52007DC0767

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 5.12.2007

COM(2007) 767 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU, CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

Protecţie consulară eficientă în ţările terţe: contribuţia Uniunii Europene Planul de acţiune 2007-2009

{C(2007) 5841 final} {SEC(2007) 1600} {SEC(2007) 1601}

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU, CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

Protecţie consulară eficientă în ţările terţe: contribuţia Uniunii Europene Planul de acţiune 2007-2009

INTRODUCERE

Protecţia cetăţenilor europeni de către autorităţile diplomatice şi consulare în ţările terţe este unul dintre obiectivele de politică strategice ale Comisiei în anul 2007.

Articolul 20 din Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene („Articolul 20 TCE”) prevede că orice cetăţean al Uniunii beneficiază, pe teritoriul unei ţări terţe în care nu este reprezentat statul membru al cărui resortisant este, de dreptul la protecţie din partea autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acelui stat. Statele membre stabilesc între ele normele necesare şi angajează negocierile internaţionale necesare în vederea asigurării acestei protecţii”. Acelaşi drept este consacrat în articolul 46 al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Prezentul plan de acţiune reprezintă o foaie de parcurs neexhaustivă pentru măsuri pe care Comisia intenţionează să le propună în perioada 2007-2009. Acesta urmează unei consultări publice lansate la 28 noiembrie 2006 cu ocazia publicării Cărţii verzi cu privire la aceste aspecte.

Cele 27 state membre aplică deja standarde de protecţie şi de cooperare ridicate între ele. Cu toate acestea, se pot intensifica eforturile pentru a facilita aplicarea articolului 20 TCE şi a garanta cea mai bună protecţie posibilă cetăţenilor Uniunii în ţările terţe. Toate măsurile luate în acest domeniu, la nivel naţional şi/sau comunitar, ar trebui să fie consistente întru totul cu acest obiectiv. Obiectivul prezentului Plan de acţiune este acela de asista statele membre în scopul de a-şi respecta obligaţiile în acest domeniu, în vederea asistării cetăţenilor care au nevoie de ajutor.

NECESITATEA DE A CONSOLIDA PROTECţIA CETăţENILOR UNIUNII ÎN ţăRILE TERţE

La ora actuală, toate cele 27 state membre sunt reprezentate numai în trei dintre cele 166 ţări terţe: Republica Populară Chineză, Federaţia Rusă şi Statele Unite ale Americii[1]. Lipsa reprezentării a fost accentuată de extinderea Uniunii Europene. 18 sunt ţările în care niciun stat membru nu este reprezentat, 17 ţări în care numai un stat membru este reprezentat şi 11 ţările în care două state membre sunt reprezentate. Aceste ţări includ un număr de destinaţii turistice cunoscute pentru cetăţenii Uniunii (de ex. Bahamas, Barbados, Madagascar, Maldive şi Seychelles). Prezenţa reprezentanţelor diplomatice şi consulare ale statelor membre este deosebit de limitată în America Centrală şi Caraibe, Asia Centrală şi în Africa Centrală şi de Vest. Se estimează că 8,7% din cetăţenii UE care călătoresc în afara UE merg în ţări terţe unde statele lor membre nu dispun de a reprezentanţă consulară sau diplomatică. Pe baza numărului de călătorii efectuate anual de cetăţeni ai UE în ţări terţe, se estimează că numărul de cetăţeni UE „nereprezentaţi” care călătoresc anual în străinătate este de cel puţin 7 milioane. Se estimează că în jur de 2 milioane de cetăţeni europeni trăiesc într-o ţară terţă în care statul membru al acestora nu este reprezentat[2].

Şi este posibil ca cifrele să crească. Cetăţeni ai UE călătoresc din ce în ce mai mult şi trăiesc în ţări terţe ca turişti, lucrători, studenţi, etc. EUROSTAT[3] a estimat numărul de călătorii la aproximativ 80 de milioane în 2005. Jumătate din cetăţenii Uniunii intenţionează să călătorească într-o ţară terţă în următorii 3 ani[4]. În 2006, Consiliul a estimat că cetăţenii Uniunii efectuează în jur de 180 milioane de călătorii pe an.

