(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159 al Comisiei (3) („regulamentul privind măsurile de salvgardare definitive”), Comisia Europeană („Comisia”) a instituit o măsură de salvgardare definitivă aplicabilă anumitor produse siderurgice („măsura de salvgardare”), constând în contingente tarifare pentru anumite produse siderurgice („produsul în cauză”), care cuprind 26 de categorii de produse siderurgice, stabilite la niveluri care mențin fluxurile comerciale tradiționale pe categorii de produse. Se aplică o taxă vamală de 25 % numai în cazul în care pragurile cantitative ale acestor contingente tarifare sunt depășite. Măsura de salvgardare a fost instituită pentru o perioadă inițială de trei ani, până la 30 iunie 2021.

(2)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1029 al Comisiei (4) (denumit în continuare „regulamentul privind prima reexaminare în perspectiva prelungirii măsurii”), Comisia a concluzionat că măsura continuă să fie necesară pentru a preveni sau a remedia un prejudiciu grav și că industria Uniunii se adaptează. Comisia a concluzionat, de asemenea, că prelungirea măsurii este în interesul Uniunii. În consecință, Comisia a decis să prelungească măsura de salvgardare până la 30 iunie 2024.

(3)

În considerentul 161 din regulamentul privind măsurile de salvgardare definitive, Comisia s-a angajat că „va efectua o evaluare a situației în mod regulat și va avea în vedere o reexaminare cel puțin la sfârșitul fiecărui an de aplicare a măsurilor”. În acest spirit, Comisia a efectuat trei investigații de reexaminare a funcționării, în 2019 (5), în 2020 (6) și în 2022 (7). În iunie 2023 (8), Comisia a evaluat, de asemenea, în cadrul unei investigații de reexaminare, dacă era justificată abrogarea anticipată a măsurii (9).

(4)

La 12 ianuarie 2024, Comisia a primit o cerere motivată din partea a paisprezece state membre ale UE de a analiza, în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) 2015/478 al Parlamentului European și al Consiliului (10) („Regulamentul de bază al UE privind măsurile de salvgardare”) și al articolului 16 din Regulamentul (UE) 2015/755, dacă măsura de salvgardare existentă ar trebui să fie prelungită. Comisia a considerat că cererea conținea suficiente elemente de probă pentru a deschide o investigație de reexaminare în perspectiva prelungirii măsurii.

(5)

În consecință, Comisia a publicat un aviz de deschidere (11) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 9 februarie 2024 privind eventuala prelungire a măsurii de salvgardare. De asemenea, Comisia a inclus în domeniul de aplicare al avizului un angajament de a evalua dacă ar fi necesară o ajustare tehnică a funcționării măsurii, în cazul în care ajunge la concluzia că măsura de salvgardare ar trebui prelungită.

(6)

În vederea efectuării unei analize adecvate pentru a stabili dacă măsura de salvgardare este în continuare necesară pentru a preveni sau a remedia un prejudiciu grav, dacă industria siderurgică a UE se adaptează și dacă o astfel de prelungire este în concordanță cu interesul mai larg al UE, Comisia a colectat date specifice de la industria din Uniune prin intermediul unor chestionare (12). Aceste date au inclus, printre altele, evoluția indicatorilor-cheie economici și financiari pentru produsul în cauză din perioada 2021-2023 (denumită în continuare „perioada examinată”), precum și elemente de probă care atestă faptul că industria din Uniune se adaptează.

(7)

De asemenea, Comisia a solicitat și a colectat opiniile părților interesate cu privire la o eventuală prelungire și la orice eventuale ajustări necesare ale funcționării măsurii, desfășurând, prin urmare, două investigații separate în paralel. În acest scop, avizul de deschidere a invitat părțile interesate să participe la investigație prezentând în scris observații și elemente de probă justificative și a solicitat, de asemenea, producătorilor cunoscuți din Uniune ai produsului în cauză și asociațiilor acestora să completeze chestionarele privind prejudiciul. În ceea ce privește reexaminarea funcționării, Comisia a solicitat părților interesate să își prezinte punctele de vedere și să furnizeze elemente de probă specifice în scris cu privire la următoarele aspecte:

(8)

În ceea ce privește respectarea garanțiilor procedurale, investigația de reexaminare în perspectiva prelungirii măsurii și de reexaminare a funcționării a cuprins o procedură scrisă în două etape, în cadrul căreia părțile interesate și-au prezentat, mai întâi, observațiile și, ulterior, au avut posibilitatea de a respinge observațiile transmise de celelalte părți. În total, Comisia a primit, în termenele stabilite, peste 65 de observații și obiecții de la părțile interesate. Ea a primit, de asemenea, peste 100 de răspunsuri individuale la chestionar din partea producătorilor din Uniune.

(9)

Pentru a evalua dacă sunt îndeplinite condițiile pentru prelungirea măsurii de salvgardare, Comisia a analizat, în primul rând, dacă sunt îndeplinite cerințele legale pentru prelungirea unei măsuri de salvgardare în temeiul normelor UE și ale OMC, și anume dacă măsura este necesară pentru a preveni un prejudiciu grav (secțiunea 3.2) și dacă industria Uniunii se adaptează (secțiunea 3.3). În al doilea rând, Comisia a evaluat dacă o astfel de prelungire ar fi conformă cu interesul general al UE (secțiunea 3.4). În fine, în evaluarea sa, Comisia a ținut seama în mod corespunzător de observațiile și de elementele de probă primite de la părțile interesate, precum și de orice alte informații disponibile legate de elementele de mai sus. Comisia a abordat în mod specific, în secțiunea 4, afirmațiile relevante formulate de părțile interesate cu privire la prelungire.

(10)

Ulterior, Comisia a evaluat necesitatea de a efectua anumite ajustări tehnice ale măsurii. Acest exercițiu a urmat domeniile stabilite în avizul de deschidere (a se vedea considerentul 7) și a inclus și o modificare tehnică prin care importurile din Mozambic sunt incluse în domeniul de aplicare al măsurii de salvgardare.

(11)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare și cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul de bază al UE privind măsurile de salvgardare, perioada de aplicare a unei măsuri de salvgardare poate fi prelungită dacă măsura respectivă continuă să fie necesară pentru prevenirea sau remedierea unui prejudiciu grav („testul necesității”) și dacă există dovezi că industria se adaptează. În plus, articolul 22 din Regulamentul de bază al UE privind măsurile de salvgardare prevede că măsura trebuie să fie în interesul Uniunii.

(12)

În ceea ce privește primul criteriu juridic, Comisia a examinat mai întâi situația economică a industriei din Uniune pe baza răspunsurilor la chestionar primite (secțiunea 3.2.1). Ulterior, Comisia a evaluat mai mulți factori-cheie pentru a stabili evoluția probabilă a importurilor și modul în care această evoluție ar afecta producătorii din Uniune în absența unei măsuri de salvgardare („analiză contrafactuală”, a se vedea secțiunea 3.2.2.).

(13)

Pentru a evalua situația economică a industriei siderurgice din Uniune, Comisia a trimis chestionare producătorilor de oțel cunoscuți din Uniune pentru a colecta informații legate de indicatorii de prejudiciu cu privire la produsul în cauză în perioada examinată. Comisia a solicitat asociațiilor industriale cunoscute din Uniune (EUROFER – Asociația Europeană a Oțelului, ESTA – European Steel Tube Association și CET – Comité Européen de la Tréfilerie) să distribuie chestionarele în rândul membrilor lor. În plus, Comisia a notificat producătorilor cunoscuți din Uniune cererea de a completa chestionarele prin intermediul sistemului de fișiere deschise (TRON) (13). Chestionarele au fost, de asemenea, puse la dispoziție pe site-ul web al Direcției Generale Comerț a Comisiei Europene (14). Toate instrucțiunile relevante privind chestionarele au fost incluse totodată în avizul de deschidere.

(14)

Comisia a primit peste 100 de răspunsuri individuale la chestionare, din partea membrilor celor trei asociații industriale cunoscute din Uniune, precum și din partea altor producători din Uniune care nu sunt membri ai unei asociații. În plus, cele trei asociații industriale au consolidat datele furnizate individual de membrii lor.

(15)

Comisia a consolidat datele primite direct de la producătorii din Uniune în mod individual și a verificat încrucișat corectitudinea lor cu setul de date prezentat de asociațiile industriale din Uniune în cadrul unor sesiuni speciale de verificare încrucișată la distanță. Ulterior, Comisia a fuzionat răspunsurile membrilor asociațiilor cu răspunsurile primite de la producătorii care nu sunt membri ai unei asociații într-un singur set de date consolidat, care a constituit baza pentru evaluarea situației economice a industriei din Uniune.

(16)

Evoluția indicatorilor de prejudiciu în cursul perioadei examinate este prezentată în tabelele 1-4 de mai jos:

(17)

În cursul perioadei examinate, volumul producției producătorilor din Uniune a scăzut constant, cu -11 % în 2022 și cu -14 % în 2023, comparativ cu 2021. Capacitatea de producție a rămas stabilă pe parcursul perioadei și, prin urmare, gradul de utilizare a capacității de producție a urmat o tendință descendentă, ajungând la un nivel foarte scăzut în 2023, de 67 %. În fine, stocurile au scăzut cu -5 % în 2022 și cu -3 % în 2023 față de anul 2021.

