52007DC0396

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 10.7.2007

COM(2007) 396 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU, CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN

privind punerea în aplicare a strategiei comunitare pentru dioxine, furani şi bifenili policloruraţi (COM(2001) 593) - al doilea raport de activitate {SEC(2007) 955}

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU, CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN

privind punerea în aplicare a strategiei comunitare pentru dioxine, furani şi bifenili policloruraţi (COM(2001) 593) - al doilea raport de activitate

Context

Dioxinele, furanii şi bifenilii policloruraţi (PCDD, PCDF şi PCB) reprezintă un grup de substanţe chimice toxice care persistă în mediu, se pot acumula în organismele vii prin intermediului lanţului alimentar şi pot avea efecte negative asupra sănătăţii umane şi mediului. Aceste substanţe pot produce tulburări ale sistemului imunitar, ale sistemului nervos, ale sistemului endocrin şi ale funcţiilor de reproducere şi se suspectează, de asemenea, că au efect cancerigen. Nou-născuţii şi fetuşii sunt cei mai sensibili la expunerea la aceste substanţe. Opinia publică, mediul politic şi comunitatea ştiinţifică sunt extrem de preocupate de efectele negative asupra sănătăţii umane şi mediului provocate de expunerea îndelungată chiar şi la cantităţi infime de dioxine, furani şi PCB.

În ultimele două decenii a fost obţinută o reducere generală a nivelurilor de dioxine, furani şi PCB prezente în mediu şi în organismul uman, în special datorită controlului surselor industriale de emisii, cum ar fi instalaţiile de incinerare a deşeurilor. Cu toate acestea, având în vedere persistenţa acestor substanţe chimice, este necesară continuarea eforturilor de reducere a emisiilor antropogene în mediu, urmărindu-se minimizarea lor continuă şi eliminarea lor definitivă, dacă este posibil. În plus, pentru a limita expunerea umană, trebuie redus în continuare nivelul acestor substanţe în produsele alimentare şi în hrana pentru animale.

Întrucât consumul alimentar este principala cale de expunere umană, este important să se reducă nivelurile acestor substanţe în lanţul alimentar, pentru a limita absorbţia în organismul uman. Contaminarea lanţului alimentar este cauzată de contaminarea mediului. Dioxinele emise în aer se pot depune, de exemplu, pe plante sau în apă, de unde pot fi absorbite şi acumulate de animale şi peşti prin hrană, pătrunzând astfel în lanţul alimentar. Prin urmare, trebuie luate măsuri pentru a reduce nivelurile de dioxine, furani şi PCB, atât în mediu, cât şi în produsele alimentare şi în hrana pentru animale.

La 24 octombrie 2001, Comisia a adoptat Comunicarea către Consiliu, către Parlamentul European şi către Comitetul Economic şi Social European privind strategia comunitară pentru dioxine, furani şi bifenili policloruraţi (PCB)[1] (denumită în continuare „strategia pentru dioxine”). Strategia pentru dioxine are două părţi: una din acestea se referă la acţiuni de reducere a prezenţei dioxinelor, furanilor şi PCB în mediu , iar cealaltă parte se referă la acţiuni de reducere a prezenţei acestor substanţe în produsele alimentare şi în hrana pentru animale.

La 12 decembrie 2001, Consiliul pentru mediu a adoptat concluziile privind comunicarea Comisiei, în care sprijină strategia pentru dioxine şi invită Comisia să elaboreze un raport privind aplicarea acestei strategii la sfârşitul anului 2003 şi apoi la intervale de trei ani. Un prim raport de activitate, care acoperă perioada 2002-2003, a fost adoptat la 13 aprilie 2004[2].

Prezenta comunicare constituie al doilea raport de activitate, care rezumă activităţile întreprinse de Comisie în perioada 2004-2006 în domeniul mediului şi în domeniul produselor alimentare şi al hranei pentru animale. Acest raport este completat de o anexă care conţine descrieri tehnice mai detaliate ale evoluţiilor din diferitele domenii (SEC xxx).

Activităţi întreprinse în domeniul mediului

Dioxinele, furanii şi PCB fac obiectul mai multor domenii ale politicii de mediu. Perioada examinată a fost marcată de punerea în aplicare a două convenţii internaţionale privind poluanţii organici persistenţi (POP).

Ca şi alţi poluanţi organici persistenţi, dioxinele, furanii şi PCB sunt substanţe transportate peste frontiere şi reprezintă o ameninţare pentru mediul şi sănătatea umană din întreaga lume. Această preocupare mondială se reflectă în Convenţia de la Stockholm (UNEP) privind poluanţii organici persistenţi, la care Comisia a devenit parte în februarie 2005, precum şi în Protocolul din 1998 privind poluanţii organici persistenţi în temeiul Convenţiei Comisiei economice pentru Europa a ONU asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi.

