23.11.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 306/1

1.1.

Prezentul regulament se aplică sistemelor de siguranţă pentru copii adecvate pentru montarea în autovehicule cu trei sau mai multe roţi şi care nu sunt destinate utilizării pentru scaunele rabatabile (pliante) sau pentru scaunele orientate lateral.

2.1.

Sistem de siguranţă pentru copii („sistem de siguranţă”) reprezintă un ansamblu de componente care poate conţine o combinaţie de curele sau componente flexibile, cu cataramă de siguranţă, dispozitive de reglare, dispozitive de prindere şi, în anumite cazuri, un dispozitiv suplimentar, de exemplu, un portbebe, un scaun pentru sugari, un scaun suplimentar şi/sau un scut de protecţie în caz de coliziune care poate fi montat în autovehicul. Acest dispozitiv este conceput astfel încât să diminueze riscul de rănire a utilizatorului în caz de coliziune sau de deceleraţie bruscă a vehiculului, prin limitarea mobilităţii corpului pasagerului.

„ISOFIX” este un dispozitiv de prindere a sistemelor de siguranţă pentru copii la vehicule, prevăzut cu două ancore rigide la vehicul, două dispozitive auxiliare rigide aferente pe sistemul de siguranţă pentru copii şi un mijloc de limitare a rotaţiei sistemului de siguranţă pentru copii în jurul axei transversale.

2.1.1.

Sistemele de siguranţă pentru copii se clasifică în cinci „grupe de greutate”:

2.1.1.1.

grupa 0 pentru copii cu greutatea mai mică de 10 kg;

2.1.1.2.

grupa 0+ pentru copii cu greutatea mai mică de 13 kg;

2.1.1.3.

grupa I pentru copii cu greutatea între 9 şi 18 kg;

2.1.1.4.

grupa II pentru copii cu greutatea între 15 kg şi 25 kg;

2.1.1.5.

grupa III pentru copii cu greutatea între 22 kg şi 36 kg.

2.1.1.6.

Sistemele ISOFIX de siguranţă pentru copii se împart în 7 clase de mărime, astfel cum sunt descrise în Regulamentul nr. 16 anexa 17 apendicele 2:

2.1.2.

Sistemele de siguranţă pentru copii se clasifică în patru „categorii”:

2.1.2.1.

O categorie „universală” pentru utilizarea prevăzută la punctele 6.1.1, 6.1.3.1 şi 6.1.3.2 pe majoritatea locurilor pe scaun ale vehiculelor, în special cele care au fost evaluate în conformitate cu Regulamentul nr. 16 ca fiind compatibile cu o astfel de categorie de sisteme de siguranţă pentru copii.

2.1.2.2.

O categorie „restrânsă” pentru utilizarea prevăzută la punctele 6.1.1 şi 6.1.3.1 pe locuri pe scaun desemnate pentru anumite tipuri de vehicule, astfel cum este indicat fie de producătorul de sisteme de siguranţă pentru copii, fie de constructorul de autovehicule:

2.1.2.3.

o categorie „semiuniversală” pentru utilizarea prevăzută la punctele 6.1.1 şi 6.1.3.2;

2.1.2.4.

o categorie „vehicul special” pentru utilizarea:

2.1.2.4.1.

fie pe anumite tipuri de vehicule, în conformitate cu punctele 6.1.2 şi 6.1.3.3;

2.1.2.4.2.

fie ca sistem „integrat” de siguranţă pentru copii.

2.1.3.

Sistemele de siguranţă pentru copii se pot grupa în două clase:

2.1.3.1.

„sistem parţial de siguranţă” reprezintă un dispozitiv, de exemplu, o pernă de înălţare, care, atunci când este folosit împreună cu o centură de siguranţă pentru adulţi care trece în jurul corpului copilului sau fixează dispozitivul în care este aşezat copilul, alcătuieşte un sistem complet de siguranţă pentru copii;

2.1.3.2.

„pernă de înălţare” reprezintă o pernă rigidă, care poate fi folosită împreună cu o centură de siguranţă pentru adulţi;

2.1.3.3.

„chingă de ghidare” reprezintă o chingă care fixează cureaua diagonală a centurii de siguranţă pentru adulţi într-o poziţie adecvată pentru copil. În cazul acesteia, poziţia efectivă în care cureaua diagonală îşi schimbă direcţia poate fi reglată cu ajutorul unui dispozitiv care se deplasează de-a lungul centurii pentru a localiza umărul utilizatorului, fiind apoi blocată în această poziţie. Această chingă de ghidare nu trebuie să suporte o parte semnificativă a încărcăturii dinamice.

2.2.

„Scaun de siguranţă pentru copii” reprezintă un sistem de siguranţă pentru copii care include un scaun în care este ţinut copilul.

2.3.

„Centură” reprezintă un sistem de siguranţă pentru copii care cuprinde o combinaţie de centuri, cu cataramă de siguranţă, dispozitive de reglare şi dispozitive de prindere.

2.4.

„Scaun” este o structură care reprezintă o parte componentă a sistemului de siguranţă pentru copii şi este destinată amplasării copilului în poziţia şezând.

2.4.1.

„Portbebe” este un sistem de siguranţă pentru copii destinat amplasării şi menţinerii copilului în poziţia culcat pe spate sau pe burtă, coloana vertebrală a copilului fiind perpendiculară pe planul median longitudinal al vehiculului. Acesta este conceput astfel încât, în caz de coliziune, să distribuie forţele de fixare pe suprafaţa capului şi corpului copilului, cu excepţia membrelor.

2.4.2.

„Sistem de siguranţă pentru portbebe” reprezintă un dispozitiv folosit la fixarea portbebeului la structura vehiculului.

2.4.3.

„Scaun pentru sugari” reprezintă un sistem de siguranţă destinat aşezării copilului în poziţia semiculcat, orientat cu spatele spre direcţia de mers. Acesta este conceput astfel încât, în caz de coliziune frontală, să distribuie forţele de fixare pe suprafaţa capului şi a corpului copilului, cu excepţia membrelor.

2.5.

„Suport pentru scaun” reprezintă componenta sistemului de siguranţă pentru copii cu ajutorul căreia se ridică scaunul.

2.6.

„Suport pentru copil” reprezintă componenta sistemului de siguranţă pentru copii cu ajutorul căreia copilul poate fi ridicat în dispozitiv.

2.7.

„Scut de protecţie în caz de coliziune” reprezintă un dispozitiv fixat în faţa copilului şi conceput să distribuie forţele de fixare pe suprafaţa mai mare a înălţimii corpului copilului, în caz de coliziune frontală.

2.8.

„Curea” este o componentă flexibilă concepută să transmită forţele.

2.8.1.

„Curea transversală” este o curea care, fie sub forma unei centuri complete, fie sub forma unei componente a unei astfel de centuri, trece peste partea frontală şi fixează regiunea pelviană a copilului.

2.8.2.

„Curea diagonală” este partea centurii care fixează torsul superior al copilului.

2.8.3.

„Chingă de cuprindere a coapselor” este o curea (sau curele bifurcate, în cazul în care este alcătuită din cel puţin două chingi) prinsă de sistemul de siguranţă pentru copii şi de centura transversală care este poziţionată astfel încât să treacă printre coapsele copilului. Aceasta este concepută astfel încât, în condiţii normale de utilizare, să împiedice alunecarea copilului pe sub centura transversală, iar, în caz de impact, să împiedice deplasarea centurii transversale de pe bazin.

2.8.4.

„Chingă de fixare a copilului” este o chingă care este o parte componentă a centurii şi care fixează numai corpul copilului.

2.8.5.

„Chingă de prindere a sistemului de siguranţă pentru copii” este o chingă care fixează sistemul de siguranţă pentru copii la structura vehiculului şi care poate fi parte integrată în sistemul de siguranţă a scaunelor vehiculului.

2.8.6.

„Centură tip ham” este un ansamblu care cuprinde o curea transversală, curele diagonale şi, în cazul în care este montată, o chingă de cuprindere a coapselor.

2.8.7.

„Centură în formă de Y” este o centură în care ansamblul de curele este alcătuit dintr-o curea care se trece printre picioarele copilului şi din câte o curea pentru fiecare umăr.

2.9.

„Cataramă” este un dispozitiv de deblocare rapidă care permite menţinerea copilului în sistemul de siguranţă sau prinderea sistemului de siguranţă la structura maşinii. Aceasta se poate deschide rapid şi poate avea un dispozitiv de reglare.

2.9.1.

„Buton de deblocare integrat” este un buton de deblocare a dispozitivului de închidere astfel conceput încât să nu fie posibilă deschiderea cataramei cu ajutorul unei sfere cu diametrul de 40 mm.

2.9.2.

„Buton de deblocare neintegrat” este un buton de deblocare a dispozitivului de închidere astfel conceput încât să fie posibilă deschiderea cataramei cu ajutorul unei sfere cu diametrul de 40 mm.

2.10.

„Dispozitiv de reglare” este un dispozitiv care permite reglarea sistemului de siguranţă sau a dispozitivelor de prindere ale acestuia în funcţie de corpul utilizatorului, configuraţia vehiculului sau de ambele. Dispozitivul de reglare poate fie să facă parte din cataramă, fie să fie un retractor sau orice altă parte a centurii de siguranţă.

2.10.1.

„Dispozitiv de reglare rapidă” este un dispozitiv de reglare care poate fi acţionat cu o mână printr-o singură mişcare uşoară.

2.10.2.

„Dispozitiv de reglare montat direct pe sistemul de siguranţă pentru copii” este un dispozitiv de reglare pentru întregul echipament care se montează direct pe sistemul de siguranţă pentru copii, spre deosebire de situaţia în care este susţinut nemijlocit de chingile la care este conceput să fie ajustat.

2.11.

„Dispozitive de prindere” reprezintă părţile sistemului de siguranţă pentru copii, inclusiv componentele de siguranţă, care permit fixarea fermă a sistemului de siguranţă pentru copii la structura vehiculului fie direct, fie cu ajutorul scaunului vehiculului.

2.11.1.

„Tijă de sprijin” este un dispozitiv de prindere permanentă a sistemului de siguranţă pentru copii care creează un traseu al sarcinii de compresiune între sistemul de siguranţă pentru copii şi structura vehiculului pentru a neutraliza efectele pernei scaunului în timpul deceleraţiei. Tija de sprijin poate fi reglabilă.

2.12.

„Dispozitivul de absorbţie a energiei” este un dispozitiv menit să disperseze energia separat sau împreună cu chinga, făcând parte din sistemul de siguranţă pentru copii.

2.13.

„Retractor” este un dispozitiv care adăposteşte parţial sau integral chinga unui sistem de siguranţă pentru copii. Termenul acoperă următoarele dispozitive:

2.13.1.

„retractor cu blocare automată”, un retractor care permite derularea centurii pe lungimea dorită şi care, atunci când catarama este închisă, reglează automat lungimea centurii la corpul utilizatorului. Derularea curelei în continuare nu se poate realiza fără intervenţia voluntară a utilizatorului;

2.13.2.

„retractor cu blocare de urgenţă”, un retractor care, în condiţii normale de folosire, nu limitează libertatea de mişcare a utilizatorului. Retractorul cuprinde un dispozitiv de reglare pe lungime care ajustează automat cureaua la conformaţia fizică a utilizatorului şi un mecanism de închidere acţionat în cazuri de urgenţă de către:

2.13.2.1.

o deceleraţie a vehiculului, o derulare a curelei retractorului sau orice alt mijloc automat (sensibilitate unică); sau

2.13.2.2.

o combinaţie a mai multora dintre aceşti factori (sensibilitate multiplă).

2.14.

„Ancore” reprezintă părţile din structura vehiculului sau a scaunelor acestuia la care sunt fixate elementele de prindere a sistemului de siguranţă pentru copii.

2.14.1.

„Ancoră suplimentară” reprezintă o parte din structura vehiculului sau a scaunelor acestuia sau orice altă parte a vehiculului la care se fixează sistemul de siguranţă pentru copii şi care este suplimentară ancorelor omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 14. Aceasta cuprinde planşeul căruciorului astfel cum este descris în anexa 6 sau alte caracteristici structurale ale vehiculului respectiv (vehiculelor respective) când este susţinut de o tijă de sprijin.

2.14.2.

„Ancoră inferioară ISOFIX” reprezintă o bară orizontală rotundă rigidă cu diametrul de 6 mm, care se întinde de la structura vehiculului sau a scaunului pentru a permite montarea şi pentru a fixa un sistem ISOFIX de siguranţă pentru copii cu dispozitive de prindere ISOFIX.

2.14.3.

„Sistem de ancorare ISOFIX” reprezintă un sistem alcătuit din două ancore inferioare ISOFIX care îndeplinesc cerinţele Regulamentului nr. 14, conceput pentru fixarea unui sistem ISOFIX de siguranţă pentru copii împreună cu un dispozitiv antirotaţie.

2.14.4.

„Dispozitiv antirotaţie”

2.14.5.

„Ancoră de prindere în partea superioară ISOFIX” reprezintă o componentă care îndeplineşte cerinţele Regulamentului nr. 14, de exemplu, o bară situată într-o anumită zonă, concepută pentru a permite cuplarea conectorului chingii de prindere în partea superioară ISOFIX şi pentru a transmite forţa de fixare a acestuia structurii vehiculului.

2.15.

„Orientat cu faţa spre direcţia de mers” înseamnă orientat în direcţia normală de deplasare a vehiculului.

2.16.

„Orientat cu spatele spre direcţia de mers” înseamnă orientat în direcţia opusă direcţiei normale de deplasare a vehiculului.

2.17.

„Poziţie înclinată” înseamnă o poziţie specială a scaunului care îi permite copilului să stea întins.

2.18.

„Poziţia întins/culcat pe spate/culcat pe burtă” înseamnă o poziţie în care cel puţin capul şi corpul copilului, cu excepţia membrelor, se află pe o suprafaţă orizontală atunci când copilul se odihneşte în sistemul de siguranţă.

2.19.

„Tip de sistem de siguranţă pentru copii” reprezintă un grup de sisteme de siguranţă pentru copii care nu se deosebesc în privinţa unor aspecte esenţiale, precum:

2.19.1.

categoria, grupa de greutate (grupele de greutate) pentru care şi poziţia şi orientarea (astfel cum au fost stabilite la punctele 2.15 şi 2.16) în care se foloseşte sistemul de siguranţă;

2.19.2.

geometria sistemului de siguranţă pentru copii;

2.19.3.

dimensiunea, greutatea, materialul şi culoarea:

2.19.4.

materialul, ţesătura, dimensiunile şi culoarea curelelor;

2.19.5.

componentele rigide (cataramă, dispozitive de prindere etc.).

2.20.

„Scaunul vehiculului” reprezintă o structură, care poate fi sau nu parte integrantă din vehicul, inclusiv tapiţeria sa, şi care este destinată ocupării de către o singură persoană adultă. În această privinţă:

2.20.1.

„grup de scaune ale vehiculului” este fie o banchetă, fie un grup de scaune individuale, dar alăturate (adică fixate astfel încât ancorele frontale ale unui scaun să fie pe aceeaşi linie cu ancorele frontale sau posterioare ale altui scaun sau pe linia care trece printre aceste ancore), fiecare scaun putând fi ocupat de una sau mai multe persoane adulte în poziţia şezând;

2.20.2.

„banchetă a vehiculului” este o structură completă cu tapiţeria sa, destinată pentru cel puţin o persoană adultă în poziţie şezând;

2.20.3.

„scaune din faţă ale vehiculului” sunt grupul de scaune situate în partea din faţă a compartimentului de pasageri, adică fără alte scaune aflate direct în faţa lor;

2.20.4.

„scaune din spate ale vehiculului” sunt scaune fixe, orientate cu faţa spre direcţia de mers, situate în spatele altui grup de scaune ale vehiculului;

2.20.5.

