52007DC0635

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 23.10.2007

COM(2007) 635 final

COMUNICAREA COMISIEI PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CĂTRE CONSILIU

Acordurile de parteneriat economic

COMUNICAREA COMISIEI PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CĂTRE CONSILIU

Acordurile de parteneriat economic

1. INTRODUCERE

1.1. Negocierea obiectivelor

Obiectivele Acordurilor de parteneriat economic (APE) sunt de a stabili noi regimuri comerciale compatibile cu normele OMC, înainte de expirarea la 31 decembrie 2007 a celor aplicabile în prezent, precum şi de a susţine integrarea treptată a statelor ACP în economia mondială, în special prin sprijinirea creării unor pieţe regionale ACP mai mari, contribuind astfel la dezvoltare durabilă şi reducerea sărăciei.

Acest fapt este reflectat în directivele de negociere adoptate de Consiliu la autorizarea Comisiei de a începe negocierile, care prevăd negocierea de către Comisie de APE complete cu regiunile ACP. Aceste APE vor conţine dispoziţii privind domenii conexe comerţului, norme comerciale şi comerţul cu servicii şi vor include legături adecvate cu cooperarea pentru dezvoltare.

Comisia este de părere că încheierea unor astfel de acorduri complete este esenţială pentru îndeplinirea obiectivului crucial al cooperării economice şi comerciale ACP-UE, care este, conform articolului 34 alineatul (2) din Acordul de la Cotonou, de a permite statelor ACP să participe pe deplin la comerţul internaţional. Prin urmare, obiectivul principal al Comisiei este de a asigura încheierea de APE regionale complete în cadrul termenului limită stabilit determinat de expirarea regimurilor comerciale în vigoare. Acest lucru este realizabil în anumite regiuni. Pentru celelalte regiuni, prezenta comunicare stabileşte metoda de abordare pentru asigurarea menţinerii progresului în vederea încheierii unor APE regionale complete, cu evitarea deopotrivă, în măsura în care acest lucru este posibil, a oricăror întreruperi ale regimului comercial aplicabil bunurilor originare din ţările ACP.

1.2. Negocierea termenului limită

Articolul 37 alineatul (1) din Acordul de la Cotonou prevede că noile regimuri comerciale ACP-UE stabilite prin APE vor intra în vigoare până la data de 1 ianuarie 2008. După această dată, atât preferinţele comerciale stabilite în anexa V la Acordul de la Cotonou, cât şi derogarea acordată în 2001 de către OMC[1], nu vor mai fi în vigoare. Prin urmare, expirarea regimurilor în vigoare privind accesul pe piaţă impune ca termen limită obligatoriu pentru negocierea aspectului privind accesul pe piaţă al bunurilor din cadrul APE, sfârşitul lui 2007.

2. ASIGURAREA ÎNCHEIERII DE ACORDURI DE PARTENERIAT ECONOMIC COMPLETE

2.1. Asigurarea unui conţinut exhaustiv pentru APE

La reuniunea din mai 2007 a Consiliul mixt de miniştri ACP-UE, toate regiunile din ACP şi UE şi-au reafirmat intenţia de a încheia APE complete (astfel cum sunt definite în secţiunea 1.1) în termenul limită de la sfârşitul lui 2007. În anumite regiuni acest lucru este realizabil. În altele va dura mai mult până se va ajunge la un acord asupra unui EPA complet. În astfel de cazuri, ca un pas important către încheierea unor EPA complete, Comisia intenţionează să încheie acorduri care includ regimuri comerciale privind accesul pe piaţă al bunurilor, compatibile cu normele OMC. Oricare astfel de acord trebuie să fie încheiat în timp util pentru stabilirea noilor regimuri comerciale şi vor include toate celelalte aspecte ale APE pentru care negocierile au fost deja finalizate. În continuare, negocierile se vor desfăşura cu privire la orice aspecte restante necesare pentru încheierea APE.

Abordarea menţionată se întemeiază pe nevoia de a avea un regim de acces pe piaţă al bunurilor compatibil cu normele OMC în cadrul unui acord internaţional, în vederea stabilirii unui nou regim comercial începând cu 1 ianuarie 2008. Problemele şi condiţiile care influenţează regimul de acces pe piaţă al bunurilor propus de Comisie pentru a fi oferit statelor ACP în 2008 sunt cele menţionate la secţiunea 3.

