EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 42010X0630(08)

Regulamentul nr. 122 al Comisiei Economice pentru Europa din cadrul Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) — Specificații tehnice uniforme privind omologarea vehiculelor din categoriile M, N și O în ceea ce privește sistemele de încălzire ale acestora

JO L 164, 30.6.2010, p. 231–251 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (HR)

Legal status of the document In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2010/122(2)/oj

30.6.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 164/231


Numai textele originale CEE–ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Statutul și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 122 al Comisiei Economice pentru Europa din cadrul Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) — Specificații tehnice uniforme privind omologarea vehiculelor din categoriile M, N și O în ceea ce privește sistemele de încălzire ale acestora

Include întreg textul valabil până la:

 

Corrigendum 2 la versiunea originală a regulamentului, făcând obiectul notificării depozitarului C.N.1156.2006.TREATIES-2 din 13 decembrie 2006

 

Suplimentul 1 la versiunea originală a regulamentului – Data intrării în vigoare: 22 iulie 2009

CUPRINS

REGULAMENT

1.

Domeniu de aplicare

2.

Definiții: Generalități

3.

Cerere de omologare

4.

Omologarea

5.

Partea I – Omologarea de tip a unui vehicul în ceea ce privește sistemul de încălzire al acestuia

6.

Partea II – Omologarea unui sistem de încălzire în ceea ce privește siguranța lui funcțională

7.

Modificarea și prelungirea omologării de tip a vehiculului sau a unei componente

8.

Conformitatea producției

9.

Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

10.

Încetarea definitivă a producției

11.

Numele și adresele serviciilor tehnice care efectuează încercările de omologare și ale departamentelor administrative

ANEXE

Anexa 1 –

Documente de informare și formulare de comunicare

Anexa 2 –

Dispunerea mărcii de omologare

Anexa 3 –

Cerințe privind sistemele de încălzire cu recuperare a aerului – AIR

Anexa 4 –

Procedură de încercare a calității aerului

Anexa 5 –

Procedură de încercare privind temperatura

Anexa 6 –

Procedură de încercare privind emisiile de gaze ale sistemelor de încălzire prin combustie

Anexa 7 –

Cerințe suplimentare pentru sistemele de încălzire prin combustie

Anexa 8 –

Cerințe de siguranță pentru sistemele de încălzire prin combustie cu GPL și pentru sistemele de încălzire cu GPL

Anexa 9 –

Dispoziții suplimentare aplicabile anumitor vehicule, astfel cum se precizează în ADR

1.   DOMENIU DE APLICARE

1.1.

Prezentul regulament se aplică tuturor vehiculelor din categoriile M, N și O (1) care sunt dotate cu un sistem de încălzire.

Omologările de tip sunt acordate în conformitate cu:

1.2.

Partea I – Omologarea de tip a unui vehicul în ceea ce privește sistemul de încălzire al acestuia.

1.3.

Partea II – Omologarea unui sistem de încălzire în ceea ce privește siguranța lui funcțională.

2.   DEFINIȚII: GENERALITĂțI

În sensul prezentului regulament:

2.1.

„vehicul” înseamnă un vehicul din categoriile M, N sau O (1) care este dotat cu un sistem de încălzire;

2.2.

„constructor” înseamnă persoana sau organismul responsabil în fața autorităților competente în materie de omologare pentru toate aspectele procesului de omologare de tip și pentru garantarea conformității producției. Persoana sau organismul menționat mai sus nu trebuie neapărat să ia parte la toate etapele producției vehiculului sau componentei care face obiectul procesului de omologare;

2.3.

„interior” înseamnă părțile interioare ale unui vehicul rezervate pasagerilor și/sau încărcăturii;

2.4.

„sistem de încălzire pentru habitaclu” înseamnă orice tip de dispozitiv destinat creșterii temperaturii în habitaclu;

2.5.

„sistem de încălzire pentru spațiul destinat încărcăturii” înseamnă orice tip de dispozitiv destinat creșterii temperaturii în zona de încărcare;

2.6.

„spațiul destinat încărcăturii” înseamnă partea interioară a unui vehicul rezervată încărcăturii, exclusiv habitaclul;

2.7.

„habitaclu” înseamnă partea interioară a unui vehicul rezervată șoferului și pasagerilor;

2.8.

„combustibil gazos” înseamnă combustibilii care sunt în stare gazoasă în condiții normale de temperatură și presiune (288,2 k și 101,33 kPa), cum ar fi gazul petrolier lichefiat (GPL) și gazul natural comprimat (GNC);

2.9.

„supraîncălzire” înseamnă situația care apare când admisia de aer de încălzire către încălzitorul prin combustie este complet blocată.

3.   CERERE DE OMOLOGARE

3.1.   CERERE DE OMOLOGARE A UNUI TIP DE VEHICUL ÎN CEEA CE PRIVEȘTE SISTEMUL LUI DE ÎNCĂLZIRE

3.1.1.

Cererea de omologare a unui tip de vehicul cu privire la sistemul lui de încălzire se înaintează de către constructorul vehiculului sau de către reprezentantul său autorizat.

3.1.2.

Aceasta este însoțită de documentele menționate în continuare, în trei exemplare, și de următoarele informații:

3.1.2.1.

o descriere detaliată a tipului de vehicul în ceea ce privește structura, dimensiunile, configurația și materialele utilizate;

3.1.2.2.

schițe ale sistemului de încălzire și ale amplasării sale în vehicul.

3.1.3.

Un model al fișei de informații este prezentat în anexa 1 partea 1 apendicele 1.

3.1.4.

Serviciului tehnic responsabil cu încercările de omologare de tip trebuie să i se prezinte un vehicul reprezentativ pentru tipul care urmează a fi omologat.

3.1.5.

Dacă vehiculul supus procedurii de omologare este dotat cu un sistem de încălzire având o omologare de tip CEE, numărul omologării de tip și specificațiile de tip ale constructorului pentru tipul de sistem de încălzire în cauză trebuie incluse în cererea de omologare de tip a vehiculului.

3.1.6.

Dacă vehiculul care este supus procedurii de omologare este dotat cu un sistem de încălzire fără o omologare de tip CEE, serviciului tehnic trebuie să i se transmită un sistem de încălzire reprezentativ pentru tipul supus procedurii de omologare.

