Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52007DC0233

    Comunicare a Comisiei către Consiliu, către Parlamentul european, către Comitetul economic şi social european şi către Comitetul Regiunilor şi Banca centrală europeană - Introducerea monedei euro în Slovenia

    /* COM/2007/0233 final */

    52007DC0233

    Comunicare a Comisiei către Consiliu, către Parlamentul european, către Comitetul economic şi social european şi către Comitetul Regiunilor şi Banca centrală europeană - Introducerea monedei euro în Slovenia /* COM/2007/0233 final */


    RO

    Bruxelles, 4.5.2007

    COM(2007)233 final

    COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU, CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR ŞI BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

    Introducerea monedei euro în Slovenia

    1. Introducere

    În urma cererii Sloveniei din 2 martie 2006 de efectuare a unei evaluări cu privire la respectarea criteriilor de convergenţă în conformitate cu articolul 122 alineatul (2), CE, Comisia şi BCE au pregătit rapoartele de convergenţă [1], verificând dacă ţara în cauză a atins un nivel înalt de convergenţă durabilă, în special în ceea ce priveşte criteriile de convergenţă „Maastricht” stabilite în tratat. În urma propunerii Comisiei din 16 mai 2006, Consiliul a decis la 11 iulie 2006 abrogarea derogării privind Slovenia. De asemenea, a stabilit data de adoptare a monedei euro de către Slovenia (1 ianuarie 2007), precum şi rata de conversie a monedei naţionale în raport cu moneda euro (239,640 tolari pentru un euro).

    În urma confirmării intrării Sloveniei în zona euro, ţara a intensificat şi a finalizat pregătirile practice pentru tranziţia la moneda euro. Planul general al Sloveniei pentru trecerea la moneda euro se bazează pe aşa-numitul scenariu „Big-bang” [2], în cadrul căruia bancnotele şi monedele euro sunt introduse în aceeaşi zi cu adoptarea monedei euro (1 ianuarie 2007 în cazul Sloveniei). Perioada de dublă circulaţie, pe parcursul căreia atât tolarul sloven, cât şi euro au fost mijloace legale de plată, a fost 1-14 ianuarie 2007, după care euro a devenit singurul mijloc legal de plată.

    Beneficiind de o serie de condiţii favorabile, pregătirea meticuloasă şi din timp a asigurat succesul trecerii Sloveniei la moneda euro. Prezenta comunicare ilustrează aspectele cele mai importante ale acestei tranziţii, în special cu privire la punerea în circulaţie a bancnotelor şi monedelor euro, conversia sistemelor administrative şi financiare din sectorul public şi privat, evoluţia preţurilor (şi percepţia acesteia) în urma trecerii la moneda euro, precum şi impresia generală a cetăţenilor referitoare la trecerea la moneda euro. În cele din urmă, comunicarea trage principalele concluzii privind trecerea la moneda euro pentru viitor.

    2. Introducerea rapidă a monedei euro în viaţa cotidiană a slovenilor

    Întrucât ţara lor este vecină cu două ţări din zona euro (Italia şi Austria), cei mai mulţi cetăţeni sloveni erau deja familiarizaţi cu moneda euro cu mult timp înainte ca aceasta să devină moneda lor naţională. Rezultatele sondajelor efectuate în noile state membre [3] au arătat faptul că slovenii erau cei mai familiarizaţi cu numerarul în euro, întrucât 95% dintre aceştia văzuseră deja bancnote euro (comparativ cu media de 77% pentru noile state membre) şi 93% dintre aceştia văzuseră deja monede euro (comparativ cu media de 70%). De asemenea, mulţi dintre aceştia folosiseră deja bancnote euro (80%) sau monede euro (77%). Cu mult înainte de 1 ianuarie 2007, un număr mare de cetăţeni şi de întreprinderi slovene deţineau anumite sume de numerar în euro sau deschiseseră un cont bancar în euro.