Orice acord va constitui un prim pas către un APE regional complet şi nu un punct terminus al negocierilor. Aceste acorduri ar trebui să conţină clauze de rendez-vous şi angajamente obligatorii de continuare a negocierilor în domeniile restante. Aceasta va conduce la încheierea negocierilor pentru APE regionale complete.

2.2. Asigurarea unei acoperiri regionale complete prin APE

Gradul de integrare regională diferă în cele şase regiuni ACP. În anumite regiuni, comunităţi economice regionale bine stabilite formează subregiuni specifice caracterizate de un nivel mai ridicat de integrare regională şi aspiraţii mai mari decât regiunile învecinate. De asemenea, interesele şi preocupările de natură comerciale ale regiunilor diferă între ţările cele mai puţin dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare sau reflectă nevoile specifice ale anumitor ţări.

Comisia recunoaşte această diversitate şi admite că anumite state ar putea să nu adere de la bun început la un acord regional. În cazul în care un grup de state dintr-o regiune îşi exprimă dorinţa de a continua negocierile, Comisia va fi dispusă să ajungă la încheierea de acorduri cu subregiunile, inclusiv acorduri privind accesul pe piaţă ca un prim pas către încheierea de APE complete. Pentru menţinerea momentului propice planurilor de integrare regională, orice astfel de acord va constitui un pas înainte către încheierea unui APE complet, deschis pentru aderare tuturor ţărilor din regiunea în cauză.

3. ACCESUL PE PIAţă

3.1. Certitudinea juridică

Obiectivul negocierilor privind accesul pe piaţă este acela de a garanta bunurilor originare din statele ACP un acces îmbunătăţit şi sigur din punct de vedere juridic pe pieţele UE, începând cu 1 ianuarie 2008. Singura cale de a asigura certitudinea juridică a oricărui acord încheiat între Comunitate şi o regiune din cadrul APE privind regimul de acces pe piaţă al bunurilor este ca acesta să fie compatibil cu normele OMC privind zonele de liber schimb[2]. Comisia remarcă faptul că pentru aceasta este nevoie de un acord care să ducă la formarea unei zone de liber schimb[3].

3.2. Oferta în privinţa accesului pe piaţă al bunurilor

În contextul negocierilor pentru APE, în ceea ce priveşte accesul pe piaţă al bunurilor, Comunitatea a oferit un acces liber, fără impunerea de taxe vamale şi de contingente (cu perioade de tranziţie pentru zahăr şi orez). Această ofertă a fost bine primită de Consiliu[4] şi se intenţionează aplicarea ei bunurilor originare din acele ţări care încheie negocierile pentru încheierea unui acord internaţional cu Comunitatea care include un regim comercial compatibil cu normele OMC, astfel cum este descris la secţiunea 3.1. În plus, aceasta va permite şi asimetria dintre angajamentele ACP şi UE în privinţa accesului pe piaţă, precum şi perioade de tranziţie adecvate pentru liberalizarea din statele ACP.

3.3. Punerea în aplicare a ofertei în privinţa accesului pe piaţă din cadrul APE

Comisia va propune, în temeiul articolului 133 din Tratatul CE, un regulament de stabilire a regimului de acces pe piaţă al bunurilor începând cu 1 ianuarie 2008, aplicabil unei liste de regiuni şi ţări care au încheiat negocierile pentru un acord, astfel cum este descris la secţiunea 3.2[5]. În vederea informării în timp util a autorităţilor vamale şi a operatorilor economici din UE şi, dacă este cazul, pentru a permite Comisiei să adopte regulamente de punere în aplicare a regimurilor tranzitorii pentru zahăr şi orez, Comisia intenţionează să prezinte o propunere de regulament în cel mai scurt termen posibil.

Comisia va prezenta Consiliului textele integrale ale tuturor acordurilor, în cel mai scurt termen posibil, în vederea obţinerii unei decizii de autorizare a semnăturii şi aplicării provizorii.

