rezerve regionale şi naţionale, acesta poate, de asemenea, să autorizeze transferuri între astfel de rezerve.

Transferurile pot fi afectate de un coeficient de reducere.

Articolul 85 De minimis

Prezentul capitol nu se aplică statelor membre în care producţia de vin nu depăşeşte 25 000 hectolitri pe campanie viticolă. Această producţie se calculează pe baza producţiei medii din cursul ultimelor cinci campanii viticole.

Articolul 86 Norme naţionale mai stricte

Statele membre pot adopta norme naţionale mai stricte în ceea ce priveşte acordarea drepturilor de plantare nouă sau a celor de replantare. Ele pot impune ca cererile respective şi informaţiile relevante care urmează să fie furnizate în acest sens să fie completate cu alte indicaţii necesare în scopul urmăririi evoluţiei potenţialului de producţie.

Articolul 87 Norme de punere în aplicare

Normele de aplicare a acestui capitol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 104 alineatul (1).

Aceste norme pot cuprinde în special:

(a) dispoziţii care permit evitarea cheltuielilor administrative excesive în cursul aplicării dispoziţiilor prezentului capitol;

(b) coexistenţa podgoriilor în conformitate cu articolul 82 alineatul (2);

(c) aplicarea coeficientului de reducere prevăzut la articolul 84 alineatul (5).

Capitolul IIISchema de defrişare

Articolul 88 Domeniu de aplicare şi definiţie

1. Prezentul capitol stabileşte condiţiile în care producătorilor de vin li se acordă o primă pentru defrişarea podgoriilor (denumită în continuare „prima de defrişare”).

2. În sensul prezentului capitol, termenul „defrişare” înseamnă eliminarea completă a butucilor de viţă aflaţi pe un teren plantat cu viţă de vie.

Articolul 89 Durata schemei

Schema de defrişare se aplică până la sfârşitul campaniei viticole 2012-2013.

Articolul 90 Condiţii de eligibilitate

Prima de defrişare se acordă numai dacă suprafaţa în cauză îndeplineşte următoarele condiţii:

(a) nu a făcut obiectul unui sprijin comunitar pentru restructurare şi reconversie în cele 10 campanii viticole care preced defrişarea;

(b) nu a făcut obiectul unui sprijin comunitar în cadrul niciunei alte organizări comune a pieţei în cele cinci campanii viticole care preced defrişarea;

(c) este întreţinută;

(d) nu este mai mică de 0,1 ha;

(e) cultivarea ei nu a încălcat nici o dispoziţie naţională sau comunitară aplicabilă.

(f) este cultivată cu un soi de struguri de vinificaţie clasificat de statul membru în cauză în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) primul paragraf.

Prin derogare de la litera (e), suprafeţele regularizate în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 şi cu articolul 76 alineatul (1) din prezentul regulament sunt eligibile pentru prima de defrişare.

Articolul 91 Cuantumul primei de defrişare

1. Baremele primelor de defrişare care urmează să fie acordate se stabilesc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1).

2. Cuantumul specific al primei de defrişare se stabileşte de statele membre în limita baremelor menţionate la alineatul (1) şi pe baza randamentelor obţinute anterior de exploataţia respectivă.

Articolul 92 Procedura şi bugetul

1. Producătorii interesaţi prezintă cereri de acordare a primei de defrişare autorităţilor corespunzătoare din statele membre până la data de 30 septembrie a fiecărui an.

2. Autorităţile din statele membre analizează cererile eligibile şi notifică Comisiei, până la data de 15 octombrie a fiecărui an, suprafaţa totală şi sumele reprezentate de cererile respective, defalcate pe regiuni şi pe categorii de randamente.

3. Bugetul maxim anual pentru schema de defrişare este stabilit în anexa VII.

4. Până la data de 15 noiembrie a fiecărui an, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1), se stabileşte procentul unic de acceptare a sumelor notificate, dacă suma totală notificată Comisiei de statele membre depăşeşte resursele bugetare disponibile.

5. Până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, statele membre acceptă cererile:

(a) privind suprafeţele incluse integral în cerere, în cazul în care Comisia nu a stabilit un procent în sensul alineatului (4), sau

(b) privind suprafeţele care rezultă în urma aplicării procentului menţionat la alineatul (4) pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii.

Până la data de 30 ianuarie a fiecărui an, statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei cererile acceptate defalcate pe regiuni şi pe categorii de randament şi suma totală a primelor de defrişare plătite pe regiune.

6. Pentru campania viticolă precedentă, statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei, până la data de 15 septembrie a fiecărui an:

(a) suprafeţele defrişate defalcate pe regiuni şi pe categorii de randament;

(b) suma totală a primelor de defrişare plătite pe regiune.

Articolul 93 Eco-condiţionalitate

În cazul în care se constată că un agricultor nu a îndeplinit, pe exploataţia sa, oricând în decurs de cinci ani de la plata primei de defrişare, cerinţele de reglementare în materie de gestionare şi bunele condiţii agricole şi de mediu menţionate la articolele 3-7 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 şi, în cazul în care nerespectarea este rezultatul unei acţiuni sau al unei omisiuni direct imputabile agricultorului, suma de plată este redusă sau anulată, fie parţial, fie în întregime, în funcţie de gravitatea, durata, permanenţa şi repetiţia nerespectării, iar agricultorul este obligat, dacă este cazul, să ramburseze această sumă în conformitate cu condiţiile stabilite în dispoziţiile respective.

Normele se stabilesc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 144 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 în ceea ce priveşte reducerea sau recuperarea, parţial sau în totalitate, a sprijinului acordat de statul membru în cauză.

Articolul 94 Scutiri

1. Un stat membru poate decide respingerea tuturor cererilor ulterioare menţionate la articolul 92 alineatul (1) atunci când totalitatea suprafeţelor defrişate pe teritoriul său reprezintă 10% din suprafaţa cultivată cu viţă de vie a statului în cauză prevăzută în anexa VIII.

2. Statele membre pot declara podgoriile situate în zone de munte şi de pantă abruptă drept neeligibile pentru schema de defrişare, în conformitate cu condiţiile care urmează să fie stabilite conform procedurii menţionate la articolul 104 alineatul (1).

3. Statele membre pot declara o zonă drept neeligibilă pentru schema de defrişare în cazul în care aplicarea regimului ar fi incompatibilă cu preocupările legate de mediu. Zonele declarate neeligibile din aceste motive nu trebuie să depăşească 2% din suprafaţa totală cultivată cu viţă de vie prevăzută în anexa VIII.

4. Până la data de 1 august a fiecărui an şi pentru prima dată la 1 august 2008, statele membre care decid să facă uz de posibilitatea prevăzută la alineatele (2) şi (3) aduc la cunoştinţa Comisiei, în legătură cu măsura de defrişare care urmează să fie pusă în aplicare:

(a) zonele declarate neeligibile;

(b) justificarea pentru neeligibilitate în conformitate cu alineatele 2 şi 3.

5. Statele membre acordă prioritate agricultorilor din zonele declarate neeligibile, în temeiul alineatelor (2) şi (3), pentru alte măsuri de sprijin stabilite în prezentul regulament, în special, dacă este cazul, pentru măsura de restructurare şi reconversie din cadrul programelor de sprijin şi al măsurilor de dezvoltare rurală.

Articolul 95 Schema de plată unică

1. Agricultorii care participă la schema de defrişare beneficiază de drepturi la plată privind suprafeţele defrişate, în conformitate cu titlul III capitolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

2. Statele membre stabilesc suma drepturilor la plată menţionate la alineatul (1) pentru suprafeţele cultivate cu viţă de vie defrişate în conformitate cu prezentul capitol la media regională a valorii drepturilor la plată din regiunea corespunzătoare, care nu depăşeşte în nici un caz 350 euro/ha.

Până la sfârşitul campaniei viticole 2012-2013, statele membre trebuie să comunice Comisiei, până la data de 15 septembrie a fiecărui an, media plăţilor unice regionale utilizată pentru stabilirea drepturilor la plată.

Articolul 96 De minimis

Prezentul capitol nu se aplică statelor membre în care producţia de vin nu depăşeşte 25 000 hectolitri pe campanie viticolă. Această producţie se calculează pe baza producţiei medii în cursul ultimelor cinci campanii viticole.

Articolul 97 Ajutor naţional suplimentar

Statele membre pot acorda un ajutor naţional suplimentar pentru defrişare, pe lângă prima de defrişare acordată.

Articolul 98 Norme de punere în aplicare

Normele de aplicare a acestui capitol se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1).

Aceste norme pot cuprinde în special:

(a) baremele şi nivelurile primei menţionate la articolul 91;

(b) norme detaliate privind eco-condiţionalitatea;

(c) criteriile de scutire în sensul articolului 94;

(d) cerinţele de raportare de către statele membre cu privire la punerea în aplicare a schemei de defrişare, incluzând sancţiunile în caz de întârziere a raportării şi informaţiile furnizate de statele membre producătorilor în ceea ce priveşte disponibilitatea sistemului;

(e) cerinţele de raportare privind ajutorul naţional suplimentar;

(f) termenele de plată.