    Când moneda euro a devenit mijlocul legal de plată, la 1 ianuarie 2007, aceasta a câştigat rapid teren ca şi numerar aflat în circulaţie, astfel cum se arată în graficul 1 realizat pe baza rezultatelor unui sondaj telefonic cotidian organizat pentru Comisie pe un eşantion reprezentativ din populaţia slovenă, care solicita respondenţilor să declare conţinutul portofelelor şi portmoneelor lor. La data de 5 ianuarie (seara) mai mult de jumătate dintre respondenţi au declarat deja că aveau doar bancnote şi monede euro în portofele şi portmonee.

    Graficul 1

    (...PICT...)

    |

    Respondenţilor li s-a cerut, de asemenea, să declare ultimele operaţii de plată în numerar (a se vedea graficul 2). La 4 ianuarie 2007, mai mult de jumătate dintre plăţile în numerar au fost efectuate în euro. Procentajul plăţilor în euro a continuat să crească considerabil în următoarele zile. În continuare, graficul 2 ilustrează similitudinea progresului monedei euro cu evoluţia medie în zona euro în perioada primului val de experienţă în 2002.

    Graficul 2

    (...PICT...)

    |

    În general, Slovenia a beneficiat de circumstanţe favorabile, însă tranziţia de succes de la tolar la euro se datorează calităţii şi oportunităţii pregătirilor practice ale ţării în vederea introducerii monedei euro, care au început înainte de ianuarie 2005, odată cu adoptarea planului naţional de trecere la moneda euro [4]. Elementele care au contribuit la acest succes sunt analizate în continuare în prezenta comunicare.

    Trecerea Sloveniei la moneda euro confirmă în mod clar experienţa din primul val, şi anume, faptul că pregătirile active şi efectuate în timp util dau rezultate. Ţările bine pregătite sunt recompensate prin tranziţia rapidă şi uşoară la nivel naţional, precum şi prin percepţia pozitivă a cetăţenilor.

    3. Conversia numerarului sloven

    Conversia numerarului este elementul cel mai vizibil al trecerii la moneda euro la nivel naţional. Practic, toţi cetăţenii şi toate întreprinderile sunt afectate de această operaţie. Succesul acesteia depinde în mare parte de aprovizionarea din timp de către banca centrală naţională a băncilor şi a altor instituţii financiare cu bancnote şi monede euro („alimentare anticipată”), înainte de data trecerii la moneda euro (ziua-€). La rândul lor, băncile încearcă să se asigure că întreprinderile implicate în operaţii cu numerar, în special detailiştii, sunt alimentate cu numerar în euro înainte de ziua-€, îndeosebi pentru a le permite să dea rest exclusiv în euro, evitând astfel repunerea în circulaţie a monedei naţionale. Băncile şi detailiştii trebuie în acelaşi timp să pună în circulaţie numerarul în euro şi să facă faţă returnărilor rapide de numerar în moneda naţională.

    3.1. Operaţiile de alimentare anticipată şi alimentare anticipată subsecventă înainte de ziua-€

    Banca Sloveniei a primit din rezervele logistice ale Eurosistemului un total de 94,5 milioane de bancnote cu valoarea nominală de 2 175 milioane de euro [5]. Monetăria din Finlanda a furnizat un total de 296,3 milioane de monede euro cu valoarea nominală de 104 milioane de euro [6].

    Operaţiunile de alimentare anticipată a instituţiilor de credit cu monede euro au început la 25 septembrie 2006, iar la 29 septembrie 2006 au început cele privind bancnotele euro. În total, băncile din Slovenia au primit bancnote euro în valoare de 772 milioane de euro şi 250 milioane de monede (reprezentând aproximativ 84 milioane de euro) înainte de sfârşitul anului 2006.