3.2.   CERERE DE OMOLOGARE A UNUI TIP DE SISTEM DE ÎNCĂLZIRE

3.2.1.

Cererea de omologare a unui tip de sistem de încălzire drept componentă trebuie înaintată de fabricantul sistemului de încălzire.

3.2.2.

Aceasta trebuie însoțită de documentele menționate în continuare, în trei exemplare, și de următoarele informații:

3.2.2.1.

o descriere detaliată a sistemului de încălzire în ceea ce privește structura, dimensiunile, configurația și materialele utilizate;

3.2.2.2.

schițe ale sistemului de încălzire și ale dispunerii lui de ansamblu.

3.2.3.

Un model al documentului informativ este prezentat în anexa 1 partea 1 apendicele 2.

3.2.4.

Un sistem de încălzire reprezentativ pentru tipul pentru care se solicită omologarea trebuie prezentat serviciului tehnic.

3.2.5.

Exemplarul trebuie marcat cu denumirea sau marca comercială a solicitantului, în mod clar și într-o manieră care să nu permită ștergerea.

4.   OMOLOGAREA

4.1.

Dacă tipul pentru care se solicită omologarea, conform prezentului regulament, corespunde cerințelor din parte (părțile) relevantă (relevante) acestui regulament, tipului respectiv i se acordă omologarea de tip.

4.2.

Fiecărui tip omologat i se alocă un număr de omologare. Primele două cifre ale acestuia (în prezent 00, corespunzătoare regulamentului în forma sa originală) indică seria de amendamente care cuprinde cele mai recente amendamente tehnice majore la regulament în momentul eliberării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de vehicul sau de sistem de încălzire care fac obiectul prezentului regulament.

4.3.

Comunicarea de omologare sau prelungire sau respingere a omologării de tip în temeiul prezentului regulament este transmisă părților contractante la Acordul care aplică prezentul regulament, prin intermediul unuia din formularele conforme cu modelul prezentat în anexa 1 partea 2 din prezentul regulament, după caz.

4.4.

Pe fiecare vehicul conform cu un tip omologat în temeiul prezentului regulament și pe fiecare componentă furnizată separat conformă cu un tip omologat în temeiul prezentului regulament trebuie fixat, într-un loc vizibil și ușor accesibil specificat în certificatul de omologare, un cerc care înconjoară litera „E” urmată de numărul de identificare a țării care a acordat omologarea de tip (2).

4.5.

În cazul unei omologări de tip a unei componente, se înscrie și numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, de o liniuță și de numărul de omologare în conformitate cu punctul 4.2.

4.6.

În cazul în care tipul este conform tipului omologat în temeiul unuia sau al mai multor regulamente anexate la acord, în țara care a acordat omologarea în conformitate cu prezentul regulament, simbolul specificat la punctul 4.2. nu trebuie repetat; într-un astfel de caz, regulamentul (regulamentele) în temeiul căruia (cărora) a fost acordată omologarea în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament este (sunt) înscris(e) (unul sub altul), la dreapta simbolului precizat la punctul 4.2.

4.7.

Marca de omologare trebuie să fie perfect lizibilă și de neșters.

4.8.

În cazul unui vehicul, marca de omologare este situată lângă sau pe plăcuța cu date a vehiculului fixată de constructor.

4.9.

Anexa 2 la prezentul regulament oferă exemple de dispunere a mărcilor de omologare.

5.   PARTEA I – OMOLOGAREA DE TIP A UNUI VEHICUL ÎN CEEA CE PRIVEȘTE SISTEMUL DE ÎNCĂLZIRE AL ACESTUIA

5.1.   Definiție

În sensul părții I din prezentul regulament,

5.1.1.

„tip de vehicul din punct de vedere al sistemului de încălzire” înseamnă vehicule care nu diferă între ele din punct de vedere al unor aspecte esențiale, cum ar fi principiul (principiile) de funcționare al(e) sistemului de încălzire.

5.2.   Specificații

5.2.1.

Habitaclul oricărui vehicul trebuie să fie echipat cu un sistem de încălzire. Dacă un vehicul este dotat cu un sistem de încălzire pentru spațiul destinat încărcăturii, sistemul respectiv trebuie să respecte dispozițiile prezentului regulament.

5.2.2.

Sistemul de încălzire al vehiculului supus omologării de tip trebuie să respecte cerințele tehnice precizate în partea II a prezentului regulament.

5.3.   Cerințe privind instalarea pe vehicul a sistemelor de încălzire prin combustie

5.3.1.   Domeniu de aplicare

5.3.1.1.

Sub rezerva dispozițiilor de la punctul 5.3.1.2, sistemele de încălzire prin combustie se instalează în conformitate cu cerințele de la punctul 5.3.

5.3.1.2.

Vehiculele din categoria O prevăzute cu sisteme de încălzire cu combustibil lichid sunt considerate conforme cu cerințele de la punctul 5.3.

5.3.2.   Amplasarea sistemului de încălzire prin combustie

5.3.2.1.

Părțile de caroserie sau orice alte componente aflate în apropierea sistemului de încălzire prin combustie trebuie să fie protejate de căldura excesivă și de posibila contaminare cu combustibil sau ulei.

5.3.2.2.

Sistemul de încălzire prin combustie nu trebuie să prezinte un risc de incendiu, nici măcar în caz de supraîncălzire. Această cerință se consideră a fi îndeplinită dacă instalația asigură o distanță adecvată față de toate părțile și o ventilație corespunzătoare, prin folosirea unor materiale ignifuge sau prin utilizarea ecranelor termice.

5.3.2.3.

În cazul vehiculelor din categoriile M2 și M3, sistemul de încălzire prin combustie nu trebuie să fie amplasat în habitaclu. Totuși, se poate utiliza o instalație într-un înveliș închis eficace, care să respecte, de asemenea, condițiile de la punctul 5.3.2.2.

5.3.2.4.

Eticheta menționată la punctul 1.4 din anexa 7 (sau un duplicat al acesteia) trebuie amplasată astfel încât să poată fi citită cu ușurință atunci când sistemul de încălzire prin combustie este montat pe vehicul.

5.3.2.5.

La poziționarea sistemului de încălzire prin combustie trebuie să se ia toate măsurile de precauție rezonabile pentru a reduce la minim riscul de rănire și riscul de deteriorare a bunurilor personale.