Majoritatea statelor membre nu păstrează cifrele exacte ale cererilor de asistenţă consulară. Pe baza răspunsurilor trimise de statele membre, se estimează că aproape 0,53% din cetăţenii UE necesită asistenţă consulară atunci când călătoresc în afara UE, ceea ce se ridică la 425 000 de cazuri pe an. Se estimează că cel puţin 37 000 din aceste cazuri privesc cetăţeni ai Uniunii ale căror state membre nu sunt reprezentate în ţara terţă[5].

Numărul relativ redus de cereri de asistenţă consulară s-ar putea datora faptului că cetăţenii nu cunosc suficient articolul 20 TCE. Consultarea publică a confirmat că majoritatea cetăţenilor Uniunii nu ştiu despre existenţa articolului 20 TCE. Dintr-un sondaj Eurobarometru publicat în anul 2006 reiese că numai 23% din respondenţi auziseră de posibilităţile oferite de articolul 20 TCE. În acelaşi timp, consultarea publică a arătat că cetăţenii au aşteptări foarte mari din partea Europei în acest domeniu.

Statele membre au desfăşurat deja anumite mecanisme de coordonare în acest domeniu, astfel cum a fost cazul valului tsunami din 2004 şi în 2006 şi cu ocazia crizei din Liban. Cu toate acestea, se poate avansa şi mai mult în îmbunătăţirea cooperării, coordonării şi repartizării sarcinilor între statele membre[6]. În plus, protecţia oferită de autorităţile diplomatice şi consulare nu se limitează la situaţii de criză, ci cuprinde asistenţă zilnică în scopul de a rezolva probleme individuale cum ar fi pierderea paşaportului, furturi şi accidente grave.

Cadrul privind „statul lider” ar trebui menţionat în acest context. Această nouă formă de cooperare consulară este concepută în scopul de a consolida cooperarea consulară şi de a îmbunătăţi protecţia cetăţenilor UE în situaţii de criză în ţările terţe în care puţine state membre sunt reprezentate. Unul sau mai multe state membre pot fi desemnate ca fiind „stat lider” în ţara terţă respectivă în scopul de a garanta protecţia cetăţenilor Uniunii nereprezentaţi în numele altui stat membru. În caz de evacuare, „statul lider” este responsabil cu evacuarea tuturor cetăţenilor Uniunii către un loc sigur. În contextul articolului 20 TCE, Comisia consideră acordul privind „statul lider” ca fiind un pas pozitiv către o mai bună repartizare a sarcinilor în situaţii de criză.

Normele comunitare sunt foarte limitate în acest domeniu, constând din două decizii adoptate de către Reprezentanţii guvernelor statelor membre. Decizia 95/553/CE[7] conferă cetăţenilor Uniunii nereprezentaţi dreptul la protecţie din partea oricărei reprezentanţe diplomatice şi consulare a unui stat membru în aceleaşi condiţii acordate cetăţenilor statului respectiv, de ex. în caz de deces, accidente grave, arestare sau repatriere. Decizia nu este exhaustivă deoarece nu acoperă în mod explicit alte cazuri în care cetăţeni ai Uniunii ar putea avea nevoie de asistenţă. Decizia 96/409/PESC[8] conferă cetăţenilor Uniunii nereprezentaţi care şi-au pierdut documentele de călătorie dreptul la un document de călătorie special emis de orice alt stat membru reprezentat in situ . Statele membre au întocmit deja în cadrul Consiliului[9] orientări neobligatorii privind protecţia consulară. Apelurile la îmbunătăţirea protecţiei consulare se vor intensifica aproape sigur în viitor deoarece cetăţenii Uniunii îşi cunosc din ce în ce mai bine drepturile prevăzute de articolul 20 TCE şi ca urmare a creşterii numărului de călătorii la nivel internaţional. Catastrofele naturale, atacurile teroriste şi instabilitatea politică sunt alte motive de îngrijorare.