    Procesul de alimentare anticipată subsecventă a detailiştilor şi a altor societăţi de către instituţiile de credit a început pe parcursul lunii decembrie 2006. Alimentarea anticipată subsecventă a reprezentat 0,9% din valoarea sumei totale alimentate anticipat în ceea ce priveşte bancnotele euro şi 7,4% din valoare în ceea ce priveşte monedele. Aceasta include aprovizionarea cu pachete de prezentare preambalate pentru clienţi valorând 201 euro fiecare, precum şi 450 000 de mini pachete (valorând 12,52 euro fiecare) conţinând una sau mai multe monede euro pentru fiecare valoare nominală, puse la dispoziţia publicului sloven de către bănci începând cu 15 decembrie 2006 şi care au fost vândute aproape în întregime. Alimentarea anticipată subsecventă a jucat un rol relativ modest în comparaţie cu trecerea la numerar euro în 2002. Cu toate acestea, multe societăţi şi mulţi sloveni obţinuseră sau deţineau deja numerar în euro prin alte căi.

    3.2. Perioada de dublă circulaţie

    Autorităţile slovene au decis să limiteze pe cât posibil perioada de dublă circulaţie. Planul general iniţial, adoptat în ianuarie 2005, prevedea o perioadă limitată la o singură săptămână, care a fost totuşi prelungită la două săptămâni într-o versiune ulterioară a planului. Această durată a fost considerabil mai scurtă decât perioadele de dublă circulaţie aplicate în 2002, care au variat de la ţară la ţară,ajungând deseori până la două luni [7].

    În timp ce unele bănci comerciale au deschis numai pe 3 ianuarie 2007, unele dintre ele au deschise anumite filiale (52 în total în toată ţara) pe 1 şi 2 ianuarie doar pentru operaţii de schimb de numerar. Pe lângă aceasta, Banca Sloveniei a deschis propriul ghişeu.

    Conversia automatelor bancare (ATM-uri) s-a desfăşurat într-un ritm rapid, întrucât două treimi din cele 1 500 de ATM-uri din ţară au fost pregătite să distribuie bancnote euro la 1 ianuarie 2007 la ora 4:00, în timp ce peste 93% au fost complet operaţionale pentru bancnote euro la sfârşitul aceleiaşi zile. Conversia parcului de ATM-uri a fost finalizată la 3 ianuarie. Viteza conversiei ATM-urilor este asemănătoare celei observate în 2002.

    Cu toate acestea, numărul scăzut al tranzacţiilor la ATM în primele zile din ianuarie 2007, mult sub volumul mediu de tranzacţii zilnice, diferă considerabil faţă de experienţa din primul val din 2002, când s-au înregistrat volume de vârf în ceea ce priveşte numărul operaţiilor zilnice şi valoarea numerarului retras, întrucât cetăţenii au recurs masiv la ATM-uri pentru a obţine primele bancnote euro. Nerăbdarea oamenilor poate fi explicată parţial prin curiozitatea lor de a descoperi noile bancnote euro. Acest efect de curiozitate practic nu a existat în Slovenia, întrucât populaţia a fost familiarizată cu numerarul în euro înainte ca ţara să adopte moneda euro. De altfel, datele colectate prin sondajul telefonic din 29 decembrie 2006 (a se vedea graficul 1) au confirmat faptul că o parte însemnată a populaţiei deţinea deja numerar în euro înainte de ziua-€. În general, cetăţenii şi întreprinderile nu au întâmpinat nicio dificultate în a obţine numerar în euro, chiar înainte de ziua-€.

    Conversia reţelei terminale de plată la punctele de desfacere (POS) a fost finalizată în primele ore ale zilei de 1 ianuarie 2007. Numărul operaţiilor POS din 3 ianuarie, când s-au redeschis magazinele, a revenit repede la niveluri normale până în 6 ianuarie.

    Disponibilitatea de numerar în euro, înainte şi după ziua-€, a avut o contribuţie importantă la buna funcţionare a trecerii la numerar în euro. În timp ce viteza conversiei numerarului a fost foarte asemănătoare cu experienţa din primul val din 2002, cetăţenii şi întreprinderile au avut mai mult timp la dispoziţie şi posibilitatea de a obţine sumele necesare de numerar în euro.

    De asemenea, conversia monetară în Slovenia confirmă fezabilitatea tehnică a unei perioade scurte (2 săptămâni) de dublă circulaţie, ceea ce contribuie la minimalizarea sarcinii pentru detailişti şi alte sectoare economice.