(18)

Consumul pe piața Uniunii a început să scadă în 2022 (-8 %), iar această tendință a continuat în 2023 (-14 %) în comparație cu anul 2021. Evoluția volumului vânzărilor efectuate pe piața internă de producătorii din Uniune a urmat o tendință foarte similară în cursul perioadei examinate (-8 % în 2022 și -13 % în 2023, comparativ cu 2021). În cursul perioadei examinate, cota de piață a industriei din Uniune a crescut cu 0,9 puncte procentuale.

(19)

Prețul unitar de vânzare a crescut cu 35 % în 2022 și cu 13 % în 2023 comparativ cu anul 2021. Fluxul de lichidități a crescut cu 113 % în 2022 și cu 57 % în 2023 comparativ cu anul 2021. Rentabilitatea capitalului angajat a scăzut ușor în 2022 și a atins valori negative în 2023 (–2,2 %).

(20)

Datorită creșterii prețurilor și redresării în urma pandemiei de COVID-19, industria Uniunii a înregistrat profituri în 2021 (9,4 %), acestea crescând ușor în 2022 (10,3 %). În 2023, rentabilitatea a scăzut brusc, profiturile atingând doar 0,3 %.

(21)

Ocuparea forței de muncă a rămas stabilă pe parcursul perioadei examinate, cu o scădere de -1 % în 2023 comparativ cu 2021.

(22)

Indicatorii de prejudiciu au arătat că, în 2021, industria din Uniune a atins niveluri sănătoase de rentabilitate, determinate în mare parte de prețurile ridicate și de redresarea puternică a cererii după pandemia de COVID-19. Cu toate acestea, începând cu a doua jumătate a anului 2022, industria din Uniune a început să prezinte semne de deteriorare. Unii indicatori importanți, cum ar fi producția, vânzările și gradul de utilizare a capacității, au înregistrat o tendință negativă (16), iar costurile energiei au crescut semnificativ (17). Deteriorarea majorității indicatorilor economici a devenit mai acută în 2023, cu o scădere a prețurilor în contextul unor costuri ale energiei peste nivelurile medii anterioare și o scădere puternică a vânzărilor și a producției interne pe piața Uniunii. În consecință, gradul de utilizare a capacității a atins cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu, iar rentabilitatea a scăzut considerabil (atingând pragul de rentabilitate). Deși cota de piață a industriei din Uniune a câștigat aproape un punct procentual în 2023 în comparație cu 2021, în detrimentul rentabilității, această evoluție ar trebui privită în contextul unei presiuni ridicate persistente exercitate de importuri (18), care au atins o cotă de piață mai mare în cursul perioadei examinate decât în perioadele anterioare (19), așa cum se va explica în secțiunea 3.2.2 de mai jos.

(23)

Pe baza indicatorilor de mai sus (tabelele 1-4), Comisia a concluzionat că situația industriei din Uniune s-a deteriorat între 2021 și 2023 și că era una fragilă la sfârșitul perioadei examinate.

(24)

Urmând abordarea investigației inițiale (20), Comisia a evaluat, de asemenea, evoluția indicatorilor de prejudiciu pentru fiecare familie de produse (21). Familiile de produse acoperite de măsurile de salvgardare privind oțelul sunt produsele plate, produsele lungi și tuburile.

(25)

Tabelele 5-8 de mai jos ilustrează evoluția indicatorilor de prejudiciu pentru fiecare familie de produse:

Tabelul 5

Producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, stocurile

Tabelul 6

Consumul la nivelul Uniunii, vânzările pe piața internă și cota de piață

Tabelul 7

Prețul unitar de vânzare, rentabilitatea, fluxul de lichidități și rentabilitatea capitalului angajat

Tabelul 8

Ocuparea forței de muncă

(26)

Pe baza indicatorilor de mai sus, analiza pentru fiecare familie de produse confirmă constatările pentru produsul în cauză: situația economică a industriei din Uniune s-a înrăutățit în mod semnificativ în cursul perioadei examinate și în prezent este una fragilă. Chiar și pentru familia de produse care a înregistrat o performanță mai bună în ceea ce privește evoluția rentabilității și a cotei de piață (tuburi), s-a observat totuși o deteriorare a altor indicatori-cheie, cum ar fi gradul de utilizare a capacității, nivelurile producției și vânzările interne în cursul perioadei examinate.

(27)

Comisia a evaluat evoluția importurilor, atât în termeni generali, cât și în raport cu consumul, pentru a determina amploarea posibilei presiuni exercitate de acestea pe piața Uniunii în perioada examinată. În plus, Comisia a evaluat evoluția contingentelor tarifare utilizate [a se vedea secțiunea 3.2.2 litera (b)].

(28)

Importurile în Uniune au scăzut în 2023 cu -17 % față de 2021, când au atins al doilea nivel ca mărime din 2013 (22).

Tabelul 9

Evoluția importurilor

(29)

Analiza la nivelul fiecărei familii de produse a confirmat această tendință generală, așa cum se arată în tabelul 10 de mai jos.

Tabelul 10

Cota de piață a importurilor, pe familii de produse

(30)

Comisia a evaluat evoluția importurilor în raport cu evoluția consumului în aceeași perioadă. Conform graficului de mai jos, consumul a atins un nivel record în perioada 2017-2018. În 2023 acesta a înregistrat însă o reducere drastică, atingând cel mai scăzut nivel din 2013 (23). Pe de altă parte, ponderea importurilor a înregistrat o creștere abruptă și continuă până în 2018, când măsura de salvgardare a fost introdusă provizoriu în iulie, și a scăzut moderat în următorii doi ani. Cu toate acestea, începând din 2021, ponderea importurilor a crescut din nou și rămâne la niveluri semnificativ mai mari decât cele anterioare instituirii măsurii de salvgardare. Prin urmare, investigația a concluzionat că nivelul presiunii importurilor în ceea ce privește cota de piață este chiar mai mare decât nivelurile anterioare instituirii măsurii de salvgardare (24) și decât cele stabilite în regulamentul privind prima reexaminare în perspectiva prelungirii măsurii (25).

(31)

Comisia a evaluat, de asemenea, presiunea importurilor în lumina evoluției utilizării contingentelor tarifare (26). În primul rând, Comisia a evaluat evoluția contingentelor tarifare de la adoptarea regulamentului privind prima reexaminare în perspectiva prelungirii măsurii. Datele din graficul de mai jos prezintă volumele contingentelor tarifare disponibile la sfârșitul fiecăruia dintre ultimii doi ani de aplicare a măsurii de salvgardare (27), indicând o utilizare medie a contingentelor tarifare de aproximativ 46 % la sfârșitul ultimului trimestru al unui an de aplicare a măsurii de salvgardare (aprilie-iunie), cu 7 și 8,5 milioane de tone neutilizate din contingentele tarifare în anii 4 și, respectiv, 5. În anul curent de aplicare a măsurii de salvgardare (28) (date disponibile până la 21 mai 2024), tendința contingentelor tarifare disponibile pare să fie comparabilă. Prin urmare, Comisia nu a observat o schimbare majoră atunci când a analizat utilizarea globală a contingentelor tarifare la sfârșitul ultimilor doi ani de aplicare a măsurii de salvgardare, inclusiv anul în curs.

(32)

În al doilea rând, Comisia a evaluat cele mai recente evoluții analizând utilizarea contingentelor tarifare până în prezent în anul curent de aplicare a măsurii de salvgardare (29), pe o bază trimestrială.

(33)

Analiza utilizării contingentelor tarifare a confirmat că au existat volume semnificative și în creștere ale contingentelor tarifare neutilizate, ajungând la aproximativ 7 milioane de tone neutilizate la sfârșitul trimestrului ianuarie-martie 2024. Prin urmare, utilizarea contingentelor tarifare după trei trimestre a fost de 47 %, așa cum se arată în graficul de mai jos. Cu toate acestea, pentru evaluarea presiunii importurilor, rata de utilizare a contingentelor tarifare trebuie analizată împreună cu evoluția ponderii importurilor din secțiunea 3.2.2 litera (a), care a arătat o creștere medie în comparație cu perioadele anterioare, și cu o evaluare mai detaliată, prezentată mai jos în prezenta secțiune. Mai exact, trebuie luat în considerare faptul că volumele contingentelor tarifare au crescut cu aproximativ 25 % din 2019, din cauza liberalizării și a majorării inițiale, iar consumul a scăzut substanțial și nu se preconizează că se va redresa în mod semnificativ în viitorul apropiat.

(34)

În mod concret, o analiză mai detaliată a acestor date a arătat că, în medie, în cursul celor trei trimestre evaluate, au fost epuizate 21 de contingente tarifare individuale (contingente specifice de țară sau reziduale) pentru mai multe categorii de produse. Volumele lor medii combinate au reprezentat 32 % (aproape două milioane de tone pe trimestru) din volumul mediu total al importurilor din aceeași perioadă.

(35)

În ceea ce privește originile, investigația a confirmat, de asemenea, că un număr relevant al acestor contingente tarifare au fost epuizate de unele dintre cele mai mari țări exportatoare de oțel către Uniune (30), care epuizau de la unu până la opt dintre contingentele lor tarifare specifice de țară într-un trimestru dat (31). Modele de export similare au fost deja identificate de Comisie în regulamentul privind prima reexaminare în perspectiva prelungirii măsurii (32). În plus, cel mai mare contingent tarifar din cadrul măsurii (contingentul tarifar rezidual din categoria 1) a fost epuizat în mod constant aproape imediat în ultimele trei trimestre consecutive, indicând un comportament oportunist continuu din partea anumitor țări terțe (33).