Intrarea în vigoare a Tratatului de reformă va conferi o bază juridică clară pentru dreptul european în acest domeniu. Modificarea formulării articolului 20 TCE permite Consiliului să adopte directive „de stabilire a măsurilor de coordonare necesare facilitării unei asemenea protecţii”.

Obiectivul prezentului Plan de acţiune este acela de a propune acţiuni destinate să confere substanţă articolului 20 TCE şi să abordeze lacunele prezente şi viitoare în acest domeniu.

REZULTATUL CONSULTăRII PUBLICE

În 2006, Comisia a lansat un proces larg de consultare publică cu ocazia publicării Cărţii verzi privind protecţia diplomatică şi consulară a cetăţenilor Uniunii în ţările terţe[10] care propunea o serie de măsuri eventuale. Răspunsul la Cartea verde a indicat un interes considerabil pentru acest aspect[11]. La data de 29 mai 2007 a avut loc o audiere publică.

Societatea civilă, instituţiile europene şi respondenţii individuali s-au exprimat în favoarea unei stimulări mai mari acordate articolului 20 TCE ca o expresie tangibilă a cetăţeniei Uniunii. Numeroase state membre au făcut apel la prudenţă şi au reamintit că acestea au înainte de toate responsabilitatea de a garanta protecţia propriilor lor cetăţeni.

NECESITATEA UNEI ABORDăRI PROGRESIVE şI GRADUALE

Consolidarea eficientă a dreptului la protecţie oferit de autorităţile diplomatice şi consulare, consacrat la articolul 20 TCE reprezintă o provocare complexă care nu poate fi atinsă prin intermediul unei singure iniţiative, ci necesită un pachet complet de măsuri bazat pe o strategie pe termen lung. Statele membre au într-adevăr prima responsabilitate în acest domeniu. Comisia doreşte să le ajute pentru ca acestea să-şi poată descărca aceste responsabilităţi. Prin urmare, este necesară o abordare progresivă şi graduală.

Complexitatea juridică şi tehnică a anumitor măsuri necesită o analiză şi o pregătire aprofundate în strânsă cooperare cu statele membre.

- Comisia propune următorul Plan de acţiune pentru anii 2007-2009, inclusiv o serie de măsuri legislative şi nelegislative.

DOMENII IDENTIFICATE PENTRU ACţIUNE ÎN PERIOADA 2007-2009

Informaţii pentru cetăţeni

Consultarea publică a confirmat faptul că publicul larg nu este suficient de informat în acest domeniu. Comisia a lansat o campanie de informare în aprilie 2007 prin postere care descriu articolul 20 TCE şi Decizia 95/553/CE într-un mod uşor de înţeles. Posterul a fost distribuit la cerere agenţiilor de voiaj în numeroase state membre. În plus, Secretariatul Consiliului Uniunii Europene a distribuit o broşură intitulată „Asistenţă consulară europeană”[12]. Statele membre au divulgat de asemenea informaţii privind articolul 20 TCE la nivel naţional. În pofida acestor eforturi, majoritatea cetăţenilor nu ştiu despre existenţa şi scopul articolului 20 TCE.