„poziţie ISOFIX” reprezintă un sistem care permite montarea:

2.21.

„Sistem de reglare” reprezintă dispozitivul complet prin care scaunul vehiculului sau părţile sale pot fi ajustate la conformaţia fizică a ocupantului adult al scaunului. În special, acest dispozitiv poate permite:

2.21.1.

deplasarea longitudinală; şi/sau

2.21.2.

deplasarea verticală; şi/sau

2.21.3.

deplasarea unghiulară.

2.22.

„Ancoraj al scaunului vehiculului” reprezintă sistemul, inclusiv părţile deformate ale structurii vehiculului, prin care scaunul adultului este fixat integral la structura vehiculului.

2.23.

„Tipul de scaun” reprezintă o categorie de scaune pentru adulţi care nu se deosebesc în privinţa unor aspecte esenţiale, de exemplu:

2.23.1.

forma, dimensiunile şi materialele structurii scaunului;

2.23.2.

tipurile şi dimensiunile dispozitivului de reglare a spătarului şi a sistemelor de blocare; şi

2.23.3.

tipul şi dimensiunile ancorei centurii de siguranţă pentru adulţi pe scaun, ale ancorajului scaunului şi ale părţilor afectate ale structurii vehiculului.

2.24.

„Sistem de deplasare” reprezintă un dispozitiv care permite deplasarea unghiulară sau longitudinală a scaunului adultului sau a unuia dintre componentele sale, în absenţa unei poziţii intermediare fixe, pentru a facilita urcarea şi coborârea pasagerilor şi încărcarea şi descărcarea obiectelor.

2.25.

„Sistem de blocare” reprezintă un dispozitiv care asigură menţinerea în poziţia de utilizare a scaunului adultului şi a componentelor acestuia.

2.26.

„Dispozitiv de blocare” reprezintă un dispozitiv care blochează şi împiedică mişcarea unei singure secţiuni a centurii de siguranţă pentru adulţi legată de o altă secţiune a aceleiaşi centuri. Astfel de dispozitive pot acţiona fie asupra secţiunii diagonale, fie asupra secţiunii transversale sau pot fixa împreună atât secţiunea transversală, cât şi secţiunea diagonală ale centurii pentru adulţi. Termenul acoperă următoarele clase:

2.26.1.

„Dispozitiv clasa A”, un dispozitiv care îl împiedică pe copil să tragă chinga din retractor prin partea transversală a centurii, atunci când centura pentru adulţi este folosită la fixarea directă a copilului. În cazul în care este furnizat împreună cu sistemele de siguranţă din grupa I, dispozitivul asigură conformitatea cu punctul 6.2.9.

2.26.2.

„Dispozitiv clasa B”, un dispozitiv care permite reţinerea unei tensiuni aplicate în partea transversală a unei centuri de siguranţă pentru adulţi, în cazul în care se foloseşte o centură pentru adulţi la fixarea sistemului de siguranţă pentru copii. Dispozitivul este destinat pentru a împiedica alunecarea chingii din retractor prin dispozitiv, fapt care ar duce la eliberarea tensiunii şi ar plasa sistemul de siguranţă într-o poziţie neoptimă.

2.27.

„Sistemul de siguranţă pentru copii cu nevoi speciale” este un sistem de siguranţă conceput pentru copiii care au nevoi speciale ca urmare a unui handicap fizic sau mintal. În special, acest dispozitiv poate permite montarea unor dispozitive de siguranţă suplimentare pentru oricare parte a corpului copilului, dar trebuie să cuprindă minimum un mijloc principal de fixare în scaun care îndeplineşte cerinţele prezentului regulament.

2.28.

„Dispozitiv de prindere ISOFIX” reprezintă unul dintre cele două elemente de cuplare, îndeplinind cerinţele de la punctul 6.3.2 din prezentul regulament, care se află în prelungirea structurii sistemului ISOFIX de siguranţă pentru copii şi care este compatibilă cu o ancoră inferioară ISOFIX.

2.29.

„Sistem de siguranţă pentru copii ISOFIX” reprezintă un sistem de siguranţă pentru copii care trebuie prins de un sistem de ancorare ISOFIX, îndeplinind cerinţele Regulamentului nr. 14.

2.30.

„Cotiera scaunului” reprezintă zona apropiată de intersecţia suprafeţelor pernei scaunului vehiculului şi a spătarului.

2.31.

„Gabarit pentru scaunele vehiculului (GSV)” este un dispozitiv, în conformitate cu cele şase clase de dimensiuni ISOFIX stabilite la punctul 2.1.1.6, ale cărui dimensiuni sunt prezentate în figurile 1-6 din anexa 17 apendicele 2 la Regulamentul nr. 16. Gabaritul se foloseşte de producătorii de sisteme de siguranţă pentru copii pentru a determina dimensiunile adecvate ale sistemului de siguranţă pentru copii ISOFIX şi amplasarea dispozitivelor de prindere ISOFIX ale acestuia.

2.32.

„Dispozitiv de prindere în partea superioară a sistemului ISOFIX” este un dispozitiv destinat pentru a fi cuplat la o ancoră de prindere în partea superioară ISOFIX.

2.33.

„Cârlig de prindere în partea superioară a sistemului ISOFIX” este un dispozitiv de prindere în partea superioară a sistemului ISOFIX folosit de obicei la prinderea unei curele de prindere în partea superioară ISOFIX la o ancoră de prindere în partea superioară ISOFIX, astfel cum este stabilit în figura 3 din Regulamentul nr. 14.

2.34.

„Curea de prindere în partea superioară ISOFIX” este o curea (sau echivalent) care se extinde în prelungirea părţii superioare a unui sistem de siguranţă pentru copii ISOFIX până la ancora de prindere superioară ISOFIX şi care este dotată cu un dispozitiv de reglare, un dispozitiv de eliberare a tensiunii şi cu un dispozitiv de prindere în partea superioară a sistemului ISOFIX.

2.35.

„Dispozitiv de prindere în partea superioară a sistemului ISOFIX” este un dispozitiv pentru fixarea curelei de prindere în partea superioară ISOFIX la sistemul de siguranţă pentru copii ISOFIX.

2.36.

„Dispozitiv de eliberare a tensiunii” este un sistem care permite deblocarea dispozitivului care se reglează şi menţine tensiunea în cureaua de prindere în partea superioară ISOFIX.

2.37.

„Ghidaj al centurii de siguranţă pentru adulţi” este un dispozitiv cu ajutorul căruia centura pentru adulţi trece prin traseul său corect, fapt care permite deplasarea liberă a chingii.

2.38.

„Test pentru omologarea de tip” este un test care determină măsura în care un tip de sistem de siguranţă pentru copii prezentat pentru omologare îndeplineşte cerinţele.

2.39.

„Test de calificare a producţiei” este un test care determină dacă producătorul are capacitatea să fabrice sisteme de siguranţă pentru copii conforme celor prezentate pentru omologarea de tip.

2.40.

„Testare de rutină” este testarea unui număr de sisteme de siguranţă pentru copii selectate dintr-un singur lot pentru a verifica măsura în care acestea îndeplinesc cerinţele.

3.1.

Cererea de omologare a unui tip de sistem de siguranţă pentru copii este prezentată de către deţinătorul marcajului de fabricaţie sau de către reprezentantul acreditat al acestuia şi respectă schema omologării de tip descrisă în anexa 14.

3.2.

Cererea de omologare, referitoare la fiecare tip de sistem de siguranţă pentru copii, trebuie să fie însoţită de:

3.2.1.

o descriere tehnică a sistemului de siguranţă pentru copii, indicând curelele şi alte materiale folosite, însoţită de desene ale părţilor componente ale sistemului de siguranţă şi, în cazul retractoarelor, de instrucţiunile de utilizare a acestora şi a senzorilor lor, declaraţia de toxicitate (punctul 6.1.5) şi de inflamabilitate (punctul 6.1.6). Desenele trebuie să indice poziţia prevăzută a numărului de omologare şi a simbolului (simbolurilor) suplimentar(e) în funcţie de cercul marcajului de omologare. Descrierea va include culoarea modelului prezentat pentru omologare;

3.2.2.

patru mostre ale sistemului de siguranţă pentru copii;

3.2.3.

10 metri din fiecare tip de curea utilizată pentru sistemul de siguranţă; şi

3.2.4.

la cererea serviciului tehnic responsabil cu conducerea testului, se vor prezenta mostre suplimentare;

3.2.5.

instrucţiuni şi detalii privind împachetarea în conformitate cu punctul 14 de mai jos;

3.2.6.

în cazul portbebeurilor, dacă sistemul de siguranţă al acestora poate fi folosit în combinaţie cu mai multe tipuri de portbebeuri, fabricantul sistemului de siguranţă va furniza o listă a acestora din urmă.

3.3.

Atunci când o centură de siguranţă pentru adulţi este folosită pentru a face sigur sistemul de siguranţă pentru copii, cererea trebuie să stipuleze categoria centurii de siguranţă care trebuie folosită, de exemplu, centuri transversale statice.

3.4.

Autoritatea de omologare a unei părţi contractante trebuie să verifice înainte de acordarea omologării de tip existenţa unor dispoziţii şi proceduri satisfăcătoare pentru asigurarea unui control efectiv, astfel încât sistemele de siguranţă pentru copii, echipamentul sau componentele aflate în producţie să fie conforme tipului omologat.

4.1.

Mostrele de sisteme de siguranţă pentru copii prezentate în vederea omologării în conformitate cu dispoziţiile de la punctele 3.2.2 şi 3.2.3 de mai sus vor fi marcate cu denumirea, iniţialele sau marca comercială ale producătorului, în mod clar şi de neşters.

4.2.

Una dintre părţile fabricate din plastic ale sistemului de siguranţă pentru copii (cum ar fi carcasa, scutul împotriva coliziunii, husa etc.), cu excepţia centurii (centurilor) sau a echipamentului, vor fi marcate în mod clar (şi de neşters) cu anul producţiei.

4.3.

În cazul în care sistemul de siguranţă trebuie folosit în combinaţie cu o centură de siguranţă pentru adulţi, traseul corect al chingilor trebuie să fie menţionat în mod clar printr-un desen ataşat în mod permanent la sistemul de siguranţă. Dacă sistemul de siguranţă se fixează cu centura de siguranţă pentru adulţi, traseele chingilor vor fi marcate în mod clar pe produs prin culori codificate. Atunci când dispozitivul este instalat orientat cu faţa spre direcţia de mers, trebuie folosită culoarea roşie pentru traseul centurii de siguranţă, iar atunci când acesta este instalat cu spatele spre direcţia de mers, trebuie folosită culoarea albastră. Aceleaşi culori se vor folosi de asemenea pe etichetele de pe dispozitivul care ilustrează metodele de utilizare.

Trebuie să existe o diferenţă clară între traseele prevăzute pentru secţiunea centurii şi secţiunea diagonală a centurii de siguranţă. Indicaţii precum culori codificate, cuvinte, forme etc. vor distinge fiecare secţiune a centurii de siguranţă.

În orice ilustraţie de pe produs a traseului centurii, orientarea sistemului de siguranţă pentru copii faţă de vehicul trebuie indicată în mod clar. Diagramele reprezentând traseul centurii care nu prezintă scaunul vehiculului nu pot fi acceptate.

Modul de marcare menţionat în prezentul punct va fi amplasat în mod vizibil în vehicul, alături de sistemul de siguranţă. Pentru sistemele de siguranţă din grupa 0, acest mod de marcare va fi vizibil şi atunci când copilul se găseşte în dispozitivul de siguranţă.

4.4.

Pe suprafaţa interioară vizibilă (incluzând aripa laterală de lângă capul copilului) aproximativ în zona în care se odihneşte capul copilului instalat în dispozitivul de siguranţă, sistemele de siguranţă orientate cu spatele la direcţia de mers vor avea următoarea etichetă ataşată în mod permanent (textul informaţiei reprezentând un minimum).

Această etichetă va fi furnizată în limba (limbile) ţării în care este vândut dispozitivul.

Dimensiunea minimă a etichetei: 60 × 120 mm.

Eticheta va fi prinsă de partea exterioară a dispozitivului pe toată suprafaţa sa şi/sau fixată permanent la spate pe toată suprafaţa sa. Orice altă formă de ataşare permanentă şi care nu poate fi îndepărtată de pe produs sau deteriorată este acceptabilă. Etichetele de tip steguleţ sunt în mod expres interzise.

În cazul în care secţiuni ale sistemului de siguranţă sau alte accesorii furnizate de fabricantul sistemului de siguranţă pentru copii pot acoperi mesajul etichetei este nevoie de o etichetă suplimentară. O etichetă de avertizare trebuie să fie mereu vizibilă în toate situaţiile în care dispozitivul de siguranţă este gata de utilizare în orice configurare.

4.5.

În cazul în care sistemele de siguranţă pentru copii pot fi folosite atât cu faţa, cât şi cu spatele spre direcţia de mers, trebuie incluse cuvintele:

„IMPORTANT – NU FOLOSIŢI SISTEMUL ORIENTAT CU FAŢA SPRE DIRECŢIA DE MERS DECÂT DACĂ GREUTATEA COPILULUI DEPĂŞEŞTE … (A se vedea instrucţiunile)”

4.6.

În cazul în care sistemul de siguranţă pentru copii are trasee alternative pentru curea, punctele alternative de contact care suportă greutatea între sistemul de siguranţă pentru copii şi centura de siguranţă pentru adulţi trebuie marcate în permanenţă. Acest marcaj va indica faptul că este vorba de traseul alternativ al curelei şi se va conforma cerinţelor de codare de mai sus pentru scaunele orientate cu faţa şi cu spatele spre direcţia de mers.

4.7.

În cazul în care sistemul de siguranţă pentru copii oferă puncte alternative de contact pentru suportul greutăţii, marcajul cerut la punctul 4.3 va include o indicaţie referitoare la faptul că traseul alternativ al curelei este descris în instrucţiuni.

(a)

Etapele esenţiale relevante necesare pentru a pregăti scaunul de instalare. De exemplu, metoda extinderii sistemului de închizători ISOFIX trebuie explicată.

(b)

Trebuie explicate poziţia, funcţia şi interpretarea fiecărui indicator.

(c)

Se vor indica poziţia şi, dacă este necesar, traseul curelelor de prindere în partea superioară sau alte dispozitive de limitare a rotaţiei scaunului care trebuie acţionate de către utilizator, prin intermediul următoarelor simboluri, după caz:

(d)

Se va indica reglarea închizătorilor ISOFIX şi a modului de prindere partea superioară sau alte dispozitive de limitare a rotaţiei scaunului care trebuie acţionate de către utilizator.

(e)

Marcajul trebuie să fie fixat permanent şi vizibil pentru utilizatorul care instalează scaunul.

(f)

Acolo unde este necesar, ar trebui să se facă referiri la instrucţiunile de utilizare a sistemului de siguranţă pentru copii şi la amplasarea documentului în cauză prin intermediul simbolului de mai jos.

5.1.

Fiecare mostră prezentată în conformitate cu punctele 3.2.2 şi 3.2.3 de mai sus trebuie să îndeplinească specificaţiile de la punctele 6-8 din prezentul regulament în fiecare aspect înainte ca omologarea să poată fi acordată.

5.2.

Un număr de omologare va fi atribuit fiecărui tip omologat. Primele sale două cifre (în momentul de faţă 04 corespunzând seriilor 04 de modificări care au intrat în vigoare la 12 septembrie 1995) vor indica seriile de modificări cuprinzând cele mai recente modificări tehnice majore aduse la regulament în momentul emiterii omologării. Aceeaşi parte contractantă nu poate atribui acelaşi număr de omologare unui alt tip de sistem de siguranţă pentru copii care intră sub incidenţa prezentului regulament.

5.3.

