30.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/77

—

observă că excluderea din sistemul de învățământ este primul pas către marginalizare, urmată de excluderea de pe piața muncii și din viața culturală, socială și civică Reiterează importanța combaterii abandonului școlar, care are efecte negative asupra competitivității și coeziunii;

—

recunoaște că, pe termen lung, învățământul preșcolar și programele de intervenție timpurie cu obiective precise dau cele mai bune rezultate din întregul proces de învățare continuă, în special pentru copiii cei mai dezavantajați și reamintește, în acest context, necesitatea unei abordări intersectoriale, în care responsabilitățile-cheie sunt deținute de autoritățile locale și regionale;

—

admite că modernizarea învățământului superior este un factor crucial într-o societate a cunoașterii care evoluează rapid. Instituțiile de învățământ superior se află în centrul „triunghiului cunoașterii”, dată fiind intersectarea rolurilor lor în educație, cercetare și inovație. Autoritățile locale și regionale joacă un rol-cheie în canalizarea finanțării spre modernizarea sistemelor de învățământ superior;

—

sprijină dublul obiectiv de îmbunătățire a transparenței calificărilor și de promovare a mobilității în Uniunea Europeană, dar insistă asupra faptului că, în continuare, cadrele calificărilor ar trebui elaborate la nivel național și regional. Responsabilitatea pentru reformă trebuie așadar să revină autorităților competente din statele membre.

1.1

mulțumește Comisiei pentru această contribuție la dezbaterea privind reforma sistemelor de învățământ și formare profesională și împărtășește opinia acesteia conform căreia responsabilitatea pentru reformă trebuie să le revină autorităților competente din statele membre;

1.2

admite că investițiile în învățământ și formare profesională au nevoie de timp pentru a da rezultate și, prin urmare, atunci când hotărăsc prioritățile de finanțare, guvernele trebuie să aibă în vedere o planificare pe termen lung la nivel local, regional și național. Într-adevăr, mai multe propuneri cuprinse în comunicare pot avea consecințe bugetare pe plan regional și local;

1.3

recunoaște importanța planificării pe termen lung, dar accentuează necesitatea de a include autoritățile locale și regionale în elaborarea și punerea în aplicare a oricăror strategii de învățare continuă;

1.4

admite necesitatea unei culturi a evaluării în cadrul sistemelor de învățământ și de formare profesională, dar subliniază importanța sensibilizării celor implicați în privința folosirii eficiente a resurselor (2). Atrage atenția asupra faptului că îndepărtarea obstacolelor de natură financiară din calea accesului la educație la o vârstă timpurie este o măsură importantă, dar nu suficientă. Deoarece învățământul preșcolar din cele mai multe țări nu face parte din învățământul obligatoriu, părinții au libertatea de a decide dacă să își înscrie copiii în cadrul acestei forme de învățământ;

1.5

consideră că măsurile cu obiective precise ar trebui să urmărească nu numai creșterea numărului de înscrieri ale copiilor de vârstă preșcolară, ci să prevadă și acțiuni de stimulare și de sprijinire orientate către părinți, pentru a încuraja frecventarea cu regularitate a sistemului de învățământ preșcolar, în special în cazul copiilor provenind dintr-un mediu social dezavantajat sau care domiciliază în zone montane, rurale sau cu o densitate scăzută a populației;

1.6

accentuează ideea că un învățământ eficient la o vârstă timpurie necesită un personal pedagogic bine instruit și, prin urmare, impune eforturi sporite la nivelul formării profesionale a educatorilor;

1.7

încurajează în acest sens promovarea schimburilor de bune practici și a rețelelor transfrontaliere între localități și regiuni în materie de îmbunătățire a evaluării și promovare a asigurării calității;

1.8

observă că excluderea din sistemul de învățământ este primul pas către marginalizare, urmată de excluderea de pe piața muncii și, prin extensie, din viața culturală, socială și civică. În acest sens, reiterează  (3) importanța combaterii abandonului școlar, care are efecte negative asupra competitivității și coeziunii (4);

1.9

salută accentul pus în comunicare pe planificarea politicilor bazate pe probe, folosind ca referință rezultatele unor cercetări solide.