Recomandare către statele membre să tipărească articolul 20 TCE pe paşapoarte

Ca o primă măsură a prezentului plan de acţiune, Comisia prezintă o recomandare adresată statelor membre în vederea reproducerii formulării articolului 20 TCE în paşapoarte. Ideea, care a fost evocată în Cartea verde, a fost sugerată în prealabil în raportul Barnier[13] şi către Preşedinţia austriacă a Uniunii Europene[14]. Propunerea a primit un suport unanim în cursul consultării publice reprezentând un mijloc eficient de a informa persoanele care călătoresc în ţări terţe. De asemenea, a fost sugerată tipărirea unei referinţe la o pagina web europeană pentru a permite cetăţenilor să găsească informaţii mai amănunţite. Comisia recomandă statelor membre să tipărească articolul 20 TCE în paşapoartele eliberate după 1 iulie 2009. În ceea ce priveşte paşapoartele eliberate înainte de această dată, Comisia recomandă distribuirea de autocolanţi care reproduc textul articolului 20 TCE, care să fie aplicaţi pe partea posterioară exterioară a paşapoartelor. Rămâne la latitudinea statelor membre de a decide cu privire la maniera şi modul în care vor distribui autocolanţii. Această măsură ar sensibiliza considerabil cetăţenii cu privire la articolul 20 TCE, şi cu costuri reduse.

- Comisia recomandă statelor membre să tipărească articolul 20 TCE în paşapoartele eliberate după 1 iulie 2009 şi să distribuie autocolanţi care să fie aplicaţi pe partea posterioară exterioară a paşapoartelor eliberate înainte de acea dată (începând cu 2008).

Continuarea campaniei de informare a publicului larg

Comisia va pune la dispoziţie un poster privind protecţia consulară pentru a fi distribuit în locuri strategice, cum ar fi aeroporturile, porturile, posturile de frontieră externă şi staţiile feroviare, în parteneriat cu statele membre.

- Comisia va pune la dispoziţie un poster privind protecţia consulară pentru a fi distribuit în locuri strategice în parteneriat cu statele membre (începând cu 2007).

Crearea unui site web a UE privind protecţia consulară

Comisia intenţionează să creeze în 2008 un site web special pe site-ul „Europa”, consacrată protecţiei consulare. Aceast site web va fi utilizat în scopul de a publica informaţii practice astfel cum se arată mai jos.

De asemenea, această site web ar putea fi utilizat în scopul de a facilita accesul la avizele privind sfaturile de călătorie emise de statele membre. Aceasta ar putea furniza link-uri către avizele privind sfaturile de călătorie ale statelor membre şi către site-ul web al Secretariatului Consiliului[15].

- Comisia va crea un site web special pe site-ul „Europa” în vederea publicării de informaţii privind protecţia consulară (începând cu 2008).

Publicarea de informaţii privind reprezentanţele statelor membre în ţări terţe

Multe persoane ar considera util să dispună de o listă actualizată a ambasadelor şi consulatelor statelor membre în ţările terţe. Aceste informaţii, care sunt culese pe o bază bianuală de către Secretariatul Consiliului[16], nu sunt la ora actuală uşor accesibile publicului larg. Comisia le va publica pe site-ul web propus.

- Comisia va solicita statelor membre informaţii actualizate referitoare la reprezentanţele acestora în ţările terţe şi le va publica on-line (începând cu 2008).

Publicarea măsurilor de punere în aplicare a articolului 20 TCE

Comisia va publica măsurile relevante privind punerea în aplicare a articolului 20 TCE pe site-ul web propus. Comisia recomandă ca astfel de măsuri să fie publicate totodată şi în Jurnalul Oficial.

- Comisia va publica măsurile privind punerea în aplicare a articolului 20 TCE pe viitoarul său site web (începând cu 2008)

Înfiinţarea unui număr de telefon al UE privind protecţia consulară

Comisia va examina posibilitatea de a furniza înainte de 2009 informaţii telefonice privind aspecte legate de protecţia consulară, de ex. detalii de contact ale consulatelor şi ambasadelor statelor membre în ţările terţe.

- Comisia va examina posibilitatea de a furniza informaţii telefonice privind aspecte legate de protecţia consulară (2009).