5.3.3.   Alimentarea cu combustibil

5.3.3.1.

Orificiul de alimentare cu combustibil nu trebuie să fie situat în habitaclu și trebuie să fie dotat cu un bușon eficace care să prevină scurgerea combustibilului.

5.3.3.2.

În cazul sistemelor de încălzire cu combustibil lichid, dacă există o sursă de alimentare cu combustibil separată de cea a vehiculului, trebuie să se marcheze clar tipul combustibilului și poziția orificiului de alimentare.

5.3.3.3.

În dreptul orificiului de alimentare trebuie să se aplice o notă care să indice faptul că sistemul de încălzire trebuie să fie închis înainte de realimentare. De asemenea, în manualul de utilizare furnizat de producător trebuie să se furnizeze instrucțiuni adecvate.

5.3.4.   Sistem de evacuare

5.3.4.1.

Ieșirea gazelor de evacuare trebuie să fie amplasată astfel încât să împiedice intrarea în vehicul a acestora prin intermediul ventilatoarelor, admisiilor de aer încălzit sau prin deschiderea ferestrelor.

5.3.5.   Admisia aerului de combustie

5.3.5.1.

Aerul pentru camera de combustie a sistemului de încălzire nu trebuie să fie prelevat din habitaclul vehiculului.

5.3.5.2.

Admisia aerului de combustie trebuie să fie amplasată sau protejată în așa fel încât blocarea cu deșeuri sau bagaje să fie cât mai puțin probabilă.

5.3.6.   Admisia aerului de încălzire

5.3.6.1.

Alimentarea cu aer de încălzire se poate face cu aer proaspăt sau recirculat și care trebuie extras dintr-o zonă curată, puțin susceptibilă a fi contaminată de gazele de eșapament emise de motorul de propulsie, de gazele de evacuare emise de sistemul de încălzire prin combustie sau de orice altă sursă din vehicul.

5.3.6.2.

Conducta de admisie trebuie să fie protejată cu o sită sau prin orice alte mijloace adecvate.

5.3.7.   Evacuarea aerului de încălzire

5.3.7.1.

Toate conductele folosite pentru dirijarea aerului fierbinte în interiorul vehiculului trebuie să fie amplasate sau protejate în așa fel încât să nu poată provoca răni sau daune în cazul în care sunt atinse.

5.3.7.2.

Ieșirea de evacuare a aerului trebuie să fie amplasată sau protejată în așa fel încât blocarea cu deșeuri sau bagaje să fie cât mai puțin probabilă.

5.3.8.   Controlul automat al sistemului de încălzire

5.3.8.1.

Sistemul de încălzire trebuie să se întrerupă automat, iar alimentarea cu combustibil să fie oprită în maxim cinci secunde după oprirea motorului vehiculului. Dacă este deja activat un dispozitiv manual, sistemul de încălzire poate rămâne în funcțiune.

6.   PARTEA II – OMOLOGAREA UNUI SISTEM DE ÎNCĂLZIRE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE SIGURANȚA LUI FUNCȚIONALĂ

6.1.   Definiții

În sensul părții II din prezentul regulament,

6.1.1.

„sistem de încălzire” înseamnă orice tip de dispozitiv destinat creșterii temperaturii în interiorul unui vehicul, inclusiv în orice zonă de încărcare;

6.1.2.

„sistem de încălzire prin combustie” înseamnă un dispozitiv care utilizează direct combustibil lichid sau gazos și care nu utilizează căldura reziduală a motorului folosit pentru propulsia vehiculului;

6.1.3.

„tip de sistem de încălzire prin combustie” înseamnă dispozitive care nu diferă în privința unor aspecte esențiale, cum ar fi:

tipul de combustibil (de exemplu, lichid sau gazos);

mediul de transfer (de exemplu, aer sau apă);

amplasarea în vehicul (de exemplu, habitaclu sau spațiul destinat încărcăturii);

6.1.4.

„sistem de încălzire cu recuperare” înseamnă orice dispozitiv care utilizează căldura reziduală a motorului utilizat pentru propulsia vehiculului pentru a crește temperatura interiorului vehiculului și care utilizează ca mediu de transfer apa, uleiul sau aerul.

6.2.   Specificații: Generalități

Sistemele de încălzire trebuie să satisfacă următoarele cerințe:

aerul încălzit care intră în habitaclu să nu fie mai poluat decât aerul de la punctul de admisie în vehicul;

șoferul și pasagerii, în timpul utilizării rutiere, să nu poată intra în contact cu părți ale vehiculului sau cu aer încălzit care pot cauza arsuri;

gazele de evacuare de la sistemele de încălzire prin combustie să se încadreze în limite acceptabile.

Procedurile de încercare pentru verificarea fiecăreia dintre aceste cerințe sunt stabilite în anexele 4, 5 și 6.

6.2.1.

Următorul tabel indică anexele care se aplică fiecărui tip de sistem de încălzire din fiecare categorie de vehicul:

Sistem de încălzire

Categorie vehicul

Anexa 4

Calitatea aerului

Anexa 5

Temperatura

Anexa 6

Gaze de evacuare

Anexa 8

Siguranța în cazul GPL

Căldura reziduală a motorului– apă

M

 

 

 

 

N

 

 

 

 

O

 

 

 

 

Căldura reziduală a motorului – aer

a se vedea nota 1

M

Da

Da

 

 

N

Da

Da

 

 

O

 

 

 

 

Căldura reziduală a motorului– ulei

M

Da

Da

 

 

N

Da

Da

 

 

O

 

 

 

 

Sistem de încălzire cu combustibil gazos –

a se vedea nota 2

M

Da

Da

Da

Da

N

Da

Da

Da

Da

O

Da

Da

Da

Da

Sistem de încălzire cu combustibil lichid –

a se vedea nota 2

M

Da

Da

Da

 

N

Da

Da

Da

 

O

Da

Da

Da

 

Nota 1:

Sistemele de încălzire care respectă condițiile din anexa 3 nu fac obiectul acestor cerințe de încercare.

Nota 2:

Sistemele de încălzire prin combustie amplasate în afara habitaclului, care utilizează apa ca mediu de transfer, sunt considerate ca fiind conforme cu anexele 4 și 5.