(36)

Epuizarea contingentelor tarifare și ritmul acestei epuizări, în unele cazuri, sunt un indicator al contingentelor tarifare în cazul cărora probabilitatea ca pe piața Uniunii să fi pătruns volume suplimentare în absența măsurii de salvgardare este mai mare. În această privință, măsura de salvgardare a împiedicat astfel exercitarea unei presiuni suplimentare de către importuri. Prin urmare, având în vedere aceste date, Comisia a concluzionat că aceste modele de utilizare a contingentelor tarifare, întâlnite în proporții diferite în toate familiile de produse, sunt o confirmare în plus a nivelului ridicat al presiunii exercitate de importuri pe piața oțelului din Uniune.

(37)

Importurile în Uniune au scăzut cu -17 % în 2023 comparativ cu 2021 (34). În același timp, așa cum se arată în tabelul 11 de mai jos, în aceeași perioadă, importurile pe piața SUA au scăzut, la rândul lor, cu -8 %, situându-se în continuare la un nivel considerabil mai mic decât nivelul record atins în 2017, înainte de instituirea măsurii din SUA în temeiul secțiunii 232. În 2023, importurile s-au redus cu aproape 6 milioane de tone față de 2017, care a fost ultimul an înainte de instituirea măsurii în temeiul secțiunii 232.

Tabelul 11

Importurile în Statele Unite, în tone

(38)

După ce a stabilit evoluția volumelor importurilor pe cele mai mari două piețe importatoare de oțel (Uniunea și SUA) (36), Comisia a analizat rezultatele la export către țări terțe (altele decât UE și SUA) ale principalelor țări furnizoare de oțel către Uniune (37).

(39)

Tabelul 12 de mai jos arată că, în ansamblu, principalele țări exportatoare ale produsului în cauză către Uniune și-au redus substanțial exporturile către alte piețe terțe în cursul perioadei examinate. O evaluare individuală a rezultatelor la export ale acestor țări a confirmat, de asemenea, o tendință negativă generalizată a evoluției exporturilor către alte piețe decât Uniunea și SUA (38).

Tabelul 12

Evoluția exporturilor (cu excepția celor către UE și SUA) produsului în cauză către piețe terțe ale principalelor țări furnizoare de oțel către UE (cu excepția Chinei)

(40)

Având în vedere aceste cifre, Comisia a concluzionat că, pe lângă faptul că volumele exporturilor lor către piața Uniunii (tabelul 9) și către piața SUA (tabelul 11) s-au diminuat, aceste țări nu au fost, în general, în măsură să înlocuiască volumele exporturilor pierdute pe cele mai mari două piețe importatoare exportându-le către alte piețe. Astfel, în ansamblu, principalele țări exportatoare de oțel către Uniune au pierdut volume substanțiale ale exporturilor la nivel mondial.

(41)

În plus, Comisia și-a completat propria evaluare cu analiza efectuată de OCDE cu privire la o gamă mai largă de produse. Datele OCDE au confirmat evaluarea Comisiei potrivit căreia volumul exporturilor principalelor țări exportatoare de oțel a scăzut, în general, în mod constant, în cursul perioadei examinate (39).

(42)

Singura excepție notabilă de la această tendință, altminteri constantă, a vizat rezultatele exporturilor chineze, care au crescut puternic în 2023, ajungând la aproximativ 95 de milioane de tone. Aceasta a reprezentat o creștere a exporturilor de 24 de milioane de tone (+40 %) (40). Având în vedere amploarea sa, creșterea exporturilor din China ar masca scăderea exporturilor identificată pentru aproape toate celelalte mari țări exportatoare. Din acest motiv, China nu este inclusă în analiza agregată din tabelul 12 de mai sus.

(43)

De fapt, presiunea suplimentară exercitată de exporturile chineze a sporit substanțial concurența pe piețele altor țări terțe (41). Acest lucru a redus și mai mult disponibilitatea și dimensiunea piețelor de export din întreaga lume (42) și a contribuit la reducerea exporturilor celorlalte țări.

(44)

În această privință, datele OCDE au arătat că, în pofida faptului că majoritatea celor mai mari exportatori de oțel și-au redus exporturile, importurile pe multe dintre piețele mari de import, cu excepția UE și a SUA, au înregistrat o tendință ascendentă (43). Acest lucru pare a fi determinat, cel puțin pe unele dintre aceste piețe (de exemplu, ASEAN (44), Coreea, Turcia (45), Brazilia (46)), tocmai de creșterea puternică a exporturilor chineze (47). În plus, datele din primele luni ale anului 2024 nu indică o inversare a acestui comportament al Chinei în materie de export (48).

(45)

În legătură cu această evoluție a exporturilor chineze, Comisia a evaluat, de asemenea, corelația și impactul acestei creșteri atât de puternice a exporturilor chineze către țări terțe asupra pieței Uniunii în ceea ce privește fluxurile de import.

(46)

Comisia a confirmat că importurile din unele origini în care China și-a sporit substanțial prezența în materie de exporturi în 2023 (inclusiv Vietnam, Indonezia și Malaysia) (49), precum și din alte țări concurente de obicei pe aceste piețe asiatice cu China (Japonia (50)) au crescut puternic pe piața Uniunii în 2023 (51). Aceste creșteri au fost și mai acute în comparație cu perioada anterioară instituirii măsurii de salvgardare. Prin urmare, datele analizate sugerează cu fermitate că, într-un context general de scădere a consumului, această presiune puternică și în creștere exercitată de China pe anumite piețe terțe i-a determinat pe producătorii din unele țări să găsească alte piețe de export pentru o parte a producției lor, printre care și piața Uniunii (52).

(47)

Comisia a evaluat apoi evoluția consumului intern în principalele țări exportatoare de oțel (53) în cursul perioadei examinate.

Tabelul 13

Evoluția consumului pe principalele piețe siderurgice (inclusiv principalele țări exportatoare către UE)

(48)

Tabelul 13 (54) de mai sus arată că, în ansamblu, consumul pe piața internă a principalelor țări exportatoare de oțel a scăzut în 2022 (55) cu 61 de milioane de tone (-4 %) față de 2021 (56). Dintre aceste țări, China a înregistrat cea mai mare scădere a volumului total al consumului, cu o reducere de -34 de milioane de tone. În 2023, scăderea globală față de 2021 a fost de -2 % (–29,2 milioane de tone).

(49)

Analiza din această secțiune a confirmat faptul că principalii exportatori de oțel se confruntă cu dificultăți din ce în ce mai mari pentru a-și exporta o parte din producția proprie către piețe terțe [a se vedea, de asemenea, secțiunea 3.2.2 literele (e) și (f) de mai jos]. În plus, datele au arătat că, având în vedere evoluția consumului, volumele exporturilor pierdute nu puteau fi direcționate către propriile piețe interne. Acest lucru a dus la o pierdere semnificativă de volume vândute atât pe piața internă, cât și în țări terțe pentru mulți dintre cei mai mari furnizori de oțel către Uniune.

(50)

Evoluția supracapacității la nivel mondial a fost un element-cheie al deciziei Comisiei care a stat la baza instituirii unei măsuri de salvgardare definitive în februarie 2019 (57) și a prelungirii acesteia în iunie 2021 (58). În cadrul investigației actuale, Comisia a evaluat cele mai recente evoluții ale supracapacității din industria siderurgică, bazându-se pe surse precum Comitetul pentru oțel al OCDE și Forumul mondial privind supracapacitatea producției siderurgice (GFSEC), care confirmă, în cele mai recente rapoarte, că supracapacitatea rămâne la niveluri foarte ridicate (59).

(51)

Conform acestor surse, s-a estimat că, în 2023, capacitatea mondială de producție a oțelului a depășit producția cu peste 550 de milioane de tone metrice. Această cifră este echivalentul producției combinate de oțel a Indiei, Americilor, UE, Japoniei și Turciei în 2023 (60) și este de patru ori mai mare decât consumul de pe piața Uniunii în 2023.

(52)

Prin urmare, aceste date au arătat că situația supracapacității nu s-a îmbunătățit de la instituirea măsurii de salvgardare privind oțelul în 2019. Mai degrabă, aceasta continuă să fie o problemă gravă în sectorul siderurgic și nu se preconizează că situația se va îmbunătăți în viitorul apropiat. De fapt, atunci când a evaluat evoluțiile probabile ale supracapacității la nivel mondial, Comisia a confirmat, de asemenea, că situația se poate deteriora și mai mult. OCDE a raportat că în perioada 2024-2026 este planificată instalarea unor noi capacități reprezentând aproximativ 160 de milioane de tone metrice (61). Aceste noi capacități, care sunt mai mari decât consumul anual al Uniunii, ar urma să fie adăugate într-o perioadă în care se preconizează o creștere modestă a cererii de oțel la nivel mondial, riscând să crească și mai mult decalajul dintre capacitate și cerere și, prin urmare, să exacerbeze situația supracapacității.

(53)

În plus, informațiile analizate au confirmat faptul că Uniunea a fost practic singura regiune majoră producătoare de oțel în care capacitatea instalată a scăzut în perioada 2018-2023 și, prin urmare, nu a contribuit la tendințele actuale ale supracapacității la nivel mondial (62).