Sfera de aplicare a protecţiei pentru cetăţenii Uniunii

În urma consultării publice a reieşit faptul că articolul 20 TCE face obiectul unor interpretări diferite. Unele persoane consideră că acesta acoperă deopotrivă protecţia diplomatică şi consulară, în timp ce altele invoca argumentul că sfera sa de aplicare este limitată la protecţia consulară. Protecţia diplomatică constă în invocarea de către un stat a responsabilităţii altui stat pentru un prejudiciu cauzat unei persoane fizice sau juridice care este cetăţean al primului stat[17].

Se pare că majoritatea cazurilor în care cetăţeni ai UE necesită ajutor în ţări terţe vizează protecţia consulară[18]. În perioada de timp acoperită de prezentul Plan de acţiune, Comisia se va concentra prin urmare pe îmbunătăţirea protecţiei consulare a cetăţenilor Uniunii în ţările terţe. Acest lucru nu aduce atingere unei eventuale acţiuni viitoare în domeniul protecţiei diplomatice.

Garantarea faptului că cetăţenii UE dispun de niveluri de protecţie similare

Ca urmare a consultării publice a reieşit faptul că amploarea protecţiei consulare variază între diferitele state membre. Diferenţele pot limita efectul deplin al articolului 20 TCE. Comisia va examina legislaţiile şi practicile statelor membre privind protecţia consulară şi va evalua amploarea şi natura acestor divergenţe.

- În colaborare cu statele membre, Comisia va evalua amploarea şi natura diferențelor în cadrul legislaţiilor şi practicilor în domeniul protecţiei consulare (începând cu 2008).

Protecţia membrilor familiilor de cetăţeni ai Uniunii, care sunt cetăţeni ai unei ţări terţe

Se estimează că aproximativ 6 milioane de cetăţeni ai Uniunii sunt căsătoriţi cu cetăţeni din ţări terţe[19]. Lipsa protecţiei cetăţenilor din ţări terţe care fac parte dintr-o familie de cetăţeni ai Uniunii poate cauza mari dificultăţi şi probleme atunci când aceşti cetăţeni şi familiile lor întâlnesc greutăţi. Anumite state membre oferă deja protecţie cetăţenilor din ţări terţe care fac parte dintr-o familie comunitară, în timp ce alte state nu oferă nimic sau de o manieră discreţionară. În scopul de a consolida dreptul la protecţie al cetăţenilor Uniunii, Comisia va examina posibilitatea de a acorda protecţie consulară în conformitate cu articolul 20 TCE membrilor din familii de cetăţeni ai Uniunii. Acest lucru ar fi conform legislaţiei comunitare în domeniul liberei circulaţii a cetăţenilor Uniunii[20]. Numeroase aspecte necesită o examinare mai aprofundată, cum ar fi definiţia membrilor familiilor şi chestiunea dublei naţionalităţi.

- Comisia va examina posibilitatea garantării protecţiei cetăţenilor din ţări terţe care fac parte dintr-o familie de cetăţeni ai Uniunii (2009)

Protecţie în vederea identificării şi repatrierii rămăşiţelor pământeşti

În momente extrem de dureroase, formalităţile administrative complexe şi costisitoare privind identificarea şi repatrierea persoanei decedate pot complica şi mai mult situaţia. Consultarea publică a arătat o opinie majoritară în favoarea necesităţii de a simplifica procedurile administrative adeseori complexe şi costisitoare privind identificarea şi repatrierea rămăşiţelor pământeşti.

În acest context, Comisia ia notă de faptul că experienţa pozitivă globală a celor 15 state membre care sunt semnatare ale Convenţiei Consiliului Europei din 1973 privind transferul rămăşiţelor pământeşti[21]. Comisia recomandă ca celelalte 12 state membre să ratifice acest instrument. Ratificarea de către toate statele membre ar trebui să aibă loc cât mai curând posibil.

Acest lucru ar crea o platformă comună solidă în scopul de a acţiona la nivel multilateral în vederea considerării modului de a simplifica procedurile de repatriere a rămăşiţelor pământeşti din ţări terţe.