    3.3. Retragerea rapidă a vechii monede naţionale

    Retragerile de numerar în tolar au început în noiembrie şi decembrie 2006 (unele bănci au oferit clienţilor lor, începând cu 1 decembrie 2006, posibilitatea de depozitare a numerarului euro în contul lor bancar, calculat la cursul de schimb şi fără a percepe taxe). La 1 ianuarie 2007, aproape 28% [8] din valoarea totală a bancnotelor tolar aflate în circulaţie au fost retrase; valoarea monedelor tolar returnate era neglijabilă în comparaţie cu circulaţia totală a acestora [9].

    Retragerile de numerar în vechea monedă naţională au continuat într-un ritm susţinut (a se vedea graficul 1): mai mult de jumătate din bancnotele tolar aflate în circulaţie fuseseră retrase la 4 ianuarie 2007 şi peste 80% la 11 ianuarie 2007. La sfârşitul lunii ianuarie, doar 8,5% din bancnotele tolar se mai aflau în circulaţie. Această situaţie este clar mai favorabilă decât cea a zonei euro în 2002, întrucât la acea dată numai 40% din vechile bancnote naţionale au fost retrase până la mijlocul lunii ianuarie şi 70% până la sfârşitul lunii ianuarie. Retragerile de monede tolar au decurs treptat (a se vedea graficul 1), întrucât la sfârşitul lunii ianuarie mai erau încă în circulaţie 71,5%.

    Graficul 3

    (...PICT...)

    |

    Retragerea rapidă a vechii monede naţionale care cauzase blocaje grave pe parcursul primului val de tranziţie din 2002 a fost deosebit de rapidă, în special în ceea ce priveşte bancnotele tolar.

    Schimbul de numerar fără comision la bănci a fost posibil până la 1 martie 2007. După această dată, Banca Sloveniei continuă să schimbe bancnotele tolar fără comision pe o perioadă nelimitată, iar monedele tolar până la sfârşitul anului 2016.

    Ca un serviciu direct oferit publicului larg, şi în temeiul articolului 52 SEBC/BCE, băncile centrale naţionale din Eurosistem au luat măsuri pentru a asigura în primele două luni ale anului 2007 că bancnotele tolar, până la contravaloarea de 1 000 de euro de persoană/tranzacţie pe zi, vor putea fi schimbate în euro la valoarea nominală în cel puţin o locaţie de pe teritoriul naţional (dispoziţii similare au existat şi în timpul conversiei monetare în 2002).

    4. Conversia sistemelor de administraţie financiară

    Cele aproximativ 2,3 milioane de conturi bancare deţinute de persoane private şi entităţi legale au fost convertite cu succes în euro. În primele zile ale lunii ianuarie mult mai multe persoane decât de obicei şi-au verificat balanţa contului în euro la ATM-uri.

    În ceea ce priveşte conversia sistemelor administrative, financiare, de contabilitate şi a altora similare, scenariul „big bang” este mult mai exigent decât scenariul „Madrid” aplicat pe parcursul primului val. Într-adevăr, majoritatea administraţiilor publice şi a întreprinderilor private au beneficiat la acea vreme de o perioadă de tranziţie de trei ani începând din 1999 până în 2001 (un an în cazul Greciei) pentru convertirea acestor sisteme în euro. Întrucât scenariul „big bang” nu permite existenţa unor astfel de perioade de tranziţie, toate administraţiile şi întreprinderile slovene ar fi trebuit să desfăşoare operaţii exclusiv în tolar până la 31 decembrie 2006 şi să-şi schimbe toate sistemele în euro începând cu 1 ianuarie 2007.

    Întreprinderile şi administraţiile publice slovene au făcut faţă cu succes acestei provocări printr-o pregătire adecvată şi în timp util. Conform informaţiilor colectate prin sondajul Flash Eurobarometer 201a efectuat în februarie 2007 [10], 31% dintre întreprinderile slovene au început pregătirile în primul semestru al anului 2006 sau mai devreme, în timp ce 64% dintre acestea au început după luna iunie 2006. Peste 94% dintre întreprinderile slovene au confirmat faptul că sistemele lor de contabilitate, facturare şi salarizare erau pregătite pentru trecerea la moneda euro la 1 ianuarie 2007. Nu s-au înregistrat sau raportat probleme deosebite.