Regulamentul (CE) nr. 850/2004 privind poluanţii organici persistenţi[3] a fost adoptat în 2004 pentru ca UE să poată aplica integral obligaţiile care îi revin în temeiul celor două instrumente internaţionale. Adoptarea regulamentului respectiv este extrem de importantă pentru reducerea nivelurilor de dioxine, furani şi PCB. Regulamentul solicită statelor membre să elaboreze inventare naţionale ale emisiilor de dioxine, furani şi PCB şi să identifice măsuri de combatere a acestor emisii. Au fost elaborate sau vor fi elaborate în viitorul apropiat planuri naţionale de punere în aplicare. Regulamentul privind poluanţii organici persistenţi garantează că vor fi disponibile informaţii mai fiabile privind emisiile naţionale de dioxine, furani şi PCB, precum şi că măsuri de control al acestor emisii sunt în curs de definire la nivel naţional.

Comisia a elaborat, de asemenea, un plan comunitar de punere în aplicare[4], în care sunt stabilite acţiunile care trebuie întreprinse la nivelul UE. În vederea elaborării acestui plan, s-a procedat la o evaluare a priorităţilor pentru a defini acţiunile contra emisiilor accidentale de poluanţi organici persistenţi, inclusiv dioxine, furani şi PCB. Planul de punere în aplicare precizează, în special, că sursele industriale ar trebui să facă în continuare obiectul cadrului legislativ existent, inclusiv al directivei privind prevenirea şi controlul integrat al poluării[5] şi al directivei privind incinerarea deşeurilor[6]. Sursele domestice, precum sistemele de încălzire cu lemn şi cărbune din locuinţe, sunt din ce în ce mai importante, iar Comisia va contribui la controlul emisiilor provenite din aceste surse prin promovarea schimbului de experienţă şi de informaţii între părţile interesate şi statele membre.

În paralel cu această evoluţie generală, acţiunile din sectorul mediului întreprinse în perioada 2004-2006 în cadrul strategiei pentru dioxine au permis realizarea unor progrese în câteva domenii specifice:

În domeniul emisiilor industriale , au continuat activităţile de stabilire a celor mai bune tehnici disponibile (BAT) de prevenire şi control al poluării, iar la sfârşitul anului 2006 au fost finalizate ultimele şase documente de referinţă BAT dintr-o serie de 32 de documente de acest tip. În cazul anumitor documente de referinţă BAT adoptate anterior, a fost demarată deja o reexaminare pentru a ţine seama de noile evoluţii, în special în sectoarele cimentului şi oxidului de calciu, al celulozei şi hârtiei şi al fierului şi oţelului.

În septembrie 2006 a fost adoptată o strategie tematică privind protecţia solului . Această strategie include o propunere de directivă cadru în temeiul căreia statele membre vor trebui să prevină contaminarea solului, să stabilească un inventar al siturilor contaminate şi să reabiliteze siturile identificate. În ceea ce priveşte deşeurile , regulamentul privind poluanţii organici persistenţi prevede distrugerea sau transformarea ireversibilă a conţinutului de poluant organic persistent în alte substanţe. Există unele derogări de la această normă generală; în 2006 şi 2007 au fost adoptate două regulamente[7] care definesc valorile limită ale nivelurilor de dioxine, furani şi PCB în vederea aplicării derogărilor respective.

În cadrul accesului public la date privind emisiile industriale, în ianuarie 2006[8] a fost adoptat un nou registru european al emisiilor şi transferului de poluanţi (E-PRTR), accesibil publicului. În comparaţie cu registrul actual (EPER), noul registru stabileşte praguri mai scăzute de raportare pentru dioxine şi furani şi include raportarea PCB.

În perioada 2002-2005, două studii majore au fost realizate pentru a furniza informaţii exhaustive privind dioxinele, furanii şi PCB în UE-10. Rezultatele au fost discutate cu prilejul unui atelier organizat la Bruxelles în februarie 2005, în cadrul căruia punerea în aplicarea a legislaţiei existente şi acordarea unei atenţii sporite surselor domestice mici au fost identificate ca viitoare acţiuni prioritare[9].

Activităţi întreprinse în domeniul produselor alimentare şi al hranei pentru animale

Strategia pentru dioxine descrie o abordare integrată a legislaţiei privind produsele alimentare şi hrana pentru animale, în vederea reducerii contaminării lanţului alimentar cu dioxine, furani şi PCB. Această abordare integrată se sprijină pe trei piloni:

1. Stabilirea unor niveluri maxime stricte, dar fezabile, în produsele alimentare şi în hrana pentru animale, care să ţină seama de rezultatele obţinute în ceea ce priveşte reducerea prezenţei dioxinelor în mediu.

2. Stabilirea unor praguri de intervenţie care să declanşeze o reacţie în cazul în care nivelurile prezente în produsele alimentare sau în hrana pentru animale depăşesc în mod evident nivelul de fond. Aceste praguri de intervenţie au o funcţie de avertizare rapidă.

3. Stabilirea unor niveluri ţintă, care să fie atinse în timp, în vederea încadrării expunerii majorităţii populaţiei europene în limitele recomandate de Comitetul ştiinţific pentru alimentaţie umană.