6.3.   Specificații: Sisteme de încălzire prin combustie

În anexa 7 sunt stabilite cerințe suplimentare pentru sistemele de încălzire prin combustie.

7.   MODIFICAREA ȘI PRELUNGIREA OMOLOGĂRII UNUI TIP DE VEHICUL SAU A UNUI TIP DE COMPONENTĂ

7.1.

Fiecare modificare a tipului trebuie comunicată departamentului administrativ care a omologat tipul respectiv. Acest departament poate:

7.1.1.

fie să considere că este improbabil ca modificările aduse să aibă un efect negativ semnificativ și că, în orice caz, vehiculul sau componentele rămân conforme cu cerințele stabilite; fie

7.1.2.

să solicite un alt raport de încercare serviciului tehnic care se ocupă cu efectuarea încercărilor.

7.2.

Confirmarea sau respingerea omologării, cu specificația modificărilor, trebuie să fie comunicată părților contractante ale acordului care aplică prezentul regulament, prin procedura menționată la punctul 4.3.

7.3.

Autoritatea competentă care acordă prelungirea omologării atribuie un număr de serie unei astfel de prelungiri și informează asupra acestui fapt celelalte părți ale acordului din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unui formular de comunicare conform cu modelul prezentat în apendicele 1 sau 2 din partea II a anexei 1 la prezentul regulament.

8.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Procedurile de conformitate a producției sunt conforme cu procedurile stabilite în apendicele 2 din acord (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), cu respectarea următoarelor cerințe:

8.1.

Vehiculele și componentele omologate în conformitate cu prezentul regulament trebuie fabricate astfel încât să corespundă tipului omologat prin îndeplinirea condițiilor prevăzute la punctele 5 și 6 de mai sus.

8.2.

Autoritatea competentă care a acordat omologarea de tip poate, în orice moment, să verifice metodele de control de conformitate aplicate fiecărei unități de producție. Frecvența normală a acestor verificări este de o dată la doi ani.

9.   SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

9.1.

Omologarea acordată unui tip de vehicul în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă dacă nu se respectă cerințele prevăzute la punctele 5 și 6 de mai sus.

9.2.

În cazul în care una dintre părțile contractante ale acordului care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, aceasta va informa de îndată celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe de comunicare conforme modelului prezentat în apendicele 1 sau 2 din partea II a anexei 1 la prezentul regulament.

10.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care deținătorul omologării încetează definitiv producția unui tip de vehicul sau de componentă care face obiectul prezentului regulament, acesta trebuie să informeze autoritatea care a acordat omologarea. La primirea notificării în cauză, autoritatea respectivă informează celelalte părți ale acordului din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unui formular de comunicare conform cu modelul prezentat în apendicele 1 sau 2 din partea II a anexei 1 la prezentul regulament.

11.   DENUMIRI ȘI ADRESE ALE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU ÎNCERCĂRILE DE OMOLOGARE ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

Părțile la acord care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și ale serviciilor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să le fie trimise fișele care certifică acordarea, prelungirea, refuzul sau retragerea omologării, emise în alte țări.


(1)  În sensul definiției din anexa 7 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3) (document TRANS/WP.29/78/Rev.1/Modif.2, modificat ultima dată prin modificarea 4).

(2)  1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia și Muntenegru, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (neatribuit), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (neatribuit), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (neatribuit), 34 pentru Bulgaria, 35 (neatribuit), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (neatribuit), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (neatribuit), 42 pentru Comunitatea Europeană (Omologările sunt acordate de statele membre ale acesteia utilizându-se simbolul lor CEE), 43 pentru Japonia, 44 (neatribuit), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta și 51 pentru Republica Coreea. Numerele ulterioare vor fi atribuite altor țări în ordinea cronologică a ratificării sau aderării acestora la Acordul privind adoptarea de prescripții tehnice uniforme pentru vehiculele cu roți, echipamente și piese care pot fi montate și/sau utilizate pe vehiculele cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor prescripții, iar numerele astfel atribuite vor fi comunicate părților contractante la acord de către Secretariatul General al Organizației Națiunilor Unite.


ANEXA 1

PARTEA I

Apendicele 1

MODEL DE FIȘĂ DE INFORMAȚII

(pentru un tip de vehicul în conformitate cu punctul 4.3 din regulament referitor la omologarea de tip CEE a unui sistem de încălzire și a unui vehicul în ceea ce privește sistemul de încălzire al acestuia)

Dacă sistemul de încălzire sau componentele sale posedă elemente de control electronice, trebuie transmise informații privind performanțele acestora.

0.   GENERALITĂȚI

0.1.

Marca (denumirea comercială a constructorului): …

0.2.

Tipul și descrierea (descrierile) comercială (comerciale) generală (generale): …

0.3.

Mijloace de identificare a tipului, dacă sunt prezente pe vehicul: …

0.4.

Amplasarea marcajului de identificare: …

0.5.

Categoria vehiculului (1): …

0.6.

Denumirea și adresa constructorului: …

0.7.

Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

1.   CARACTERISTICI GENERALE CONSTRUCTIVE ALE VEHICULULUI

1.1.

Fotografii și/sau schițe ale unui vehicul reprezentativ:

2.   MOTORUL

2.1.

Codul motorului, alocat de constructor: … (marcat pe motor sau alte mijloace de identificare)

2.2.

Principiul de funcționare: aprindere prin scânteie/prin comprimare, în patru timpi/în doi timpi (2)

2.3.

Numărul și amplasamentul cilindrilor: …

2.4.

Putere netă maximă: … kW la … min-1 (valoarea declarată de producător)

2.5.

Sistem de răcire (lichid/aer) (2)

2.6.

Reglajul nominal al mecanismului de control al temperaturii motorului: …

2.7.

Compresor: Da/Nu (2)

2.7.1.

Tip (tipuri) …

2.7.2.

Descrierea sistemului (de exemplu, suprapresiune maximă: … kPa, supapă de descărcare, dacă există)

3.   CAROSERIA

3.1.

O scurtă descriere a vehiculului din punct de vedere al sistemului de încălzire, dacă sistemul de încălzire folosește căldura lichidului de răcire …

3.2.

O scurtă descriere a tipului de vehicul din punct de vedere al sistemului de încălzire, dacă aerul de răcire sau gazele de evacuare sunt folosite ca sursă de căldură, inclusiv: …

3.2.1.