    Trecerea la moneda euro în Slovenia confirmă relevanţa abordării „big bang” pentru următoarele ţări participante, în special pentru ţările mai mici. Întrucât numerarul în euro este disponibil din 2002, acest scenariu pare a fi cel mai atrăgător pentru viitorii participanţi la zona euro, în special datorită simplităţii în ceea ce priveşte comunicarea şi informarea.

    5. Evoluţia preţurilor

    5.1. Monitorizarea preţurilor pe perioada de tranziţie la moneda euro

    Dublul afişaj al preţurilor a început în martie 2006 şi va continua conform legii până la mijlocul anului 2007. Asociaţia slovenă a consumatorilor (PriceWatch) a monitorizat preţurile, beneficiind în acelaşi timp de informaţiile transmise de consumatori, întrucât a cerut publicului să semnaleze creşterile semnificative de preţ, de exemplu comparând chitanţele şi facturile vechi (în tolar) cu bonurile noi (în euro). Orice creştere semnificativă de preţ confirmată, după verificare, este adusă la cunoştinţa publicului în mod regulat. Această strategie de raportare ajută consumatorii să identifice imediat creşterile de preţ şi contribuie astfel la limitarea unor posibile abuzuri.

    Pe lângă aceasta, asociaţia slovenă a consumatorilor a evidenţiat creşterea semnificativă a costurilor serviciilor bancare pe parcursul anului 2006. Asociaţia consumatorilor susţine faptul că băncile au început să crească costul unora dintre serviciile oferite de la începutul anului 2006 (de exemplu comisioane pentru retrageri de numerar de la ATM-uri). În ceea ce priveşte serviciile de plată pentru consumatori (gestionarea contului bancar, servicii bancare online etc.), s-au înregistrat creşteri de preţ semnificative la anumite bănci în perioada martie-decembrie 2006, în timp ce întreprinderile mici şi-au exprimat nemulţumirea faţă de taxele ridicate pentru depozite de numerar.

    5.2. Evoluţia preţurilor din decembrie 2006 până în februarie 2007

    În ianuarie 2007, rata anuală IAPC în Slovenia a fost de 2,8%, în scădere faţă de 3% în decembrie 2006. S-a înregistrat o scădere a ratei de la lună la lună (-0,5%), la fel ca în cazul anilor precedenţi în luna ianuarie datorită impactului vânzărilor de sezon. Scăderea din luna ianuarie 2007 a fost uşor mai mare decât cea observată în aceeaşi lună a anului precedent, în special datorită schimbărilor preţurilor la energie, după cum a raportat Biroul de statistică al Republicii Slovenia (SORS). În februarie 2007, rata anuală de inflaţie IAPC a scăzut la 2,3%.

    În ianuarie 2007, SORS a publicat prima sa analiză privind impactul trecerii la moneda euro asupra preţurilor în decembrie 2006. S-au înregistrat anumite creşteri neobişnuite de preţ în restaurante, baruri şi cafenele, precum şi la alte grupuri de cheltuieli (servicii personale, servicii de cizmărie, reparaţii ale aparaturii de uz casnic, servicii de reparaţii şi servicii de transport). În decembrie 2006, impactul creşterilor neobişnuite de preţ în restaurante, baruri şi cafenele a fost estimat la 0,12 puncte procentuale, la care se adaugă impactul de 0,12 puncte procentuale de la celelalte grupuri de cheltuieli. Pentru ianuarie 2007, SORS a evidenţiat şi alte creşteri de preţ neobişnuite pentru aceleaşi achiziţii, precum şi pentru servicii recreative şi sportive.