TITLUL VI DISPOZIţII GENERALE

Articolul 99 Registrul viticol

Statele membre ţin un registru viticol care conţine informaţii actualizate privind potenţialul de producţie.

Articolul 100 Inventarul

Pe baza registrului viticol menţionat la articolul 99, fiecare stat membru trimite Comisiei, până la data de 1 martie în fiecare an, un inventar actualizat al potenţialului său de producţie.

Articolul 101 Durata registrului viticol şi a inventarului

În conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1), se poate decide ca articolele 99 şi 100 să nu se mai aplice după data de 1 ianuarie 2014.

Articolul 102 Declaraţiile obligatorii

1. Producătorii de struguri destinaţi vinificaţiei, precum şi producătorii de must şi de vin trebuie să declare în fiecare an autorităţilor naţionale competente cantităţile de produse din ultima recoltă.

2. Comercianţii de struguri destinaţi producţiei de vin pot fi obligaţi de statele membre să declare în fiecare an cantităţile comercializate din ultima recoltă.

3. Producătorii de must şi de vin şi comercianţii, cu excepţia comercianţilor cu amănuntul, trebuie să declare în fiecare an autorităţilor naţionale competente cantităţile de must şi de vin pe care le deţin, fie că provin din recolta anului în curs, fie din recoltele anilor anteriori. Mustul şi vinurile importate din ţările terţe fac obiectul unei menţiuni speciale.

Articolul 103 Documentele însoţitoare şi registrul

1. Produsele menţionate în prezentul regulament nu pot circula în interiorul Comunităţii decât însoţite de un document autorizat oficial.

2. Persoanele fizice sau juridice sau grupurile de persoane care deţin produse reglementate de prezentul regulament pentru exercitarea profesiei lor, în special producătorii, îmbuteliatorii şi prelucrătorii, precum şi comercianţii care urmează să fie stabiliţi în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1) au obligaţia să ţină registre cu intrările şi ieşirile acestor produse.

Articolul 104 Procedura comitetului de gestionare

1. Cu excepţia dispoziţiilor contrare, Comisia este asistată de un comitet de gestionare atunci când i se conferă competenţe în prezentul regulament .

Articolele 4 şi 7 din Decizia 1999/468/CE sunt aplicabile.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la o lună.

2. Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.

Articolul 105 Resurse financiare

Măsurile prevăzute la titlul II capitolul I şi la titlul V capitolul III reprezintă intervenţii pentru reglementarea pieţelor agricole, astfel cum se menţionează la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, cu excepţia măsurilor menţionate la articolul 95 din prezentul Regulament, care reprezintă plăţi directe către agricultori în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005.

Articolul 106 Schimbul de informaţii între statele membre şi Comisie

1. Statele membre şi Comisia îşi transmit reciproc orice informaţii necesare pentru aplicarea prezentului regulament, în special în vederea monitorizării şi analizei pieţei şi pentru a respecta obligaţiile internaţionale privind produsele reglementate de prezentul regulament.

2. Normele detaliate se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1) pentru a stabili care informaţii sunt necesare pentru aplicarea alineatului (1) din prezentul articol, precum şi forma, conţinutul, durata şi termenele limită şi modalităţile de transmitere către Comisie sau de punere la dispoziţia acesteia a informaţiilor şi documentelor .

Articolul 107 Monitorizarea

În vederea aplicării prezentului regulament, statele membre se asigură că procedurile de administrare şi control sunt compatibile cu Sistemul Integrat de Administrare şi Control (Integrated Administration Control System - IACS) în ceea ce priveşte următoarele elemente:

(a) baza de date electronică;

(b) sistemele de identificare a parcelelor agricole menţionate la articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003;

(c) controalele administrative.

Aceste proceduri trebuie să permită funcţionarea comună sau schimbul de informaţii cu IACS fără probleme sau conflicte.

Articolul 108 Controalele şi sancţiunile administrative şi raportarea acestora

Următoarele dispoziţii se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 104 alineatul (1):

(a) normele privind controalele administrative şi fizice efectuate de statele membre în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor ce decurg din aplicarea prezentului regulament;

(b) un sistem pentru aplicarea sancţiunilor administrative în cazul în care se constată nerespectări ale oricăreia dintre obligaţiile care decurg din aplicarea prezentului regulament, luând în considerare gravitatea, durata, permanenţa şi repetiţia nerespectării respective.

(c) normele privind recuperarea plăţilor necuvenite care rezultă din aplicarea prezentului regulament;

(d) norme privind raportarea controalelor efectuate şi a rezultatelor acestora.

Articolul 109 Desemnarea autorităţilor naţionale responsabile

1. Statele membre desemnează una sau mai multe autorităţi responsabile de controlarea respectării dispoziţiilor comunitare din sectorul vitivinicol. Statele membre desemnează, în special, laboratoarele autorizate să efectueze analize oficiale în sectorul vitivinicol. Laboratoarele desemnate trebuie să îndeplinească criteriile generale de funcţionare a laboratoarelor de testare stabilite în ISO/IEC 17025.

2. Statele membre transmit Comisiei numele şi adresele autorităţilor şi laboratoarelor menţionate la alineatul (1). Comisia pune aceste informaţii la dispoziţia publicului.

Articolul 110 Norme de punere în aplicare

Normele de aplicare a acestui titlu se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 104 alineatul (1).

Aceste norme pot cuprinde în special:

(a) detalii privind registrul viticol prevăzut la articolul 99, în special detalii privind utilizarea acestuia în vederea monitorizării şi controlului potenţialului de producţie;

(b) detalii privind inventarul prevăzut la articolul 100, în special detalii privind utilizarea acestuia în vederea monitorizării şi controlului potenţialului de producţie;

(c) detalii privind măsurarea suprafeţelor;

(d) sancţiuni în caz de nerespectare a cerinţelor de raportare;

(e) declaraţiile obligatorii prevăzute la articolul 102;

(f) documentele însoţitoare şi registrul prevăzute la articolul 103.

TITLUL VII DISPOZIţII TRANZITORII şI FINALE

Capitolul I Modificări

Articolul 111 Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 2702/1999

La articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 2702/1999, litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:

„(d) campanii de informare privind sistemul comunitar care vizează vinurile cu denumire de origine protejată sau indicaţie geografică protejată, vinurile cu indicaţie a soiului de struguri de vinificaţie şi băuturile spirtoase cu indicaţie geografică protejată sau cu indicaţie tradiţională rezervată;”

Articolul 112 Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 2826/2000

Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 se modifică după cum urmează:

(1) La articolul 2, litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:

„(d) acţiuni de informare privind sistemul comunitar care vizează vinurile cu denumire de origine protejată sau indicaţie geografică protejată, vinurile cu indicaţie a soiului de struguri de vinificaţie şi băuturile spirtoase cu indicaţie geografică protejată sau cu indicaţie tradiţională rezervată şi acţiuni de informare privind modurile de consum responsabile şi efectele dăunătoare ale consumului iresponsabil de alcool;”

(2) La articolul 3, litera (e) se înlocuieşte cu următorul text:

„(e) necesitatea de a oferi informaţii privind sistemul comunitar care vizează vinurile cu denumire de origine protejată sau indicaţie geografică protejată, vinurile cu indicaţie a soiului de struguri de vinificaţie şi băuturile spirtoase cu indicaţie geografică protejată sau cu indicaţie tradiţională rezervată şi necesitatea informării privind modurile de consum responsabile şi efectele dăunătoare ale consumului iresponsabil de alcool;”

(3) La articolul 9 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„Procentul prevăzut la primul paragraf este de 60% pentru măsurile privind informaţiile despre modurile de consum responsabil şi efectele dăunătoare ale consumului iresponsabil de alcool.”

Articolul 113 Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 1782/2003

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se modifică după cum urmează:

(1) La articolul 33 alineatul (1), litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:

„(a) li s-a acordat o plată în cursul perioadei de referinţă prevăzute la articolul 38, în temeiul a cel puţin uneia dintre schemele de sprijin prevăzute în anexa VI sau, în cazul uleiului de măsline, în cursul campaniilor viticole menţionate la articolul 37 alineatul (1) paragraful al doilea sau, în cazul sfeclei de zahăr, al trestiei de zahăr şi al cicorii, dacă au beneficiat de ajutorul de piaţă în cursul perioadei reprezentative menţionate în anexa VII punctul K sau, în cazul bananelor, dacă au beneficiat de compensaţii pentru pierderi de venit în cursul perioadei reprezentative menţionate în anexa VII punctul L sau, în cazul fructelor şi legumelor, au fost producători de fructe şi legume în cursul perioadei reprezentative aplicate de statele membre produselor respective în conformitate cu anexa VII punctul M, sau, în cazul vinului, dacă au primit un drept la plată în temeiul articolului 96 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. [ prezentul regulament ]* al Consiliului.

* JO L [...], …, p. [...]”.

(2) La articolul 37 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Pentru vin cuantumul de referinţă se calculează şi se ajustează în conformitate cu anexa VII punctul N”.

(3) La articolul 41 se introduce următorul alineat (1b):

„(1b) În cazul vinului şi luând în considerare ultimele informaţii furnizate de statele membre în temeiul [articolului 92 alineatul (5)] din regulamentul (CE) nr. [ prezentul regulament ]”, Comisia adaptează plafoanele naţionale stabilite în anexa VIII la prezentul regulament în conformitate cu procedura menţionată la articolul 144 alineatul (2).