Schița sistemului de încălzire în care se indică poziția acestuia în vehicul: …

3.2.2.

Schiță a schimbătorului de căldură pentru sistemele de încălzire care folosesc gazele de evacuare sau a componentelor în care are loc schimbul de căldură (pentru sistemele de încălzire care folosesc aerul din sistemul de răcire): …

3.2.3.

Desen în secțiune al schimbătorului de căldură sau a componentelor în care are loc schimbul de căldură, în care se indică grosimea peretelui, materialele utilizate și caracteristicile suprafeței: …

3.2.4.

Trebuie furnizate specificații ale altor componente importante ale sistemului de încălzire, cum ar fi, de exemplu, ventilatorul, cu privire la modul lor de construire și de datele tehnice …

3.3.

O scurtă descriere a tipului de vehicul din punct de vedere al sistemului de încălzire prin combustie și al controlului automat: …

3.3.1.

Schiță a sistemului de încălzire prin combustie, a sistemului de admisie a aerului, a sistemului de evacuare, a rezervorului de combustibil, a sistemului de alimentare cu combustibil (inclusiv supapele) și a legăturilor electrice care indică poziția lor în vehicul.

3.4.

Consum electric maxim: …kW

Apendicele 2

MODEL DE FIȘĂ DE INFORMAȚII

(pentru un tip de sistem de încălzire în conformitate cu punctul 4.3 din regulament referitor la omologarea de tip CEE a unui sistem de încălzire în ceea ce privește siguranța lui funcțională)

Dacă sistemul de încălzire sau componentele lui posedă elemente de control electronice, trebuie transmise informații privind performanțele acestora.

1.   GENERALITĂȚI

1.1.

Marca (denumirea comercială a constructorului): …

1.2.

Tipul și descrierea (descrierile) comercială (comerciale) generală (generale): …

1.3.

Denumirea și adresa constructorului: …

1.4.

În cazul componentelor, locul și metoda de aplicare a mărcii de omologare CEE: …

1.5.

Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

2.   SISTEM DE ÎNCĂLZIRE PRIN COMBUSTIE (DACĂ ESTE CAZUL)

2.1.

Marca (denumirea comercială a constructorului): …

2.2.

Tipul și descrierea (descrierile) comercială (comerciale) generală (generale): …

2.3.

Mijloace de identificare a tipului, dacă sunt marcate pe sistemul de încălzire: …

2.4.

Amplasamentul marcajului de identificare respectiv: …

2.5.

Denumirea și adresa constructorului: …

2.6.

Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare: …

2.7.

Presiunea de încercare (în cazul sistemului de încălzire prin combustie alimentat cu gaz petrolier lichefiat sau cu un combustibil similar, presiunea aplicată la orificiul de admisie a gazului instalat în sistemul de încălzire): …

2.8.

Descriere detaliată, schițe și planul de montare a sistemului de încălzire prin combustie și a tuturor componentelor lui: …

PARTEA II

Apendicele 1

[format maxim: A4 (210 mm × 297 mm)]

COMUNICARE

Image

Apendicele 2

[format maxim: A4 (210 mm × 297 mm)]

COMUNICARE

Image


(1)  În sensul definiției din Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), anexa 7 (document TRANS/WP.29/78/Rev.1/Modif.2, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Modificarea 4).

(2)  A se tăia mențiunile inutile.


ANEXA 2

DISPUNERI ALE MĂRCILOR DE OMOLOGARE

MODELUL A

(a se vedea punctul 4.5 din prezentul regulament)

Image

MODELUL B

(a se vedea punctul 4.4 din prezentul regulament)

Image

MODELUL C

(a se vedea punctul 4.6 din prezentul regulament)

Image


(1)  Acest număr este folosit doar cu titlu de exemplu.


ANEXA 3

Cerințe privind sistemele de încălzire cu recuperare a aerului

1.

Cerințele stabilite la punctul 6.2 din prezentul regulament sunt considerate satisfăcute în ceea ce privește sistemele de încălzire care includ un schimbător de căldură, prin al cărui circuit primar trec gaze de evacuare sau aer poluat, numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

2.

pereții circuitului primar al schimbătorului de căldură trebuie să fie etanși la orice presiune mai mică sau egală cu 2 bar;

3.

pereții circuitului primar al schimbătorului de căldură nu trebuie să aibă componente detașabile;

4.

pereții circuitului primar al schimbătorului de căldură trebuie să aibă cel puțin 2 mm grosime în locul unde are loc schimbul de căldură, dacă sunt confecționați din oțeluri nealiate;

4.1.

în cazul în care sunt utilizate alte materiale (inclusiv materiale compozite sau cu acoperire), grosimea peretelui trebuie să fie astfel încât să asigure schimbătorului de căldură aceeași durată de viață ca în cazul menționat la punctul 4;

4.2.

dacă peretele schimbătorului de căldură este emailat în locul unde are loc schimbul de căldură, peretele pe care s-a aplicat un astfel de email trebuie să aibă cel puțin 1 mm grosime, iar emailul trebuie să fie durabil, etanș și să nu fie poros;

5.

țeava de evacuare trebuie să includă o zonă de control al coroziunii de cel puțin 30 mm lungime, această zonă fiind situată direct la ieșirea schimbătorului de căldură, precum și neacoperită și ușor accesibilă;

5.1.

peretele acestei zone de încercare la coroziune nu trebuie să fie mai gros decât țevile de evacuare situate în interiorul schimbătorului de căldură, iar materialele și proprietățile de suprafață ale acestei secțiuni trebuie să fie comparabile cu cele ale acestor țevi;

5.2.

dacă schimbătorul de căldură formează o singură unitate cu amortizorul de zgomot la evacuare, peretele exterior al acestuia din urmă trebuie să fie considerat zona care satisface cerințele de la punctul 5.1 și în care trebuie să se producă eventuala coroziune.

6.

În cazul sistemelor de încălzire cu recuperare care folosesc pentru încălzire aerul de răcire al motorului, condițiile de la punctul 6.2 din prezentul regulament sunt considerate satisfăcute fără a fi utilizat un schimbător de căldură numai dacă sunt satisfăcute următoarelor condiții:

6.1.

aerul de răcire utilizat pentru încălzire intră în contact doar cu suprafețele motorului care nu includ elemente detașabile; și

6.2.

conexiunile între pereții acestui circuit de aer de răcire și suprafețele folosite pentru transferul de căldură sunt etanșe la gaz și rezistente la ulei.