    Pe baza informaţiilor preliminare raportate de SORS, Eurostat consideră că impactul total probabil al trecerii la moneda euro asupra inflaţiei preţurilor de consum pe parcursul şi după perioada de trecere la moneda euro ar putea atinge 0,3 puncte procentuale. Având în vedere scăderea la 2,8% a ratei de inflaţie anuale IAPC pentru toate produsele în ianuarie 2007, precum şi continuarea acestei scăderi în februarie 2007, acest rezultat arată că efectele tranziţiei, chiar dacă sunt vizibile, nu par a fi atât de drastice încât să determine inflaţia preţurilor de consum la valoarea măsurată prin IAPC pentru toate produsele. Aceste observaţii par a fi foarte asemănătoare cu experienţa trecerii la moneda euro din primul val [11]. Institutul de analiză şi dezvoltare macroeconomică din Slovenia a efectuat, de asemenea, o analiză asupra efectului trecerii la moneda euro asupra inflaţiei. Concluzia preliminară este că efectul total asupra IPC a atins 0,24 puncte procentuale.

    Eurostat va actualiza, dacă va fi necesar, concluziile sale cu privire la impactul tranziţiei, în funcţie de apariţia unor noi informaţii.

    5.3. Percepţia asupra preţurilor

    Asemănarea cu primul val de experienţă se aplică şi în cazul percepţiei asupra preţurilor, întrucât inflaţia percepută în Slovenia a crescut semnificativ în ianuarie 2007 şi a continuat astfel şi în februarie (a se vedea graficul 4), în ciuda faptului că, per ansamblu, preţurile au scăzut pe parcursul acestor două luni. Cu toate acestea, percepţia asupra inflaţiei a scăzut uşor în martie. Cu toate că este prea devreme pentru a trage concluzii, această scădere dovedeşte faptul că eforturile intense de comunicare ale autorităţilor slovene sunt eficiente.

    Graficul 4

    Inflaţia reală şi cea percepută în Slovenia

    (...PICT...)

    |

    Sursa: Eurostat

    Chiar dacă rezultatele pentru luna martie au fost confirmate de date ulterioare, evoluţia situaţiei în Slovenia poate fi destul de diferită faţă de cea observată în zona euro, unde inflaţia percepută a crescut semnificativ şi constant timp de aproape un an după introducerea bancnotelor şi monedelor euro în 2002 (a se vedea graficul 5). La cinci ani după acest eveniment, diferenţa dintre cele două serii dispare treptat, dar nu a fost încă eliminată.

    Graficul 5

    Inflaţia reală şi cea percepută în zona euro

    (...PICT...)

    |

    Sursa: Eurostat

    Experienţa tranziţiei Sloveniei la moneda euro ilustrează încă o dată că percepţia, aşteptările şi realitatea cu privire la evoluţiile preţurilor nu sunt întotdeauna compatibile. Schimbarea monedei naţionale influenţează scara valorică a publicului şi declanşează un proces treptat de adaptare mentală, toate aceste elemente jucând un rol în acest proces. Percepţia preţurilor rămâne un aspect cheie pentru tranziţiile viitoare.

    6. Reacţia publicului cu privire la trecerea la moneda euro

    Sondajul Flash Eurobarometer 205 al Comisiei, desfăşurat spre sfârşitul lunii ianuarie 2007, confirmă satisfacţia marii majorităţii (95%) [12] a cetăţenilor sloveni cu privire la conversia fără dificultăţi şi eficientă. Acesta este un rezultat excelent în comparaţie cu experienţa din primul val, întrucât numai câteva ţări au atins nivelul de 90%, în timp ce media a fost de aproape 80%.

    În ceea ce priveşte trecerea la numerar în euro, 97% nu au avut nici o problemă la schimbul de numerar în tolar în numerar euro sau la retragerea de numerar în euro în prima săptămână a lunii ianuarie. Respondenţii au avut o atitudine pozitivă privind utilitatea afişajului dublu al preţurilor (84%) şi punerea corectă în aplicare a acestora (94%).