- Comisia va recomanda statelor membre care nu au ratificat încă Convenţia Consiliului Europei din 1973 să o ratifice (2008)

- Comisia va analiza modul cel mai adecvat de a simplifica procedurile de repatriere a rămăşiţelor pământeşti din ţări terţe la nivel multilateral (2009)

Analizarea necesităţii de a simplifica procedurile privind asistenţa financiară

Sugestia Cărţii verzi cu privire la simplificarea procedurilor privind asistenţa financiară (articolul 6 din Decizia 95/553/CE) a provocat reacţii mixte. Unele state membre au considerat că procedurile existente funcţionează bine, în timp ce altele favorizează o simplificare şi/sau crearea unui sistem de compensare.

„Orientările privind protecţia consulară” pledează rambursarea statului care oferă asistenţa de către statele membre într-un mod pragmatic. În caz de repatriere, statele membre sunt încurajate să se ramburseze între ele pe bază de pro-rata; statul membru solicitant primeşte plata de la cetăţenii săi. Comisia va examina dacă procedurile existente sunt satisfăcătoare.

Va fi examinată posibilitatea creării unui sistem de compensare între statele membre. Acest lucru ar permite rambursarea costurilor suportate de statele membre care oferă protecţie consulară cetăţenilor UE din alte state membre. Sistemul ar trebui să fie simplu şi eficient din punct de vedere administrativ.

- Comisia va analiza necesitatea de a simplifica procedurile privind asistenţa financiară (2009)

- Va fi examinată posibilitatea creării unui sistem de compensare între statele membre (2009)

Structuri şi resurse

Numeroase state membre utilizează regimul de colocaţie[22] în ţările terţe ca un mijloc de a reduce costurile şi de a îmbunătăţi coordonarea. În Dar es Salaam şi Abuja, Comisia împarte clădirile cu anumite state membre. Fiecare partener posedă şi îşi plăteşte partea de clădire, iar cheltuielile comune sunt împărţite pa bază de pro-rata.

Înfiinţarea unor birouri comune, accesibile tuturor cetăţenilor UE, ar compensa prezenţa consulară limitată în ţările terţe iar aceste birouri ar putea fi situate în cadrul delegaţiilor Comisiei. Cheltuielile ar putea fi împărţite pe bază de pro-rata între statele membre participante, bazându-se pe acordurile actuale. Pe lângă beneficiile care ar putea rezulta din colocaţie (economii şi cooperare reciprocă îmbunătăţită), birourile comune ar funcţiona pe baza unui sistem de reprezentare reciproc, clar şi transparent. Acest sistem ar constitui un pas înainte către întărirea protecţiei cetăţenilor UE care au nevoie de ajutor, deoarece ar funcţiona constant şi nu numai în cazuri excepţionale, cum ar fi conflicte sau catastrofe naturale. În acest sens, acesta ar complementa cadrul „statului lider”.

Comisia va examina, în cooperare cu statele membre şi sub forma unui proiect pilot, posibilitatea de a înfiinţa un birou comun într-o ţară terţă unde puţine state membre sunt reprezentate. Mai întâi, Comisia va examina funcţiile, organizarea, resursele, finanţarea, repartizarea sarcinilor privind proiectul pilot. Un sistem de „adjunct” există deja, în special în domeniul politicii comune privind acordarea vizelor, în cadrul căruia s-au înregistrate progrese semnificative prin intermediul instrucţiilor consulare comune şi inaugurarea primului „Centru comun de solicitare a vizelor” al UE în Republica Moldova. Funcţiile Centrului comun de solicitare a vizelor sunt în prezent foarte diferite de cele prevăzute pentru birourile comune. Cu toate acestea, pe termen lung, se poate prevede fuzionarea celor două concepte în cadrul unor birouri comune care să exercite o gamă largă de servicii consulare, inclusiv tratarea solicitărilor de viză.

După evaluarea proiectului pilot, birourile comune ar putea fi extins la alte regiuni ale lumii.