Aceste condiții sunt considerate satisfăcute dacă, de exemplu:

un manșon în jurul fiecărei bujii evacuează orice scurgeri de gaz în afara circuitului aerului de încălzire;

racordul dintre chiulasă și galeria de evacuare este situat în afara circuitului aerului de încălzire;

există o dublă protecție la scurgere între chiulasă și cilindru, iar orice scurgeri de la primul racord sunt evacuate în afara circuitului aerului de încălzire sau protecția la scurgere între chiulasă și cilindru se menține când piulițele chiulasei sunt strânse la rece la o treime din momentul de rotație nominal prescris de producător; sau

zona de joncțiune între chiulasă și cilindru este situată în afara circuitului aerului de încălzire.


ANEXA 4

PROCEDURĂ DE ÎNCERCARE A CALITĂțII AERULUI

1.

În cazul omologării de tip a unui vehicul trebuie să se efectueze următoarea încercare:

1.1.

Se pune în funcțiune sistemul de încălzire pentru o oră, la regim maxim, în condiții atmosferice liniștite (viteza vântului ≤ 2 m/s), toate ferestrele fiind închise; în cazul unui sistem de încălzire prin combustie, motorul de propulsie al vehiculului trebuie oprit. Totuși, dacă după selectarea capacității maxime a sistemului de încălzire, acesta se deconectează automat în mai puțin de o oră, măsurătorile pot fi efectuate înainte de deconectare.

1.2.

Proporția de CO în aerul înconjurător se măsoară prin prelevarea de eșantioane din:

1.2.1.

un punct în afara vehiculului, cât mai aproape posibil de admisia aerului de încălzire; și

1.2.2.

un punct în interiorul vehiculului situat la mai puțin de 1 m față de evacuarea aerului încălzit.

1.3.

Citirile trebuie să se efectueze pe o durată reprezentativă de 10 minute.

1.4.

Datele citite în zona descrisă la punctul 1.2.2 nu trebuie să le depășească cu mai mult de 20 ppm CO pe cele citite în zona descrisă la punctul 1.2.1.

2.

În cazul omologării de tip a sistemelor de încălzire considerate componente, după încercările din anexele 5, 6 și de la punctul 1.3 din anexa 7 se efectuează următoarea încercare.

2.1.

Circuitul primar al schimbătorului de căldură este supus unei încercări de etanșeitate, pentru a garanta că aerul poluat nu poate intra în circuitul de aer încălzit destinat habitaclului.

2.2.

Această cerință se consideră îndeplinită dacă, la o presiune manometrică de 0,5 hPa, debitul de scurgere din schimbătorul de căldură este de cel mult 30 dm3/h.


ANEXA 5

PROCEDURĂ DE ÎNCERCARE PRIVIND TEMPERATURA

1.

Se pune în funcțiune sistemul de încălzire timp de o oră, la capacitate maximă și în condiții atmosferice liniștite (viteza vântului ≤ 2 m/s), cu toate ferestrele închise. Dacă, totuși, în condițiile selectării capacității maxime de încălzire, încălzitorul se oprește automat după mai puțin de o oră, măsurătoarea se poate efectua mai devreme. Dacă aerul încălzit este extras din exteriorul vehiculului, încercarea se efectuează la o temperatură a aerului înconjurător de minim 15 °C.

2.

Temperatura de suprafață a oricărei părți a sistemului de încălzire care ar putea intra în contact cu conducătorul auto în timpul utilizării rutiere normale se măsoară cu un termometru de contact. Niciuna din aceste părți nu trebuie să depășească o temperatură de 70 °C în cazul metalului neacoperit sau de 80 °C în cazul altor materiale.

2.1.

În cazul unei părți sau unor părți din sistemul de încălzire amplasată(e) în spatele scaunului conducătorului auto și în caz de supraîncălzire, temperatura nu trebuie să depășească 110 °C.

2.2.

În cazul vehiculelor din categoriile M1 și N, nicio parte a vehiculului care ar putea intra în contact cu pasagerii aflați pe scaune în timpul utilizării rutiere normale a vehiculului, cu excepția grilajului de evacuare, nu trebuie să depășească o temperatură de 110 °C.

2.3.

În cazul vehiculelor din categoriile M2 și M3, nicio parte a vehiculului care ar putea intra în contact cu pasagerii în timpul utilizării rutiere normale a vehiculului nu trebuie să depășească o temperatură de 70 °C în cazul metalului neacoperit sau de 80 °C în cazul altor materiale.

3.

În cazul unor părți expuse ale sistemului de încălzire amplasate în afara habitaclului și în caz de supraîncălzire, temperatura lor nu trebuie să depășească 110 °C.

Temperatura aerului încălzit care intră în habitaclu, măsurată în centrul orificiului de evacuare, nu trebuie să depășească 150 °C.


ANEXA 6

PROCEDURA DE ÎNCERCARE PRIVIND EMISIILE DE GAZE ALE SISTEMELOR DE ÎNCĂLZIRE PRIN COMBUSTIE

1.

Se pune în funcțiune sistemul de încălzire pentru o oră, la capacitate maximă, în condiții atmosferice liniștite (viteza vântului ≤ 2 m/s), la o temperatură de 20 ± 10 °C a aerului înconjurător. Totuși, dacă după selectarea capacității maxime a sistemului de încălzire, sistemul se deconectează automat în mai puțin de o oră, măsurătorile pot fi efectuate înainte de deconectare.

2.

Gazele de evacuare uscate și nediluate, măsurate cu ajutorul unui aparat de măsurare adecvat, nu trebuie să depășească valorile indicate în tabelul următor:

Parametru

Sisteme de încălzire pe bază de combustibil gazos

Sisteme de încălzire pe bază de combustibil lichid

CO

0,1 % vol.in Dublin

0,1 % vol.

NOx

200 ppm

200 ppm

HC

100 ppm

100 ppm

Unitate de referință Bacharach (1)

1

4

3.