    Această imagine este mai atenuată cu privire la conversia preţurilor, considerată a fi echitabilă de o majoritate scăzută (56%) a respondeţilor, în timp ce 44% dintre aceştia fiind de părere contrară. Numai o minoritate de 38% este pregătită să creadă în corectitudinea „rotunjirii” preţurilor în timpul şi după conversie, 62% fiind de părere contrară.

    În final, 92% dintre cetăţenii sloveni se consideră bine informaţi în legătură cu moneda euro (36% se consideră chiar foarte bine informaţi), iar 91% sunt fie destul de mulţumiţi sau foarte mulţumiţi cu privire la informaţiile furnizate de autorităţile naţionale. Aceste rate de aprobare foarte ridicate confirmă gradul înalt de satisfacţie privind nivelul de informare (99,2%) rezultat în urma unui sondaj Eurobarometer similar desfăşurat în februarie în rândul întreprinderilor slovene.

    Părerea opiniei publice din Slovenia confirmă încă o dată rolul crucial al informării şi comunicării în asigurarea succesului procesului de tranziţie.

    Cetăţenii şi întreprinderile care sunt bine informaţi cu privire la consecinţele practice ale monedei euro se simt mai încrezători cu privire la introducerea monedei unice şi par a întâmpina dificultăţi minime. În mod contrar, lipsa informaţiei, inspiră de obicei, neîncredere şi confuzie.

    [1] COM(2006)224 din 16 mai 2006 şi Raportul de convergenţă al BCE din mai 2006.

    [2] Ţările care fac parte din zona euro au introdus moneda euro în conformitate cu scenariul „Madrid” care prevede o perioadă de tranziţie de trei ani, întrucât moneda euro a devenit monedă naţională în 1999 (2001 în cazul Greciei), în timp ce bancnotele şi monedele euro au fost introduse abia în 2002.

    [3] Sondajul Flash Eurobarometer 191 al Comisiei, efectuat în septembrie 2006.

    [4] A se vedea, de asemenea, al patrulea raport al Comisiei privind pregătirile practice pentru viitoarea extindere a zonei euro [COM(2006)671 din 10 noiembrie 2006].

    [5] Datele privind conversia numerarului au fost furnizate de Banca Sloveniei şi de BCE.

    [6] Slovenia nu are monetărie naţională şi în urma unei proceduri publice de licitaţie a selectat monetăria finlandeză pentru furnizarea monedei.

    [7] Perioada de dublă circulaţie a durat de la 1 ianuarie până la 28 februarie 2002 în nouă ţări (BE, GR, ES, IT, LX, NL, AU, PT, FI). Aceasta s-a terminat la 9 februarie 2002 în IR şi la 17 februarie 2002 în FR. Perioada a fost redusă la zero în DE, cu toate că numerarul în DEM a putut fi folosit până la 28 februarie 2002 pe baza unei declaraţii comune a asociaţiilor bancare şi de detailişti.

    [8] Valoarea totală a bancnotelor tolar aflate în circulaţie la 31.12.2006 s-a ridicat la 149 631 miliarde de SIT (622,7 milioane de euro), reprezentând 72,1% din valoarea medie a bancnotelor tolar aflate în circulaţie pe parcursul lunii octombrie 2006 (207 039 miliarde de SIT reprezentând 864 milioane de euro).

    [9] Valoarea totală a monedelor tolar aflate în circulaţie la 31.12.2006 s-a ridicat la 3 602 miliarde de SIT (15 milioane de euro), reprezentând 96% din valoarea medie a monedelor tolar aflate în circulaţie pe parcursul lunii octombrie 2006 (3 752 miliarde de SIT reprezentând 15,7 milioane de euro).

    [10] A se vedea http://ec.europa.eu/public_opinion/euro_en.htm pentru toate sondajele Eurobarometer privind moneda euro.

    [11] Eurostat News Release 69/2003 din 18.6.2003.

    [12] Procentajele din această secţiune se bazează pe răspunsurile specifice ale respondenţilor şi nu iau în considerare răspunsurile care nu exprimă un punct de vedere cu privire la acest subiect.

    --------------------------------------------------

    Top