Comisia va include în regulamentul propus măsuri care urmează să abroge sau să modifice, după caz, începând cu 1 ianuarie 2008, restul normelor administrative care fie se referă la, fie dispun cu privire la gestionarea şi punerea în aplicare a dispoziţiilor comerciale din anexa V la Acordul de la Cotonou.

Comisia va include în regulamentul propus măsuri care să permită retragerea temporară a dreptului de acces pe piaţă pentru anumite produse, în caz de fraudare sau nerespectare a regulilor de origine.

3.4. Accesul pe piaţă în conformitate cu sistemul de preferinţe generalizate

Este posibil ca anumite state ACP să nu poată încheia negocierile pentru un acord în timp util pentru a putea fi incluse pe lista ţărilor cărora li se aplică noul regim de acces pe piaţă al bunurilor descris la secţiunea 3.3. În astfel de cazuri, Comunitatea nu are altă opţiune decât să aplice regimul comerţului cu bunuri stabilit în regulamentul privind sistemul de preferinţe generalizate (SPG). Acelaşi lucru se aplică şi în cazul ţărilor care decid să nu semneze un astfel de acord sau un APE complet.

Pentru aceasta nu este nevoie de vreo decizie specifică din partea Comunităţii, întrucât după expirarea preferinţelor stipulate de Acordul de la Cotonou toate ţările ACP beneficiază de acces pe piaţă în conformitate cu SPG. Singura excepţie este Africa de Sud care, în absenţa unui nou regim comercial, va continua să beneficieze de dispoziţiile Acordului pentru comerţ, dezvoltare şi cooperare (ACDC).

Accesul pe piaţa UE pentru ţările ACP cele mai sărace este protejat întrucât, în conformitate cu regulamentul SPG, cele 42 de ţări ACP cel mai puţin dezvoltate[6] (ţări CPD) pot continua să beneficieze de acces liber la pieţele UE, fără impunerea de taxe vamale şi de contingente, în temeiul acordului „Totul în afară de arme”. Pentru celelalte 36 de ţări non-CPD se va oferi regimul SPG standard de acces pe piaţă, în cazul în care acestea nu încheie un acord.

Comisia admite că anumite ţări ACP ar putea alege să considere accesul pe piaţă în conformitate cu SPG ca o alternativă la încheierea unui APE. Cu toate acestea, Comisia este convinsă de avantajele importante pentru dezvoltare pe care semnarea unui APE regional le prezintă şi de aceea consideră că niciun stat ACP nu ar trebui să piardă oportunitatea aderării în viitor la un APE regional. Comisia va considera situaţia în care o ţară ACP beneficiază numai de pe urma SPG ca fiind una temporară. APE regionale trebuie să rămână deschise pentru aderarea oricărei ţări ACP din acea regiune care iniţial alege să nu fie parte din acordul respectiv.

La momentul încheierii negocierilor pentru semnarea unui APE regional complet sau a unui acord îndeplinind condiţiile de la secţiunea 3.2 între orice ţară sau regiune ACP şi Comunitate, Comisia va propune Consiliului ca acestea să fie adăugate pe lista ţărilor care beneficiază de regimul privind accesul pe piaţă stabilit de regulamentul descris la secţiunea 3.3.

3.5. Regulile de origine

Comisia consideră că noile reguli de origine din cadrul APE constituie o parte integrantă a regimurilor de acces pe piaţă al bunurilor reglementate de APE. Comisia reaminteşte oferta de relaxare şi simplificare în cadrul unui APE[7] a regulilor de origine aplicabile în prezent conform Acordului de la Cotonou. Comisia intenţionează ca noile reguli de origine din cadrul APE să se aplice şi schimburilor comerciale care intră sub incidenţa regulamentului privind accesul pe piaţă al bunurilor în conformitate cu APE. Comisia recunoaşte că regulile de origine din cadrul APE vor conţine anumite elemente specifice unor regiuni, ca urmare a faptului că sunt negociate cu fiecare regiune din cadrul APE, dar, în principal, ele se vor baza pe reguli comune şi vor fi identice pentru majoritatea produselor, în scopul facilitării schimburilor comerciale dintre diferitele regiuni ACP. Comisia reaminteşte că, în temeiul clauzei de revizuire care urmează să fie inclusă în acorduri, noile reguli de origine din cadrul APE ar trebui revizuite în cadrul unei perioade de tranziţie stabilite, în vederea simplificării în continuare a conceptelor şi metodelor utilizate pentru determinarea originii, ţinându-se cont de nevoile în privinţa dezvoltării cu care se confruntă regiunile din cadrul APE.