- Comisia va propune înfiinţarea unui birou comun într-o regiune, sub formă de proiect pilot care urmează să fie evaluat (2008)

Schimbul celor mai bune practici şi formarea

Consultarea publică a confirmat necesitatea de a dezbate asupra problemelor comune, de a promova schimbul celor mai bune practici şi de a facilita schimbul de informaţii între diferiţii protagonişti. Comisia va organiza un seminar la sfârşitul anului 2007, iar rezultatele acestuia vor servi ca fundament pentru acţiuni viitoare în acest domeniu.

- Comisia va organiza un seminar în scopul de a identifica probleme şi necesităţi comune în acest domeniu (2007), în vederea facilitării schimbului celor mai bune practici şi formării (începând cu 2008)

Acordul autorităţilor ţărilor terţe

Cerinţa necesară obţinerii acordului ţărilor terţe este o regulă generală de drept internaţional. Articolul 20 TCE prevede ca statele membre „să înceapă negocierile la nivel internaţional pentru a garanta această protecţie”. A fost menţionat faptul că o notificare unilaterală adresată statului destinatar ar fi suficientă în conformitate cu articolul 8 din Convenţia de la Viena privind relaţiile consulare[23]. Cu toate acestea, acordul explicit ar permite consolidarea certitudinii juridice şi ar oferi de asemenea cetăţeniei europene un sens concret faţă de ţările terţe.

Făcând obiectul flexibilităţii necesare pentru a ţine seama de circumstanţele specifice ale fiecărei negocieri şi pentru a aborda acest aspect pentru fiecare caz individual, Comisia recomandă statelor membre să includă o clauză de acord cu ţările terţe. De asemenea, Comisia intenţionează să propună o clauză de acord în viitoarele acorduri „mixte” încheiate de către Comisie şi statele sale membre cu ţări terţe.

Pe termen lung, Comisia va examina de asemenea posibilitatea obţinerii acordului ţărilor terţe pentru a permite Uniunii să exercite protecţie prin intermediul delegaţiilor Comisiei. În pofida faptului că statele membre au principala răspundere de a garanta protecţia cetăţenilor acestora, delegaţiile ar putea, în cazul în care sunt autorizate de Consiliu, să exercite protecţia în domeniile care intră sub incidenţa competenţei Comunităţii, în conformitate cu jurisprudenţa Tribunalului de Primă Instanţă[24].

- Comisia recomandă statelor membre să negocieze o clauză de acord în acordurile bilaterale cu ţările terţe în scopul de a garanta protecţia cetăţenilor Uniunii prin intermediul autorităţilor diplomatice şi consulare (2007)

- Comisia intenţionează să propună negocierea unei clauze de acord privind în viitoarele acorduri „mixte” încheiate cu ţări terţe în scopul de a garanta protecţia cetăţenilor Uniunii de către autorităţile diplomatice şi consulare (începând cu 2008)

- Comisia va examina posibilitatea Uniunii de a exercita protecţia prin intermediul delegaţiilor Comisiei în cazurile care intră sub incidenţa competenţei comunitare (2009).

PLANUL DE ACţIUNE 2007-2009

Acţiuni pentru 2007:

- Recomandă statelor membre să tipărească articolul 20 TCE pe paşapoarte

- Să continue campania de informare

- Să organizeze un seminar împreună cu statele membre în scopul de a explora necesităţile acestora în vederea schimbului celor mai bune practici

- Să propună includerea unei „clauze de acord” în acordurile bilaterale şi mixte încheiate cu ţările terţe.