Notificarea privind omologarea, prelungirea sau refuzul omologării unui tip de sistem de siguranţă pentru copii în temeiul prezentului regulament va fi comunicată de către părţile acordului care pun în aplicare prezentul regulament prin intermediul unui formular conform modelului din anexa I la prezentul regulament.

5.4.

Pe lângă marcajele prescrise la punctul 4 de mai sus, următoarele detalii specifice vor fi ataşate într-un loc adecvat fiecărui sistem de siguranţă pentru copii conform cu un tip omologat în temeiul prezentului regulament:

5.4.1.

un marcaj de omologare internaţională constând în:

5.4.1.1.

un cerc în jurul literei „E” urmat de numărul distinctiv al ţării care a acordat omologarea (1);

5.4.1.2.

un număr de omologare;

5.4.2.

următoarele simboluri suplimentare:

5.4.2.1.

cuvântul (cuvintele) „universal”, „restrâns”, „semiuniversal” sau „vehicul specific”, în funcţie de categoria sistemului de siguranţă;

5.4.2.2.

intervalul de greutate pentru care a fost prevăzut sistemul de siguranţă, şi anume, 0-10 kg; 0-13 kg; 9-18 kg; 15-25 kg; 22-36 kg; 0-18 kg; 9-25 kg; 15-36 kg; 0-25 kg; 9-36 kg; 0-36 kg;

5.4.2.3.

simbolul „Y”, în cazul unui dispozitiv care conţine o chingă de cuprindere a coapselor în conformitate cu cerinţele suplimentului 3 la seriile 02 de modificări la prezentul regulament;

5.4.2.4.

simbolul „S” în cazul unui „dispozitiv pentru nevoi speciale”.

5.5.

Anexa 2 la prezentul regulament oferă un exemplu de amplasare a marcajului de omologare.

5.6.

Particularităţile menţionate la punctul 5.4 de mai sus trebuie să fie clar lizibile şi de neşters şi trebuie fixate fie printr-o etichetă, fie prin marcaj direct. Eticheta sau marcajul trebuie să fie rezistente la utilizare repetată.

5.7.

Etichetele menţionate la punctul 5.6 de mai sus pot fi emise fie de autoritatea care a aprobat omologarea, fie, sub rezerva autorizării de către autoritatea respectivă, de către fabricant.

6.1.1.

Se permite utilizarea pe scaunele din faţă şi din spate a sistemelor de siguranţă pentru copii din categoriile „universal”, „semiuniversal” şi „restrâns”, în cazul în care aceste sisteme sunt montate în conformitate cu instrucţiunile producătorului.

6.1.2.

Se permite utilizarea sistemelor de siguranţă pentru copii din categoria „vehicul special” pe toate scaunele, precum şi în compartimentul de bagaje, dacă aceste sisteme sunt montate în conformitate cu instrucţiunile producătorului. În cazul unui sistem orientat cu spatele la direcţia de mers, acesta trebuie să fie proiectat astfel încât să nu poată fi utilizat fără tetieră când sistemul este gata de utilizare. Acest dispozitiv trebuie definit de o linie perpendiculară pe spătar trecând prin linia de la nivelul ochilor, punctul de intersecţie fiind de cel puţin 40 mm sub punctul de pornire al razei acestei tetiere.

6.1.3.

În funcţie de categoria căreia îi aparţine, sistemul de siguranţă pentru copii trebuie fixat pe structura vehiculului ori structura scaunului.

CONFIGURAŢII POSIBILE SPRE APROBARE

TABEL GRUPE/CATEGORII

6.1.3.1.

Pentru categoriile „universal” şi „restrâns”, prin intermediul unei centuri de siguranţă pentru adulţi (cu sau fără retractor) care îndeplineşte cerinţele Regulamentului nr. 16 (sau echivalent), prinsă de ancore care îndeplinesc cerinţele Regulamentului nr. 14 (sau echivalent).

6.1.3.2.

Pentru sistemele ISOFIX de siguranţă pentru copii din categoria „universal”, prin intermediul unor dispozitive de prindere ISOFIX şi al curelei ISOFIX de prindere în partea superioară, care îndeplinesc cerinţele prezentului regulament, montate la sistemul de ancorare ISOFIX şi la ancora superioară ISOFIX, care îndeplinesc cerinţele Regulamentului nr. 14.

6.1.3.3.

Pentru categoria „semiuniversal”: prin intermediul ancorelor inferioare, prevăzute în Regulamentul nr. 14 şi al unor ancore suplimentare, care îndeplinesc recomandările din anexa 11 la prezentul regulament.

6.1.3.4.

Pentru sistemele ISOFIX de siguranţă pentru copii din categoria „semiuniversal”, prin intermediul unor dispozitive de prindere ISOFIX şi al unei curele ISOFIX de prindere în partea superioară sau al unei tije de sprijin sau al planşei de bord, care îndeplinesc cerinţele prezentului regulament, montate la sistemul de ancorare ISOFIX şi/sau ancora superioară ISOFIX, care îndeplinesc cerinţele Regulamentului nr. 14.

6.1.3.5.

Pentru categoria „vehicul special”: prin intermediul ancorelor proiectate de producătorul vehiculului sau al sistemului de siguranţă pentru copii.

6.1.3.6.

În cazul în care chingile de legare a copiilor sau chinga de prindere a sistemului de siguranţă pentru copii utilizează ancore de centuri la care sunt deja prinse una sau mai multe centuri de siguranţă pentru adulţi, serviciul tehnic trebuie să verifice dacă:

În cazul sistemelor de siguranţă ce folosesc bare sau dispozitive suplimentare prinse de ancore, omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 14, care acţionează în aşa fel încât poziţia eficientă a ancorei nu mai este conformă cu Regulamentul nr. 14, se aplică următoarele puncte:

6.1.3.7.

Sistemele de siguranţă ce folosesc o tijă de sprijin sunt omologate doar pentru categoria „semiuniversal” sau „vehicul special”, aplicându-se cerinţele din anexa 11 la prezentul regulament. Producătorul sistemelor de siguranţă trebuie să ia în considerare condiţiile de funcţionare corectă a tijei de sprijin în vehicul şi să pună la dispoziţie aceste informaţii.

6.1.4.

Perna de înălţare trebuie fixată folosind fie o centură de siguranţă pentru adulţi, prin testul precizat la punctul 8.1.4, fie prin mijloace separate.

6.1.5.

Producătorul sistemului de siguranţă pentru copii trebuie să declare în scris că toxicitatea materialelor folosite la fabricarea acestor sisteme şi la care pot avea acces copii legaţi pe scaun este în conformitate cu părţile corespunzătoare din standardul CEN, Siguranţa jucăriilor, partea a treia (iunie 1982). Testele care confirmă validitatea declaraţiei se pot efectua la discreţia autorităţii de testare. Acest punct nu se aplică sistemelor de siguranţă din grupele II şi III.

6.1.6.

Producătorul sistemului de siguranţă pentru copii trebuie să declare în scris că inflamabilitatea materialelor folosite la fabricarea acestor sisteme este în conformitate cu punctele corespunzătoare din Rezoluţia consolidată a CEE privind construcţia vehiculelor (R.E.3) (documentul TRANS/WP.29/78/Rev.1, punctul 1.20). Testele care confirmă validitatea declaraţiei se pot efectua la discreţia autorităţii de testare.

6.1.7.

În cazul sistemelor de siguranţă orientate cu spatele la direcţia de mers, sprijinite de planşa de bord, în vederea omologării în baza prezentului regulament, se presupune că planşa de bord este suficient de rigidă.

6.1.8.

În cazul unui sisteme de siguranţă din categoria „universal”, cu excepţia sistemelor ISOFIX universale, principalul punct de contact pentru susţinerea greutăţii, dintre sistemul de siguranţă şi centura pentru adulţi, nu trebuie să fie mai mic de 150 mm de la axa Cr, măsurat cu sistemul de siguranţă montat pe scaunul de testare dinamică.

6.1.9.

Dacă centura pentru adulţi este necesară pentru a fixa un sistem de siguranţă din categoria „universal”, lungimea maximă care trebuie folosită pe scaunul de testare dinamică este definită în anexa 13 la prezentul regulament.

Pentru a asigura respectarea acestei cerinţe, sistemul de siguranţă se montează pe scaunul de testare dinamică folosind centura adecvată standard, descrisă în anexa 13. Nu se montează manechinul decât dacă sistemul de siguranţă este astfel conceput încât prin montarea unui manechin centura trebuie trasă cât mai mult. După fixarea sistemului de siguranţă, centura nu trebuie supusă altei tensiuni în afară de cea exercitată de retractorul standard, în cazul în care acesta este disponibil. Dacă se utilizează o centură echipată cu retractor, această condiţie trebuie îndeplinită în condiţiile în care în tambur rămâne o secţiune de cel puţin 150 mm din centură.

6.1.10.

Sistemele de siguranţă din grupa 0 şi 0+ nu trebuie montate cu faţa la direcţia de mers.

6.2.1.

Sistemul de siguranţă trebuie să aibă o configuraţie proiectată în aşa fel încât:

6.2.1.1.

sistemul să ofere protecţia necesară în orice poziţie de montare; în cazul sistemului de siguranţă pentru copiii cu nevoi speciale, mijlocul principal de legare pe scaun trebuie să ofere protecţia necesară în orice poziţie de montare a sistemului, fără utilizarea unor dispozitive de siguranţă suplimentare;

6.2.1.2.

copilul să fie aşezat în scaun şi scos cât mai uşor şi rapid; în cazul unui sistem de siguranţă în care copilul este legat pe scaun folosind o centură de tip ham sau o centură în formă de Y, fără retractor, cureaua transversală şi cureaua longitudinală trebuie să se poată mişca fiecare în raport cu cealaltă în timpul procedurii descrise la punctul 7.2.1.4.

În aceste cazuri, ansamblul centurii din cadrul sistemului de siguranţă poate fi proiectat cu două sau mai multe piese de prindere. În cazul sistemelor de siguranţă pentru copiii cu nevoi speciale, este recunoscut faptul că dispozitivele de siguranţă suplimentare limitează viteza cu care un copil este aşezat în scaun şi scos. Cu toate acestea, dispozitivele suplimentare sunt proiectate pentru a se desface cât mai rapid.

6.2.1.3.

Dacă se poate schimba înclinaţia sistemului de siguranţă, această schimbare nu trebuie să necesite reglarea manuală a curelelor. Este nevoie de acţionare manuală pentru a schimba înclinaţia sistemului de siguranţă.

6.2.1.4.

Sistemele de siguranţă din grupele 0, 0+ şi I menţin copilul astfel poziţionat încât să-i ofere protecţia necesară chiar şi în timpul somnului.

6.2.1.5.

Pentru a preveni tendinţa de alunecare pe sub centură, cauzată de impact sau mişcări continue, este necesară o chingă de cuprindere a coapselor pentru toate sistemele de siguranţă din grupul I, montate cu faţa la direcţia de mers, care cuprind o centură completă de tip ham. Cu această chingă prinsă şi în poziţia ei cea mai lungă (dacă este reglabilă), cureaua transversală nu trebuie să poată fi reglată deasupra pelvisului, nici în cazul manechinului de 9 kg, nici în cazul celui de 15 kg.

6.2.2.

În cazul grupelor I, II şi III, toate sistemele de siguranţă pentru care se utilizează o curea transversală trebuie să ghideze pozitiv cureaua respectivă, pentru a se asigura că tensiunile transmise prin cureaua transversală se transmit prin pelvis.

6.2.3.

Toate curelele sistemului de siguranţă trebuie să fie astfel aşezate încât să nu cauzeze utilizatorului disconfort în timpul utilizării normale şi să nu prezinte o configuraţie periculoasă. Distanţa dintre cureaua diagonală din zona gâtului trebuie să fie cel puţin egală cu lăţimea gâtului manechinului adecvat.

6.2.4.

Ansamblul nu trebuie să supună părţile moi ale corpului copilului (abdomen, coapse etc.) unor tensiuni excesive. Prin proiectare, sarcinile de compresie nu trebuie să fie aplicate asupra capului copilului în caz de coliziune.

6.2.4.1.

Centurile în formă de Y pot fi folosite numai pentru sistemele de fixare orientate cu spatele la direcţia de mers şi spre lateral (portbebeuri).

6.2.5.

Sistemul de siguranţă trebuie proiectat şi instalat astfel încât:

6.2.5.1.

să reducă la minimum pericolul de rănire cu margini ascuţite sau proeminenţe (astfel cum sunt stabilite în Regulamentul nr. 14, de exemplu) a copilului sau a celorlalţi pasageri ai vehiculului;

6.2.5.2.

să nu prezinte margini ascuţite sau proeminenţe care pot rupe husele scaunelor sau hainele pasagerilor;

6.2.5.3.

să nu supună părţile moi ale corpului copilului (abdomen, coapse etc.) unor forţe de inerţie suplimentare pe care le generează;

6.2.5.4.

să asigure că, în punctele de contact cu centurile, părţile solide nu au margini ascuţite care să erodeze centurile.

6.2.6.

Orice piesă făcută separat pentru a facilita prinderea şi desprinderea trebuie să fie proiectată în aşa fel încât să se evite pe cât posibil riscul de asamblare şi utilizare incorectă. Sistemele de siguranţă pentru copiii cu nevoi speciale pot avea dispozitive suplimentare de fixare; acestea trebuie să fie proiectate în aşa fel încât să se evite riscul de asamblare incorectă şi să asigure că mijloacele de desfacere şi modul lor de funcţionare pot fi observate imediat de un salvator, în caz de urgenţă.

6.2.7.

În cazurile în care sistemul de siguranţă prevăzut pentru grupa I, grupa II şi grupele I şi II combinate include un spătar, înălţimea internă a acestuia, determinată în funcţie de schema din anexa 12, nu trebuie să fie mai mică de 500 mm.

6.2.8.

Se pot folosi numai retractoare cu blocare automată sau cu blocare de urgenţă.

6.2.9.

În cazul dispozitivelor destinate utilizării în grupa I, nu trebuie să fie posibil ca un copil, după ce este aşezat în scaun, să poată slăbi cu uşurinţă partea sistemului care fixează bazinul; dispozitivele proiectate pentru a obţine acest lucru trebuie să fie permanent prinse de sistemul de siguranţă pentru copii.

6.2.10.

Un sistem de siguranţă poate fi proiectat pentru a fi utilizat la mai multe grupe de greutate şi/sau mai mulţi copii, cu condiţia să poată îndeplini cerinţele stabilite pentru fiecare grupă în cauză. Un sistem de siguranţă din categoria „universal” trebuie să îndeplinească cerinţele acestei categorii pentru toate grupele de greutate pentru care a fost omologat.

6.2.12.

În cazul pernelor de înălţare, trebuie să se verifice uşurinţa cu care curelele şi clema unei centuri de siguranţă pentru adulţi trec prin punctele de fixare. Acest lucru este valabil în special pentru pernele de înălţare proiectate pentru scaunele din faţă, care pot avea profiluri lungi, semirigide. Catarama fixă nu trebuie să poată trece prin punctele de fixare ale pernelor de înălţare sau să permită ataşarea centurii într-un mod complet diferit faţă de căruciorul de testare.

6.2.13.

Dacă sistemul de siguranţă este proiectat pentru mai mulţi copii, fiecare sistem trebuie să fie în întregime independent, în ceea ce priveşte transferul de sarcină şi reglările.

6.2.14.

Sistemele de siguranţă care includ elemente gonflabile trebuie să fie proiectate în aşa fel încât condiţiile de utilizare (presiune, temperatură, umiditate) să nu aibă nici o influenţă asupra capacităţii lor de a respecta cerinţele prezentului regulament.

1

Dispozitiv de prindere pentru sistemul de siguranţă ISOFIX – exemplul 1

2

Dispozitiv de prindere pentru sistemul de siguranţă ISOFIX – exemplul 2

6.4.1.