Noile reguli de origine reglementate de APE s-ar aplica din momentul semnării acordului care le prevede, pe baza deciziei obţinute de la Consiliu de autorizare a semnării şi aplicării provizorii. Totuşi, este puţin probabil ca acest lucru să aibă loc după intrarea în vigoare a regulamentului propus privind accesul pe piaţă al bunurilor în conformitate cu APE. Comisia este de părere că, în astfel de cazuri, ar trebui să se aplice provizoriu principiile de bază ale regulilor de origine din cadrul Acordului de la Cotonou cu anumite ameliorări unilaterale a regulilor specifice vizând produsele pescăreşti, textilele şi eventual produsele agricole.[8] Dat fiind că toate aceste îmbunătăţire ar fi ulterior preluate de noile reguli de origine din cadrul APE, operatorii economici pot fi asiguraţi de consecvenţa tratamentului aplicat în aceste domenii.

4. AGENDA DOHA PENTRU DEZVOLTARE

Multe state ACP îşi exprimă îngrijorarea cu privire la potenţialul de eroziune a preferinţelor şi nevoile de adaptare ale acestora pentru ţările în curs de dezvoltare, ca urmare a progresului înregistrat de Agenda Doha pentru Dezvoltare (ADD). Comisia este de părere că ajungerea la un acord cu privire la un regim de acces pe piaţă compatibil cu normele OMC în cadrul unui APE complet, astfel cum este descris la secţiunea 1.2, nu numai că va contribui la abordarea acestor preocupări, ci, prin respectarea deplină a normelor OMC, va demonstra totodată sprijinul pentru sistemul comercial multilateral şi va facilita participarea deplină a statelor ACP în cadrul OMC. Influenţa negocierilor pentru APE asupra procesului de negociere privind ADD a devenit şi mai puternică datorită obiectivului de a finaliza până la sfârşitul acestui an un acord privind modalităţile din cadrul ADD.

5. COOPERAREA PENTRU DEZVOLTARE

Acordurile de parteneriat economic sunt instrumentele de bază ale politicii comerciale şi de dezvoltare a UE pentru sprijinirea ţărilor şi regiunilor ACP în vederea clădirii unor economii mai puternice care să contribuie la reducerea sărăciei. Comisia împreună cu statele membre UE şi-au luat angajamentul să asiste statele ACP în crearea unor pieţe regionale şi să sprijine măsurile însoţitoare de adaptare pe care acestea le presupun. Comisia îşi menţine angajamentul de sprijinire a partenerilor noştri în pregătirea de noi reforme structurale şi politici comerciale, în adaptarea la schimbările pe care acestea le determină şi în consolidarea integrării regionale în vederea profitării de noile oportunităţi comerciale create de APE. Prin urmare, Comisia este hotărâtă să asigure interacţiunea optimă dintre APE şi cooperare pentru dezvoltare.

În primul rând, s-a convenit cu toate regiunile ca în APE să fie incluse dispoziţii privind cooperarea pentru dezvoltare. Acest obiectiv se va menţine în vederea stabilirii unei conexiunii adecvate cu normele şi procedurile stabilite de Acordul de la Cotonou şi pentru a identifica mai precis posibilele domenii de cooperare.

În al doilea rând, programarea celui de-al zecelea Fond European de Dezvoltare (FED) oferă o ocazie unică de a sincroniza deciziile de politică comercială luate în cadrul APE cu programarea resurselor FED. Comisia îşi exprimă satisfacţia faţă de faptul că un număr important de documente de strategie naţională vor prevedea asistenţă şi infrastructură pentru comerţ, precum şi integrare regională, luând APE ca domenii de cooperare. De asemenea, Comisia este determinată să finalizeze programele orientative regionale şi îşi confirmă obiectivul ca fondurile disponibile să fie direcţionate în primul rând către îndeplinirea necesităţilor care derivă din APE. În această privinţă, se va da prioritate finalizării identificării principalelor măsuri şi programe însoţitoare, utilizându-se cât mai mult posibil rezultatul activităţii depuse de grupurile operative de pregătire la nivel regional. O importanţă deosebită o va avea stabilirea de mecanisme financiare, aflate în proprietatea regiunilor, la care ar contribui atât fondurile comunitare, cât şi statele membre şi alţi donatori. Acest lucru va conduce la creşterea responsabilităţii decurgând din proprietate şi la mai multă eficienţă şi coordonare.