Acţiuni pentru 2008:

- Crearea unui site web al UE privind protecţia consulară

- Recomandarea către statele membre să ratifice Convenţia din 1973 privind transferul rămăşiţelor pământeşti

- Evaluarea amplorii şi naturii divergenţelor în cadrul legislaţiilor statelor membre şi a practicilor în domeniul protecţiei consulare

- Urmărirea seminarului

- Propunerea privind înfiinţarea unui birou comun într-o ţară terţă sub forma unui proiect pilot

- Propunerea de a se negocia o „clauză de acord" în acordurile mixte încheiate cu țări terțe

Acţiuni pentru 2009:

- Furnizarea de informaţii telefonice privind aspecte legate de protecţia consulară

- Examinarea posibilităţii de a garanta protecţia cetăţenilor din ţări terţe care fac parte dintr-o familie de cetăţeni ai Uniunii

- Examinarea modului de a simplifica procedurile de repatriere a rămăşiţelor pământeşti la nivel multilateral

- Analizarea necesităţii de a simplifica procedurile privind asistenţa financiară

- Examinarea posibilităţii creării unui sistem de compensare

- Examinarea posibilităţii Uniunii de a exercita protecţia în cazurile care intră sub incidenţa competenţei Comunităţii.

[1] Documentul 16838/1/06 din 23 martie 2007 al Consiliului privind reprezentarea diplomatică a Preşedinţiei în ţări terţe, nepublicat

2 Evaluare a impactului, punctele 2.2 şi 2.8.

3 Bază de date a populaţiei, secţiunea Turism. Datele cuprind călătorii de vacanţă şi de afaceri mai lungi de o zi în 2005.

4 Eurobarometru nr. 118 din iulie 2006.

5 Evaluare a impactului, punctul 2.2.

6 Numeroase iniţiative menite să îmbunătăţească capacitatea Uniunii de a răspunde situaţiilor de criză au fost prezentate în anii trecuţi. Un exemplu este raportul prezentat la 9 mai 2006 de Michel Barnier: „Pentru o forţă de protecţie civilă europeană: ajutor european”.

7 JO L 314, 28.12.1995 p. 73.

8 JO L 168, 16.7.1996 p. 4.

9 Document al Consiliului Uniunii Europene, 10109/06 din 2.6.2006.

10 COM(2006) 712 final.

11 Răspunsurile la Cartea verde sunt disponibile la adresa:

http://ec.europa.eu/justice_home/news/consulting_public/news_consulting_public_en.htm

12 http://www.travel-voyage.consilium.europa.eu

13 A se vedea nota de subsol nr. 6.

[2] Documentul 10551/06 din 15.6.2006.

15 www.travel-voyage.consilium.europa.eu

16 „Reprezentarea diplomatică a Preşedinţiei în ţările terţe – Prima jumătate a anului 2007”, document al Consiliului Uniunii Europene, 16838/1/06 of 23.03.2007.

17 A se vedea textul integral al proiectului articolului 1 al Raportului Naţiunilor Unite al Comisiei de drept internaţional 2006 (A/61/10).

[3] Protecţia consulară reprezintă acordarea de sprijin şi asistenţă de către un stat cetăţenilor aflaţi în străinătate, fie aceştia sunt cetăţenii săi proprii sau cetăţeni cărora s-a convenit să le fie acordată asistenţa. Aceasta poate fi acordată de către autorităţi consulare sau diplomatice.

19 A se vedea Evaluarea impactului, punctul 5.3.

20 A se vedea de exemplu Directiva 2004/38/CE, JO L 158, 30.4.2004, p. 77.

21 Acordul privind transferul rămăşiţelor pământeşti, Strasbourg, 26.10.1973. Convenţia a fost ratificată până în prezent de 21 de state, inclusiv 15 state membre ale UE.

[4] Acesta se aplică, de pildă, în Abuja, Almaty, Ashgabat, Dar es Salaam, Pyongyang, Quito, Reykjavik, Minsk şi Chişinău.

[5] Conform acestui articol: „Ca urmare a trimiterii unei notificări corespunzătoare statului destinatar, o secţie consulară a statului expeditor poate, cu condiţia ca statul destinatar să nu emită vreo obiecţie, exercita funcţii consulare în statul destinatar în numele unui stat terţ”.

[6] Cauza T-572/93.