Încercarea trebuie repetată în condițiile echivalente unei viteze a vehiculului de 100 km/h (sau vitezei maxime proiectate a vehiculului în cazurile în care viteza maximă este sub 100 km/h). În aceste condiții, cantitatea de CO nu trebuie să depășească 0,2 % vol. Dacă încercarea a fost efectuată asupra sistemului de încălzire considerat componentă, nu este necesar ca aceasta să fie repetată în cazul tipului de vehicul pe care este instalat sistemul de încălzire.


(1)  Se utilizează unitatea de referință „Bacharach” ASTM D 2156.


ANEXA 7

CERINȚE SUPLIMENTARE PENTRU SISTEMELE DE ÎNCĂLZIRE PRIN COMBUSTIE

1.

Fiecare sistem de încălzire este livrat împreună cu un manual de utilizare și întreținere, iar în cazul încălzitoarelor destinate pieței pentru piese de schimb, și cu un manual de instalare.

2.

Pentru controlul funcționării fiecărui sistem de încălzire prin combustie în caz de urgență, se instalează un echipament de siguranță (fie ca parte a sistemului de încălzire prin combustie, fie ca parte a vehiculului). Acesta se proiectează astfel încât, dacă la pornire nu apare flacără sau dacă flacăra dispare în timpul funcționării, timpii de aprindere și de deschidere a alimentării cu combustibil să nu depășească patru minute în cazul sistemelor de încălzire prin combustie pe bază de combustibil lichid sau, în cazul sistemelor de încălzire prin combustie pe bază de combustibil gazos, un minut dacă dispozitivul de supraveghere a flăcării este termoelectric sau 10 secunde dacă el este automat.

3.

Camera de combustie și schimbătorul de căldură ale sistemelor de încălzire care folosesc apa ca mediu de transfer trebuie să poată rezista la o presiune de două ori mai mare decât presiunea normală de funcționare sau la 2 bar (manometru), dacă această valoare din urmă este mai mare. Presiunea de încercare se notează în documentul informativ.

4.

Sistemul de încălzire trebuie să poarte o etichetă a producătorului, care să indice denumirea producătorului, numărul și tipul modelului, împreună cu puterea sa nominală, exprimată în kW. Trebuie să se indice și tipul de combustibil și, dacă este cazul, tensiunea de exploatare și presiunea gazului.

5.

Închiderea întârziată a suflantelor de aer de combustie

5.1.

Dacă există o suflantă de aer cald, aceasta trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv de închidere întârziată chiar și în caz de supraîncălzire și de întrerupere a alimentării cu combustibil.

5.2.

Se pot aplica și alte măsuri de prevenire a daunelor produse de deflagrații și de coroziunea cauzată de gazele de evacuare, dacă producătorul aduce dovezi privind efectul lor echivalent care să fie acceptabile pentru autoritatea de omologare.

6.

Cerințe pentru alimentarea cu energie electrică

6.1.

Toate cerințele tehnice care pot fi influențate de tensiune trebuie să se încadreze într-o gamă de tensiune de ± 16% din valoarea nominală. Totuși, dacă există o protecție la tensiune scăzută și/sau la supratensiune, cerințele trebuie să fie îndeplinite la tensiunea nominală și în imediata apropiere a punctelor de întrerupere.

7.

Indicator luminos de avertizare

7.1.

Un indicator clar vizibil, în câmpul vizual al utilizatorului, îl informează pe acesta dacă sistemul de încălzire prin combustie este pornit sau oprit.


ANEXA 8

Cerințe de siguranță pentru sistemele de încălzire prin combustie alimentate cu GPL și pentru sistemele de încălzire cu GPL

1.   SISTEME DE ÎNCĂLZIRE CU GPL PENTRU UTILIZAREA ÎN TRAFICUL RUTIER AL AUTOVEHICULELOR

1.1.

Dacă un sistem de încălzire cu GPL al unui autovehicul poate fi utilizat și atunci când vehiculul se află în mișcare, încălzitorul prin combustie alimentat cu GPL și sistemul său de alimentare respectă următoarele cerințe:

1.1.1.

Sistemul de încălzire prin combustie alimentat cu GPL respectă cerințele standardului armonizat EN 624:2000 privind specificațiile pentru aparate care funcționează exclusiv cu GPL – Echipamente de încălzire a spațiului cu circuit etanș care funcționează cu GPL, destinat instalării pe vehicule și vapoare.

1.1.2.

În cazul unui rezervor de GPL instalat permanent, toate componentele sistemului aflate în contact cu GPL în fază lichidă (toate elementele componente, de la supapa de umplere până la evaporator/regulatorul de presiune), precum și instalarea în faza lichidă asociată sunt conforme cu cerințele tehnice ale Regulamentului nr. 67, părțile I și II și anexele 3-10, 13 și 15-17.

1.1.3.

Instalarea în faza gazoasă a sistemului de încălzire cu GPL pe un vehicul trebuie să fie conformă cu cerințele din standardul armonizat EN 1949:2002 (1) (Specificații pentru instalarea sistemelor GPL în scopuri domestice în vehicule locuibile pentru timpul liber și în alte vehicule rutiere).

1.1.4.

Sistemul de alimentare cu GPL este proiectat astfel încât GPL să fie furnizat la presiunea necesară și în faza corectă pentru sistemul instalat de încălzire prin combustie alimentat cu GPL. Se permite extragerea de GPL, fie în fază gazoasă, fie în fază lichidă, din rezervorul de GPL instalat permanent.

1.1.5.

Punctul de ieșire a GPL în fază lichidă din rezervorul instalat permanent, care alimentează sistemul de încălzire cu GPL, trebuie să fie echipat cu un robinet de serviciu cu comandă la distanță, prevăzut cu supapă limitatoare de debit, astfel cum este prevăzut la punctul 17.6.1.1 din Regulamentul nr. 67. Robinetul de serviciu cu comandă la distanță, prevăzut cu supapă limitatoare de debit, este comandat astfel încât se închide automat în cinci secunde de la oprirea motorului vehiculului, indiferent de poziția cheii de contact. Dacă în acest interval de cinci secunde se activează comutatorul de pornire a sistemului de încălzire sau a sistemului de alimentare cu GPL, sistemul de încălzire poate să rămână în stare de funcționare. Încălzirea poate fi repornită oricând.

1.1.6.