(4) La articolul 43 alineatul (2) se adaugă următoarea literă după litera (a c ):

„(a d ) în cazul vinului, numărul de hectare astfel cum este calculat în conformitate cu anexa VII punctul N;”.

(5) La articolul 44, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

“2. „«Hectar eligibil pentru ajutor» reprezintă orice suprafaţă agricolă a exploataţiei ocupată cu terenuri arabile şi păşuni permanente, cu excepţia suprafeţelor ocupate cu păduri sau destinate unor activităţi neagricole.”.

(6) Articolul 51 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 51 Utilizarea agricolă a terenurilor

Agricultorii pot utiliza parcelele declarate în conformitate cu articolul 44 alineatul (3) pentru orice activitate agricolă.”

(7) La articolul 71c se adaugă următorul alineat:

„În cazul vinului şi luând în considerare ultimele informaţii furnizate de statele membre în temeiul [articolului 92 alineatul (5)] din regulamentul (CE) nr. [prezentul regulament]”, Comisia adaptează plafoanele naţionale stabilite în anexa VIII la prezentul regulament în conformitate cu procedura menţionată la articolul 144 alineatul (2)”.

(8) La articolul 145 se adaugă următoarea literă după litera (d)d):

„(d)e) norme detaliate privind includerea ajutorului pentru vin în schema de plată unică în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. [ prezentul regulament ].”

(9) În a doua coloană din anexa IV, ultima liniuţă se înlocuieşte cu liniuţa următoare:

“– Menţinerea plantaţiilor de măslini şi a podgoriilor în bune condiţii vegetative.”.

(10) La anexa VII se adaugă următorul punct N după punctul M:

„N. Vinul

Numărul de hectare este egal cu numărul de hectare defrişate în conformitate cu titlul V capitolul III din Regulamentul (CE) nr. [ prezentul regulament ].

Cuantumul de referinţă al drepturilor la plată care urmează să fie alocate fiecărui agricultor în conformitate cu schema de defrişare stabilită în Regulamentul (CE) nr. [prezentul regulament] este egal cu rezultatul înmulţirii numărului de hectare defrişate cu media regională a valorii drepturilor la plată din regiunea corespunzătoare. Cu toate acestea, suma datorată nu depăşeşte în niciun caz 350 EUR/ha.”

Articolul 114 Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 1290/2005

La articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

“2. Comisia stabileşte sumele care, în temeiul articolului 10 alineatul (2) şi al articolelor 143d şi 143e din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, al articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 387/2007 al Consiliului şi al articolului 17 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. [prezentul regulament] al Consiliului, sunt disponibile pentru FEADR.

Capitolul IIDispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 115 Dispoziţii tranzitorii

În conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1), se pot adopta măsuri:

(a) de facilitare a tranziţiei de la măsurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr.1493/1999 la cele stabilite de prezentul regulament;

(b) dacă este necesar, de rezolvare a problemelor practice specifice. Cu condiţia să fie justificate corespunzător, aceste măsuri pot deroga de la anumite dispoziţii din prezentul regulament.

Articolul 116 Aplicabilitatea normelor privind ajutoarele de stat

Cu excepţia unor dispoziţii contrare ale prezentului regulament, în special cu excepţia ajutoarelor naţionale complementare menţionate la articolul 97, articolele 87, 88 şi 89 din tratat se aplică la producţia şi comerţul cu produsele reglementate în prezentul regulament.

Articolul 117 Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 se abrogă. Cu toate acestea, următoarele măsuri stabilite în regulamentul în cauză continuă să se aplice în cazul campaniei viticole 2008/2009, în măsura în care producătorii au iniţiat sau au întreprins măsuri eligibile în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament:

(a) măsurile prevăzute la titlul II capitolele II şi III (prime de abandon, restructurare şi reconversie).

(b) măsurile prevăzute la titlul III (mecanisme de piaţă);

(c) măsurile prevăzute la titlul VII articolul 63(restituiri la export).

Articolul 118 Intrarea în vigoare şi aplicabilitatea

Prezentul regulament intră în vigoare în a şaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Se aplică începând de la 1 august 2008, cu excepţia articolelor 5-8 care se aplică cu începere de la 30 aprilie 2008.

Titlul V capitolul II se aplică până la 31 decembrie 2013.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Comisie

Membru al Comisiei

ANEXA I Definiţii

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

Generalităţi

1. „Campanie viticolă”: anul de producţie pentru produsele reglementate de prezentul regulament. Începe la 1 august în fiecare an şi se încheie la 31 iulie anul următor.

Termeni legaţi de viţa de vie

2. „ Defrişare ”: eliminarea completă a butucilor de viţă aflaţi pe o parcelă plantată cu viţă de vie.

3. „Plantare”: fixarea definitivă a răsadurilor de viţă de vie sau a unor porţiuni de răsaduri de viţă de vie, altoite sau nu, în vederea producerii de struguri sau a unei culturi de viţă-mamă pentru altoi.

4. „Supraaltoire”: altoirea unei viţe de vie care a mai făcut obiectul unei altoiri.

Termeni legaţi de produse

5. „Struguri proaspeţi”: fructul viţei de vie utilizat în vinificaţie, bine copt sau chiar uşor stafidit, care poate fi zdrobit sau presat prin mijloace obişnuite în vinificaţie şi care poate produce spontan o fermentaţie alcoolică.

6. „Must de struguri proaspăt, cu fermentaţia oprită prin adaosul de alcool”: un produs care:

(a) are o tărie alcoolică dobândită în volume de minimum 12% vol şi de maximum 15% vol;

(b) se obţine prin adaos la un must de struguri nefermentat, care are o tărie alcoolică naturală în volume de cel puţin 8,5% vol şi care provine exclusiv din soiurile de struguri de vinificaţie menţionate la articolul 18 alineatul (1), primul paragraf,:

- de alcool neutru de origine vinicolă, inclusiv alcoolul obţinut prin distilarea strugurilor stafidiţi, având o tărie alcoolică dobândită în volume de cel puţin 95% vol;

- sau a unui produs nerectificat provenit din distilarea vinului având o tărie alcoolică dobândită în volume de cel puţin 52% vol şi cel mult 80% vol.

7. „Suc de struguri”: produsul lichid nefermentat, dar fermentabil, care:

(a) se obţine prin tratare corespunzătoare, datorită căreia devine potrivit pentru consum ca atare;

(b) se obţine din struguri proaspeţi sau din must de struguri sau prin reconstituire. Atunci când se obţine prin reconstituire, se reconstituie din must de struguri concentrat sau din suc de struguri concentrat.

Este permisă o tărie alcoolică dobândită în volume pentru sucul de struguri de cel mult 1% vol.

8. „Suc de struguri concentrat”: sucul de struguri necaramelizat obţinut prin deshidratarea parţială a sucului de struguri realizată prin orice altă metodă autorizată în afară de încălzirea pe foc direct, astfel încât indicele refractometric, determinat la temperatura de 20°C de refractometrul utilizat conform unei metode care se va stabili, să nu fie mai mic de 50,9%.

Este permisă o tărie alcoolică dobândită în volume pentru sucul de struguri concentrat de cel mult 1% vol.

9. „Drojdie de vin”: este:

(a) reziduul care se depune în recipientele care conţin vin, după fermentare, în timpul stocării sau după tratarea autorizată;

(b) reziduul obţinut din filtrarea sau centrifugarea produsului menţionat la litera (a);

(c) reziduul care se depune în recipientele care conţin must de struguri în timpul stocării sau după tratarea autorizată,

(d) reziduul obţinut din filtrarea sau centrifugarea produsului menţionat la litera (c).

10. „Tescovină de struguri”: reziduul din tescuirea strugurilor proaspeţi, fermentat sau nu.

11. „Pichet”: un produs obţinut:

(a) prin fermentarea tescovinei de struguri proaspete macerate în apă;

(b) prin epuizarea cu apă a tescovinei fermentate.

12. „Vin alcoolizat”: un produs care:

(a) are o tărie alcoolică dobândită în volume de minimum 18% vol şi de maximum 24% vol;

(b) se obţine exclusiv prin adaosul unui produs nerectificat, provenind din distilarea vinului şi având o tărie alcoolică dobândită în volume de maxim 86% vol, la un vin care nu conţine zahăr rezidual;

(c) are o aciditate volatilă maximă de 1,5 grame pe litru, exprimată în acid acetic.

Tăria alcoolică

13. „Tărie alcoolică dobândită în volume ”: numărul de volume de alcool pur la o temperatură de 20°C cuprinse în 100 volume din produsul respectiv la această temperatură.

14. „Tărie alcoolică potenţială în volume”: numărul de volume de alcool pur la o temperatură de 20°C ce pot fi produse prin fermentarea totală a zaharurilor cuprinse în 100 volume din produsul respectiv la această temperatură.

15. „Tărie alcoolică totală în volume”: suma tăriilor alcoolice potenţiale şi dobândite.

16. „Tărie alcoolică naturală în volume”: tăria alcoolică totală în volume a unui produs înainte de orice îmbogăţire.