1.10

recunoaște că rezultatele cercetărilor, inclusiv ale importantei activități desfășurate de OCDE în domeniu, demonstrează că, pe termen lung, învățământul preșcolar și programele de intervenție timpurie cu obiective precise dau cel mai bun randament din întregul proces de învățare continuă, în special pentru copiii cei mai dezavantajați;

1.11

reamintește, totuși, necesitatea unei abordări intersectoriale, în care responsabilitățile-cheie sunt deținute de autoritățile locale și regionale și regretă absența din comunicare a recunoașterii importanței acestor autorități.

1.12

recunoaște că statele membre UE și regiunile competente au sisteme de învățământ diferite, cu abordări diferite; admite însă că o diferențiere timpurie a elevilor în funcție de aptitudini le poate condiționa acestora viitoarea carieră și viața;

1.13

sprijină șansele de învățare continuă pentru toți, recunoscând dreptul de a merge la școală și de a participa la sisteme de învățământ;

1.14

sugerează că amânarea orientării până la nivelul secundar superior, combinată cu posibilitatea de transfer între diferite tipuri de școli, poate reduce segregarea și poate promova echitatea, fără a diminua eficiența, și poate, de asemenea, permite dezvoltarea vocației și a aptitudinilor fiecărui elev;

1.15

a cerut în mod constant să fie luate măsuri pentru elevii cu nevoi speciale într-o etapă cât mai timpurie în cadrul sistemului. Comitetul accentuează importanța stopării marginalizării la nivelul învățământului primar și subliniază valoarea schimburilor de experiență în acest sens; subliniază că este nevoie de un învățământ motivant pentru toți și de o școală în care toți elevii să fie stimulați. Acest lucru este valabil atât pentru elevii cu rezultate mai slabe la învățătură, cât și pentru cei cu rezultate mai bune;

1.16

atrage atenția în special asupra nevoilor populației de imigranți, care, în multe cazuri, au probleme de integrare în sistemul de învățământ. Această situație se poate datora unor eventuale deficiențe de educație în țările lor de origine sau cunoașterii insuficiente a limbii țării-gazdă. Tratarea corespunzătoare a acestei populații presupune și o formare specifică a corpului profesoral;

1.17

este de părere că motivația, calificarea, competența și salariile profesorilor și ale formatorilor, disponibilitatea serviciilor de orientare și factorii de infrastructură, cum ar fi mărimea efectivului clasei, au o contribuție importantă în obținerea unor rezultate școlare de înaltă calitate;

1.18

consideră că este important să se creeze un mediu de învățare prietenos, care să stimuleze motivația individuală, efortul în procesul de învățare și încrederea în forțele proprii. subliniază, de asemenea, necesitatea de a se asigura implicarea părinților în procesul de învățământ, constatând că elevii care primesc doar un sprijin slab de acasă și din partea colegilor au riscuri mai mari de excludere socială;

1.19

subliniază că este important ca măsurile care se adoptă în favoarea unei mai mari echități și a satisfacerii nevoilor specifice ale anumitor grupuri să nu fie nici în detrimentul eficienței, nici al calității sistemului de învățământ; aceste măsuri ar trebui să includă mecanisme care să contribuie la menținerea unui ritm adecvat al procesului de învățare;

1.20

subliniază necesitatea de a se ajunge la un echilibru în sistemele de învățământ între o formare de bază de tip general și posibilitățile de specializare. Cunoștințele generale de bază ar trebui să includă, în orice caz, cultura și istoria europeană. De asemenea, diferitele sisteme de învățământ și formare ar trebui să acorde atenția necesară competențelor-cheie pentru învățarea continuă, astfel cum au fost acestea definite și adoptate în Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului privind competențele-cheie pentru învățarea continuă;

1.21

admite că modernizarea învățământului superior este un factor crucial într-o societate a cunoașterii care evoluează rapid. Instituțiile de învățământ superior sunt un element esențial al „triunghiului cunoașterii” format din educație, cercetare și inovație, date fiind rolurile lor intersectate;

1.22

semnalează, prin urmare, că instituțiile de învățământ superior ar trebui să se deschidă în mai mare măsură pentru noile grupuri de studenți, să pună accent pe învățarea continuă și să ofere acces mai larg la învățământul academic, acestea fiind condiții esențiale pentru a face față schimbărilor demografice și structurale din următoarele câteva decenii;

1.23

recunoaște, totuși, că mărirea numărului de studenți și a costurilor învățământului și cercetării de înaltă calitate trebuie însoțită de creșterea finanțării publice și, după caz, private. Autoritățile locale și regionale joacă un rol-cheie în canalizarea finanțării spre modernizarea sistemelor de învățământ superior, în special prin folosirea fondurilor structurale europene cu destinație precisă;