În perioada examinată, legislaţia privind nivelurile maxime din produsele alimentare şi din hrana pentru animale a fost actualizată pentru a include şi bifenilii policloruraţi de tipul dioxinei, prin stabilirea nivelurilor maxime pentru suma dioxinelor, furanilor şi bifenililor policloruraţi de tipul dioxinei[10]. Pentru facilita tranziţia, nivelurile maxime existente de dioxine şi furani, pe lângă nivelurile maxime noi propuse pentru suma dioxinelor, furanilor şi bifenililor policloruraţi de tipul dioxinei, sunt menţinute temporar.

Dat fiind că sursele emisiilor de dioxine şi de PCB de tipul dioxinei sunt diferite, pragurile de intervenţie stabilite pentru dioxine şi furani în 2002 au fost menţinute, iar pentru PCB de tipul dioxinei au fost stabilite în 2006 praguri distincte de intervenţie, simultan cu stabilirea unor niveluri maxime pentru suma dioxinelor, furanilor şi PCB de tipul dioxinei[11].

Legislaţia privind metodele de analiză şi monitorizarea produselor alimentare şi a hranei pentru animale a fost reexaminată şi actualizată pentru a include PCB de tipul dioxinei în nivelurile stabilite, precum şi pentru a lua în calcul experienţa acumulată[12].

În ceea ce priveşte PCB care nu sunt de tipul dioxinei, Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară a realizat o evaluare a riscurilor pentru sănătatea publică şi pentru sănătatea animală legate de prezenţa acestor substanţe în produsele alimentare şi în hrana pentru animale[13]. Ţinând seama de concluziile acestei analize a riscurilor, se desfăşoară în prezent discuţii privind oportunitatea reglementării conţinutului de PCB care nu sunt de tipul dioxinei din alimente şi în hrana pentru animale.

Activităţi de cercetare

Pentru a elimina unele lacune de cunoaştere existente, câteva proiecte de cercetare finanţate în cadrul celui de-al şaselea Program-cadru de cercetare s-au referit la dioxine, furani şi PCB, concentrându-se pe efectele asupra sănătăţii, pe contaminarea lanţului alimentar şi pe aspectele de mediu. Aceste substanţe au făcut, de asemenea, obiectul cercetărilor întreprinse de Centrul Comun de Cercetare în domeniile solului, apei, aerului înconjurător şi emisiilor.

[1] COM(2001) 593 final.

[2] COM(2004) 240 final.

[3] Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanţii organici persistenţi şi de modificare a Directivei 79/117/CEE, JO L 158, 30.4.2004.

[4] SEC(2007) 341.

[5] Directiva 96/61/CE Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (JO L 257, 10.10.1996, p. 26).

[6] Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deşeurilor, JO L 332, 28.12.2000, p. 91.

[7] Regulamentul (CE) nr. 1195/2006 al Consiliului din 18 iulie 2006 de modificare a anexei IV la Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului privind poluanţii organici persistenţi, JO L 217, 8.8.2006, p. 1, şi Regulamentul (CE) nr. 172/2007 al Consiliului din 16 februarie 2007 de modificare a anexei V la Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului privind poluanţii organici persistenţi , JO L 55, 23.2.2007, p. 1.

[8] Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 ianuarie 2006 de instituire a unui registru european al emisiilor şi transferului de poluanţi şi de modificare a Directivelor 91/689/CEE şi 96/61/CE ale Consiliului, JO L 33, 4.2.2006, p.1.

[9] Rapoartele studiului şi documentele atelierului pot fi consultate la adresa http://ec.europa.eu/environment/dioxin/index.htm#enlarged_eu

[10] Directiva 2006/13/CE a Comisiei din 3 februarie 2006 de modificare a anexelor I şi II la Directiva 2002/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind substanţele nedorite din furaje în ceea ce priveşte dioxinele şi PCB de tipul dioxinelor (JO L 32, 4.2.2006, p. 44), pentru hrana pentru animale, şi Regulamentul (CE) nr. 199/2006 al Comisiei din 3 februarie 2006 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 466/2001 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiţi contaminanţi din produsele alimentare, în ceea ce priveşte dioxinele şi PCB de tipul dioxinei (JO L 32, 4.2.2006, p. 34), pentru alimente. Acest ultim regulament a fost înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiţi contaminanţi din produsele alimentare (JO L 364, 20.12.2006, p. 5).

[11] Recomandarea 2006/88/CE a Comisiei din 6 februarie 32006 privind reducerea prezenţei dioxinelor, a furanilor şi a PCB în alimente şi în hrana pentru animale (JO L 42, 14.2.2006, p. 26).

[12] JO L 364, 20.12.2006, p. 32. Regulament de înlocuire a Directivei 2002/69/CE a Comisiei din 26 iulie 2002 de stabilire a metodelor de prelevare a probelor şi a metodelor de analiză pentru controlul oficial al dioxinelor şi determinarea PCB de tipul dioxinei din produsele alimentare (JO L 209, 6.8.2002, p. 5).

[13] www.efsa.europa.eu/etc/medialib/efsa/science/contam/contam_opinions/1229.Par.0003.File.dat/contam_op_ej284_ndl-pcb_en1.pdf