Serviciul tehnic care efectuează testele de omologare trebuie să verifice dacă marcajul este conform cerinţelor punctului 4.

6.5.1.

Serviciul tehnic care efectuează testele de omologare trebuie să verifice dacă toate instrucţiunile de instalare şi de utilizare sunt conforme cu punctul 15.

7.1.1.1.

Un sistem de siguranţă complet sau componentele acestuia care sunt vulnerabile la coroziune trebuie supus(e) testului de rezistenţă la coroziune descris la punctul 8.1.1.

7.1.1.2.

După testul de rezistenţă la coroziune descris la punctele 8.1.1.1 şi 8.1.1.2, un observator calificat care examinează piesele cu ochiul liber nu trebuie să poată identifica nici o deteriorare ce ar putea împiedica buna funcţionare a sistemului de siguranţă şi nicio coroziune semnificativă.

7.1.2.1.

Pentru toate dispozitivele cu spătare, trebuie prevăzute suprafeţe interne, astfel cum sunt definite în anexa 18 la prezentul regulament, acoperite de un material cu care acceleraţia maximă este mai mică de 60 g, atunci când este măsurată în conformitate cu anexa 17 la prezentul regulament. Această cerinţă se aplică, de asemenea, zonelor scuturilor de protecţie la impact din zona capului.

7.1.2.2.

În cazul sistemelor de siguranţă prevăzute cu tetiere reglabile permanente ataşate mecanic, unde înălţimea centurii de siguranţă pentru adulţi sau a centurii de tip ham pentru copii este controlată direct de tetiera reglabilă, nu este necesar să se prevadă un material care să absoarbă energia în zone precum cele definite în anexa 18, care nu sunt susceptibile să lovească capul manechinului, de exemplu, în spatele tetierei.

7.1.3.1.

Sistemul de siguranţă pentru copii trebuie testat în conformitate cu punctul 8.1.2; manechinul nu trebuie să cadă de pe dispozitiv şi, atunci când scaunul de testare este în poziţia răsturnat, capul manechinului nu trebuie să se deplaseze cu mai mult de 300 mm faţă de poziţia originală în sens vertical în raport cu scaunul de testare.

7.1.4.1.1.

Sistemele de siguranţă din categoriile „universal”, „restrâns” şi „semiuniversal” se testează pe căruciorul de testare cu ajutorul scaunului de testare prevăzut la punctul 6 şi în conformitate cu punctul 8.1.3.1.

7.1.4.1.2.

Sistemele de siguranţă din categoria „vehicul special” se testează pe fiecare model de vehicul pentru care este prevăzută utilizarea unor astfel de sisteme. Serviciul tehnic responsabil de efectuarea testului poate reduce numărul vehiculelor testate dacă nu diferă mult în ceea ce priveşte aspectele enumerate la punctul 7.1.4.1.2.3. Sistemul de siguranţă poate fi testat:

7.1.4.1.2.1.

pe un vehicul complet, în conformitate cu punctul 8.1.3.3;

7.1.4.1.2.2.

în caroseria unui vehicul montată pe căruciorul de testare, în conformitate cu punctul 8.1.3.2; sau

7.1.4.1.2.3.

pe componente ale caroseriei vehiculului suficiente pentru a fi reprezentative pentru structura vehiculului şi pentru suprafeţele de impact. În cazul în care sistemul de siguranţă pentru copii este destinat utilizării pe bancheta din spate, aceste componente includ spătarul scaunului din faţă, bancheta, podeaua, stâlpul central şi cel posterior, precum şi plafonul. În cazul în care sistemul de siguranţă este destinat utilizării pe scaunul din faţă, componentele includ planşa de bord, stâlpii frontali, parbrizul, orice manete sau mânere instalate în podea sau pe o consolă, scaunul din faţă, podeaua şi plafonul. Pe lângă aceasta, în cazul în care sistemul de siguranţă este destinat utilizării împreună cu centura de siguranţă pentru adulţi, componentele includ centura (centurile) corespunzătoare. Serviciul tehnic responsabil de efectuarea testului poate permite excluderea unor elemente în cazul în care se consideră inutile. Testarea trebuie să se efectueze în conformitate cu punctul 8.1.3.2.

7.1.4.1.3.

Testul dinamic trebuie efectuat pe sisteme de siguranţă care nu au fost anterior supuse unei sarcini.

7.1.4.1.4.

În cursul testelor dinamice, nicio componentă a sistemului de siguranţă care participă efectiv la menţinerea copilului în poziţie corectă nu trebuie să se rupă şi nicio cataramă, nici un dispozitiv de blocare şi nici un dispozitiv de deplasare nu trebuie să se decupleze.

7.1.4.1.5.

În cazul sistemelor de siguranţă de tip „non-integral”, centura de siguranţă folosită trebuie să fie centura standard împreună cu consolele de ancorare prevăzute în anexa 13 la prezentul regulament. Această dispoziţie nu se aplică omologărilor sistemelor de siguranţă din categoria „vehicul special”, pentru care trebuie utilizată centura de siguranţă a vehiculului.

7.1.4.1.6.

În cazul în care se instalează un sistem de siguranţă din categoria „vehicul special” în zona din spatele ultimelor scaune pentru adulţi orientate cu faţa la direcţia de mers (de exemplu, în compartimentul de bagaje), trebuie efectuat un test cu cel(e) mai mare (mari) manechin(e) pe un vehicul complet, în conformitate cu punctul 8.1.3.3.3. Celelalte teste, inclusiv cele de conformitate a producţiei, se pot efectua în conformitate cu punctul 8.1.3.2, în cazul în care producătorul doreşte acest lucru.

7.1.4.1.7.

În cazul unui sistem de siguranţă pentru copii cu nevoi speciale, fiecare test dinamic prevăzut în prezentul regulament pentru fiecare grup de greutate trebuie efectuat de două ori: prima oară utilizând mijlocul principal legare pe scaun, iar a doua oară, toate dispozitivele sistemului de siguranţă în uz. În cursul acestor teste, trebuie să se acorde o atenţie deosebită cerinţelor prevăzute la punctele 6.2.3 şi 6.2.4.

7.1.4.1.8.

În cursul testelor dinamice, centura de siguranţă standard utilizată pentru instalarea sistemului de siguranţă nu trebuie să se desfacă din vreun ghidaj sau vreun dispozitiv de blocare utilizat la efectuarea testului.

7.1.4.1.9.

Un sistem de siguranţă cu tijă de sprijin trebuie testat după cum urmează:

7.1.4.1.10.

În cazul unui sistem de siguranţă care utilizează un sistem de ancorare ISOFIX şi un dispozitiv antirotaţie, dacă există, testul dinamic trebuie efectuat:

7.1.4.1.10.1.

Pentru SSC ISOFIX cu clasele de dimensiune A şi B:

7.1.4.1.10.1.1.

cu dispozitivul antirotaţie în uz; şi

7.1.4.1.10.1.2.

fără dispozitivul antirotaţie în uz. Această cerinţă nu se aplică atunci când o tijă de sprijin permanentă şi nereglabilă este folosită ca dispozitiv antirotaţie.

7.1.4.1.10.2.

Pentru sistemul de siguranţă ISOFIX din alte clase de dimensiuni cu dispozitivul antirotaţie în uz.

7.1.4.2.1.

Acceleraţia rezultată a pieptului nu trebuie să depăşească 55 g, cu excepţia perioadelor a căror durată cumulată nu depăşeşte 3 ms.

7.1.4.2.2.

Componenta verticală a accelerării de la abdomen spre cap nu trebuie să depăşească 30 g, cu excepţia perioadelor a căror durată cumulată nu depăşeşte 3 ms.

7.1.4.3.1.

În cursul verificării descrise în anexa 8 apendicele 1 punctul 5.3, nu trebuie să existe semne vizibile de perforare a argilei de modelat în regiunea abdominală, cauzate de oricare parte a sistemului de siguranţă.

7.1.4.4.1.

Sisteme de siguranţă din categoriile „universal”, „restrâns” şi „semiuniversal”:

7.1.4.4.1.1.

Sisteme de siguranţă orientate cu faţa la direcţia de mers: capul manechinului nu trebuie să depăşească planurile BA şi DA astfel cum sunt definite în figura 1 de mai jos, pe o durată maximă de 300 ms sau până când manechinul se opreşte definitiv, în funcţie de care dintre situaţii are loc mai întâi.

Figura 1

Dispunere pentru testarea unui dispozitiv orientat cu faţa la direcţia de mers

Dimensiuni în mm

7.1.4.4.1.2.

Sisteme de siguranţă orientate cu spatele la direcţia de mers:

7.1.4.4.1.2.1.

Sisteme de siguranţă sprijinite de planşa de bord: capul manechinului nu trebuie să depăşească planurile AB, AD şi DCr, astfel cum sunt definite în figura 2 de mai jos, pe o durată maximă de 300 ms sau până când manechinul se opreşte definitiv, în funcţie de care dintre situaţii are loc mai întâi.

Figura 2

Dispunere pentru testarea unui dispozitiv orientat cu spatele la direcţia de mers

7.1.4.4.1.2.2.

Sisteme de siguranţă din grupa 0 nesprijinite de planşa de bord şi portbebeuri: capul manechinului nu trebuie să depăşească planurile AB, AD şi DE, astfel cum se indică în figura 3 mai jos, pe o durată maximă de 300 ms sau până când manechinul se opreşte definitiv, în funcţie de care dintre situaţii are loc mai întâi.

Figura 3

Sistem pentru testarea sistemelor de siguranţă pentru copii din grupa 0, nesusţinute de tabloul de bord

Dimensiuni în mm

7.1.4.4.1.2.3.

Alte sisteme de siguranţă decât cele din grupa 0, nesprijinite de planşa de bord:

Capul manechinului nu trebuie să depăşească planurile FD, FG şi DE, astfel cum se indică în figura 4 mai jos, pe o durată maximă de 300 ms sau până când manechinul se opreşte definitiv, în funcţie de care dintre situaţii are loc mai întâi.

În cazul în care sistemul de siguranţă intră în contact cu bara având diametrul de 100 mm şi se îndeplinesc toate criteriile de execuţie, trebuie efectuat încă un test dinamic (impact frontal) cu manechinul cel mai greu proiectat pentru acest sistem şi fără bara cu diametrul de 100 mm; pentru acest test, toate criteriile, cu excepţia deplasării spre înainte, trebuie să fie îndeplinite.

Figura 4

Dispunere pentru testarea dispozitivelor orientate cu spatele la direcţia de mers, cu excepţia celor din grupa 0, nesprijinite de planşa de bord

7.1.4.4.2.

Sisteme de siguranţă din categoria „vehicul special”: atunci când testul se efectuează într-un vehicul complet sau pe caroseria unui vehicul, capul nu trebuie să intre în contact cu vreo componentă a vehiculului. Totuşi, dacă se întâmplă acest lucru, viteza impactului nu trebuie să depăşească 24 km/h, iar partea aflată în contact trebuie să îndeplinească cerinţele testului de absorbţie a energiei, stabilite în Regulamentul nr. 21, anexa 4. În cazul testelor efectuate cu vehicule complete, la final manechinele trebuie să poată fi scoase din sistemul de siguranţă fără a se folosi instrumente speciale.

7.1.5.1.

Cataramele, retractoarele, dispozitivele de reglare şi dispozitivele de blocare vulnerabile la temperatură sunt supuse testului de temperatură prevăzut la punctul 8.2.8.

7.1.5.2.

După testul de temperatură prevăzut la punctul 8.2.8.1, un observator calificat care examinează piesele cu ochiul liber nu trebuie să poată identifica nicio deteriorare ce ar putea împiedica buna funcţionare a sistemului de siguranţă.

7.2.1.1.

Catarama trebuie proiectată astfel încât să excludă orice posibilitate de utilizare incorectă. Aceasta nu trebuie să poată, mai ales, să rămână în poziţie semiînchisă; nu trebuie ca, din greşeală, să se poată inversa componentele cataramei atunci când aceasta este blocată; catarama trebuie să se blocheze numai atunci când sunt fixate toate componentele. Oriunde catarama este în contact cu corpul copilului, aceasta nu trebuie să fie mai îngustă decât lăţimea minimă a curelei, aşa cum este specificată la punctul 7.2.4.1.1 de mai jos. Acest punct nu se aplică centurilor omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 16 al CEE sau cu orice standard echivalent în vigoare. În cazul unui sistem de siguranţă pentru copii cu nevoi speciale, numai catarama principalului mijloc de legare pe scaun trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la punctele 7.2.1.1-7.2.1.9 inclusiv.

7.2.1.2.

Catarama, chiar şi atunci când nu este supusă unei tensiuni, trebuie să rămână închisă indiferent de poziţie. Ea trebuie să fie proiectată astfel încât să fie uşor de utilizat şi de apucat. Trebuie să poată fi deschisă apăsând fie pe un buton, fie pe un dispozitiv similar. Suprafaţa asupra căreia trebuie aplicată această presiune trebuie să aibă, în poziţia de deschidere efectivă şi atunci când este proiectată în plan perpendicular pe direcţia iniţială de mişcare a butonului: pentru dispozitivele încastrate, o suprafaţă minimă de 4,5 cm2 şi o lăţime minimă de 15 mm; pentru dispozitivele neîncastrate, o suprafaţă minimă de 2,5 cm2 şi o lăţime minimă de 10 mm. Lăţimea este cea mai mică dintre cele două dimensiuni care alcătuiesc suprafaţa prescrisă.

7.2.1.3.

Suprafaţa de deblocare a cataramei trebuie să fie de culoare roşie. Nici o altă parte a cataramei nu trebuie să fie de aceeaşi culoare.

7.2.1.4.

Copilul trebuie să poată fi eliberat din sistemul de siguranţă printr-o singură acţionare asupra unei singure catarame. În cazul sistemelor din grupele 0 şi 0+, copilul poate fi scos împreună cu echipamente precum scaun pentru sugari/portbebe/sisteme de siguranţă pentru portbebe dacă sistemul de siguranţă pentru copii poate fi deblocat acţionând maximum două catarame.

7.2.1.4.1.

Prinderea cu o clamă a curelelor diagonale ale unei centuri de tip ham este considerată ca nefind conformă cu cerinţa privind o singură acţionare, prevăzută la punctul 7.2.1.4.

7.2.1.5.

Pentru grupele II şi III catarama trebuie amplasată astfel încât copilul de pe scaun să poată ajunge la ea. În plus, pentru toate grupele, ea trebuie amplasată astfel încât scopul şi modul ei de funcţionare să poată fi observate imediat de un salvator, în caz de urgenţă.

7.2.1.6.

Deschiderea cataramei trebuie să permită eliberarea copilului independent de „scaun”, „suportul scaunului” sau de „scutul de protecţie la impact”, în cazul în care este montat, iar în cazul în care dispozitivul cuprinde o chingă de cuprindere a coapselor, aceasta trebuie desfăcută prin acţionarea aceleiaşi catarame.

7.2.1.7.

Catarama trebuie să reziste la testul de temperatură prevăzut la punctul 8.2.8.1, precum şi la o acţionare repetată şi trebuie să fie supusă, înainte de testul dinamic prevăzut la punctul 8.1.3, unui test constând din 5 000 ± 5 cicluri de prindere şi desfacere în condiţii normale de utilizare.

7.2.1.8.

Catarama trebuie supusă următoarelor teste de desfacere:

7.2.1.8.1.1.

Pentru acest test trebuie utilizat un sistem de siguranţă care a fost în prealabil supus testului dinamic prevăzut la punctul 8.1.3.

7.2.1.8.1.2.

Forţa necesară pentru desfacerea cataramei în testul prevăzut la punctul 8.2.1.1 de mai jos nu trebuie să depăşească 80 N.