1.24

reamintește că învățământul superior trebuie să fie cât mai accesibil cu putință, nu numai pentru a asigura viitorul unei Europe a cunoașterii, ci și pentru a servi ca bază a coeziunii sociale pe întregul teritoriu european. Reafirmă misiunea amplă a învățământului superior, care cuprinde contribuția la dezvoltarea personală și exercitarea cetățeniei în mod democratic, precum și rolul său în revitalizarea patrimoniului cultural (5);

1.25

observă că în comunicare se pune accentul pe tema taxelor de înscriere ca mijloc de înmulțire a surselor de finanțare și de stimulare a unei atitudini active a studenților și a familiilor lor față de reușitele școlare în învățământul superior. Taxele de studiu nu ar trebui să devină un factor de excludere pe baza resurselor financiare. Cu toate acestea, accentuează ideea că taxa de înscriere nu este niciodată un subiect izolat, ci, dimpotrivă, este prinsă în contextul mai larg al unei varietăți de factori legați de stimulentele financiare sau de obstacolele în calea participării la învățământul superior. Prin urmare, invită la o abordare mai largă, contextuală, luând în considerare particularitățile locale, regionale și naționale ale sistemelor de finanțare și impozitare, în locul unei concentrări exclusive pe tema taxei de înscriere

1.26

admite, împreună cu Comisia Europeană, că, în contextul în care populația noastră îmbătrânește, este inacceptabil nivelul înalt de șomaj în rândul tinerilor din UE, având în vedere cererea crescută pentru o forță de muncă înalt calificată;

1.27

solicită promovarea și recunoașterea sistemelor de formare și învățământ profesional în țările în care acestea sunt subdezvoltate, astfel încât acestea să răspundă așteptărilor multor tineri care caută un acces sigur pe piața muncii și necesităților pieței muncii în sine;

1.28

sprijină propunerea Comisiei pentru trasee clare și diverse în formarea și învățământul profesional în vederea educației ulterioare și a angajării și salută referirea specifică la implicarea nivelului local și a celui regional în încurajarea părților interesate în sensul consolidării calității și relevanței programelor publice de formare destinate șomerilor și persoanelor dezavantajate;

1.29

semnalează că formarea profesorilor și a formatorilor ar trebui actualizată, pentru a deservi necesitățile unor destinatari cu vârste tot mai înaintate. Trebuie create metode și materiale pedagogice specifice, acordând în același timp atenție modurilor flexibile de predare, adaptate unor elevi care combină formarea cu îndatoririle profesionale și familiale. În acest context, politicile de educație și formare interferează cu temele de politică socială, în care autoritățile locale și regionale pot să joace un rol catalizator;

1.30

accentuează necesitatea aplicării generalizate a mecanismelor structurate de validare a educației anterioare, în special în cazul cunoștințelor și competențelor dobândite în afara sistemului de învățământ oficial. Această validare ar servi unui dublu scop: ar facilita capacitatea de inserție profesională/includerea socială și ar asigura accesul la educația ulterioară pe baza experienței în acest sens.

1.31

salută, în acest sens, Comunicarea Comisiei Europene „Învățarea la vârsta adultă: nu este niciodată prea târziu să învățăm” și admite că, având în vedere modificările demografice din Europa, ar trebui să se pună mai mult accentul pe educația adulților, cu investiții eficiente și bine orientate;

1.32

semnalează, în acest sens, că în multe țări europene nivelul local și cel regional au responsabilități-cheie în domeniul educației pentru adulți și un interes direct în dezvoltarea aptitudinilor forței de muncă. Prin urmare, invită la o implicare mai mare a nivelului local și a celui regional în acțiuni care privesc educația adulților la nivelul Uniunii Europene.