Dacă GPL este furnizat în fază gazoasă din rezervorul de GPL instalat permanent sau dintr-una sau mai multe butelii de GPL portabile distincte, se iau măsurile necesare pentru a garanta că:

1.1.6.1.

nicio cantitate de GPL lichid nu poate intra în regulatorul de presiune sau în sistemul de încălzire prin combustie alimentat cu GPL. Se poate utiliza un separator; și

1.1.6.2.

nu se poate produce nici o scurgere necontrolată în urma unui accident. Se prevăd mijloace de întrerupere a debitului de GPL, prin instalarea unui dispozitiv imediat după un regulator montat pe butelie sau pe rezervor ori în interiorul lor sau, în cazul în care regulatorul este montat la distanță față de butelie sau rezervor, prin instalarea unui dispozitiv imediat înaintea furtunului sau conductei care iese din butelie sau rezervor, precum și a unui dispozitiv suplimentar instalat după sau în regulator.

1.1.7.

În cazul în care GPL este alimentat în fază lichidă, evaporatorul și regulatorul de presiune sunt încălzite în mod corespunzător, cu ajutorul unei surse de căldură adecvate.

1.1.8.

La autovehicule care utilizează GPL în sistemul de propulsie, încălzitorul cu combustie cu GPL poate să fie conectat la același rezervor de GPL instalat permanent, care alimentează motorul cu GPL, cu condiția respectării cerințelor de siguranță ale sistemului de propulsie. Dacă un rezervor de GPL separat este utilizat pentru încălzire, acesta trebuie furnizat dotat cu propria lui unitate de umplere.

2.   SISTEME DE ÎNCĂLZIRE CU GPL, PENTRU UZ EXCLUSIV STAȚIONAR PE AUTOVEHICULE ȘI PE REMORCILE LOR

2.1.

Sistemul de încălzire prin combustie cu GPL și sistemul său de alimentare care fac parte dintr-un sistem de încălzire cu GPL destinat utilizării numai când vehiculul nu este în mișcare respectă următoarele cerințe:

2.1.1.

Pe compartimentul unde sunt depozitate buteliile portabile cu GPL și în imediata apropiere a dispozitivului de comandă a sistemului de încălzire sunt fixate etichete indestructibile cu instrucțiuni care să specifice că, atunci când vehiculul se află în mișcare, sistemul de încălzire cu GPL nu trebuie să fie în funcțiune, iar supapa buteliei portabile cu GPL trebuie să fie închisă.

2.1.2.

Sistemul de încălzire prin combustie alimentat cu GPL este conform cu cerințele de la punctul 1.1.1 de mai sus.

2.1.3.

Instalarea în fază gazoasă a sistemului de încălzire alimentat cu GPL este conformă cu cerințele de la punctul 1.1.3 de mai sus.


(1)  Pregătit de Comitetul European pentru Standardizare (CEN) (http://www.cenorm.be/CENORM/index.htm).


ANEXA 9

Dispoziții suplimentare aplicabile anumitor vehicule astfel cum se precizează în ADR

1.   Domeniu de aplicare

Prezenta anexă se aplică anumitor vehicule în cazul cărora Acordul European referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase (ADR) conține cerințe specifice privind sistemele de încălzire prin combustie și instalarea lor.

2.   Definiții

În sensul prezentei anexe, desemnările vehiculelor EX/II, EX/III, AT, FL, OX și MEMU sunt astfel cum au fost definite în capitolul 9.1 al ADR.

Vehiculele omologate în baza conformității acestora cu cerințele aplicabile vehiculelor EX/III în temeiul prezentei anexe se consideră a fi conforme cu cerințele aplicabile vehiculelor MEMU.

3.   Dispoziții tehnice

3.1.   Generalități (vehicule EX/II, EX/III, AT, FL, OX și MEMU)

3.1.1. (1)

Sistemele de încălzire și traseele gazelor lor de evacuare trebuie proiectate, situate, protejate sau acoperite astfel încât să se evite orice risc inacceptabil de încălzire sau de aprindere a încărcăturii. Această cerință este considerată ca fiind îndeplinită dacă rezervorul cu combustibil și sistemul de evacuare ale dispozitivului sunt conforme cu următoarele dispoziții:

toate rezervoarele de combustibil destinate alimentării dispozitivului trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(a)

în caz de scurgeri, combustibilul trebuie să cadă pe sol fără a intra în contact cu părțile fierbinți ale vehiculului sau încărcăturii;

(b)

rezervoarele care conțin benzină trebuie echipate cu un opritor de flacără eficient instalat la orificiul unității de umplere sau cu un închizător care să permită în permanență închiderea ermetică a orificiului;

sistemul de evacuare, precum și conductele de evacuare trebuie orientate sau protejate astfel încât să se evite punerea în pericol a încărcăturii prin încălzire sau aprindere. Părțile sistemului de evacuare situate direct sub rezervorul de combustibil (motorină) trebuie să se afle la o distanță de cel puțin 100 mm de rezervor sau să fie protejate cu un scut termic.

3.1.2.

Sistemul de încălzire prin combustie se pune în funcțiune manual. Dispozitivele de programare sunt interzise.

3.2.   Vehicule EX/II, EX/III și MEMU

Sistemele de încălzire prin combustie care utilizează combustibili gazoși sunt interzise.

3.3.   Vehicule FL

3.3.1.

Sistemele de încălzire prin combustie se deconectează cel puțin prin metodele următoare:

(a)

deconectarea manuală voluntară din cabina conducătorului auto;

(b)

oprirea motorului vehiculului; în acest caz, sistemul de încălzire poate fi reconectat manual de către conducătorul auto;

(c)

pornirea unei pompe de alimentare de pe autovehicul destinată mărfurilor periculoase transportate.

3.3.2.

După deconectarea sistemelor de încălzire prin combustie, este permisă funcționarea lor inerțială. În cazul metodelor de la punctul 3.3.1 literele (b) și (c), alimentarea cu combustibil trebuie întreruptă prin măsuri adecvate după un ciclu de funcționare inerțială de cel mult 40 de secunde. Trebuie utilizate exclusiv sisteme de încălzire pentru care s-a demonstrat că schimbătorul de căldură rezistă la ciclul redus de funcționare inerțială de 40 de secunde în timpul perioadei lui de utilizare normale.


(1)  Respectarea acestui punct trebuie verificată pe vehiculul complet.


Top