7.2.1.8.2.1.

Pentru acest test trebuie utilizată o cataramă care nu a fost în prealabil supusă unei sarcini. Forţa necesară pentru desfacerea cataramei atunci când nu este supusă unei sarcini trebuie să fie cuprinsă între 40 şi 80 N în testele prevăzute la punctul 8.2.1.2 de mai jos.

7.2.1.9.1.

În cursul testului efectuat în conformitate cu punctul 8.2.1.3.2, nicio parte din cataramă sau curelele ori dispozitivele de reglare ataşate nu trebuie să se rupă sau să se desprindă.

7.2.1.9.2.

O cataramă de la o centură de tip ham din grupa 0 şi 0+ trebuie să reziste unei forţe de 4 000 N.

7.2.1.9.3.

O cataramă de la o centură de tip ham din grupa I şi grupele superioare trebuie să reziste unei forţe de 10 000 N.

7.2.1.9.4.

Autoritatea competentă poate acorda o exonerare de la obligaţia de efectuare a testului de rezistenţă a cataramei în cazul în care informaţiile disponibile fac testul inutil.

7.2.2.1.

Plaja de reglare trebuie să fie suficient de mare pentru a permite reglarea corectă a sistemului de siguranţă la toate manechinele din grupa de greutate pentru care este destinat dispozitivul şi a permite instalarea satisfăcătoare la toate modelele de vehicule specificate.

7.2.2.2.

Toate dispozitivele de reglare trebuie să fie de tipul „cu reglare rapidă”, cu excepţia dispozitivelor utilizate numai la instalarea iniţială a sistemului de siguranţă în vehicul, care pot fi diferite de tipul „cu reglare rapidă”.

7.2.2.3.

Dispozitivele de tipul „cu reglare rapidă” trebuie să fie uşor accesibile atunci când sistemul de siguranţă este instalat corect, iar copilul sau manechinul este aşezat pe scaun.

7.2.2.4.

Un dispozitiv de tipul „cu reglare rapidă” trebuie să poată fi reglat cu uşurinţă în funcţie de statura copilului. În special, într-un test efectuat în conformitate cu punctul 8.2.2.1, forţa necesară acţionării unui dispozitiv de reglare manuală nu trebuie să depăşească 50 N.

7.2.2.5.

Două mostre ale dispozitivelor de reglare din cadrul sistemelor de siguranţă trebuie testate în conformitate cu cerinţele testului de temperatură prevăzute la punctul 8.2.8.1 şi la punctul 8.2.3 de mai jos.

7.2.2.5.1.

Derularea curelei nu trebuie să depăşească 25 mm pentru un dispozitiv de reglare sau 40 mm pentru toate dispozitivele de reglare.

7.2.2.6.

Dispozitivul nu trebuie să se rupă sau să se desprindă atunci când este testat în conformitate cu punctul 8.2.2.1 de mai jos.

7.2.2.7.

Un dispozitiv de reglare montat direct pe sistemul de siguranţă trebuie să reziste la o acţionare repetată şi, înainte de testul dinamic prevăzut la punctul 8.1.3, trebuie supus unui test constând în 5 000 ± 5 cicluri, în conformitate cu punctul 8.2.7.

7.2.3.1.1.

Cureaua unei centuri de siguranţă dotate cu un retractor cu blocare automată nu trebuie să se deruleze mai mult de 30 mm între poziţiile de blocare ale retractorului. După o mişcare spre înapoi a pasagerului, centura trebuie fie să rămână în poziţia ei iniţială, fie să revină automat la această poziţie ca urmare a mişcării spre înainte a pasagerului.

7.2.3.1.2.

În cazul în care retractorul face parte dintr-o centură transversală, forţa de retractare a centurii nu trebuie să fie mai mică de 7 N atunci când este măsurată pe lungimea liberă dintre manechin şi retractor în conformitate cu punctul 8.2.4.1 de mai jos. În cazul în care retractorul face parte dintr-un sistem de siguranţă pentru piept, forţa de retractare a centurii nu trebuie să fie mai mică 2 N sau mai mare de 7 N atunci când este măsurată într-o manieră similară. În cazul în care centura trece printr-un ghidaj sau o pulie, forţa de retractare trebuie măsurată pe lungimea liberă dintre manechin şi ghidaj sau pulie. Dacă ansamblul cuprinde un mecanism cu acţionare manuală ori automată care împiedică centura să se retracteze complet, acest mecanism nu trebuie să fie în funcţiune în momentul efectuării acestor măsurători.

7.2.3.1.3.

Centura trebuie derulată şi lăsată să se retragă în retractor de mai multe ori în condiţiile descrise la punctul 8.2.4.2 de mai jos, până când se realizează o serie de 5 000 de cicluri. Retractorul trebuie apoi supus cerinţelor testului de temperatură prevăzut la punctul 8.2.8.1 şi testului de coroziune descris la punctul 8.1.1, precum şi testului de rezistenţă la praf descris la punctul 8.2.4.5. Acesta trebuie apoi să facă faţă cu succes unei alte serii de 5 000 de cicluri de derulare şi retractare. După testele menţionate, retractorul trebuie să funcţioneze în continuare corect şi să îndeplinească cerinţele prevăzute la punctele 7.2.3.1.1 şi 7.2.3.1.2 de mai sus.

7.2.3.2.1.

Un retractor cu blocare de urgenţă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii, după ce este testat conform dispoziţiilor de la punctul 8.2.4.3.

7.2.3.2.1.1.

Trebuie să se blocheze la o deceleraţie a vehiculului de 0,45 g.

7.2.3.2.1.2.

Nu trebuie să se blocheze la o accelerare a centurii mai mică de 0,8 g, măsurată pe axa de derulare a centurii.

7.2.3.2.1.3.

Nu trebuie să se blocheze dacă senzorul este înclinat în orice direcţie cu cel mult 12o faţă de poziţia de instalare indicată de producător.

7.2.3.2.1.4.

Trebuie să se blocheze dacă senzorul este înclinat în orice direcţie cu peste 27o faţă de poziţia de instalare indicată de producător.

7.2.3.2.2.

Dacă acţionarea unui retractor depinde de un semnal extern sau de o sursă de curent, retractorul trebuie proiectat astfel încât să se blocheze automat în caz de cădere sau de întrerupere a semnalului ori a sursei de curent în cauză.

7.2.3.2.3.

Un retractor cu blocare de urgenţă cu sensibilitate multiplă trebuie să îndeplinească cerinţele stabilite anterior. Pe lângă aceasta, în cazul în care unul dintre factorii de sensibilitate se referă la derularea centurii, blocarea trebuie să se fi produs la o accelerare a centurii de 1,5 g, măsurată pe axa de derulare a centurii.

7.2.3.2.4.

În testele indicate la punctele 7.2.3.2.1.1 şi 7.2.3.2.3, lungimea centurii derulate înainte ca retractorul să se blocheze nu trebuie să depăşească 50 mm pornind de la lungimea prevăzută la punctul 8.2.4.3.1. În testul prevăzut la punctul 7.2.3.2.1.2 de mai sus, blocarea nu trebuie să aibă loc pe parcursul primilor 50 mm ai centurii derulate, pornind de la lungimea prevăzută la punctul 8.2.4.3.1.

7.2.3.2.5.

În cazul în care retractorul face parte dintr-o centură transversală, forţa de retractare a curelei nu trebuie să fie mai mică de 7 N atunci când este măsurată pe lungimea liberă dintre manechin şi retractor, conform punctului 8.2.4.1. Dacă retractorul face parte dintr-un sistem de siguranţă pentru piept, forţa de retractare a centurii nu trebuie să fie mai mică de 2 N sau mai mare de 7 N atunci când este măsurată într-o manieră similară. În cazul în care centura trece printr-un ghidaj sau pulie, forţa de retractare trebuie măsurată pe lungimea liberă dintre manechin şi ghidaj sau pulie. Dacă ansamblul cuprinde un mecanism cu acţionare manuală sau automată care împiedică centura să se retracteze complet, acest mecanism nu trebuie să fie în funcţiune în momentul efectuării acestor măsurători.

7.2.3.2.6.

Centura trebuie derulată şi lăsată să se retragă în retractor de mai multe ori în condiţiile prevăzute la punctul 8.2.4.2, până când se realizează o serie de 40 000 de cicluri de derulare şi retractare. Retractorul trebuie apoi supus cerinţelor testului de temperatură prevăzut la punctul 8.2.8.1 şi testului de coroziune prevăzut la punctul 8.1.1, precum şi testului de rezistenţă la praf descris la punctul 8.2.4.5. Acesta trebuie apoi facă faţă cu succes unei alte serii de 5 000 de cicluri de derulare şi retractare (în total 45 000). După testele menţionate, retractorul trebuie să funcţioneze în continuare corect şi să îndeplinească cerinţele prevăzute la punctele 7.2.3.2.1-7.2.3.2.5 de mai sus.

7.2.4.1.1.

Lăţimea minimă a curelelor sistemelor de siguranţă pentru copii, care intră în contact cu manechinul, trebuie să fie de 25 mm pentru grupele 0, 0+ şi I, şi de 38 mm pentru grupele II şi III. Aceste dimensiuni se măsoară în cursul testului de rezistenţă a curelelor prevăzut la punctul 8.2.5.1, fără a opri maşina şi sub o sarcină egală cu 75 % din tensiunea de rupere a centurii.

7.2.4.2.1.

Pe două mostre de curele condiţionate conform punctului 8.2.5.2.1, tensiunea de rupere trebuie determinată în conformitate cu punctul 8.2.5.1.2 de mai jos.

7.2.4.2.2.

Diferenţa dintre tensiunile de rupere ale celor două mostre nu trebuie să depăşească 10 % din cea mai mare tensiune de rupere măsurată.

7.2.4.3.1.

Pe două curele condiţionate conform uneia dintre dispoziţiile punctului 8.2.5.2 (cu excepţia punctului 8.2.5.2.1), tensiunea de rupere trebuie să fie de cel puţin 75 % din media tensiunilor determinate în testul prevăzut la punctul 8.2.5.1 de mai jos.

7.2.4.3.2.

Pe lângă aceasta, tensiunea de rupere nu trebuie să fie mai mică de 3,6 kN pentru sistemele de siguranţă din grupele 0, 0+ şi I, 5 kN pentru cele din grupa II şi 7,2 kN pentru cele din grupa III.

7.2.4.3.3.

Autoritatea competentă poate acorda o exonerare de la obligaţia de efectuare a unuia sau mai multora dintre aceste teste în cazul în care structura materialului utilizat sau informaţiile disponibile fac testul (testele) inutil(e).

7.2.4.3.4.

Procedura de condiţionare prin abraziune de tip 1, definită la punctul 8.2.5.2.6, se efectuează numai atunci când rezultatul testului de microalunecare, definit la punctul 8.2.3, este cu 50 % peste limita prevăzută la punctul 7.2.2.5.1 de mai sus.

7.2.4.4.

Nu trebuie să fie posibilă derularea completă a centurii prin oricare dintre dispozitivele de reglare, catarame sau punctele de ancorare.

7.2.5.1.

Dispozitivul de blocare trebuie ataşat în permanenţă la sistemul de siguranţă pentru copii.

7.2.5.2.

Dispozitivul de blocare nu trebuie să afecteze durabilitatea centurii de siguranţă pentru adulţi şi trebuie să facă faţă cerinţelor testului de temperatură, prevăzut la punctul 8.2.8.1.

7.2.5.3.

Dispozitivul de blocare nu trebuie să împiedice eliberarea rapidă a copilului.

8.1.1.1.

Elementele din metal ale sistemului de siguranţă pentru copii se amplasează într-o cameră de testare, astfel cum se prevede în anexa 4. În cazul unui sistem de siguranţă care include şi un retractor, centura trebuie derulată pe toată lungimea minus 100 ± 3 mm. Cu excepţia unor scurte întreruperi care pot fi necesare, de exemplu, pentru verificarea şi completarea soluţiei de sare, testul de expunere se efectuează timp de 50 ±0,5 ore.

8.1.1.2.

La încheierea testului de expunere, elementele din metal ale sistemului de siguranţă trebuie spălate cu atenţie în apă curată, la o temperatură maximă de 38 oC, pentru a îndepărta orice eventuală depunere de sare, după care se lasă la uscat la o temperatură a camerei de 18-25 oC, timp de 24 ± 1 ore înainte de a efectua verificarea în conformitate cu punctul 7.1.1.2 de mai sus.

8.1.2.1.

Manechinul trebuie aşezat în sistemul de siguranţă montat în conformitate cu prezentul regulament şi cu instrucţiunile producătorului, ţinând cont şi de distanţa standard, astfel cum se prevede la punctul 8.1.3.6 de mai jos.

8.1.2.2.

Sistemul de siguranţă trebuie fixat pe scaunul de testare sau pe scaunul vehiculului. Întregul scaun se roteşte în jurul unei axe orizontale situată în planul longitudinal median al scaunului printr-un unghi de 360o, la o viteză de 2-5 grade/secundă. În vederea efectuării prezentului test, de scaunul de testare descris în anexa 6 pot fi prinse dispozitive destinate anumitor vehicule.

8.1.2.3.

Testul trebuie efectuat din nou rotind în direcţia inversă după ce manechinul a fost readus, dacă este necesar, în poziţia iniţială. Procedura trebuie repetată în ambele direcţii de rotaţie, cu axa de rotaţie în planul orizontal şi la un unghi de 90o faţă de cel adoptat pentru cele două teste anterioare.

8.1.2.4.

Testele în cauză trebuie efectuate utilizând atât cel mai mic, cât şi cel mai mare manechin din grupul sau grupurile pentru care este destinat sistemul de siguranţă.

8.1.3.1.1.1.

Căruciorul şi scaunul de testare folosite pentru testul dinamic trebuie să îndeplinească cerinţele stabilite în anexa 6 la prezentul regulament, iar procedura de instalare pentru testului de impact dinamic trebuie să fie efectuată în conformitate cu anexa 21.

8.1.3.1.1.2.

Căruciorul trebuie să rămână în poziţie orizontală tot timpul decelerării.

8.1.3.1.1.3.

Deceleraţia căruciorului trebuie efectuată folosind aparatul prevăzut în anexa 6 la prezentul regulament sau orice alt dispozitiv care produce rezultate echivalente. Acest aparat trebuie să poată obţine performanţa specificată la punctul 8.1.3.4 şi în anexa 7 la prezentul regulament.

8.1.3.1.1.4.

Trebuie realizate următoarele măsurători:

8.1.3.1.1.4.1.

viteza căruciorului imediat înainte de impact;

8.1.3.1.1.4.2.

distanţa de oprire;

8.1.3.1.1.4.3.

deplasarea capului manechinului în plan vertical şi orizontal pentru grupele I, II şi III, iar pentru grupele 0 şi 0+, deplasarea manechinului fără a lua în considerare membrele;

8.1.3.1.1.4.4.

acceleraţia pieptului în trei direcţii reciproc perpendiculare, cu excepţia manechinelor reprezentând nou-născuţi;

8.1.3.1.1.4.5.

orice semn vizibil de perforare a argilei de modelat în regiunea abdominală (a se vedea punctul 7.1.4.3.1), cu excepţia manechinelor reprezentând nou-născuţi.

8.1.3.1.1.5.

După impact, sistemul de siguranţă trebuie inspectat vizual, fără a desface catarama, pentru a stabili dacă s-a produs vreo defecţiune sau rupere.

8.1.3.1.2.1.

Scaunul de testare trebuie rotit la 180o când testul are loc în conformitate cu cerinţele testului de impact posterior.

8.1.3.1.2.2.

La testarea unui sistem de siguranţă destinat utilizării cu spatele la direcţia de mers pe scaunul din faţă, planşa de bord a vehiculului trebuie reprezentată de o bară rigidă prinsă de cărucior, astfel încât întreaga energie să fie absorbită în sistemul de siguranţă.