(54)

Comisia a confirmat, de asemenea, informațiile privind supracapacitatea cu datele din baza de date CRU (63) pentru principalele țări producătoare de oțel din întreaga lume, care includ principalele țări exportatoare de oțel pe piața Uniunii.

(55)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că supracapacitatea a rămas la niveluri foarte ridicate și că este probabil să crească și mai mult.

(56)

Pe lângă evaluarea celor mai recente evoluții ale supracapacității la nivel mondial, Comisia a analizat legăturile dintre creșterea supracapacității în unele țări și regiuni și evoluția importurilor în Uniune din aceste origini. Această evaluare s-a bazat pe statisticile privind importurile, precum și pe cercetările specifice privind evoluția supracapacității efectuate de Comitetul pentru oțel al OCDE (64) și de GFSEC (65).

(57)

Potrivit GFSEC, „în ultimii ani, riscurile unor investiții excesive au devenit din ce în ce mai evidente în Asia de Sud-Est, în anumite părți ale Orientului Mijlociu și în Africa, unde creșterile capacității depășesc cu o marjă foarte largă cererea locală de oțel”. Documentul a adăugat că „Vietnamul, Indonezia și Malaysia au înregistrat rate de creștere a capacității de peste 35 % și până la 95 %, în timp ce cererea de oțel a scăzut sau a crescut marginal […], iar alte economii din Orientul Mijlociu, Asia de Sud și Africa de Nord înregistrează, de asemenea, o creștere dezechilibrată (de exemplu, Iranul, Pakistanul și Algeria)” (66).

(58)

Aceste informații sunt, de asemenea, în concordanță cu cele furnizate la nivel de țară de OCDE, care indică o creștere semnificativă a capacității în aceste țări de origine (precum și în altele) (67). În această privință, investigația a arătat, de asemenea, că o parte dintre aceste creșteri ale capacității au fost determinate de investiții chineze în străinătate, în special, dar fără a se limita la aceasta, în regiunea ASEAN (68).

(59)

În cursul evaluării evoluției importurilor în Uniune în funcție de origine, Comisia a constatat că, în perioada 2022-2023, importurile din anumite origini (69) au crescut puternic (70), în pofida faptului că măsura de salvgardare era în vigoare. Aceste origini nu se numărau printre furnizorii tradiționali ai Uniunii și, în unele cazuri, importurile din acestea au fost aproape inexistente înainte de aplicarea măsurii de salvgardare și în primii ani de aplicare a acesteia. Ca atare, ele nu erau eligibile pentru un contingent specific de țară (CSQ) și, prin urmare, au utilizat spațiul disponibil în cadrul contingentelor tarifare reziduale pentru a intra pe piața Uniunii într-un ritm foarte rapid și cu volume mari. Această prezență bruscă a generat perturbări semnificative pe piață și, în unele cazuri, a subminat eficacitatea măsurii (a se vedea secțiunea 7.3 de mai jos). Graficul de mai jos prezintă evoluția importurilor în Uniune din unele dintre aceste origini.

(60)

Graficul arată că importurile din aceste origini au crescut cu aproape 4 milioane de tone în 2023 comparativ cu anul 2017, înainte de aplicarea măsurii de salvgardare.

(61)

Prin urmare, analiza datelor disponibile a arătat o corelație directă între evoluția importurilor din anumite origini pe piața Uniunii și evoluția și situația supracapacității acestor origini, pe lângă prezența sporită a exporturilor chineze în unele dintre acestea. Așa cum se arată în secțiunea 7.3 de mai jos, investigația a confirmat că această pătrundere agresivă pe o piață care face obiectul unei măsuri de salvgardare are deja un impact negativ asupra industriei din Uniune și, prin urmare, sunt necesare acțiuni suplimentare privind funcționarea măsurii pentru a compensa aceste efecte.

(62)

În regulamentul privind măsurile de salvgardare definitive, Comisia a constatat că măsurile din SUA instituite în temeiul secțiunii 232 cu privire la anumite produse siderurgice erau susceptibile să provoace o reorientare considerabilă către piața UE a exporturilor destinate inițial pieței SUA, în cazul în care Uniunea nu ar fi luat nicio măsură corectivă. În regulamentul său privind măsurile de salvgardare definitive, Comisia a concluzionat că există dovezi că primele semne ale reorientării fluxurilor comerciale au fost deja observate în 2018 (71). În regulamentul privind prima reexaminare în perspectiva prelungirii măsurii, Comisia a confirmat că riscul de reorientare a fluxurilor comerciale care decurge din această măsură persistă (72). În plus, în contextul celui de al treilea regulament de reexaminare a funcționării, Comisia a efectuat o evaluare detaliată specifică a impactului acestei măsuri asupra fluxurilor comerciale potențiale către piața Uniunii. În evaluarea respectivă, Comisia a concluzionat că riscul de reorientare a schimburilor comerciale persista, în pofida modificărilor măsurii din SUA în temeiul secțiunii 232 (73).

(63)

În cadrul investigației actuale, Comisia a evaluat cel mai recent statut al măsurii din SUA pentru a stabili dacă constatările anterioare rămân valabile. Investigația a confirmat că măsura este în continuare în vigoare și că nu a făcut obiectul niciunei modificări substanțiale în ceea ce privește domeniul de aplicare sau funcționarea de la ultima evaluare de către Comisie în 2023 (74). În plus, pe baza informațiilor disponibile (75), s-a considerat rezonabil să se presupună că măsura din SUA în temeiul secțiunii 232 nu urma să fie eliminată sau modificată substanțial în viitorul apropiat.

(64)

Comisia a arătat în tabelul 11 (importuri în SUA) că nivelul importurilor pe piața americană a rămas substanțial mai scăzut decât în perioada anterioară instituirii măsurii în temeiul secțiunii 232. În plus, așa cum se arată în secțiunea 3.2.2 litera (c) (exporturi către alte piețe și consumul intern), cei mai mari furnizori ai Uniunii nu au găsit, în general, alte piețe care să înlocuiască volumele exportate anterior, printre altele, pe piața SUA.

(65)

În consecință, riscul de reorientare a schimburilor comerciale către piața Uniunii ca urmare a măsurilor din SUA în temeiul secțiunii 232 rămâne în întregime prezent în cazul în care măsura de salvgardare a Uniunii ar expira.

(66)

În plus față de măsura în temeiul secțiunii 232, SUA au indicat, de asemenea, că vor majora taxele la importurile de anumite produse siderurgice din China în temeiul secțiunii 301 (76). Această măsură ar spori dificultățile cu care se confruntă China pentru a efectua exporturi către piața SUA, creând un risc suplimentar de reorientare a schimburilor comerciale, fie prin volume suplimentare de oțel exportate direct din China către Uniune, fie indirect, prin dislocarea altor origini de pe piețele terțe din cauza prezenței sporite a Chinei, așa cum s-a observat deja în secțiunea 3.2.2 litera (d) de mai sus. Aceste volume ar putea fi direcționate, cel puțin parțial, către piața Uniunii.

(67)

Pe lângă măsurile din SUA, Comisia a identificat noi măsuri, altele decât instrumentele de apărare comercială („IAC”) (77), adoptate de alte jurisdicții. De exemplu, în august 2023, Mexicul a majorat taxele la import pentru unele produse siderurgice de la 15 % la 25 % (78). În februarie 2024, Brazilia a majorat taxele la import pentru mai multe produse siderurgice (79). În aprilie 2024, Turcia a restricționat exporturile de anumite produse siderurgice către Israel (80).

(68)

Prin urmare, investigația a confirmat că numărul și domeniul de aplicare al măsurilor adoptate de țări terțe au continuat să crească, exacerbând riscul de reorientare a schimburilor comerciale, întrucât piețele disponibile exportatorilor au scăzut și mai mult.

(69)

Evoluția și stadiul măsurilor IAC privind produsele siderurgice adoptate de țările terțe (81) au fost evaluate în cadrul unor investigații anterioare (82). În cadrul prezentei investigații, Comisia a analizat cele mai recente evoluții și a confirmat că numărul măsurilor IAC în vigoare a continuat să crească și rămâne la niveluri ridicate, așa cum se arată în graficul de mai jos.

(70)

În plus, acest grafic arată, de asemenea, că o parte semnificativă a măsurilor au fost instituite împotriva principalilor exportatori de oțel către Uniune (83). Aceasta înseamnă că aceste țări se confruntă cu dificultăți din ce în ce mai mari pentru a-și exporta producția către țări terțe, ca urmare a numărului tot mai mare de măsuri IAC împotriva lor.

(71)

În plus, Comisia a observat faptul că alte jurisdicții propuneau prelungirea măsurilor lor de salvgardare existente, de exemplu Regatul Unit (84), sau inițiau noi investigații de salvgardare, de exemplu Africa de Sud (85). Numărul tot mai mare de măsuri de apărare comercială care se înmulțesc în toate jurisdicțiile accentuează dificultățile cu care se confruntă țările exportatoare pentru a găsi debușee pentru producția lor, în contextul unei supracapacități tot mai mari (86), ceea ce va contribui la creșterea tensiunilor deja existente pe piață. În plus, evoluțiile observate pe piață, în special creșterea puternică a exporturilor chineze în contextul unor condiții de piață dificile, pot duce la adoptarea de noi măsuri IAC (87).