17. „Tărie alcoolică dobândită în masă”: numărul de kilograme de alcool pur conţinute în 100 kilograme de produs.

18. „Tărie alcoolică potenţială în masă”: numărul de kilograme de alcool pur care pot fi produse prin fermentarea totală a zaharurilor cuprinse în 100 kilograme de produs.

19. „Tărie alcoolică totală în masă”: suma tăriilor alcoolice dobândite şi potenţiale în masă.

ANEXA II

Bugetul programelor de sprijin şi suma minimă alocată pentru promovare, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8 alineatul (1) şi ale articolului 9 alineatul (5)

în mii EUR |

Exerciţiul bugetar | 2009 | 2010 | 2011 | 2012 | 2013 | începând cu 2014 |

BG | 2 024 | 3 035 | 5 059 | 6 071 | 7 083 | 8 094 |

CZ | 239 | 358 | 597 | 716 | 836 | 955 |

DE | 2 868 | 4 301 | 7 169 | 8 603 | 10 037 | 11 470 |

EL | 1 759 | 2 639 | 4 399 | 5 278 | 6 158 | 7 038 |

ES | 30 361 | 45 542 | 75 903 | 91 084 | 106 264 | 121 445 |

FR | 24 104 | 36 157 | 60 261 | 72 313 | 84 366 | 96 418 |

IT | 26 132 | 39 198 | 65 331 | 78 397 | 91 463 | 104 529 |

CY | 242 | 363 | 605 | 726 | 847 | 967 |

LU | 44 | 66 | 110 | 132 | 154 | 176 |

HU | 1 943 | 2 914 | 4 857 | 5 829 | 6 800 | 7 772 |

MT | 21 | 31 | 52 | 62 | 73 | 83 |

AT | 1 015 | 1 523 | 2 538 | 3 046 | 3 554 | 4 061 |

PT | 5 012 | 7 518 | 12 529 | 15 035 | 17 541 | 20 047 |

RO | 3 668 | 5 503 | 9 171 | 11 005 | 12 839 | 14 673 |

SI | 338 | 508 | 846 | 1 015 | 1 184 | 1 353 |

SK | 205 | 308 | 513 | 616 | 718 | 821 |

UK | 23 | 34 | 56 | 68 | 79 | 90 |

ANEXA IVCategorii de produse viticole

1. Vinul

Vinul este produsul obţinut exclusiv prin fermentarea alcoolică, totală sau parţială, a strugurilor proaspeţi, presaţi sau nu, sau a mustului de struguri.

Vinul:

(a) are, după tratamentele eventuale menţionate în anexa V punctul B, o tărie alcoolică dobândită în volume de minimum 8,5% vol, cu condiţia ca vinul să provină exclusiv din struguri recoltaţi în zonele vitivinicole A şi B în conformitate cu anexa IX, şi de minimum 9% vol. în alte zone viticole;

(b) are, prin derogare de la tăria alcoolică dobândită minimă în volume aplicabilă în alte cazuri, atunci când are o denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică, după tratamentele eventuale menţionate în Anexa V punctul B, o tărie alcoolică dobândită în volume de minimum 4,5% vol.;

(c) are o tărie alcoolică totală în volume de maxim 15% vol. Comisia poate mări limita superioară a tăriei alcoolice totale în volume până la 20% pentru vinurile provenind din anumite zone viticole ale Comunităţii care au fost produse fără˙ nicio îmbogăţire;

(d) având, sub rezerva unor derogări ce ar putea fi adoptate, un conţinut de aciditate totală de cel puţin 3,5 grame pe litru, exprimat în acid tartric, sau 46,6 miliechivalenţi pe litru.

„Retsina” este vinul produs doar pe teritoriul geografic al Greciei din mustul de struguri tratat cu răşină de pin din Alep. Utilizarea răşinii de pin din Alep nu este permisă decât pentru obţinerea vinului „retsina” în condiţiile stabilite prin reglementarea greacă în vigoare.

2. Vin nou aflat încă în fermentaţie

Vinul nou aflat încă în fermentaţie este produsul a cărui fermentaţie alcoolică nu s-a încheiat şi care nu este încă separat de drojdie.

3. Vinul licoros

Vinul licoros este un produs:

(a) cu o tărie alcoolică dobândită în volume de minimum 15% vol şi de maximum 22% vol,

(b) cu o tărie alcoolică totală în volume de minimum 17,5% vol, cu excepţia anumitor vinuri licoroase cu denumiri de origine sau indicaţii geografice care figurează pe o listă ce urmează să˙ fie întocmită în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1);

(c) care se obţine din:

- must de struguri parţial fermentat, sau

- vin sau

- amestecul produselor menţionate anterior, sau

- must de struguri sau un amestec al acestuia cu vin, în cazul vinurilor licoroase cu denumire de origine sau indicaţie geografică protejate care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1).

(d) cu o tărie alcoolică naturală iniţială în volume de minimum 12% vol, cu excepţia anumitor vinuri licoroase cu denumiri de origine sau indicaţii geografice carefigurează pe o listă ce urmează să fie întocmită în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1);

(e) la care s-au adăugat:

(i) individual sau în amestec:

- alcool neutru de origine viticolă, inclusiv alcoolul obţinut prin distilarea strugurilor stafidiţi, având o tărie alcoolică dobândită în volume de cel puţin 96% vol.;

- distilat de vin sau struguri stafidiţi, având o tărie alcoolică dobândită în volume de cel puţin 52% vol. şi cel mult 86% vol.

(ii) împreună cu unul sau mai multe din produsele următoare, dacă este cazul:

- must de struguri concentrat;

- un amestec al unuia din produsele prevăzute la litera (e) cu un must de struguri prevăzut la litera (c) prima şi a patra liniuţă.

(f) la care, prin derogare de la litera (e), s-au adăugat, în cazul anumitor vinuri licoroase cu denumire de origine sau indicaţie geografică protejate care apar pe lista ce va fi întocmită în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1):

(i) oricare dintre produsele enumerate la litera(e) punctul (i) individual sau în amestec, sau

(ii) unul sau mai multe dintre produsele următoare:

- alcool de vin sau de struguri stafidiţi, cu o tărie alcoolică dobândită în volume de cel puţin 95% vol. şi de cel mult 96% vol.;

- rachiu de vin sau de tescovină de struguri, cu o tărie alcoolică dobândită în volume de cel puţin 52% vol. şi de cel mult 86% vol.;

- rachiu de struguri stafidiţi, cu o tărie alcoolică dobândită în volume de cel puţin 52% vol. şi de cel mult 94,5% vol.;

(iii) şi unul sau mai multe din produsele următoare, dacă este cazul:

- must de struguri parţial fermentat obţinut din struguri stafidiţi;

- must de struguri concentrat obţinut prin acţiunea focului direct, care corespunde, cu excepţia acestei operaţiuni, definiţiei de must de struguri concentrat;

- must de struguri concentrat;

- un amestec al unuia din produsele enumerate la litera (f) punctul (ii) cu un must de struguri menţionat la litera (c) prima şi a patra liniuţă.

4. Vinul spumant

Vinul spumant este un produs:

(a) obţinut prin fermentaţie alcoolică primară sau secundară:

- din struguri proaspeţi,

- din must de struguri,

- din vin sau

- din vinuri cu denumire de origine sau indicaţie geografică protejate;

(b) care, la deschiderea recipientului, degajă dioxid de carbon provenit exclusiv din fermentaţie;

(c) care, conservat la o temperatură de 20°C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3 bari, datorită dioxidului de carbon în soluţie.

5. Vinul spumos

Vinul spumos este un produs care:

(a) se obţine din vin;

(b) degajă, la deschiderea recipientului, dioxid de carbon provenind total sau parţial dintr-un adaos al acestui gaz;

(c) prezintă, atunci când este conservat la 20°C în recipiente închise, o suprapresiune de minimum 3 bari datorată dioxidului de carbon în soluţie.

6. Vinul petiant

Vinul petiant este un produs care:

(a) se obţine din vin, cu condiţia ca acesta să aibă o tărie alcoolică totală de minimum 9% vol.;

(b) are o tărie alcoolică dobândită în volume de minimum 7% vol;

(c) prezintă, dacă este conservat la 20°C în recipiente închise, o suprapresiune datorată dioxidului de carbon endogen în soluţie de minimum 1 bar şi maximum 2,5 bari;

(d) este prezentat în recipiente de 60 litri sau mai mici.

7. Vinul perlant

Vinul perlant este un produs care:

(a) se obţine din vin sau din vin cu denumire de origine protejată sau cu indicaţie geografică protejată;

(b) are o tărie alcoolică dobândită în volume de minimum 7% vol şi o tărie alcoolică totală de minimum 9% vol,

(c) prezintă, dacă este conservat la 20°C în recipiente închise, o suprapresiune, datorată dioxidului de carbon în soluţie total sau parţial adăugat, de minimum 1 bar şi maximum 2,5 bari,

(d) este prezentat în recipiente de 60 litri sau mai mici.

8. Mustul de struguri

Mustul de struguri este produsul lichid obţinut în mod natural sau prin procedee fizice din struguri proaspeţi. Este permisă o tărie alcoolică dobândită în volume a mustului de struguri care nu depăşeşte 1% vol.