8.1.3.1.2.3.

Condiţiile de deceleraţie trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la punctul 8.1.3.4 de mai jos.

8.1.3.1.2.4.

Măsurătorile care urmează a fi efectuate trebuie să fie aceleaşi cu cele stabilite la punctele 8.1.3.1.1.4-8.1.3.1.1.4.5 de mai sus.

8.1.3.1.2.5.

După impact, sistemul de siguranţă trebuie inspectat vizual, fără a desface catarama, pentru a stabili dacă s-a produs vreo defecţiune sau rupere.

8.1.3.2.1.1.

Metoda folosită pentru a imobiliza vehiculul în timpul testului nu trebuie să aibă ca efect întărirea ancorelor scaunelor, a centurilor de siguranţă pentru adulţi sau a oricăror ancore suplimentare necesare pentru a fixa sistemul de siguranţă pentru copii sau pentru a reduce deformarea normală a structurii. Trebuie înlăturate orice componente ale vehiculului care, limitând mişcarea manechinului, pot reduce sarcina aplicată asupra sistemului de siguranţă în timpul testului. Componentele eliminate ale structurii pot fi înlocuite cu altele de aceeaşi rezistenţă, cu condiţia să nu împiedice mişcarea manechinului.

8.1.3.2.1.2.

Un dispozitiv de imobilizare va fi considerat ca fiind satisfăcător dacă nu produce nici un efect asupra unei suprafeţe care se întinde peste întreaga lăţime a structurii şi dacă vehiculul sau structura este blocat(ă) sau fixat(ă) în partea din faţă la o distanţă de cel puţin 500 mm faţă de ancora sistemului de siguranţă. În partea din spate, structura trebuie imobilizată la o distanţă suficientă în spatele ancorelor pentru a îndeplini toate cerinţele prevăzute la punctul 8.1.3.2.1.1.

8.1.3.2.1.3.

Scaunul vehiculului şi sistemul de siguranţă trebuie montate şi amplasate într-o poziţie aleasă de serviciul tehnic care efectuează testele de omologare pentru a reda cele mai nefavorabile condiţii cu privire la rezistenţă, compatibile cu instalarea manechinului în vehicul. Poziţia spătarului de la scaunul vehiculului şi cea a sistemului de siguranţă trebuie precizate în raport. Spătarul de la scaunul vehiculului, dacă poate fi înclinat, trebuie blocat în conformitate cu indicaţiile producătorului sau, în lipsa oricărei specificaţii, într-un unghi efectiv cât mai apropiat de 25o.

8.1.3.2.1.4.

În cazul în care instrucţiunile de montare şi de utilizare nu prevăd altfel, scaunul din faţă trebuie deplasat în poziţia cea mai din faţă folosită în mod normal pentru sisteme de siguranţă destinate utilizării pe scaunul din faţă şi în poziţia cea mai din spate folosită în mod normal pentru sisteme de siguranţă destinate utilizării pe bancheta din spate.

8.1.3.2.1.5.

Condiţiile de deceleraţie trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la punctul 8.1.3.4 de mai jos. Scaunul de testare trebuie să fie scaunul vehiculului efectiv.

8.1.3.2.1.6.

Trebuie efectuate următoarele măsurători:

8.1.3.2.1.6.1.

viteza căruciorului imediat înainte de impact;

8.1.3.2.1.6.2.

distanţa de oprire;

8.1.3.2.1.6.3.

orice contact dintre capului manechinului şi interiorul caroseriei;

8.1.3.2.1.6.4.

deceleraţia pieptului pe trei direcţii reciproc perpendiculare, cu excepţia manechinelor reprezentând nou-născuţi;

8.1.3.2.1.6.5.

orice semn vizibil de perforare a argilei de modelat în regiunea abdominală (a se vedea punctul 7.1.4.3.1), cu excepţia manechinelor reprezentând nou-născuţi.

8.1.3.2.1.7.

După impact, sistemul de siguranţă trebuie inspectat vizual, fără a desface catarama, pentru a stabili dacă s-a produs vreo defecţiune.

8.1.3.2.2.1.

Pentru testele de impact posterior, caroseria vehiculului trebuie rotită 180o pe căruciorul de testare.

8.1.3.2.2.2.

Aceleaşi cerinţe ca şi în cazul impactului frontal.

8.1.3.3.1.

Condiţiile de deceleraţie trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la punctul 8.1.3.4 de mai jos.

8.1.3.3.2.

Pentru testele de impact frontal, procedura trebuie să fie cea stabilită în anexa 9 la prezentul regulament.

8.1.3.3.3.

Pentru testele de impact posterior, procedura trebuie să fie cea stabilită în anexa 10 la prezentul regulament.

8.1.3.3.4.

Trebuie efectuate următoarele măsurători:

8.1.3.3.4.1.

viteza vehiculului/elementului de impact imediat înainte de impact;

8.1.3.3.4.2.

orice contact între corpul manechinului (în cazul grupei 0, manechinul fără a lua în considerare membrele sale) şi interiorul vehiculului;

8.1.3.3.4.3.

acceleraţia pieptului în trei direcţii reciproc perpendiculare, cu excepţia manechinelor reprezentând nou-născuţi;

8.1.3.3.4.4.

orice semn vizibil de perforare a argilei de modelat în regiunea abdominală (a se vedea punctul 7.1.4.3.1), cu excepţia manechinelor reprezentând nou-născuţi.

8.1.3.3.5.

Scaunele din faţă, dacă se pot înclina, trebuie blocate în conformitate cu indicaţiile producătorului sau, în lipsa oricărei specificaţii, într-un unghi efectiv al spătarului cât mai apropiat de 25o.

8.1.3.3.6.

După impact, sistemul de siguranţă trebuie inspectat vizual, fără a desface catarama, pentru a stabili dacă s-a produs vreo defecţiune sau rupere.

8.1.3.4.

Condiţiile pentru testul dinamic sunt sintetizate în tabelul de mai jos.

8.1.3.5.1.

În cazul unor sisteme de siguranţă destinate utilizării conform specificaţiilor de la punctul 2.1.2.3 şi care presupun utilizarea unor ancore suplimentare, trebuie efectuat un test de impact frontal, în conformitate cu punctul 8.1.3.4, după cum urmează:

8.1.3.5.2.

Pentru sistemele care includ curele scurte de prindere în partea superioară, de exemplu, cele destinate a fi prinse de copertina portbagajului, configuraţia ancorelor superioare pe căruciorul de testare trebuie să fie cea prescrisă la anexa 6 apendicele 3.

8.1.3.5.3.

Pentru sistemele care includ curele lungi de prindere în partea superioară, de exemplu, cele care se folosesc în lipsa unei copertine a portbagajului şi în cazul în care curelele sunt prinse de podeaua vehiculului, ancorele de pe căruciorul de testare trebuie să fie în conformitate cu anexa 6 apendicele 3.

8.1.3.5.4.

Pentru sistemele care se pot folosi cu ambele configuraţii trebuie efectuate testele prevăzute la punctele 8.1.3.5.2 şi 8.1.3.5.3, dar în cazul testului efectuat în conformitate cu prevederile de la punctul 8.1.3.5.3 trebuie folosit doar manechinul mai greu.

8.1.3.5.5.

Pentru dispozitivele montate cu spatele la direcţia de mers, configuraţia ancorelor inferioare de pe căruciorul de testare trebuie să fie în conformitate cu anexa 6 apendicele 3.

8.1.3.5.6.

Pentru portbebeurile ce folosesc curele suplimentare prinse de două centuri de siguranţă pentru adulţi, în cazul în care forţa de compresie se aplică direct prin centura pentru adulţi asupra ancorei inferioare a centurii respective, ancorajele de pe căruciorul de testare trebuie să fie în conformitate cu anexa 6 apendicele 3 punctul 7 (A1, B1). Montarea pe scaunul de testare trebuie realizată în conformitate cu anexa 21 nota 5. Acest sistem trebuie să funcţioneze în mod corect chiar şi atunci când centura de siguranţă pentru adulţi este deblocată şi este considerat de tipul universal în cazul în care corespunde cerinţelor de la punctul 6.1.8.

8.1.3.6.1.

Sistemul de siguranţă pentru copii şi manechinele vor fi instalate în aşa fel încât să îndeplinească cerinţele prevăzute la punctul 8.1.3.6.3.

8.1.3.6.2.

Sistemul de siguranţă trebuie testat cu ajutorul manechinelor descrise în anexa 8 la prezentul regulament.

8.1.3.6.3.

Instalarea manechinului

8.1.3.6.3.1.

Manechinul trebuie aşezat în aşa fel încât să se creeze un spaţiu între spatele manechinului şi sistemul de siguranţă. În cazul portbebeurilor, manechinul trebuie aşezat în poziţie orizontală, cât mai aproape de linia mediană a portbebeului.

8.1.3.6.3.2.

Aşezaţi scaunul pentru copii pe scaunul de testare.

Aşezaţi manechinul pe scaunul pentru copii.

Plasaţi un panou cu balamale sau un dispozitiv flexibil similar cu o grosime de 2,5 cm, o lăţime de 6 cm şi o lungime egală cu înălţimea umărului (poziţia şezut, anexa 8) minus înălţimea centrului şoldului (poziţia şezut, în anexa 8, înălţimea popliteului plus jumătate din înălţimea coapsei, în poziţia şezut) corespunzătoare dimensiunii manechinului supus testării, între manechin şi spătarul scaunului. Panoul trebuie să urmeze cât mai îndeaproape curbura scaunului, iar capătul său inferior trebuie să fie la înălţimea articulaţiei de la şold a manechinului.

Reglaţi centura în conformitate cu instrucţiunile producătorului, dar la o tensiune de 250 ± 25 N peste forţa de reglare, cu un unghi de deflecţie a curelei faţă de dispozitivul de reglare de 45 ± 5o sau, în mod alternativ, cu unghiul stabilit de producător.

Finalizaţi montarea scaunului pentru copil pe scaunul de testare, în conformitate cu anexa 21 la prezentul regulament.

Înlăturaţi dispozitivul flexibil.

Această situaţie se aplică doar sistemelor de siguranţă cu centuri de tip ham sau sistemelor de siguranţă în care copilul este legat cu centura de siguranţă pentru adulţi cu prindere în trei puncte şi în care se foloseşte un dispozitiv de blocare şi nu se aplică asupra chingilor de legare a copilului prinse direct la un retractor.

8.1.3.6.3.3.

Planul longitudinal care trece prin linia mediană a manechinului trebuie reglat la jumătatea distanţei dintre cele două ancore inferioare ale centurii de siguranţă, ţinându-se totuşi cont de prevederile de la punctul 8.1.3.2.1.3. În cazul pernelor de înălţare care trebuie testate cu un manechin reprezentând un copil de 10 ani, planul longitudinal care trece prin linia mediană a manechinului trebuie reglat la 75 ± 5 mm stânga sau dreapta faţă de mijlocul distanţei dintre cele două ancore inferioare ale centurii de siguranţă.

8.1.3.6.3.4.

În cazul dispozitivelor care presupun utilizarea unei centuri obişnuite, cureaua transversală poate fi legată pe manechin înainte de testul dinamic cu ajutorul unei benzi izolatoare de greutate mică, cu o grosime şi o lungime suficiente. În cazul dispozitivelor montate cu spatele la direcţia de mers, capul poate fi sprijinit pe spătarul sistemului de siguranţă cu ajutorul unei benzi izolatoare de greutate mică, cu o grosime şi o lungime suficiente. În cazul sistemelor de siguranţă montate cu spatele la direcţia de mers, se permite folosirea unei benzi izolatoare de greutate mică pentru a lega capul manechinului de bara de 100 mm sau de partea din spate a sistemului de siguranţă în timpul accelerării căruciorului.

8.1.3.7.1.

8.1.3.7.2.

8.1.3.7.3.

8.1.3.7.4.

8.1.3.7.5.

8.1.3.7.6.

În cazul în care sistemul de siguranţă este compatibil cu două sau mai multe grupe de greutate, testele trebuie efectuate folosind manechinul cel mai uşor, respectiv cel mai greu, menţionate anterior pentru toate grupele în cauză. Cu toate acestea, în cazul în care configuraţia dispozitivului este în mod substanţial diferită de la un grup la altul, de exemplu, atunci când configuraţia centurii de tip ham sau lungimea acesteia se modifică, laboratorul care efectuează testul poate, în cazul în care consideră necesar, să adauge un test cu un manechin de o greutate intermediară.

8.1.3.7.7.

În cazul în care sistemul de siguranţă este proiectat pentru cel puţin doi copii, trebuie efectuat un test folosind manechinul cel mai greu, aşezat în toate scaunele. Un al doilea test folosind manechinul cel mai uşor, respectiv cel mai greu, astfel cum se menţionează mai sus, trebuie de asemenea efectuat. Testele trebuie efectuate folosind scaunul de testare, astfel cum se indică în anexa 6 apendicele 3 figura 3. Laboratorul care efectuează testele poate, în cazul în care consideră necesar, să adauge un al treilea test folosind orice combinaţie de manechine ori scaune neocupate.

8.1.3.7.8.

În cazul în care un sistem de siguranţă din grupa 0 sau 0+ oferă configuraţii diferite în funcţie de greutatea copilului, fiecare configuraţie trebuie testată folosind ambele manechine din grupa de greutate corespunzătoare.

8.1.3.7.9.

În cazul în care sistemul de siguranţă ISOFIX trebuie să folosească o curea de prindere în partea superioară, trebuie efectuat un test cu manechinul cel mai mic şi lungimea cea mai mică a curelei respective (punctul de ancorare G1). Un al doilea test trebuie efectuat cu manechinul cel mai greu şi lungimea cea mai mare a curelei respective (punctul de ancorare G2). Reglaţi cureaua pentru a obţine o tensiune de 50 ± 5 N.

8.1.3.7.10.

Testul prevăzut la punctul 7.1.4.1.10.1.2 este necesar să fie efectuat folosind doar manechinul cel mai mare pentru care este proiectat sistemul de siguranţă.

8.2.1.1.1.

Pentru acest test trebuie folosit un sistem de siguranţă care a fost supus în prealabil testului dinamic prevăzut la punctul 8.1.3.

8.2.1.1.2.

Sistemul de siguranţă trebuie scos din căruciorul de testare sau din vehicul fără a se desface catarama. Trebuie aplicată asupra cataramei o tensiune de 200 ± 2 N. În cazul în care catarama este prinsă de o parte rigidă, trebuie aplicată o forţă care să redea unghiul format între cataramă şi partea rigidă în cauză în timpul testului dinamic.

8.2.1.1.3.

Trebui aplicată o sarcină la o viteză de 400 ± 20 mm/min în centrul geometric al butonului de deblocare a cataramei, de-a lungul unei axe fixe paralelă cu direcţia iniţială de mişcare a butonului; centrul geometric se aplică părţii de pe suprafaţa cataramei asupra căreia se va aplica presiunea de deblocare. Catarama trebuie prinsă de un suport rigid în timpul aplicării forţei de desfacere.

8.2.1.1.4.

Forţa de desfacere a cataramei trebuie aplicată folosind un dinamometru sau un dispozitiv similar, în modul şi direcţia de utilizare normală. Capătul de contact trebuie să fie o emisferă metalică lustruită, cu o rază de 2,5 ±0,1 mm.

8.2.1.1.5.

Trebuie măsurată forţa de desfacere a cataramei şi notată orice defecţiune.

8.2.1.2.1.

O cataramă care nu a fost supusă în prealabil unei sarcini trebuie montată şi poziţionată astfel încât să nu fie supusă vreunei sarcini.

8.2.1.2.2.