(72)

Uniunea este de departe cea mai mare piață de import de oțel din lume în ceea ce privește volumele (88). În ceea ce privește nivelurile prețurilor, prețurile de import în Uniune din principalele sale țări furnizoare sunt în mod constant mai mari decât prețurile de export ale acestora către alte piețe terțe pentru marea majoritate a exporturilor lor de oțel. Pe baza unei evaluări a prețurilor efectuate de Comisie, între 57 % și 93 % dintre codurile produselor analizate pentru fiecare țară au indicat prețuri de export către Uniune mai mari decât către alte piețe terțe (89).

(73)

Acest lucru indică în mod clar că exportatorii au un interes deosebit de a intra pe piața Uniunii și, uneori, de a se angaja în practici tarifare neloiale. De fapt, în ultimii ani, Comisia a instituit o serie de măsuri antidumping și compensatorii la importurile de oțel, inclusiv în ceea ce privește categoriile de produse care fac obiectul măsurii de salvgardare (90). Acest interes puternic de a pătrunde pe piața Uniunii este evidențiat și de unele țări care încearcă să eludeze măsurile IAC existente (91). Tendințele statistice ale importurilor în Uniune confirmă atractivitatea pieței Uniunii pentru exportatori. Cota de piață a importurilor în UE chiar a crescut, în medie, în cursul perioadei examinate în comparație cu perioada anterioară instituirii măsurii de salvgardare, într-un context de scădere a consumului și în pofida unei măsuri de salvgardare în vigoare. În plus, în unele cazuri, contingentele tarifare disponibile sunt epuizate foarte rapid într-un trimestru dat, ceea ce indică un comportament oportunist continuu.

(74)

Având în vedere aceste elemente, Comisia a concluzionat că piața oțelului din Uniune rămâne atractivă din punctul de vedere al dimensiunii și al prețurilor.

(75)

Pentru a completa evaluarea factorilor descriși în secțiunea 3.2.2 literele (a)-(g), Comisia a analizat, de asemenea, cele mai recente perspective de piață disponibile. Acestea au indicat o redresare relativ lentă a consumului în 2024 și 2025, comparativ cu 2023, dar în continuare sub volumele din 2021.

(76)

În Short Range Outlook (Perspective pe termen scurt) din aprilie 2024, Worldsteel a estimat că cererea mondială de oțel va crește cu 1,7 %, ajungând la 1,793 mmt, în 2024 și cu 1,2 %, ajungând la 1,815 mmt, în 2025. Această redresare modestă din 2024 (o ușoară redresare față de cifrele din 2022) și 2025 s-ar situa în continuare sub volumele cererii atinse în 2021. Raportul a subliniat că „perspectivele economice mondiale s-au înrăutățit din cauza înăspririi politicii monetare care afectează consumul și investițiile. Sectorul construcțiilor, în special cel al construcțiilor rezidențiale, are de suferit din cauza ratelor ridicate ale dobânzii și a costurilor ridicate, în timp ce investițiile în infrastructură oferă un oarecare sprijin. Sectorul de producție încetinește din cauza scăderii cererii, bunurile de consum de folosință îndelungată fiind grav afectate” (92).

(77)

La rândul său, declarația președintelui Comitetului pentru oțel al OCDE din martie 2024 a remarcat că cele mai recente previziuni pentru 2024 și 2025 sugerează că creșterea cererii de oțel la nivel mondial va continua să fie foarte lentă (93).

(78)

În fine, perspectivele economice ale EUROFER sunt în concordanță cu celelalte perspective evaluate și indică faptul că incertitudinea economică actuală va continua să afecteze creșterea pieței oțelului în următoarele trimestre și că se preconizează că, în 2024, creșterea sectoarelor consumatoare de oțel va continua să încetinească (+0,2 %, revizuită în sens descrescător de la +0,4 %), în principal ca urmare a celei de-a doua recesiuni succesive din sectorul construcțiilor, înainte de a se redresa moderat (+1,5 %) în 2025 (94).

(79)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că situația de pe piața mondială a oțelului în general și din Uniune, în special, va continua să fie dificilă din punctul de vedere al cererii.

(80)

Pe baza elementelor de probă și a considerațiilor de mai sus, Comisia a constatat că industria siderurgică din Uniune se află într-o situație fragilă.

(81)

Comisia a constatat, de asemenea, că importurile din principalele țări exportatoare de oțel au exercitat și continuă să exercite o presiune foarte mare și în creștere asupra pieței oțelului din Uniune. Presiunea importurilor a fost exacerbată de pătrunderea bruscă și rapidă a importurilor din diferite origini care în trecut nu erau prezente pe piața Uniunii în volume relevante. Aceasta a accentuat presiunea importurilor identificată în investigațiile anterioare.

(82)

Comisia a confirmat, de asemenea, că există niveluri ridicate de supracapacitate și că se preconizează o creștere a capacității în următorii ani, în contextul unei creșteri lente a cererii. Acest lucru sugerează că este puțin probabil ca situația supracapacității să se îmbunătățească.

(83)

Țările exportatoare și-au pierdut accesul nu numai pe cele mai mari piețe importatoare (Uniune și SUA), ci și pe alte piețe terțe. În plus, consumul lor intern a înregistrat, la rândul său, o scădere generală. Creșterea puternică a exporturilor din China a creat un nivel suplimentar de presiune asupra concurenței pe piețele terțe, dislocând volume din alte țări exportatoare, tendință care nu prezintă semne că se va inversa în viitorul apropiat.

(84)

Măsurile de restricționare a comerțului și măsurile IAC s-au multiplicat și au rămas la niveluri ridicate, creând astfel dificultăți suplimentare pentru țările exportatoare în ceea ce privește găsirea unor debușee pentru producția lor. În fine, investigația a confirmat că piața Uniunii este atractivă în ceea ce privește dimensiunea și prețurile.

(85)

Având în vedere nivelul supracapacității mondiale, numărul mare de bariere comerciale din mai multe jurisdicții și perspectivele de piață existente, Comisia a concluzionat că, în cazul expirării măsurii de salvgardare, importurile în Uniune sunt susceptibile să crească. Această creștere ar exercita o presiune suplimentară asupra industriei fragile din Uniune și, prin urmare, ar cauza probabil un prejudiciu grav. Prin urmare, având în vedere elementele analizate în secțiunile 3.1 și 3.2, Comisia a concluzionat că măsura continuă să fie necesară pentru a preveni sau a remedia un prejudiciu grav adus industriei din Uniune.

(86)

Unul dintre obiectivele instrumentului de salvgardare este de a le permite producătorilor interni să se adapteze în perioada în care măsurile sunt în vigoare. Prin urmare, dovezile unei adaptări a industriei reprezintă o condiție necesară pentru prelungirea unei măsuri de salvgardare.

(87)

În acest sens, Comisia a confirmat deja în 2021 (95) că industria din Uniune se adaptează. De fapt, până la momentul introducerii de către Comisie a măsurii de salvgardare privind oțelul în 2018, industria din Uniune inițiase deja un proces de adaptare ca răspuns la criza gravă a sectorului siderurgic declanșată la jumătatea anului 2010, când cererea mondială de oțel a încetinit, iar capacitatea la nivel mondial continua să crească (96).

(88)

În cadrul prezentei investigații, Comisia a colectat elemente de probă cu privire la numeroase adaptări efectuate de industria din Uniune prin intermediul răspunsurilor la chestionar (97), al observațiilor scrise și al propriilor sale cercetări (pe baza informațiilor publice disponibile, cum ar fi articole care raportează adaptări ale industriei în toate categoriile menționate mai jos).

(89)

Industria din Uniune a documentat numeroase măsuri de îmbunătățire a competitivității în condițiile actuale dificile de pe piață. De la regulamentul privind prima reexaminare în perspectiva prelungirii măsurii din 2021, industria din Uniune a continuat să pună în aplicare o serie de măsuri de restructurare, cum ar fi închiderea unor instalații mai puțin eficiente sau subutilizate (98). Acest lucru a fost confirmat de datele privind capacitatea furnizate în răspunsurile la chestionar, care indică o ușoară scădere a capacității de producție (99). Datele Comitetului pentru oțel al OCDE sunt, de asemenea, în concordanță cu aceste informații, raportând că, în perioada 2018-2023, capacitatea Uniunii a scăzut cu 5,2 milioane de tone (100). În ceea ce privește acest tip de adaptare, în aprilie 2024, unul dintre cei mai mari producători din Uniune (thyssenkrupp) a anunțat o reducere semnificativă a capacității, de aproximativ 2,5 milioane de tone, în cel mai mare loc de producție. Astfel, industria din Uniune a depus eforturi continue și semnificative pentru a se adapta la condițiile pieței (101).

(90)

În plus, producătorii din Uniune au documentat, de asemenea, diverse alte adaptări pentru a-și îmbunătăți competitivitatea, cum ar fi lărgirea portofoliului de produse, adesea cu produse cu valoare adăugată mai mare (102), îmbunătățirea eficienței proceselor și modernizarea instalațiilor (103). În acest sens, eforturile industriei siderurgice din Uniune s-au concentrat pe îmbunătățirea eficienței energetice (104), inclusiv în vederea respectării cerințelor UE privind emisiile.

(91)

Adaptările efectuate acoperă toate familiile de produse care fac obiectul măsurii de salvgardare.