2.1

constată necesitatea de a avea un cadru european specific al calificărilor pentru învățare care să completeze acordurile privind calificările profesionale, în special pentru că un cadru european al calificărilor pentru învățarea continuă ar face mai vizibilă și mai transparentă tranziția între diferite trasee de educație și de formare. Cu toate acestea, calificările pentru învățare joacă un rol important în tranziția de la mediul de învățare la viața activă și, prin urmare, nu pot fi disociate de aspectele referitoare la pregătirea pentru piața muncii;

2.2

atrage atenția Comisiei asupra necesității de a iniția o evaluare sistematică a impactului propunerilor sale legislative la nivel local și regional, în special în domenii precum educația și formarea profesională, pentru care responsabilitatea le revine, în mai multe state membre, autorităților locale și regionale. Ar fi util ca evaluarea impactului să fie publicată integral on-line, în toate limbile oficiale ale Uniunii;

2.3

salută cadrul calificărilor propus de Comisie și sprijină dublul obiectiv de îmbunătățire a transparenței calificărilor și de promovare a mobilității în Uniunea Europeană. Accentuează totuși că respectivul cadru european al calificărilor nu eliberează titluri de calificare, acestea aflându-se sub incidența cadrelor elaborate la nivel național sau regional. Autoritățile locale și regionale competente trebuie, prin urmare, implicate în procesul de apropiere a cadrelor naționale și regionale ale calificărilor cu cadrul european al calificărilor;

2.4

admite, împreună cu Comisia, că cadrul european și cadrele naționale ale calificărilor vor facilita validarea învățării în toate contextele Comitetul salută această abordare orientată spre includere, reamintind necesitatea de a recunoaște învățarea formală, non-formală și informală în cadrul învățării continue și admite că aceasta este de importanță deosebită în promovarea șanselor egale prin recunoașterea competențelor și aptitudinilor celor mai dezavantajați (6);

2.5

consideră cadrul european al calificărilor un instrument folositor în creșterea încrederii reciproce între sistemele de învățământ naționale și regionale din Europa, ceea ce va contribui la mobilitate, competitivitate și ocuparea forței de muncă, prin încurajarea schimbului de cunoștințe și competențe în întreaga Uniune Europeană;

2.6

cu toate acestea, invită Comisia să clarifice relația dintre nivelurile de calificare, Directiva 2000/36/CE și dispozițiile privind calificările pentru învățarea formală și informală deja existente sau în curs de elaborare la nivel național și regional (7);

2.7

independent de perspectiva mai largă a strategiilor de învățare continuă, care îmbrățișează obiective legate de includerea socială, capacitatea de inserție profesională și realizarea personală, salută abordarea orientată către rezultate a Comisiei în privința rezultatelor învățării, și anume descrierea calificărilor în termeni de cunoștințe și competențe;

2.8

consideră că aceste calificări ar trebui să fie comparabile, indiferent de contextul de învățare și de instituția de învățământ frecventată. Abordarea orientată către rezultatele învățării face mai ușoară comparația între calificările din diferite țări și sistemele de educație și formare, facilitând rolul autorităților locale și regionale cu responsabilități în domeniul învățământului din UE;

2.9

de asemenea, rezultatele și descriptorii învățării pot funcționa ca puncte de referință în asigurarea calității, consolidând astfel cooperarea europeană în materie de asigurare a calității și recunoaștere reciprocă a deciziilor de evaluare. Salută așadar legătura explicită din recomandare dintre cadrul european al calificărilor ca factor de transparență și principiile generale ale asigurării calității, deoarece acestea din urmă pot juca un rol important în crearea încrederii reciproce ca bază pentru recunoașterea internațională a calificărilor;

2.10

invită la promovarea unui cadru de cooperare și difuzare a bunelor practici, pentru a stabili un schimb de experiență real și permanent. Acesta ar crea posibilitatea de a capitaliza progresele înregistrate în statele membre, în special la nivel local și regional. Prin urmare, recomandă promovarea mai multor rețele la nivel european de difuzare a bunelor practici în promovarea accesului la formare, în special prin parteneriate locale și regionale;

2.11

subliniază că cadrul european al calificărilor ar trebui să respecte diversitatea și atuurile regiunilor și localităților din UE. Ca grilă de lectură sau instrument de interpretare, cadrul european la calificărilor nu înlocuiește, ci completează cadrele naționale și regionale ale calificărilor;

2.12

consideră că aplicarea cadrului european al calificărilor va antrena, în mod previzibil, alte acțiuni la nivel comunitar și insistă asupra faptului că, în acest caz, va trebui realizată o analiză aprofundată a subsidiarității și a proporționalității în contextul acestor acțiuni ulterioare;

2.13

invită la folosirea unor descriptori expliciți și la o coordonare clară între cadrele regionale existente și cadrul european al calificărilor.