Metoda de măsurare a forţei de desfacere a cataramei trebuie să fie cea prescrisă la punctele 8.2.1.1.3 şi 8.2.1.1.4.

8.2.1.2.3.

Trebuie măsurată forţa de desfacere a cataramei.

8.2.1.3.1.

Pentru testul de rezistenţă trebuie folosite două mostre. Toate dispozitivele de ajustare, cu excepţia celor montate direct pe un sistem de siguranţă, sunt incluse în acest test.

8.2.1.3.2.

Anexa 20 indică un dispozitiv tipic pentru un test de rezistenţă a cataramei. Catarama se aşează pe plăcuţa rotundă superioară (A) în alveola prevăzută în acest scop. Toate curelele prinse de cataramă au o lungime de cel puţin 250 mm şi sunt dispuse în aşa fel încât să atârne din plăcuţa superioară în funcţie de poziţia lor pe cataramă. Capetele libere ale curelelor sunt apoi înfăşurate în jurul plăcuţei rotunde inferioare (B) până când ies prin deschizătura interioară a plăcuţei. Toate curelele trebuie să fie în poziţie verticală între A şi B. Plăcuţa rotundă de strângere (C) se strânge uşor pe partea inferioară a plăcuţei (B), lăsând totuşi cureaua să se mişte între plăcuţe. Aplicând o forţă mică cu ajutorul maşinii de întindere, curelele sunt tensionate şi trase între plăcuţele (B) şi (C) până când toate curelele se află sub sarcină în funcţie de dispunerea lor. Catarama nu trebuie să se atingă de plăcuţa (A) sau de ale componente ale plăcuţei (A) în timpul acestei operaţiuni şi a testului propriu-zis. Plăcuţele (B) şi (C) se strâng apoi bine una de cealaltă, iar forţa de întindere se măreşte cu o forţă de deplasare de 100 ± 20 mm/min până când se ating valorile necesare.

8.2.2.1.1.

Când se testează un dispozitiv de reglare manuală, cureaua trebuie derulată constant prin dispozitivul de reglare, ţinând seama de condiţiile normale de utilizare, la o viteză de 100 ± 20 mm/min, şi se măsoară forţa maximă rotunjită la cea mai apropiată valoare în N după primii 25 ± 5 mm de derulare a curelei.

8.2.2.1.2.

Testul trebuie efectuat în ambele direcţii de derulare a curelei prin dispozitiv, cureaua fiind supusă întregului ciclu de derulare de 10 ori înainte de măsurare.

8.2.3.1.

Componentele sau dispozitivele ce urmează a fi supuse testului de microalunecare trebuie ţinute timp de cel puţin 24 de ore înainte de testare la o temperatură de 20 ± 5 oC şi o umiditate aproximativă de 65 ± 5 %. Testul trebuie efectuat la o temperatură cuprinsă între 15 şi 30 oC.

8.2.3.2.

Capătul liber al curelei trebuie dispus în aceeaşi configuraţie ca şi atunci când dispozitivul este folosit în vehicul şi nu se ataşează la nici o altă componentă.

8.2.3.3.

Dispozitivul de reglare trebuie pus pe o secţiune verticală a curelei care suportă la un capăt o sarcină de 50 ±0,5 N (ghidată astfel încât să împiedice legănarea sarcinii şi răsucirea curelei). Capătul liber al curelei care iese din dispozitivul de reglare trebuie orientat vertical în sus sau în jos, în funcţie de poziţia sa în vehicul. Celălalt capăt trebuie să treacă peste o rolă deflectoare, a cărei axă orizontală este paralelă cu planul secţiunii de curea care suportă sarcina, secţiunea care trece peste rolă fiind orizontală.

8.2.3.4.

Dispozitivul supus testării trebuie poziţionat astfel încât centrul său, în cea mai înaltă poziţie la care poate fi ridicat, să fie la 300 ± 5 mm faţă de o masă de sprijin, iar sarcina de 50 N să fie la 100 ± 5 mm faţă de masa de sprijin respectivă.

8.2.3.5.

Trebuie efectuate 20 ± 2 cicluri de pretestare, după care 1 000 ± 5 cicluri, la o frecvenţă de 30 ± 10 cicluri pe minut, amplitudinea totală fiind de 300 ± 20 mm sau astfel cum se indică la punctul 8.2.5.2.6.2. Sarcina de 50 N trebuie aplicată numai pe durata corespunzătoare unei deplasări de 100 ± 20 mm la fiecare jumătate de perioadă. Microalunecarea se măsoară din poziţia constatată la sfârşitul celor 20 de cicluri de pretestare.

8.2.4.1.1.

Forţele de retractare trebuie măsurate cu centura de siguranţă legată pe un manechin, ca şi în cazul testului dinamic prevăzut la punctul 8.1.3. Tensiunea curelei trebuie măsurată la punctul de contact cu manechinul (fără a-l atinge, totuşi), în timp ce cureaua este retractată cu o viteză de 0,6 m/min.

8.2.4.2.1.

Cureaua trebuie derulată şi lăsată să se retragă în retractor la numărul necesar de cicluri cu o frecvenţă de cel mult 30 de cicluri pe minut. În cazul retractoarelor cu blocare de urgenţă, la fiecare al cincilea ciclu trebuie aplicat un şoc destinat să blocheze retractorul. Şocurile se aplică în număr egal la fiecare cinci lungimi diferite de extragere, şi anume 90, 80, 75, 70 şi 65 % din lungimea totală a curelei pe retractor. Cu toate acestea, în cazul în care lungimea curelei depăşeşte 900 mm, procentajele menţionate anterior se corelează la ultima porţiune de 900 mm a curelei care poate fi derulată din retractor.

8.2.4.3.1.

Blocarea retractorului trebuie testată o singură dată, după ce cureaua a fost derulată pe toată lungimea ei, minus 300 ± 3 mm.

8.2.4.3.2.

În cazul unui retractor activat printr-o deplasare a curelei, derularea trebuie să se facă în direcţia în care aceasta are loc în mod obişnuit când există un retractor instalat într-un vehicul.

8.2.4.3.3.

Când se testează sensibilitatea retractoarelor la accelerările vehiculului, retractoarele trebuie testate la lungimea de derulare menţionată anterior în ambele direcţii, de-a lungul celor două axe reciproc perpendiculare care sunt orizontale dacă retractoarele urmează a fi instalate într-un vehicul, conform specificaţiilor producătorului sistemului de siguranţă. În situaţia în care această poziţie nu este specificată, autoritatea de testare trebuie să consulte producătorul sistemului de siguranţă. Una dintre aceste direcţii de testare trebuie selectată de serviciul tehnic care efectuează testele de omologare pentru a identifica cele mai nefavorabile condiţii pentru declanşarea mecanismului de blocare.

8.2.4.3.4.

Aparatul folosit trebuie să fie proiectat în aşa fel încât acceleraţia necesară să fie obţinută la o viteză medie de creştere a acceleraţiei de cel puţin 25 g/s (9).

8.2.4.3.5.

Pentru testarea în conformitate cu cerinţele prevăzute la punctele 7.2.3.2.1.3 şi 7.2.3.2.1.4, retractorul trebuie montat pe o masă orizontală, înclinată la o viteză care să nu depăşească 2E pe secundă până când se declanşează blocarea. Testul trebuie repetat cu înclinări în alte direcţii pentru a asigura respectarea cerinţelor.

8.2.4.4.1.

Testul de coroziune este descris la punctul 8.1.1.

8.2.4.5.1.

Retractorul trebuie pus într-o cameră de testare, astfel cum se prevede în anexa 3 la prezentul regulament. Direcţia de montare a retractorului trebuie să fie aceeaşi cu cea de montare în vehicul. Camera de testare trebuie să conţină praf, astfel cum se prevede la punctul 8.2.4.5.2 de mai jos. O secţiune de curea lungă de 500 mm trebuie derulată din retractor şi menţinută în această poziţie, fiind însă supusă la 10 cicluri complete de derulare şi retractare timp de unul sau două minute după fiecare agitare a prafului. Pe o perioadă de cinci ore, praful trebuie agitat la fiecare douăzeci de minute timp de cinci secunde cu aer comprimat fără ulei şi umezeală la o presiune manometrică de 5,5 ±0,5 bar care intră printr-un orificiu cu diametrul de 1,5 ±0,1 mm.

8.2.4.5.2.

Praful folosit pentru testul descris la punctul 8.2.4.5.1 trebuie să conţină aproximativ 1 kg de cuarţ uscat. Distribuirea particulelor va fi după cum urmează:

8.2.5.1.1.

Fiecare test trebuie efectuat pe două mostre noi de curea, condiţionate astfel cum se prevede la punctul 7.2.4.

8.2.5.1.2.

Fiecare curea trebuie prinsă între clemele unei maşini de testare a rezistenţei la întindere. Clemele trebuie să fie proiectate în aşa fel încât să se evite ruperea curelei în dreptul lor sau în apropierea lor. Viteza de deplasare este de 100 ± 20 mm/min. Lungimea liberă a specimenului dintre clemele maşinii la începutul testului trebuie să fie de 200 mm ± 40 mm.

8.2.5.1.3.

Tensiunea trebuie mărită până când cureaua se rupe, iar tensiunea de rupere trebuie notată.

8.2.5.1.4.

În cazul în care cureaua alunecă sau se rupe în dreptul clemelor sau la mai puţin de 10 mm faţă de oricare dintre cleme, testul nu este valabil şi trebuie efectuat un nou test pe un alt specimen.

8.2.5.2.

Specimenele decupate din mostrele de curea, astfel cum se prevede la punctul 3.2.3, trebuie condiţionate după cum urmează:

8.2.5.2.1.1.

Cureaua trebuie păstrată timp de 24 ± 1 ore la o temperatură de 23 ± 5o şi o umiditate de 50 ± 10 %. În cazul în care testul nu se efectuează imediat după condiţionare, cureaua trebuie pusă într-un recipient închis ermetic până la începerea testului. Sarcina de rupere trebuie determinată în cel mult cinci minute după scoaterea curelei din atmosfera de condiţionare sau din recipient.

8.2.5.2.2.1.

Se aplică prevederile recomandării ISO/105-B02(1978). Cureaua trebuie expusă la lumină atât timp cât este necesar pentru a obţine o decolorare a etalonului albastru tip nr. 7 până la un contrast egal cu nivelul nr. 4 pe scara de gri.

8.2.5.2.2.2.

După expunere, cureaua trebuie păstrată timp de cel puţin 24 ore la o temperatură de 23 ± 5 oC şi o umiditate de aproximativ 50 ± 10 %. Sarcina de rupere trebuie determinată în cel mult cinci minute după scoaterea curelei din instalaţia de condiţionare.

8.2.5.2.3.1.

Cureaua trebuie păstrată timp de cel puţin 24 de ore la o temperatură de 23 ± 5 oC şi o umiditate de aproximativ 50 ± 10 %.

8.2.5.2.3.2.

Cureaua trebuie apoi ţinută timp de 90 ± 5 minute pe o suprafaţă plană într-o cameră cu o temperatură scăzută de - 30 ± 5 oC. Cureaua trebuie apoi pliată, iar la cureaua astfel pliată se agaţă o greutate de 2 ±0,2 kg răcită în prealabil la - 30 ± 5 oC. După ce cureaua a fost ţinută sub tensiune timp de 30 ± 5 minute în aceeaşi cameră cu temperatură scăzută, greutatea trebuie înlăturată, iar sarcina de rupere măsurată în cel mult cinci minute după scoaterea curelei din camera cu temperatură scăzută.

8.2.5.2.4.1.

Cureaua trebuie păstrată timp de 180 ± 10 minute într-un dulap de încălzire, la o temperatură de 60 ± 5 oC şi o umiditate aproximativă de 65 ± 5 %.

8.2.5.2.4.2.

Sarcina de rupere trebuie determinată în cel mult cinci minute după scoaterea curelei din dulapul de încălzire.

8.2.5.2.5.1.

Cureaua trebuie ţinută complet, timp de 180 ± 10 minute, în apă distilată, la o temperatură de 20 ± 5 oC, la care s-a adăugat o urmă de agent de înmuiere. Se poate folosi orice tip de agent de înmuiere compatibil cu fibrele supuse testării.

8.2.5.2.5.2.

Sarcina de rupere trebuie determinată în cel mult zece minute după scoaterea curelei din apă.

8.2.5.2.6.1.

Componentele sau dispozitivele care urmează să fie supuse testului de abraziune trebuie păstrate cu cel puţin 24 ore înainte de testare la o temperatură de 23E ± 5 oC şi o umiditate aproximativă de 50 ± 10 %. Temperatura ambiantă în timpul testării trebuie să fie cuprinsă între 15o şi 30 oC.

8.2.5.2.6.2.

Tabelul de mai jos stabileşte condiţiile generale pentru fiecare test:

În cazul în care nu există o lungime suficientă a curelei pentru a efectua testul pe o lungime de deplasare de 300 mm, testul se poate aplica pe o lungime mai scurtă, dar de minimum 100 mm.

8.2.5.2.6.3.1.

Testul de tipul 1: în cazurile în care cureaua alunecă prin dispozitivul de ghidare rapidă. Se aplică o sarcină verticală permanentă de 10 N pe una dintre curele. Cealaltă curea, aşezată orizontal, trebuie prinsă de un dispozitiv, imprimând chingii o mişcare înainte şi înapoi. Dispozitivul de reglare trebuie amplasat astfel încât cureaua orizontală a chingii să rămână sub tensiune (a se vedea anexa 5 figura 1).

8.2.5.2.6.3.2.

Testul de tipul 2: în cazurile în care cureaua îşi modifică direcţia când trece printr-o componentă rigidă. În timpul acestui test, unghiurile ambelor curele ale chingii trebuie să fie în conformitate cu prevederile din anexa 5 figura 2. Sarcina de 5 N trebuie aplicată în mod continuu. În cazurile în care cureaua îşi modifică direcţia de cel puţin două ori când trece printr-o componentă rigidă, sarcina de 5 N poate fi mărită pentru ca lungimea de deplasare a curelei prin componenta rigidă în cauză să atingă valoarea prescrisă de 300 mm.

8.2.8.1.

Componentele prevăzute la punctul 7.1.5.1 trebuie expuse unei temperaturi de cel puţin 80 oC deasupra suprafeţei unui recipient de apă într-un spaţiu închis pe o durată continuă de cel puţin 24 de ore, după care trebuie răcite într-un mediu a cărui temperatură să fie de maximum 23 oC. Perioada de răcire trebuie urmată imediat de trei cicluri consecutive de 24 de ore, fiecare ciclu cuprinzând următoarele secvenţe consecutive:

8.3.1.

Perna scaunului de testare trebuie etalonată atunci când este nouă, pentru a stabili valorile iniţiale pentru penetrarea la impact şi acceleraţia maximă, şi după fiecare 50 de teste dinamice sau cel puţin o dată pe lună, în funcţie de care situaţie apare mai întâi, sau înainte de fiecare test, dacă aparatul de testare este folosit în mod frecvent.

8.3.2.

Procedurile de etalonare şi măsurare trebuie să corespundă celor prevăzute în ultima variantă a ISO 6487; echipamentul de măsurare trebuie să corespundă specificaţiilor aplicabile clasei de frecvenţă (CFC) 60.

Cu ajutorul dispozitivului de testare definit în anexa 17 la prezentul regulament, se efectuează 3 teste, la 150 ± 5 mm faţă de marginea frontală a pernei pe linia mediană şi la 150 ± 5 mm de-o parte şi de alta a liniei mediane.

Se aşează dispozitivul în poziţie verticală pe o suprafaţă plană şi rigidă. Se lasă în jos masa de impact până când atinge suprafaţa şi se reglează indicatorul de penetrare în poziţia zero. Se aşează dispozitivul în poziţie verticală deasupra punctului de testare, se ridică masa la o înălţime de 500 ± 5 mm şi se lasă să cadă liber pe suprafaţa scaunului. Se înregistrează gradul de penetrare şi curba de deceleraţie.