(92)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că elementele de probă arată că industria din Uniune a continuat să se adapteze în cursul perioadei examinate.

(93)

Comisia a analizat, de asemenea, dacă există motive economice imperioase care ar putea conduce la concluzia că nu este în interesul Uniunii să prelungească măsura de salvgardare existentă.

(94)

În acest scop, Comisia a evaluat impactul unor eventuale măsuri asupra producătorilor, importatorilor și utilizatorilor din Uniune. Evaluarea elementelor de probă disponibile este structurată după cum urmează: i) situația economică a producătorilor de oțel din Uniune și efectul posibil al eliminării măsurii; și ii) interesul utilizatorilor și al importatorilor din Uniune, evaluând, printre alte elemente, evoluția utilizării contingentelor tarifare în cadrul măsurii de salvgardare și disponibilitatea generală a importurilor pe piața Uniunii, având în vedere perspectivele de piață existente.

(95)

Așa cum s-a subliniat în regulamentul privind prima reexaminare în perspectiva prelungirii măsurii, industria siderurgică din Uniune are peste 500 de unități de producție, care își desfășoară activitatea în 23 de state membre ale UE. Această industrie angajează în mod direct mai mult de 300 000 de persoane, iar dacă sunt incluse locurile de muncă indirecte și induse din alte sectoare, se estimează că sprijină 2,6 milioane de locuri de muncă în întreaga Uniune. În plus, diferitele analize efectuate de serviciile Comisiei au arătat relevanța industriei siderurgice pentru economia Uniunii (105). Investigația actuală a confirmat că nu au existat modificări substanțiale în această privință.

(96)

În cadrul prezentei investigații, Comisia a concluzionat, de asemenea, că măsura de salvgardare continuă să fie necesară pentru a preveni un prejudiciu grav care ar putea apărea în cazul expirării ei. Un astfel de prejudiciu ar periclita grav eforturile de adaptare întreprinse de industria din Uniune.

(97)

Prin urmare, investigația a confirmat că prelungirea măsurii ar fi în interesul producătorilor din Uniune.

(98)

Investigația a evaluat, de asemenea, impactul pe care o prelungire a măsurii l-ar putea avea asupra utilizatorilor și importatorilor din Uniune.

(99)

În acest sens, investigația a concluzionat că a avut loc o scădere drastică a consumului din Uniune și, în concordanță cu această evoluție a pieței, au existat în mod constant și din ce în ce mai mult de la un trimestru la altul volume mari de contingente tarifare neutilizate. În plus, investigația a confirmat, de asemenea, că a existat un decalaj foarte mare și în creștere între majorarea volumelor contingentelor tarifare, în principal (106) din cauza liberalizării regulate începând din 2019, și evoluția consumului (107). Perspectivele pieței au arătat, de asemenea, că se preconiza doar o creștere moderată a consumului la nivelul Uniunii și că, în orice caz, această creștere ar fi semnificativ mai mică decât volumele contingentelor tarifare care rămâneau disponibile, de obicei din mai multe origini, pentru toate categoriile și familiile de produse.

(100)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că, chiar dacă măsura este prelungită, în ansamblu, utilizatorii și importatorii din Uniune ar continua să aibă posibilitatea de a se aproviziona cu oțel scutit de taxe vamale pentru toate categoriile de produse dintr-o varietate de origini. În plus, investigația a confirmat că producătorii din Uniune au posibilitatea de a-și spori gradul de utilizare a capacității și, prin urmare, ar putea furniza cantități suplimentare clienților din Uniune. Prin urmare, Comisia a confirmat că o prelungire a măsurii nu ar împiedica, în general, utilizatorii și importatorii din Uniune să se aprovizioneze cu volume suficiente de oțel scutit de taxe vamale atât din importuri, cât și de la producătorii din Uniune.

(101)

În plus, la fel ca în regulamentul privind prima reexaminare în perspectiva prelungirii măsurii (108), Comisia a verificat impactul pe care este posibil ca măsura de salvgardare (109) să-l fi avut asupra nivelului prețurilor oțelului de pe piața Uniunii, prin compararea tendințelor din Uniune cu cele de pe alte piețe principale ale oțelului din întreaga lume (110). Analiza a arătat că evoluția prețurilor de pe piața Uniunii urma aceeași tendință sau o tendință foarte similară cu cea a altor piețe, indicând astfel că măsura de salvgardare nu crea o anomalie în ceea ce privește tendințele prețurilor în Uniune.

(102)

Prin urmare, pe baza acestor constatări, Comisia a concluzionat că observațiile prezentate de utilizatorii și importatorii din Uniune nu au arătat că prelungirea ar fi contrară interesului general al Uniunii.

(103)

Comisia a stabilit faptul că cerințele legale privind necesitatea și adaptarea necesare pentru a prelungi o măsură de salvgardare sunt îndeplinite. În plus, Comisia a stabilit că măsura nu ar fi contrară interesului general al Uniunii.

(104)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că este oportun ca măsura de salvgardare privind oțelul să fie prelungită după data de 30 iunie 2024.

(105)

Comisia a primit peste 65 de observații și obiecții de la părțile interesate, inclusiv de la producătorii de oțel din Uniune, de la utilizatorii și importatorii de oțel din Uniune, precum și de la asociațiile acestora, de la producătorii-exportatori și de la guvernele țărilor terțe. În această secțiune, Comisia va aborda observațiile formulate de aceste părți interesate cu privire la prelungire. Din motive de economie administrativă, Comisia a grupat observațiile în funcție de natura și de conținutul acestora. După caz, Comisia a făcut trimitere la constatările din prezentul regulament (secțiunile 3 și 4) care au abordat deja în detaliu majoritatea afirmațiilor formulate de părțile interesate. Comisia a concluzionat că niciunul dintre argumentele invocate nu ar putea modifica concluzia sa cu privire la oportunitatea prelungirii măsurii de salvgardare privind oțelul.

(106)

Unele părți interesate au făcut referire la raportul Organului de soluționare a litigiilor („OSL”) din 29 aprilie 2022 în litigiul DS595 Uniunea Europeană – Măsuri de salvgardare privind anumite produse siderurgice, susținând că Comisia ar fi trebuit să abroge în mod automat măsura, deoarece aceasta este incompatibilă cu anumite dispoziții ale Acordului OMC privind măsurile de salvgardare și ale Acordului general pentru tarife și comerț („GATT”).

(107)

În acest sens, așa cum s-a procedat în cazul reexaminărilor anterioare în care a fost formulată această afirmație, Comisia face trimitere la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/104 din 13 ianuarie 2023 (111), prin care a pus în aplicare hotărârea OSL, asigurând astfel conformitatea măsurii de salvgardare privind produsele siderurgice cu normele OMC în cele câteva privințe în care grupul special a identificat neconcordanțe.

(108)

Prin urmare, afirmațiile referitoare la acest litigiu nu sunt pertinente în contextul reexaminării în curs, întrucât au fost deja abordate prin intermediul unui act juridic separat. În orice caz, așa cum a rezultat din logica aflată la baza Regulamentului (UE) 2023/104, Comisia nu a fost de acord cu afirmațiile potrivit cărora constatările grupului special în litigiul respectiv i-ar fi impus abrogarea măsurii.

(109)

Una dintre părți a afirmat că, în conformitate cu normele OMC, membrii OMC au posibilitatea de a prelungi măsurile de salvgardare o singură dată. Acest lucru se datorează faptului că textul relevant din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare [articolul 7 alineatul (3)] se referă la cuvântul „prelungire” la singular. Până în prezent, nu există nicio interpretare pe fond din partea Organului de soluționare a litigiilor (OSL), însă termenul „prelungire” de la articolul 7 alineatul (3) este precedat de cuvântul „orice”, care poate sugera că sunt posibile mai multe prelungiri. În plus, articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul de bază privind măsurile de salvgardare utilizează termenul „prelungiri” la plural.

(110)

Unele părți interesate au susținut că, din cauza unor modificări ale măsurii din SUA în temeiul secțiunii 232, riscul de reorientare a schimburilor comerciale s-ar fi redus atât de mult încât măsura de salvgardare nu ar mai fi necesară din aceste motive.

(111)

Aceasta este o afirmație recurentă formulată de părțile interesate și în cadrul reexaminărilor anterioare. Prin urmare, Comisia a evaluat acest aspect în mai multe rânduri în trecut, inclusiv în cadrul reexaminării din iunie 2023 (112). În toate cazurile, Comisia a concluzionat că modificările aduse măsurii din SUA în temeiul secțiunii 232 nu modifică evaluarea privind riscul de reorientare a schimburilor comerciale către piața Uniunii care decurge din măsura respectivă (113).

(112)

În contextul actualei reexaminări, modificările aduse măsurii din SUA în temeiul secțiunii 232 menționate de părțile interesate au avut loc înainte de iunie 2023 și, prin urmare, au făcut deja parte din evaluarea Comisiei în cadrul investigației respective. Prin urmare, Comisiei nu i s-a furnizat niciun element de probă suplimentar care să o determine să își modifice evaluarea din 2023.

(113)

În plus, așa cum se explică în secțiunea 3.2.2 litera (e), informațiile de care dispune Comisia sugerează nu doar că este foarte probabil ca măsura din SUA în temeiul secțiunii 232 să rămână în vigoare, ci și că SUA și alte țări terțe măresc numărul acțiunilor comerciale împotriva importurilor din țări terțe, sporind astfel riscul de reorientare a schimburilor comerciale care decurge din măsurile respective, inclusiv din măsura din SUA în temeiul secțiunii 232.