În al treilea rând, UE în ansamblu este dedicată creşterii şi eficientizării ajutorului său pentru comerţ. Strategia UE privind ajutorul pentru comerţ, recent adoptată, reprezintă o etapă importantă în stabilirea principalelor obiective şi principii pentru acordarea de către UE de ajutor pentru comerţ. Aceasta acordă o atenţie specială statelor ACP. Este demn de remarcat totodată că strategia urmăreşte creşterea sprijinului pentru o agendă mai cuprinzătoare a ajutorului pentru comerţ, de o manieră care să fie proporţională cu sporirile treptate ale asistenţei oficiale pentru dezvoltare. Comisia va continua conlucrarea intensivă cu statele membre pentru a se asigura că un procent de 50% din creşterea asistenţei UE pentru comerţ va fi alocată statelor ACP, dacă obiectivul de 2 miliarde de Euro pe an (1 miliard din partea Comunităţii, 1 miliard din partea statelor membre) se va atinge până în 2010. În special se va veghea ca fiecărei regiuni ACP să-i fie acordată o parte echitabilă din această sumă totală, pe baza nevoilor prioritare ale fiecărei regiuni.

APE complete vor permite direcţionarea finanţării din partea FED către o serie de necesităţi decurgând din angajamentele luate de statele ACP şi vor contribui la stabilirea priorităţilor pentru finanţare suplimentară din partea statelor membre. Pentru acele regiuni care vor încheia acorduri privind un regim de acces pe piaţă compatibil cu normele OMC ca un prim pas către încheierea de APE complete, Comisia admite că şi în această etapă va fi nevoie de finanţare pentru dezvoltare, în vederea sprijinirii regiunilor ACP de a face adaptările necesare pentru realizarea liberalizării la care s-au angajat. Aceasta ar putea include măsuri precum modernizarea capacităţilor de producţie şi a mediului de afaceri şi contribuţia la absorbţia impactului fiscal net rezultând din liberalizarea tarifelor în deplină complementaritate cu reformele fiscale. Prin urmare, Comisia este de părere că se pot acorda asigurări privind sprijinul pentru dezvoltare, atât prin intermediul instrumentelor Acordului de la Cotonou, cât şi prin contribuţii din partea statelor membre.

[1] Această derogare permite o exceptarea de la clauza naţiunii celei mai favorizate (MFN) a Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT).

[2] Articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ

[3] În sensul articolului XXIV din GATT, acesta este definit ca fiind un acord intermediar care „include un plan şi un calendar pentru formarea unei zone de liber schimb”. Se consideră că zona de liber schimb există atunci când taxele şi alte norme comerciale restrictive sunt eliminate în cea mai mare parte a schimburilor comerciale care se desfăşoară între părţi.

[4] Concluziile din 15 mai 2007 ale Consiliului privind APE, referinţă a Consiliului 9560/07

[5] În conformitate cu prevederile ofertei UE pentru accesul pe piaţă din cadrul APE şi Decizia Consiliului de asociere a Africii de Sud la negocierile pentru APE, regulamentul va prevedea în mod corespunzător un regim diferenţiat pentru Africa de Sud în ceea ce priveşte comerţul cu bunuri.

[6] Cape Verde este inclusă în această cifră dar este prevăzută pierderea de către această ţară a statutului de ţară cel mai puţin dezvoltată.

[7] Oferta include o relaxare concentrată a regulilor de origine vizând produsele agricole, precum şi o relaxare importantă în domeniul textilelor şi al produselor pescăreşti. Această ofertă a fost bine primită de regiunile ACP. Negocierile privind regulile de origine sunt în curs de desfăşurare.

[8] Singura excepţie s-ar face în cazul Africii de Sud în care protocolul ACDC ar continua să se aplice până la momentul în care s-ar conveni noi reguli de origine în cadrul APE regional relevant.