9. Mustul de struguri parţial fermentat

Mustul de struguri parţial fermentat este produsul care provine din fermentarea unui must de struguri cu o tărie alcoolică dobândită în volume mai mare de 1% vol şi mai mică decât trei cincimi din tăria sa alcoolică totală în volume. Cu toate acestea, anumite vinuri cu denumire de origine protejată sau cu indicaţie geografică protejată a căror tărie alcoolică dobândită în volume este mai mică decât trei cincimi din tăria alcoolică totală în volume, dar nu este mai mică de 4,5% vol., nu sunt considerate drept must de struguri parţial fermentat.

10. Mustul de struguri parţial fermentat extras din struguri stafidiţi

Mustul de struguri parţial fermentat extras din struguri stafidiţi este produsul obţinut prin fermentarea parţială a mustului de struguri obţinut din struguri stafidiţi, al cărui conţinut total de zahăr înainte de fermentare este de cel puţin 272 grame la litru şi a cărui tărie alcoolică naturală şi dobândită în volume nu este mai mică de 8% vol. Cu toate acestea, anumite vinuri care urmează să fie determinate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1) şi care îndeplinesc aceste cerinţe nu sunt considerate drept must de struguri parţial fermentat extras din struguri stafidiţi.

11. Mustul de struguri concentrat

Mustul de struguri concentrat este mustul de struguri necaramelizat care:

(a) se obţine prin deshidratarea parţială a mustului de struguri efectuată prin orice altă metodă autorizată în afară de încălzire pe foc direct, astfel încât indicele indicat la temperatura de 20°C de refractometrul utilizat conform unei metode ce se va stabili în conformitate cu articolul 25 să nu fie mai mic de 50,9%;

(b) este derivat exclusiv din soiuri de struguri de vinificaţie clasificate, menţionate la articolul 18 alineatul (1), primul paragraf.

Este permisă o tărie alcoolică dobândită în volume a mustului de struguri concentrat de cel mult 1% vol.

12. Mustul de struguri concentrat rectificat

Mustul de struguri concentrat rectificat este produsul lichid necaramelizat care:

(a) se obţine prin deshidratarea parţială a mustului de struguri efectuată prin orice altă metodă autorizată în afară de încălzirea pe foc direct, astfel încât indicele indicat la temperatura de 20°C de refractometrul utilizat conform unei metode ce se va stabili în conformitate cu articolul 25 să nu fie mai mic de 61,7%;

(b) a fost supus unor tratamente autorizate de dezacidifiere şi de eliminare a altor componente în afară de zahăr;

(c) are următoarele caracteristici:

- un pH de maximum 5, determinat la 25 Brix;

- o densitate optică, la 425 nm, de maximum 0,100 la o grosime a stratului de lichid de 1 cm, la 25 Brix;

- un conţinut de zaharoză nedetectabil printr-o metodă de analiză care se va stabili;

- un indice Folin-Ciocalteu de maximum 6,00, determinat la 25 Brix;

- o aciditate titrabilă de cel mult 15 miliechivalenţi pe kilogramul de zaharuri totale;

- un conţinut în dioxid de sulf de maximum 25 mg pe kilogramul de zaharuri totale;

- un conţinut în cationi totali de maximum 8 miliechivalenţi pe kilogramul de zaharuri totale;

- conductivitate care nu depăşeşte 120 micro-Siemens pe centimetru, la 25 Brix şi la 20 C;

- un conţinut de hidroximetilfurfural de maximum 25 mg pe kilogramul de zaharuri totale;

- prezenţa mezoinozitolului;

(d) provine exclusiv din soiurile de struguri de vinificaţie clasificate, menţionate la articolul 18 alineatul (1), primul paragraf.

Este permisă o tărie alcoolică dobândită în volume pentru mustul de struguri concentrat rectificat de cel mult 1% vol.

13. Vinul de struguri copţi în exces

Vinul din struguri copţi în exces este un produs care:

(a) este fabricat în cadrul Comunităţii, fără a fi îmbogăţit, din struguri recoltaţi în Comunitate şi provenind din soiurile de struguri de vinificaţie menţionate la articolul 18 alineatul (1), primul paragraf;

(b) are o tărie alcoolică naturală în volume de minimum 15% vol;

(c) are o tărie alcoolică totală în volume de minimum 16% vol şi o tărie alcoolică dobândită în volume de minimum 12% vol.

Statele membre pot prevedea o perioadă de învechire pentru acest produs.

14. Oţetul de vin : oţetul de vin este oţetul care:

(a) se obţine exclusiv prin fermentarea acetică a vinului;

(b) are o aciditate totală de cel puţin 60 grame pe litru, exprimată în acid acetic.

ANEXA VÎmbogăţirea, acidifierea şi dezacidifierea în anumite zone vitivinicole

A. Limite de îmbogăţire

1. Dacă este necesar, din cauza condiţiilor climatice, în anumite zone viticole din Comunitate, în conformitate cu anexa IX, statele membre respective pot autoriza mărirea tăriei alcoolice naturale în volume a strugurilor proaspeţi, a mustului de struguri, a mustului de struguri parţial fermentat şi a vinului nou aflat încă în fermentaţie, obţinute din soiurile de struguri de vinificaţie menţionate la articolul 18 alineatul (1), primul paragraf.

2. Creşterea tăriei alcoolice naturale în volume se realizează prin practicile oenologice menţionate la litera B şi nu poate depăşi următoarele limite:

(a) 2% vol. în zonele viticole A şi B, în conformitate cu anexa IX;

(b) 1% vol. în zona viticolă C, în conformitate cu anexa IX.

3. În anii în care condiţiile climatice au fost deosebit de defavorabile, limitele de mărire a tăriei alcoolice în volume prevăzute la punctul 2 pot creşte până la 3% vol. în zonele viticole A şi B, menţionate în anexa IX, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1).

B. Procedee de îmbogăţire

1. Creşterea tăriei alcoolice naturale în volume menţionată la lietra A se poate realiza:

(a) în cazul strugurilor proaspeţi, al mustului de struguri parţial fermentat sau al vinului nou aflat încă în fermentaţie, numai prin adaos de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat;

(b) în cazul mustului de struguri, numai prin adaos de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat sau prin concentrare parţială, inclusiv prin osmoză inversă;

(c) în cazul vinului, numai prin concentrare parţială la rece.

2. Procedeele menţionate la punctul 1 se exclud reciproc.

3. Concentrarea mustului de struguri sau a vinului supus procedeelor menţionate la punctul 1:

(a) nu poate avea ca efect reducerea volumului iniţial al acestor produse cu mai mult de 20%;

(b) prin derogare de la litera A punctul (2)(b), nu poate spori tăria alcoolică naturală în volume a acestor produse cu mai mult de 2% vol.

4. Tăria totală alcoolică totală în volume a strugurilor proaspeţi, a mustului de struguri, a mustului de struguri parţial fermentat, a vinului nou aflat încă în fermentaţie sau a vinului nu poate fi mărită prin procedeele menţionate la punctele 1 şi 3:

(a) cu mai mult de 11,5% vol. în zona viticolă A, în conformitate cu anexa IX,

(b) cu mai mult de 12% vol. în zona viticolă B, în conformitate cu anexa IX,

(c) cu mai mult de 12,5% vol. în zonele viticole C I (a) şi C I (b), în conformitate cu anexa IX,

(d) cu mai mult de 13% vol. în zona viticolă C II, în conformitate cu anexa IX şi

(e) cu mai mult de 13,5% vol. în zona viticolă C III, în conformitate cu anexa IX.

5. Prin derogare de la punctul 4, statele membre pot

(a) să mărească, în cazul vinului roşu, limita superioară a tăriei alcoolice totale în volume a produselor menţionate la punctul 4 până la 12% vol. în zona viticolă A şi până la 12,5% vol. în zona viticolă B în conformitate cu anexa IX;

(b) să mărească tăria alcoolică totală în volume a produselor menţionate la punctul 4 pentru producţia de vinuri cu denumire de origine în zonele viticole A şi B până la un nivel care urmează să fie stabilit de statele membre.

C. Acidifiere şi dezacidifiere

1. Strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat, vinul nou aflat încă în fermentaţie şi vinul pot face obiectul:

(a) unei dezacidifieri parţiale în zonele viticole A, B, C I (a) şi C I (b), în conformitate cu anexa IX;

(b) unei acidifieri şi al unei dezacidifieri în zonele viticole C II şi C III (a), în conformitate cu anexa IX, fără a aduce atingere dispoziţiilor de la punctul 7; sau

(c) unei acidifieri în zona viticolă C III (b), în conformitate cu anexa IX.

2. Acidifierea produselor, altele decât vinul, menţionate la punctul 1, se poate face doar până la limita maximă de 1,50 g/l, exprimată în acid tartric, sau 20 miliechivalenţi/l.

3. Acidifierea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 2,50 g/l, exprimată în acid tartric, sau 33,3 miliechivalenţi/l.

4. Dezacidifierea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 1 g/l, exprimată în acid tartric, sau 13,3 miliechivalenţi/l.