(114)

Unele părți au afirmat că industria siderurgică din Uniune este deja suficient de protejată prin intermediul a numeroase măsuri antidumping și compensatorii cu privire la o gamă largă de produse. În acest sens, efectul cumulativ al diferitelor instrumente de apărare comercială creează o situație de protecție excesivă pentru industria Uniunii.

(115)

Comisia observă că fiecare dintre diferitele instrumente de apărare comercială servește unui scop diferit. Măsura de salvgardare este o măsură erga omnes legată de creșterea puternică a importurilor ca urmare a unor evoluții neprevăzute care cauzează sau amenință să cauzeze un prejudiciu grav, iar măsurile antidumping și compensatorii sunt orientate către protejarea unei industrii naționale împotriva practicilor comerciale neloiale (practici prejudiciabile de dumping sau de subvenționare). Atunci când sunt îndeplinite condițiile legale corespunzătoare impunerii (sau prelungirii) diferitelor instrumente, UE sau orice alt membru al OMC are dreptul de a utiliza instrumente diferite simultan.

(116)

În UE, așa cum s-a reamintit în cadrul investigațiilor anterioare (114), instrumentul de salvgardare este compatibil cu aplicarea altor instrumente de apărare comercială fără a produce o protecție excesivă, întrucât cadrul juridic al UE (115) prevede un mecanism de evitare a măsurilor corective duble pentru același produs. Acest mecanism garantează că, atunci când importurile care fac obiectul măsurii de salvgardare depășesc volumul contingentului tarifar scutit de taxe vamale, procentul de 25 % nu este cumulat cu taxa antidumping și/sau compensatorie aplicabilă, astfel încât să nu conducă la un efect asupra schimburilor comerciale mai mare decât ar fi de dorit. În plus, Tribunalul UE a confirmat legalitatea practicii Comisiei în această privință în cadrul unei contestații referitoare la măsura de salvgardare privind oțelul (116). Din aceste motive, Comisia a respins afirmațiile de mai sus.

(117)

Unele părți interesate au susținut că presiunea importurilor a scăzut, datorită reducerii cererii și utilizării reduse a contingentelor tarifare.

(118)

Cu toate acestea, în pofida unei reduceri a nivelului de utilizare a contingentelor tarifare pe fondul scăderii consumului (-14 % în perioada 2021-2023) și a importurilor (-17 % în aceeași perioadă), datele arată că presiunea importurilor în ceea ce privește cota de piață a importurilor rămâne ridicată. Chiar dacă a scăzut ușor în 2023, cota de piață a importurilor s-a situat în continuare aproape de niveluri record, ridicându-se la 21,5 %. Acest nivel este semnificativ mai mare decât cota de piață medie înainte de adoptarea măsurilor de salvgardare definitive la începutul anului 2019 (16,4 %).

(119)

În plus, așa cum s-a explicat în secțiunea 3.2.2 litera (a), volumele medii combinate ale contingentelor tarifare epuizate au reprezentat 32 % (aproape două milioane de tone pe trimestru) din volumul mediu total al importurilor din anul curent de aplicare a măsurii de salvgardare. În ceea ce privește originile, presiunea continuă a importurilor din anumite origini în unele categorii de produse (117), în pofida disponibilității globale a volumelor contingentelor tarifare, a contribuit la creșterea globală a cotei de piață a importurilor în perioada examinată, în contextul scăderii cererii.

(120)

Prin urmare, Comisia consideră că utilizarea mai redusă a contingentelor tarifare nu implică neapărat o reducere a presiunii importurilor care ar putea justifica abrogarea măsurii la 30 iunie 2024.

(121)

Unele părți interesate (în principal exportatori și utilizatori) au susținut că unele contingente tarifare sunt epuizate rapid sau în mod constant și că, prin urmare, volumele contingentelor scutite de taxe vamale sunt insuficiente. Acest lucru ar crea un deficit de aprovizionare.

(122)

Comisia a evaluat această afirmație în cadrul investigațiilor anterioare și confirmă din nou, și pentru prezenta reexaminare, că epuizarea rapidă a anumitor contingente tarifare nu poate conduce la concluzia că măsura de salvgardare creează o penurie de oțel pentru utilizatori în general. În acest sens, Comisia a observat că afirmațiile unor părți interesate au făcut referire la epuizarea anumitor contingente tarifare specifice în mod izolat, fără a face referire la disponibilitatea globală a oțelului în afara unei anumite origini care putea să își fi epuizat rapid contingentul tarifar specific de țară. Astfel, Comisia a confirmat că, deși anumite origini au fost epuizate la un moment dat în anumite categorii de produse, accesul la alte origini a rămas, în general, disponibil în mare măsură pentru categoriile respective de produse [a se vedea secțiunea 3.2.2 litera (b)].

(123)

În plus, elementele de probă furnizate de diferite părți nu au fost concludente în ceea ce privește afirmația că industria din Uniune nu este în măsură să asigure aprovizionarea. Dimpotrivă, ratele scăzute de utilizare în majoritatea categoriilor de produse ar sugera că aprovizionarea din industria din Uniune este o posibilitate reală.

(124)

Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(125)

Unele părți interesate au susținut că nu există nicio dovadă că industria din Uniune se află într-o situație vulnerabilă, iar altele au subliniat că factorii de prejudiciu identificați nu pot fi atribuiți unei creșteri a importurilor (sau unei creșteri potențiale a importurilor), ci mai degrabă condițiilor existente la nivel mondial. În mod concret, s-a afirmat că alți factori care afectează rezultatele industriei din Uniune sunt creșterea costurilor energiei și creșterea costurilor de transport. În fine, alte părți au menționat că prejudiciul nu a fost verificat pentru toate categoriile de produse.

(126)

În acest sens, Comisia observă că cerințele pentru prelungirea unei măsuri de salvgardare în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare și al articolului 19 alineatul (2) din Regulamentul de bază privind măsurile de salvgardare, și anume necesitatea de a preveni sau a remedia un prejudiciu grav și adaptarea industriei interne, nu impun ca în cursul perioadei examinate să fi avut loc o creștere a importurilor. Comisia a stabilit că există probabilitatea ca, în cazul expirării măsurii de salvgardare, importurile să crească, ceea ce ar cauza un prejudiciu grav industriei din Uniune.

(127)

În ceea ce privește presupusa necesitate de a demonstra existența unui prejudiciu pentru toate categoriile de produse, Comisia reamintește că definiția produsului include toate categoriile de produse ca un singur produs și, prin urmare, evaluarea prejudiciului se efectuează în privința produsului care face obiectul investigației în ansamblu, și nu pentru fiecare categorie de produse. După caz, Comisia a demonstrat că o analiză pentru fiecare familie de produse nu modifică concluziile la care s-a ajuns la nivelul produsului în ansamblu.

(128)

Prin urmare, Comisia a respins afirmațiile de mai sus.

(129)

Unii utilizatori au susținut că măsura de salvgardare a cauzat o creștere a prețurilor, ceea ce erodează competitivitatea industriilor care folosesc oțel din aval. Unii utilizatori au susținut, de asemenea, că importurile de produse finite și semifinite au crescut deoarece au devenit mai competitive în comparație cu aceleași produse fabricate de acești utilizatori în UE, ca urmare a unei creșteri a costurilor factorilor de producție cauzată de măsura de salvgardare.

(130)

Comisia nu a primit elemente de probă în sprijinul afirmațiilor privind prețurile sau competitivitatea. Cu toate acestea, potrivit informațiilor referitoare la prețuri evaluate de Comisie (a se vedea secțiunea 3.4.2 privind interesul Uniunii), prețurile de pe piața Uniunii au urmat aceeași tendință sau o tendință foarte similară cu cea a altor piețe, indicând astfel că măsura de salvgardare nu a creat o anomalie în ceea ce privește tendințele prețurilor în Uniune.

(131)

Prin urmare, Comisia a respins afirmațiile de mai sus.

(132)

Mai multe părți au contestat eforturile de adaptare depuse de industria din Uniune de la aplicarea măsurii de salvgardare. Pe această bază, părțile respective au considerat că măsura de salvgardare nu poate fi prelungită, deoarece una dintre cerințele legale pentru prelungire nu este îndeplinită. Părțile au susținut că adaptările se axează în principal pe decarbonizarea industriei siderurgice din UE și că aceste planuri nu au fost încă puse în aplicare.

(133)

Producătorii din Uniune au prezentat Comisiei numeroase exemple de adaptări care au fost decise recent și care se află în prezent în etape diferite de punere în aplicare. În plus, Comisia a constatat că, pe lângă exemplele furnizate de industria din Uniune, un număr mare de acțiuni au fost întreprinse de producătorii din Uniune de toate dimensiunile în vederea îmbunătățirea competitivității, în pofida condițiilor de piață dificile. Unele dintre aceste exemple sunt menționate în secțiunea 3.3 din prezentul regulament.

(134)

Prin urmare, Comisia a respins afirmațiile de mai sus.

(135)

Mai multe părți interesate au susținut că majoritatea măsurilor de adaptare ale industriei din Uniune au fost determinate de obligațiile de mediu impuse de legislația și politicile UE și, prin urmare, nu pot fi considerate adaptări pentru a îmbunătăți competitivitatea în raport cu importurile.