8.3.3.

Valorile maxime înregistrate nu trebuie să se abată cu mai mult de 15 % de la valorile iniţiale.

8.4.1.

În vederea analizării comportamentului manechinului şi a deplasărilor sale, toate testele dinamice trebuie înregistrate în condiţiile următoare:

8.4.1.1.

Condiţii de filmare şi înregistrare:

8.4.1.2.

Evaluarea incertitudinii:

Laboratoarele de testare trebuie să aibă şi să aplice procedurile de evaluare a incertitudinii de măsurare a deplasării capului manechinului. Incertitudinea de măsurare nu trebuie să depăşească ± 25 mm.

Exemple de standarde internaţionale pentru astfel de proceduri sunt EA-4/02 al Organismului european de acreditare sau ISO 5725:1994 ori metoda de măsurare a incertitudinii generale (GUM).

8.4.2.

Pe cărucior sau pe structura vehiculului trebuie montaţi indicatori de calibrare corespunzători astfel încât să se poată determina deplasarea manechinului.

9.1.

Procesul-verbal de testare trebuie să consemneze rezultatele tuturor testelor şi măsurărilor [inclusiv curba de deceleraţie a căruciorului şi înregistrarea momentului (în msec) în care capul manechinului atinge valoarea maximă de deplasare pe parcursul testului dinamic], vitezele căruciorului, locul cataramei pe parcursul testelor, dacă acesta poate varia, precum şi orice defecţiune sau ruptură.

9.2.

În cazul în care dispoziţiile referitoare la ancore, prevăzute în prezentul regulament, anexa 6 apendicele 3, nu au fost respectate, procesul-verbal trebuie să descrie modul de instalare a sistemului de siguranţă pentru copii, specificând orice unghiuri şi dimensiuni semnificative.

9.3.

Dacă sistemul de siguranţă este testat într-un vehicul ori într-o structură a unui vehicul, procesul-verbal de testare trebuie să specifice modul de fixare a structurii vehiculului pe cărucior, poziţia sistemului de siguranţă şi a scaunului vehiculului, precum şi înclinarea spătarului scaunului.

9.4.

Procesele-verbale de testare pentru omologarea de tip şi calificarea producţiei trebuie să consemneze verificarea marcajelor şi a instrucţiunilor de instalare şi utilizare.

10.1.

Orice modificare a unui sistem de siguranţă pentru copii trebuie notificată departamentului administrativ care l-a omologat. Astfel, departamentul în cauză poate:

10.1.1.

să considere că este puţin probabil ca modificările aduse să aibă vreun efect advers şi că, în orice caz, sistemul de siguranţă respectă în continuare cerinţele; sau

10.1.2.

să solicite un alt proces-verbal de testare din partea serviciului tehnic responsabil de efectuarea testelor.

10.2.

Confirmarea sau refuzul omologării, cu specificarea modificărilor, trebuie comunicată conform procedurii specificate la punctul 5.3 de mai sus, părţilor la acord care aplică prezentul regulament.

10.3.

Autoritatea competentă pentru prelungirea omologării trebuie să atribuie un număr de serie pentru prelungirea în cauză şi să comunice acest număr celorlalte părţi ale Acordului din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unui formular de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

11.1.

Pentru a garanta că sistemul de producţie al fabricantului corespunde cerinţelor, serviciul tehnic care a efectuat testele pentru omologarea de tip trebuie să realizeze teste pentru calificarea producţiei în conformitate cu punctul 11.2.

11.2.1.1.

Cinci sisteme de siguranţă pentru copii trebuie să fie supuse testului dinamic descris la punctul 8.1.3. Serviciul tehnic care a efectuat testele pentru omologarea de tip trebuie să aleagă condiţiile care au produs deplasarea orizontală maximă a capului pe parcursul testelor dinamice pentru omologarea de tip, excluzând condiţiile menţionate la punctul 7.1.4.1.10.1.2 de mai sus. Toate cele cinci sisteme de siguranţă trebuie testate în aceleaşi condiţii.

11.2.1.2.

Pentru fiecare dintre testele descrise la 11.2.1.1 trebuie măsurate deplasarea orizontală a capului şi accelerările pieptului.

11.2.1.3.

11.2.2.1.

Serviciul tehnic care a efectuat testele de omologare trebuie să verifice dacă marcajele respectă cerinţele menţionate la punctul 4.

11.2.3.1.

Serviciul tehnic care a efectuat testele de omologare trebuie să verifice dacă instrucţiunile de instalare şi instrucţiunile de utilizare respectă cerinţele menţionate la punctul 15.

12.1.

Orice sistem de siguranţă pentru copii omologat în virtutea prezentului regulament trebuie să fie fabricat în aşa fel încât să fie în conformitate cu tipul omologat, îndeplinind cerinţele menţionate la punctele 6-8 de mai sus.

12.2.

Cerinţele minime privind procedurile de control al conformităţii producţiei stipulate în anexa 16 la prezentul regulament trebuie să fie respectate.

12.3.

Autoritatea care a acordat omologarea de tip poate oricând să verifice metodele de control al conformităţii producţiei aplicate în fiecare uzină de producţie. Frecvenţa normală a acestor verificări va fi de două ori pe an.

13.1.

Omologarea acordată pentru un sistem de siguranţă pentru copii în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care un sistem de siguranţă având caracteristicile menţionate la punctul 5.4 nu trece testele aleatorii descrise la punctul 11 sau nu este în conformitate cu tipul omologat.

13.2.

În cazul în care o parte la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, partea respectivă este obligată să anunţe de îndată celelalte părţi contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unui formular de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

14.1.

În cazul în care deţinătorul omologării încetează în mod definitiv să mai producă un tip de sistem de siguranţă pentru copii care face obiectul prezentului regulament, acesta trebuie să informeze în consecinţă autoritatea care a acordat aprobarea. În momentul primirii informaţiei respective, autoritatea trebuie să o comunice celorlalte părţi ale Acordului din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unui formular de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

15.1.

Fiecare sistem de siguranţă pentru copii trebuie însoţit de instrucţiuni în limba ţării în care este vândut, cu privire la punctele de mai jos:

15.2.

Instrucţiunile de instalare trebuie să includă punctele următoare:

15.2.1.

În cazul sistemelor de siguranţă pentru copii din categoria „universal”, eticheta următoare trebuie să fie clar vizibilă la punctul de vânzare, fără a fi necesară îndepărtarea ambalajului:

NOTĂ

15.2.2.

În cazul sistemelor de siguranţă pentru copii din categoria „restrâns” şi „semiuniversal”, informaţiile următoare trebuie să fie clar vizibile la punctul de vânzare, fără a fi necesară îndepărtarea ambalajului:

Acest sistem de siguranţă pentru copii este clasificat pentru uz „(restrâns/semiuniversal)” şi poate fi instalat pe scaunele următoarelor maşini

15.2.3.

În cazul sistemelor de siguranţă pentru copii din categoria „vehicul special”, informaţiile despre vehiculul în cauză trebuie să fie clar vizibile la punctul de vânzare, fără a fi necesară îndepărtarea ambalajului.

15.2.4.

În cazul în care pentru sistemul în cauză este nevoie de o centură de siguranţă pentru adulţi, următorul text trebuie să fie de asemenea vizibil la punctul de vânzare, fără a fi necesară îndepărtarea ambalajului:

„Acest sistem poate fi folosit doar la vehicule omologate şi echipate cu centuri de siguranţă transversale/cu prindere în 3 puncte/statice/cu retractor, omologate în temeiul Regulamentului CEE-ONU nr. 16 sau al altor standarde echivalente.” (A se tăia ce nu se aplică.)

În cazul sistemelor de siguranţă pentru portbebeuri trebuie inclusă o listă a portbebeurilor pentru care se poate utiliza sistemul respectiv.

15.2.5.

Fabricantul sistemului de siguranţă pentru copii trebuie să indice pe ambalaj adresa la care poate scrie clientul pentru a obţine informaţii suplimentare privind fixarea sistemului de siguranţă pentru copii în maşini specifice.

15.2.6.

Metoda de instalare trebuie să fie ilustrată de fotografii şi/sau desene foarte clare.

15.2.7.

Utilizatorul trebuie informat cu privire la faptul că elementele rigide şi componentele din plastic ale unui sistem de siguranţă trebuie amplasate şi instalate în aşa fel încât, în timpul utilizării zilnice a vehiculului, să nu poată fi blocate de un scaun mobil sau de vreo uşă a vehiculului.

15.2.8.

Utilizatorul trebuie sfătuit să utilizeze portbebeurile perpendicular pe axa longitudinală a vehiculului.

15.2.9.

În cazul unor sisteme de siguranţă orientate cu spatele la direcţia de mers, clientul trebuie sfătuit să nu le utilizeze pe scaunele echipate cu airbag. Aceste informaţii trebuie să fie clar vizibile la punctul de vânzare, fără a fi necesară îndepărtarea ambalajului.

15.2.10

În cazul sistemelor de siguranţă pentru copii cu nevoi speciale, următoarele informaţii trebuie să fie clar vizibile la punctul de vânzare, fără a fi necesară îndepărtarea ambalajului:

Acest sistem de siguranţă pentru copii cu nevoi speciale este destinat să ofere sprijin suplimentar copiilor care au dificultăţi în a sta corect pe scaunele obişnuite. Consultaţi întotdeauna medicul pentru a vă asigura că acest sistem de siguranţă este potrivit pentru copilul dumneavoastră.

15.2.11.

În cazul unui sistem ISOFIX de siguranţă pentru copii, următoarea etichetă trebuie să fie clar vizibilă la punctul de vânzare, fără a fi necesară îndepărtarea ambalajului:

NOTĂ

15.3.

Instrucţiunile de utilizare trebuie să includă următoarele puncte:

15.3.1.

Grupele de greutate şi gabaritul pentru care a fost prevăzut acest dispozitiv.

15.3.2.

Dacă dispozitivul este utilizat în combinaţie cu o centură de siguranţă pentru adulţi, tipul ce va fi utilizat, împreună cu următoarele indicaţii: Poate fi utilizat numai la vehiculele indicate, echipate cu centuri de siguranţă transversale/cu prindere în 3 puncte/statice/cu retractor, omologate în temeiul Regulamentului CEE nr. 16 sau al altor standarde echivalente. (A se tăia ce nu se aplică.)

15.3.3.

Metoda de utilizare trebuie ilustrată cu fotografii şi/sau desene foarte clare. În cazul scaunelor care pot fi utilizate fie cu faţa la direcţia de mers, fie cu spatele la direcţia de mers, trebuie indicat un avertisment clar de a păstra sistemul de siguranţă orientat cu spatele la direcţia de mers, până când greutatea copilului este mai mare decât o limită dată ori sunt depăşite alte criterii de dimensiuni.

15.3.4.

Funcţionarea cataramei şi a dispozitivelor de reglare trebuie explicată clar.

15.3.5.

Trebuie recomandat ca orice curele folosite pentru fixarea sistemului de siguranţă în vehicul să fie bine strânse, orice curele folosite pentru legarea copilului pe scaun să fie reglate la statura copilului, iar curelele să nu fie răsucite.

15.3.6.

Trebuie accentuată importanţa asigurării că orice curea transversală este purtată cât mai jos, pentru a susţine bine pelvisul.

15.3.7.

Trebuie recomandat ca dispozitivul să fie schimbat dacă a fost supus unor eforturi violente în caz de accident.

15.3.8.

Trebuie oferite instrucţiuni de curăţare.

15.3.9.

Utilizatorul trebuie să fie avertizat cu privire la pericolul oricăror modificări sau adăugări la dispozitiv, efectuate fără aprobarea autorităţii competente, şi la pericolul nerespectării instrucţiunilor de instalare oferite de fabricantul sistemului de siguranţă.

15.3.10.

Dacă scaunul nu este prevăzut cu o husă din material textil, trebuie recomandat să fie ferit de lumina soarelui, în caz contrar putând deveni prea fierbinte pentru pielea copilului.

15.3.11.

Trebuie recomandat să nu fie lăsaţi copii nesupravegheaţi într-un sistem de siguranţă.

15.3.12.

Trebuie recomandat ca orice bagaj sau alt obiect care ar putea provoca răniri în caz de coliziune să fie fixat în mod corespunzător.

15.3.13.

Trebuie recomandat ca:

15.3.14.

Trebuie să existe un text sau o diagramă care să indice modul de verificare a poziţiei corecte a cataramei centurii de siguranţă pentru adulţi faţă de principalele punctele de contact portante de pe sistemul de siguranţă. Utilizatorul trebuie sfătuit să contacteze fabricantul sistemului în caz de nelămuriri cu privire la acest aspect.

15.3.15.

În cazul în care sistemul de siguranţă oferă un punct de contact portant alternativ, utilizarea acestuia trebuie descrisă în mod clar. Utilizatorul trebuie informat cu privire la modul în care poate verifica dacă acest traseu alternativ este sau nu satisfăcător. Utilizatorul trebuie sfătuit să contacteze fabricantul sistemului în caz de nelămuriri cu privire la acest aspect. Utilizatorul trebuie sfătuit în mod clar să înceapă instalarea sistemului de siguranţă în scaune din vehicul clasificate în categoria „universal” în manualul posesorului autovehiculului, folosind traseul principal al centurii.

15.3.16.

Trebuie asigurat că instrucţiunile pot rămâne pe sistemul de siguranţă pe toată durata existenţei sale sau în manualul vehiculului în cazul sistemelor de siguranţă integrate.

15.3.17.

Trebuie să existe avertismente explicite să nu se folosească alte puncte de contact portante decât cele descrise în instrucţiuni şi marcate în sistemul de siguranţă.

15.3.18.

Pentru un sistem de siguranţă ISOFIX, instrucţiunile de utilizare trebuie să stipuleze obligaţia de a citi manualul de utilizare.

16.1.

Părţile la acord care aplică prezentul regulament trebuie să comunice Secretariatului Organizaţiei Naţiunilor Unite numele şi adresele serviciilor tehnice responsabile de efectuarea testelor de omologare şi ale departamentelor administrative care acordă omologarea, la care urmează a fi trimise formularele de certificare a acordării, prelungirii, refuzului sau retragerii omologării emise în alte ţări.

—

sisteme de siguranţă orientate cu faţa la direcţia de mers, dotate cu tijă de sprijin; sau

—

sisteme de siguranţă orientate cu spatele la direcţia de mers, dotate cu o tijă de sprijin sau o curea de prindere în partea superioară, destinate utilizării la vehiculele echipate cu sistem de ISOFIX şi o ancoră superioară, dacă e necesar; sau

—

sisteme de siguranţă orientate cu spatele la direcţia de mers, sprijinite de planşa de bord a vehiculului, destinate utilizării pe scaunul pasager din faţă dotat cu sistem de ancorare ISOFIX; sau

—

un sistem de siguranţă orientat cu faţa în lateral, dotat, dacă este necesar, cu un dispozitiv antirotaţie destinat utilizării la vehicule având scaune dotate cu sistem de ancorare ISOFIX şi o ancoră superioară, dacă este necesar.

Notă

:

Toate sistemele de siguranţă pentru grupele 0 şi 0+ trebuie testate conform condiţiilor din secţiunea „Orientare cu spatele la direcţia de mers” la impactul frontal şi posterior.

Impuls test nr. 1

:

Astfel cum se indică în anexa 7 – impact frontal.

Impuls test nr. 2

:

Astfel cum se indică în anexa 7 – impact posterior.

Impuls test nr. 3

:

Impuls de deceleraţie a vehiculului supus unui impact frontal.

Impuls test nr. 4

:

Impuls de deceleraţie a vehiculului supus unui impact posterior