5. Mustul de struguri destinat concentrării poate face obiectul unei dezacidifieri parţiale.

6. În anii în care condiţiile climatice au fost excepţionale, statele membre pot autoriza acidifierea produselor menţionate la punctul 1 din zonele viticole B, C I (a) şi C I (b), în conformitate cu anexa IX, în condiţiile menţionate la punctul 1 al prezentei anexe, în ceea ce priveşte zonele viticole C II, C III (a) şi C III (b), în conformitate cu anexa IX.

7. Acidifierea şi îmbogăţirea, în afară de cazurile de derogare stabilite de la caz la caz, precum şi acidifierea şi dezacidifierea aceluiaşi produs se exclud reciproc.

D. Proceduri

1. Niciuna dintre procedurile menţionate la literele B şi C, cu excepţia acidifierii şi dezacidifierii vinurilor, nu este autorizată decât dacă se efectuează, în condiţii care se stabilesc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1) din prezentul regulament, în timpul transformării strugurilor proaspeţi, a mustului de struguri, a mustului de struguri parţial fermentat sau a vinului nou aflat încă în fermentare în vin sau în orice altă băutură destinată consumului uman direct şi menţionată la articolul 1 alineatul (1), cu excepţia vinului spumant sau a vinului spumos, din zona viticolă în care au fost recoltaţi strugurii proaspeţi utilizaţi.

2. Concentrarea vinurilor trebuie să aibă loc în zona viticolă în care au fost recoltaţi strugurii proaspeţi utilizaţi.

3. Acidifierea şi dezacidifierea vinurilor nu pot avea loc decât în întreprinderea de vinificare şi în zona viticolă în care au fost recoltaţi strugurii utilizaţi pentru fabricarea vinului respectiv.

4. Fiecare procedură menţionată la punctele 1, 2 şi 3 trebuie declarată autorităţilor competente. Aceeaşi dispoziţie se aplică pentru cantităţile de must de struguri concentrat sau must de struguri concentrat rectificat deţinute, pentru practicarea profesiei, de persoanele fizice sau juridice sau de grupuri de persoane, în special de către producători, îmbuteliatori, prelucrători, precum şi de comercianţii care se stabilesc în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1), în acelaşi timp şi în acelaşi loc ca şi strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat sau vinul în vrac. Cu toate acestea, declararea acestor cantităţi poate fi înlocuită prin înscrierea lor într-un registru de intrări şi de utilizare.

5. Fiecare dintre procedurle menţionate la litera C trebuie înscrisă în documentul însoţitormenţionat la articolul 103, în baza căruia circulă produsele astfel tratate.

6. Aceste proceduri nu pot fi efectuate, sub rezerva derogărilor motivate de condiţii climatice excepţionale:

(a) după 1 ianuarie în zona viticolă C, în conformitate cu anexa IX;

(b) după 16 martie în zonele viticole A şi B, în conformitate cu anexa IX.

Ele se efectuează numai pentru produsele provenite din recolta de struguri imediat precedentă acestor date.

7. Prin derogare de la punctul 6, concentrarea prin răcire, acidifierea şi dezacidifierea vinurilor se poate face pe toată perioada anului.

ANEXA VIRestricţii

A. Generalităţi

1. Toate practicile oenologice autorizate exclud adaosul de apă, exceptând cazurile în care acest lucru este cerut de o necesitate tehnică specifică.

2. Toate practicile oenologice autorizate exclud adaosul de alcool, cu excepţia practicilor care vizează obţinerea mustului din struguri proaspăt oprit din fermentare prin adaos de alcool, a vinului licoros, a vinului spumant, a vinului alcoolizat şi a vinului petiant.

3. Vinul alcoolizat nu poate fi utilizat decât pentru distilare.

B. Strugurii proaspeţi, mustul de struguri şi sucul de struguri

1. Mustul de struguri proaspăt oprit din fermentare prin adaosul de alcool poate fi folosit numai în timpul etapei de preparare a produselor care nu intră sub incidenţa codurilor NC 2204 10, 2204 21 şi 2204 29. Această procedură nu aduce atingere niciunei dispoziţii mai stricte pe care o pot aplica statele membre în cazul preparării pe teritoriul lor a produselor care nu intră sub incidenţa codurilor NC 2204 10, 2204 21 şi 2204 29.

2. Sucul de struguri şi sucul de struguri concentrat nu pot fi folosite în scopul vinificării şi nici nu se pot adăuga în vin. Se interzice fermentarea alcoolică a acestor produse pe teritoriul Comunităţii.

3. Dispoziţiile de la punctele (1) şi (2) nu se aplică produselor destinate fabricării în Regatul Unit, Irlanda şi Polonia a produselor intră sub incidenţa codului NC 2206 00, pentru care utilizarea unei denumiri compuse care include denumirea de vânzare „vin” poate fi admisă de către statele membre.

4. Mustul de struguri parţial fermentat, obţinut din struguri stafidiţi, nu poate fi pus în circulaţie decât pentru fabricarea vinurilor licoroase, exclusiv în zonele viticole în care această întrebuinţare era tradiţională la data de 1 ianuarie 1985 şi pentru fabricarea vinurilor obţinute din struguri supracopţi.

5. Sub rezerva unei decizii contrare a Consiliului adoptată în temeiul obligaţiilor internaţionale ale Comunităţii, strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat, mustul de struguri concentrat, mustul de struguri concentrat rectificat, mustul de struguri cu fermentaţia oprită prin adaosul de alcool, sucul de struguri şi sucul de struguri concentrat care provin din ţările terţe nu pot fi transformate în vin sau adăugate în vin pe teritoriul Comunităţii.

C. Amestecul de vinuri

Sub rezerva unei decizii contrare a Consiliului adoptată în temeiul obligaţiilor internaţionale ale Comunităţii, sunt interzise cupajul unui vin originar dintr-o ţară terţă cu un vin din cadrul Comunităţii şi cupajarea între vinuri originare din ţările terţe pe teritoriul Comunităţii.

D. Subproduse vinicole

1. Se interzice supratescuirea strugurilor. În funcţie de condiţiile locale şi tehnice, statele membre stabilesc cantitatea minimă de alcool, care va fi, în orice caz, mai mare decât zero, a tescovinei şi a drojdiei după tescuirea strugurilor.

2. Cu excepţia alcoolului, a rachiului şi a pichetului, nu se poate fabrica niciun tip de vin sau altă băutură destinată consumului uman direct din drojdie de vin sau tescovină de struguri.

3. Sunt interzise tescuirea drojdiei de vin şi refermentarea tescovinei de struguri în alte scopuri decât pentru distilare sau producţia pichetului. Filtrarea şi centrifugarea drojdiei de vin nu se consideră tescuire atunci când calitatea produselor obţinute este autentică şi comercială.

4. În cazul în care fabricarea sa este autorizată de către statul membru respectiv, pichetul nu poate fi utilizat decât pentru distilare sau consum în gospodăriile viticultorilor.

5. Orice persoană fizică sau juridică sau grupuri de persoane care deţin subproduse trebuie să le elimine sub supraveghere şi sub rezerva condiţiilor care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura menţionată la articolul 104 alineatul (1).

ANEXA VIIBugetul rezervat schemei de defrişare

Bugetul rezervat schemei de defrişare menţionat la articolul 92 alineatul (3) este:

(a) pentru campania viticolă 2008-2009 (exerciţiul bugetar 2009): 430 milioane EUR

(b) pentru campania viticolă 2009-2010 (exerciţiul bugetar 2010): 287 milioane EUR

(c) pentru campania viticolă 2010-2011 (exerciţiul bugetar 2011): 184 milioane EUR

(d) pentru campania viticolă 2011-2012 (exerciţiul bugetar 2012): 110 milioane EUR

(e) pentru campania viticolă 2012-2013 (exerciţiul bugetar 2013): 59 milioane EUR

ANEXA VIII

Suprafeţe pe care statele membre le pot declara neeligibile pentru schema de defrişare

[menţionate la articolul 94 alineatele (1) şi (3)]

în ha |

Statul membru | Suprafaţa totală cultivată cu viţă de vie | Suprafeţele menţionate la articolul 94 alineatul (3) |

BG | 135 760 | 2 715 |

CZ | 19 081 | 382 |

DE | 102 432 | 2 049 |

EL | 66 682 | 1 334 |

ES | 1 099 765 | 21 995 |

FR | 879 859 | 17 597 |

IT | 730 439 | 14 609 |

CY | 13 068 | 261 |

LU | 1 299 | 26 |

HU | 85 260 | 1 705 |

MT | 910 | 18 |

AT | 50 681 | 1 014 |

PT | 238 831 | 4 777 |

RO | 178 101 | 3 562 |

SI | 16 704 | 334 |

SK | 21 531 | 431 |

UK | 793 | 16 |

ANEXA IXZone vitivinicole

Zonele vitivinicole menţionate la anexele IV şi V sunt următoarele:

1. Zona vitivinicolă A cuprinde:

(a) în Germania: suprafeţele cu viţă de vie, altele decât cele cuprinse în zona vitivinicolă B;

(b) în Luxemburg: regiunea vitivinicolă din Luxemburg;

(c) în Belgia, Danemarca, Irlanda, Ţările de Jos, Polonia, Suedia şi Regatul Unit: zonele vitivinicole din aceste ţări;

(d) în Republica Cehă: regiunea vitivinicolă Čechy.

2. Zona vitivinicolă B cuprinde:

(a) în Germania: suprafeţele cu viţă de vie din regiunea determinată Baden;

(b) în Franţa, suprafeţele cu viţă de vie din departamentele care nu sunt menţionate în prezenta anexă, precum şi din următoarele departamente:

- în Alsacia: Bas-Rhin, Haut-Rhin;

- în Lorena: Meurthe-et-Moselle, Meuse, Moselle, Vosges;

- în Champagne: Aisne, Aube, Marne, Haute-Marne, Seine-et-Marne;

- în Jura: Ain, Doubs, Jura, Haute-Saône;

- în Savoie: Savoie, Haute-Savoie, Isère (comuna Chapareillan);

- în Val de Loire: Cher, Deux-Sèvres, Indre, Indre-et-Loire, Loir-et-Cher, Loire-Atlantique, Loiret, Maine-et-Loire, Sarthe, Vendée, Vienne, precum şi suprafeţele cultivate cu viţă de vie din arondismentul Cosne-sur-Loire din departamentul Nièvre;

(c) în Austria, zona vitivinicolă austriacă;

(d) în Republica Cehă, regiunea vitivinicolă Morava şi suprafeţele cu viţă de vie care nu sunt menţionate la punctul 1 litera (d);

(e) în Slovacia, zonele vitivinicole din Carpaţii Mici, Slovacia meridională, Nitra, Slovacia centrală şi de est şi zonele vitivinicole care nu sunt incluse la punctul 3;

(f) în Slovenia, suprafeţele cu viţă de vie din următoarele regiuni:

- în regiunea Podravje: ljutomerskoormoški vinorodni okoliš, mariborski vinorodni okoliš, radgonskokapelski vinorodni okoliš, šmarsko-virštajnski vinorodni okoliš, vinorodni okoliš Haloze, prekmurski vinorodni okoliš, vinorodni okoliš Srednje Slovenske gorice,

- în regiunea Posavje: bizeljsko-sremiški vinorodni okoliš, vinorodni okoliš Bela krajina, vinorodni okoliš Dolenjska, şi suprafeţele cu viţă de vie din regiunile care nu sunt incluse la punctul 5(d);

(g) în România, în zona Podişul Transilvaniei.

3. Zona vitivinicolă C I (a) include:

(a) în Franţa, suprafeţele cultivate cu viţă de vie:

- din următoarele departamente: Allier, Alpes-de-Haute-Provence, Hautes-Alpes, Alpes-Maritimes, Ariège, Aveyron, Cantal, Charente, Charente-Maritime, Corrèze, Côte-d’Or, Dordogne, Haute-Garonne, Gers, Gironde, Isère (cu excepţia comunei Chapareillan), Landes, Loire, Haute-Loire, Lot, Lot-et-Garonne, Lozère, Nièvre (cu excepţia arondismentului Cosne-sur-Loire), Puy-de-Dôme, Pyrénées-Atlantiques, Hautes-Pyrénées, Rhône, Saône-et-Loire, Tarn, Tarn-et-Garonne, Haute-Vienne, Yonne;

- din arondismentele Valence şi Die din departamentul Drôme (cu excepţia cantoanelor Dieulefit, Loriol, Marsanne şi Montélimar);

- din arondismentul Tournon, cantoanele Antraigues, Buzet, Coucouron, Montpezat-sous-Bauzon, Privas, Saint-Étienne-de-Lugdarès, Saint-Pierreville, Valgorge şi Voulte-sur-Rhône din departamentul Ardèche;

(b) în Spania, suprafeţele cu viţă de vie din provinciile A Coruña, Asturias, Cantabria, Guipúzcoa şi Vizcaya;

(c) în Portugalia, suprafeţele plantate cu viţă de vie din acea parte a regiunii Norte care corespunde zonei vitivinicole determinate „Vinho Verde”, precum şi din „Concelhos de Bombarral, Lurinhã, Mafra e Torres Vedras” (cu excepţia „Freguesis da Carvoeira e Dois Portos”), care fac parte din „Região viticola de Extremadura”;

(d) în Slovacia, regiunea Tokay;

(e) în România, suprafeţele cultivate cu viţă de vie care nu sunt incluse la punctul 2 litera (g) sau la punctul 5 litera (f).

4. Zona vitivinicolă C I (b) cuprinde:

(a) în Italia, suprafeţele cultivate cu viţă de vie din regiunea Valle d’Aosta, precum şi din provinciile Sondrio, Bolzano, Trento şi Belluno.

(b) în Ungaria, toate suprafeţele cultivate cu viţă de vie.

5. Zona vitivinicolă C II cuprinde:

(a) în Franţa, suprafeţele cultivate cu viţă de vie:

- din următoarele departamente: Aude, Bouches-du-Rhône, Gard, Hérault, Pyrénées-Orientales (cu excepţia cantoanelor Olette şi Arles-sur-Tech), Vaucluse;

- din partea departamentului Var care este delimitatã la sud prin limita nordicã a comunelor Evenos, Le Beausset, Solliès-Toucas, Cuers, Puget-Ville, Collobrières, la Garde-Freinet, Plan-de-la-Tour şi Sainte-Maxime;

- din arondismentul Nyons şi din cantoanele Dieulefit, Loriol, Marsanne şi Montélimar din departamentul Drôme;

- din unităţile administrative din departamentul Ardèche care nu au fost incluse la punctul 3 litera (a);

(b) în Italia, suprafeţele cultivate cu viţă de vie din următoarele regiuni: Abruzzi, Campania, Emilia-Romagna, Friuli-Venezia Giulia, Lazio, Liguria, Lombardia cu excepţia provinciei Sondrio, Marche, Molise, Piemonte, Toscana, Umbria, Veneto, cu excepţia provinciei Belluno, inclusiv insulele care aparţin acestor regiuni, de exemplu Elba şi celelalte insule din arhipelagul toscan, insulele Ponziane, Capri şi Ischia;

(c) în Spania, suprafeţele cultivate cu viţă de vie din următoarele provincii:

- Lugo, Orense, Pontevedra,

- Ávila (cu excepţia comunelor care ţin de „comarca” viticolă desemnată Cebreros), Burgos, León, Palencia, Salamanca, Segovia, Soria, Valladolid, Zamora,

- La Rioja,

- Álava,

- Navarra,

- Huesca,

- Barcelona, Girona, Lleida;

- din partea provinciei Zaragoza situată la nord de râul Ebro;

- din comunele din provincia Tarragona incluse în denumirea de origine Penedés.

- din partea provinciei Tarragona care corespunde cu „comarca” viticolă desemnată Conca de Barberá.

(d) în Slovenia, suprafeţele cultivate cu viţă de vie din regiunea Primorska: vinorodni okoliš Goriška Brda, vinorodni okoliš Vipavska dolina, koprski vinorodni okoliš and vinorodni okoliš Kras;

(e) în Bulgaria, suprafeţele cultivate cu viţă de vie din următoarele regiuni: Dunavska Ravnina (Дунавска равнина), Cernomorski Raion (Черноморски район), Rozova Dolina (Розова долина);

(f) în România, suprafeţele cultivate cu viţă de vie din următoarele regiuni: Dealurile Buzăului, Dealu Mare, Severinului şi Plaiurile Drâncei, Colinele Dobrogei, Terasele Dunării, regiunea vitivinicolă sudică, inclusiv zonele nisipoase şi alte regiuni favorabile.

6. Zona vitivinicolă C III (a) cuprinde:

(a) în Grecia, suprafeţele cultivate cu viţă de vie din următoarele nomoi: Florina, Imathia, Kilkis, Grevena, Larisa, Ioannina, Levkas, Akhaia, Messinia, Arkadia, Korinthia, Iraklio, Khania, Rethimni, Samos, Lasithi, precum şi insula Thira (Santorini).

(b) în Cipru, suprafeţele cultivate cu viţă de vie situate la altitudini de peste 600 metri.

(c) în Bulgaria, suprafeţele cultivate cu viţă de vie care nu sunt incluse la punctul 5 litera (e).

7. Zona viticolă C III (b) cuprinde:

(a) în Franţa, suprafeţele cultivate cu viţă de vie:

- din departamentele din Corsica;

- din acea parte a departamentului Var situată între mare şi o linie delimitată prin comunele (de asemenea incluse): Évenos, Le Beausset, Solliès-Toucas, Cuers, Puget-Ville, Collobrières, La Garde-Freinet, Plan-de-la-Tour şi Sainte-Maxime;

- din cantoanele Olette şi Arles-sur-Tech din departamentul Pyrénées-Orientales;

(b) în Italia, suprafeţele cultivate cu viţă de vie din următoarele regiuni: Calabria, Basilicata, Puglia, Sardinia şi Sicilia, inclusiv insulele aparţinând acestor regiuni, de exemplu Pantelleria şi Eolie, insulele Egadi şi Pelagie;

(c) în Grecia, suprafeţele cultivate cu viţă de vie care nu sunt incluse la punctul 6;

(d) în Spania: suprafeţele cultivate cu viţă de vie care nu sunt menţionate la punctul 3 litera (b), nici la punctul 5 litera (c);

(e) în Portugalia, suprafeţele cultivate cu viţă de vie din regiunile care nu sunt incluse în zona vitivinicolă C I (a);

(f) în Cipru, suprafeţele cultivate cu viţă de vie situate la altitudini care nu depăşesc 600 metri;

(g) în Malta, suprafeţele cultivate cu viţă de vie.

8. Delimitarea teritoriilor acoperite de unităţile administrative menţionate în această anexă este aceea care rezultă din dispoziţiile naţionale în vigoare la 15 decembrie 1981, precum şi, în cazul Spaniei, din dispoziţiile naţionale în vigoare la 1 martie 1986 şi, în cazul Portugaliei, din dispoziţiile naţionale în vigoare la 1 martie 1998.

FIŞĂ FINANCIARĂ |

1. | LINII BUGETARE : 05 02 09 05 02 10 01 | CREDITE (MEUR) |

2007: 2007: | 1 487 38 | 2008 2008: | 1 377 (PDB) 38 (PDB) |

2. | TITLUL: Propunere de regulament al Consiliului privind organizarea comună a pieţei în sectorul vitivinicol şi de modificare a anumitor regulamente; |

3. | TEMEIUL JURIDIC: Articolele 36 şi 37 din tratat. |

4. | OBIECTIVE: Obiectivele reformei sunt: – creşterea competitivităţii producătorilor de vin din UE; consolidarea reputaţiei calităţii vinului din UE ca fiind cel mai bun la nivel mondial; recâştigarea vechilor pieţe de desfacere şi câştigarea de noi pieţe în UE şi în lume; – stabilirea unui regim al vinului care se bazează pe norme clare şi simple, norme eficiente care creează un echilibru între ofertă şi cerere: – stabilirea unui regim vitivinicol care păstrează cele mai bune tradiţii ale producţiei vitivinicole europene, consolidează structura socială în numeroase regiuni rurale şi garantează respectarea mediului de întregul proces de producţie. |

5. | IMPLICAŢII FINANCIARE | PERIOADĂ DE 12 LUNI (MEUR) | EXERCIŢIUL FINANCIAR CURENT 2007 (MEUR) | EXERCIŢIUL FINANCIAR URMĂTOR 2008 (MEUR) |

5.0 | CHELTUIELI – DIN BUGETUL CE (RAMBURSĂRI/INTERVENŢII) – DIN PARTEA BUGETELOR NAŢIONALE – DIN ALTE SECTOARE | – | – | – |

5.1 | VENITURI – RESURSE PROPRII ALE CE (PRELEVĂRI/DREPTURI VAMALE) – LA NIVEL NAŢIONAL | – | – | – |

2009 | 2010 | 2011 | 2012 |

5.0.1 | CHELTUIELI ESTIMATIVE | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. |

5.1.1 | VENITURI ESTIMATIVE |

5.2 | METODA DE CALCUL: Costul anual al propunerii de reformă, inclusiv al transferului către dezvoltarea rurală, este estimat la 1,3 miliarde € - nivelul cheltuielilor în scenariul de statu-quo. Scenariul de statu-quo se stabileşte luând în considerare media olimpică a cheltuielilor bugetare din perioada 2001-2005 (5 ani, dintre care valoarea cea mai ridicată şi cea mai scăzută nu se iau în considerare)mărită pentru a ţine cont de aderarea României şi a Bulgariei. Detaliile costului bugetar al reformei sunt prezentate în anexă. |

6.0 | ESTE POSIBILĂ FINANŢAREA PROIECTULUI DIN CREDITE ÎNSCRISE ÎN CAPITOLUL RELEVANT AL BUGETULUI ACTUAL? | DA / NU |

6.1 | ESTE POSIBILĂ FINANŢAREA PROIECTULUI PRIN TRANSFER ÎNTRE CAPITOLELE BUGETULUI ACTUAL? | DA / NU |

6.2 | ESTE NECESAR UN BUGET SUPLIMENTAR? | DA / NU |

6.3 | ESTE NECESAR CA ACESTE CREDITE SĂ FIE ÎNSCRISE ÎN BUGETELE VIITOARE? | DA / NU |

OBSERVAŢII: – |

ANEXĂ LA FIŞA FINANCIARĂ |

200 000 ha şi scăderea primei cu 20% anual | B-2009 | B-2010 | B-2011 | B-2012 | B-2013 |

numărul de ha luând în considerare 30% din total în primul an şi scăderea de 5%/an |

A. Măsurile aplicate la nivelul OCP |

1. schema de defrişare reactivată (total: 200 000 ha) |

prima de defrişare medie | €/ha | 7 174 | 5 739 | 4 591 | 3 673 | 2 938 |

suprafaţa defrişată indicativă şi inclusă în SAPS | ha | 60 000 | 50 000 | 40 000 | 30 000 | 20 000 |

sub-totalul costului maxim al bugetului anual destinat defrişării | MEUR | 430 | 287 | 184 | 110 | 59 |

2. cheltuieli reziduale pentru eliminarea treptată a măsurilor de piaţă din UE |

suma estimată | MEUR | 147 | p.m. | p.m. | p.m. |

3. finanţarea pachetului naţional |

suma maximă a pachetului naţional | MEUR | 634 | 879 | 863 | 870 | 858 |

din care suma minimă pentru promovare | MEUR | 120 | 120 | 120 | 120 | 120 |

suma maximă totală a pachetului naţional | MEUR | 634 | 879 | 863 | 870 | 858 |

procentul promovării în pachetul naţional | % | 18,93% | 13,65% | 13,90% | 13,79% | 13,99% |

totalul măsurilor luate la nivelul OCP | MEUR | 1 211 | 1 166 | 1 047 | 980 | 917 |

B. Plata directă decuplată care va fi adăugată la anexa VII |

prima maximă | €/ha | 350 | 350 | 350 |

suprafaţa cumulativă estimată | ha | 60 000 | 110 000 | 150 000 |

sub-totalul costului bugetului anual | MEUR | 21 | 38,5 | 52,5 |

Totalul măsurilor finanţate în cadrul „primului pilon” al politicii agricole | MEUR | 1 211 | 1 166 | 1 068 | 1 019 | 969 |

C. Transferul către dezvoltare rurală pentru regiunile vitivinicole | MEUR | 100 | 150 | 250 | 300 | 350 |

TOTAL(A+B+C) | MEUR | 1 311 | 1 316 | 1 318 | 1 319 | 1 319 |

D. Informare [modificarea Regulamentului (CE) nr. 2826/2000 al Consiliului] | MEUR | +3 | +3 | +3 | +3 | +3 |

Pachetul naţional este de 857 milioane euro pentru B2014 şi de 850 milioane euro pentru B2015 şi anii următori.Plata directă decuplată este estimată la 63 milioane euro pentru B2014 şi la 70 milioane euro pentru B2015 şi anii următori.Transferul către dezvoltare rurală este de 400 milioane euro pentru B2014 şi anii următori.

Sumele pentru 2014 şi anii următori sunt indicative şi vor face obiectul deciziilor viitoare pentru noua perioadă de programare financiară de după 2013. Cu toate acestea, trebuie respectate anumite obligaţii legale privind cheltuielile deja efectuate înainte de data respectivă.

[1] COM (2006) 319 final.

[2] Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului (JO L 270, 21.10.2003, p. 1).

[3] Regulamentul (CE) nr. 864/2004 al Consiliului (JO L 161, 30.4.2004, p. 1).

[4] Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului (JO L 58, 28.2.2006, p. 1).

[5] http://ec.europa.eu/agriculture/eval/reports/wine/index_en.htm

[6] Concluziile seminarului vitivinicol „Provocări şi perspective pentru vinurile europene” sunt disponibile pe pagina de internet http://ec.europa.eu/agriculture/capreform/wine/sem_concl_en.pdf.

[7] http://ec.europa.eu/agriculture/capreform/wine/fullimpact_en.pdf

[8] Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 277, 21.10.2005, p. 1).

[9] JO L 179, 14.7.1999, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

[10] COM (2006) 319 final.

[11] JO L 277, 21.10.2005, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2012/2006 (JO L 384, 29.12.2006, p. 8).

[12] JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006.

[13] JO L 165, 30.4.2004, p. 1; versiune revizuită (JO L 191, 28.5.2004, p. 1). Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006.

[14] JO L 109, 6.5.2000, p. 29. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/142/CE a Comisiei (JO L 368, 23.12.2006, p. 110).

[15] JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

[16] JO L 209, 11.8.2005, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 378/2007 (JO L 95, 5.4.2007, p. 1).

[17] JO L 270, 21.10.2003, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2013/2006 (JO L 384, 29.12.2006, p. 13).

[18] JO L 327, 21.12.1999, p. 7. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2060/2004 (JO L 357, 2.12.2004, p. 3).

[19] JO L 328, 23.12.2000, p. 2. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2060/2004.

[20] JO L 40, 11.2.1989, p. 1.

[21] JO L 11, 14.1.1994, p. 1.

[22] JO L 186, 30.6.1989, p. 21.

[23] JO L 42, 15.2.1975, p. 1.

[24] JO L 67, 10.3.1994, p. 89.

[25] JO L 349, 31.12.1994, p. 53.