(136)

În această privință, Comisia a constatat că acțiunile de adaptare întreprinse de societăți în orice context răspund, în mod normal, mai multor motive diferite și servesc, în același timp, mai multor obiective. Adesea, o adaptare pentru îmbunătățirea performanței de mediu a unei anumite instalații aduce îmbunătățiri ale eficienței energetice sau o nouă gamă de produse ecologice răspunde totodată cererii din ce în ce mai mari. În orice caz, toate adaptările evaluate de Comisie, fie că vizează modernizarea instalațiilor, eficiența proceselor sau închiderea instalațiilor insuficient utilizate, aduc îmbunătățiri ale competitivității care, pe o piață precum cea a Uniunii, echivalează cu o mai bună pregătire pentru a face față concurenței importurilor.

(137)

Comisia a constatat că măsura de salvgardare a Uniunii privind oțelul continuă să fie necesară pentru a evita un prejudiciu grav și că există dovezi că industria din UE continuă să pună în aplicare măsuri pentru a se adapta la o situație de piață caracterizată printr-o presiune crescută din partea importurilor. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul de bază privind măsurile de salvgardare, care transpune articolul 7 alineatul (2) din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare, durata unei măsuri de salvgardare „trebuie limitată la perioada necesară pentru a preveni sau a remedia un prejudiciu grav și pentru a facilita adaptarea producătorilor din cadrul Uniunii”.

(138)

Durata maximă a unei măsuri de salvgardare este de 8 ani, cu excepția țărilor în curs de dezvoltare membre ale OMC. Aceasta înseamnă că Uniunea poate prelungi măsura de salvgardare existentă numai până la 30 iunie 2026.

(139)

În cadrul prezentei investigații, Comisia a constatat că prelungirea măsurii este necesară. Unele dintre elementele care au motivat instituirea de măsuri în 2019 sunt încă prezente, și anume nivelul ridicat al supracapacității din industria siderurgică, numărul mare de măsuri de apărare comercială aplicate de alte țări și riscul de reorientare a schimburilor comerciale care decurge din măsura SUA în temeiul secțiunii 232, precum și din alte măsuri luate de țări terțe începând din 2019.

(140)

În plus, situația industriei din Uniune este în prezent fragilă, în timp ce aceasta continuă să se adapteze în contextul presiunii ridicate și în creștere a importurilor din țările exportatoare. Informațiile analizate nu au indicat că vreunul dintre elementele-cheie care justifică prelungirea măsurii ar dispărea sau s-ar îmbunătăți substanțial în viitorul apropiat.

(141)

În plus, cele mai recente perspective de piață privind consumul mondial de oțel prevăd doar o redresare modestă, de +1,7 % în 2024 (o ușoară redresare față de cifrele din 2022) și de +1,2 % 2025 (ceea ce înseamnă că nivelurile consumului rămân sub volumele din 2021).

(142)

În acest context, pentru a asigura faptul că măsura oferă o plasă de siguranță eficace și semnificativă producătorilor din Uniune, Comisia consideră că este necesară prelungirea acesteia cu încă doi ani, până la 30 iunie 2026. Măsura va expira automat la sfârșitul perioadei de 8 ani.

(143)

În temeiul Acordului de parteneriat economic UE-Comunitatea de Dezvoltare a Africii Australe, UE s-a angajat să excludă importurile din țările din Comunitatea de Dezvoltare a Africii Australe (SADC) de la aplicarea măsurilor de salvgardare multilaterale pentru o perioadă de 5 ani. Ca atare, la expirarea acestui termen, UE a inclus importurile din Africa de Sud și majoritatea membrilor SADC în domeniul de aplicare al măsurii de salvgardare privind oțelul (118). În cazul Mozambicului, această scutire a expirat la o dată ulterioară.

(144)

Prin urmare, Comisia a considerat oportun ca Mozambicul să fie inclus în domeniul de aplicare al măsurii de salvgardare începând cu 1 iulie 2024 pentru a se conforma obligației privind clauza națiunii celei mai favorizate („CNF”) în temeiul normelor OMC.

(145)

Din cauza excluderii, datele privind importurile din Mozambic nu au fost utilizate în constatările inițiale ale Comisiei din regulamentul privind măsurile de salvgardare definitive cu privire la elementele de probă privind existența unei creșteri a importurilor (119). Această situație s-a datorat aplicării principiului paralelismului (120), conform căruia autoritatea de investigație nu poate lua în considerare în analiza sa originile excluse de la aplicarea măsurii.

(146)

Întrucât importurile din Mozambic nu vor mai fi excluse de la aplicarea măsurii, Comisia trebuie să reevalueze constatările inițiale care au condus la aplicarea măsurilor definitive, prin includerea datelor privind importurile din Mozambic deja disponibile la momentul investigației inițiale.

(147)

În ceea ce privește evaluarea creșterii importurilor, tabelul de mai jos arată totalul importurilor în UE care fac obiectul măsurii de salvgardare privind oțelul în perioada examinată în regulamentul privind măsurile de salvgardare definitive (2013-2017), inclusiv importurile din Mozambic:

Tabelul 14

Volumul importurilor (după includerea Mozambicului) și cota de piață

(148)

Importurile au crescut în termeni absoluți cu 71 % în cursul perioadei inițiale de analiză, la fel ca și cota de piață a importurilor (de la 12,78 % în 2013 la 18,19 % în 2017).

Având în vedere cifrele actualizate, Comisia a confirmat că evaluarea inițială privind creșterea importurilor rămâne neschimbată. În plus, având în vedere volumul nesemnificativ al importurilor din Mozambic în Uniune în raport cu totalul importurilor, Comisia a considerat că rămân valabile în continuare constatările inițiale privind amenințarea cu producerea unui prejudiciu grav, legătura de cauzalitate, interesul Uniunii și evoluțiile neprevăzute. Lista actualizată a țărilor în curs de dezvoltare incluse sau excluse de la aplicarea măsurii pe care figurează Mozambicul face parte din prezenta reexaminare (anexa III.2).

(149)

Pe baza evaluării de mai sus, noile contingente tarifare aplicabile de la 1 iulie 2024 (anexa IV) vor include importurile din Mozambic.

(150)

După ce a concluzionat că prelungirea măsurii este adecvată și că importurile din Mozambic trebuie să intre în domeniul de aplicare al măsurii, Comisia a examinat dacă ar fi necesare ajustări tehnice ale funcționării măsurii. În urma unei analize detaliate a tuturor observațiilor primite, Comisia a ajuns la concluziile prezentate în continuare. Aceste concluzii sunt organizate în secțiunile următoare în conformitate cu structura din avizul de deschidere.

(151)

În cadrul acestei secțiuni, Comisia a analizat evoluția și tiparele utilizării contingentelor tarifare și observațiile formulate de părți în această privință. Pe această bază, Comisia a stabilit dacă s-ar justifica, în interesul Uniunii, o eventuală ajustare ca urmare a modificării circumstanțelor.

(152)

Unele părți (industria Uniunii) au solicitat eliminarea reportării trimestriale a contingentelor neutilizate în următorul trimestru (cel puțin pentru ultimul trimestru) sau, alternativ, plafonarea reportării la maximum 4 % din contingentul tarifar neutilizat trimestrial, în timp ce alte părți (țări exportatoare și utilizatori) au solicitat transferarea contingentelor specifice de țară („CSQ”) neutilizate către contingentul rezidual al trimestrului următor.

(153)

În plus, anumite țări exportatoare și anumiți utilizatori au solicitat eliminarea sistemului de CSQ pentru anumite categorii (sau chiar pentru toate categoriile) și gestionarea contingentelor la nivel global în fiecare trimestru pentru a maximiza utilizarea lor. Alte părți au solicitat ca unele dintre contingentele tarifare gestionate în prezent la nivel global să fie gestionate prin intermediul CSQ și al contingentelor tarifare reziduale.

(154)

Comisia a primit, de asemenea, cereri de recalculare a tuturor contingentelor, pe baza unei noi perioade de referință, pentru a reflecta evoluția recentă a fluxurilor comerciale, și cereri de creștere a nivelului contingentelor. Unele părți interesate au solicitat, de asemenea, eliminarea contingentelor pentru anumite țări și redistribuirea acestor cantități între alte origini.

(155)

Industria din Uniune a solicitat eliminarea repartizării proporționale a volumelor cărora li se aplică taxa în afara contingentului de 25 % în ziua epuizării unui anumit contingent tarifar, între toate declarațiile acceptate în ziua respectivă.

(156)

Ca observație preliminară, Comisia a remarcat că multe dintre afirmațiile de mai sus sunt contradictorii. Mai exact, Comisia nu a identificat o afirmație motivată coerentă și cuprinzătoare care ar justifica reevaluarea structurii de bază existente a gestionării contingentelor tarifare, în special în ceea ce privește perioada de timp utilizată pentru calcularea volumelor contingentelor tarifare și combinarea CSQ și a contingentelor tarifare reziduale pentru majoritatea categoriilor de produse.

(157)

Măsura de salvgardare este în vigoare de aproximativ șase ani. Structura contingentelor tarifare s-a dovedit a fi eficace și coerentă de-a lungul anilor. Atunci când acest lucru a fost justificat, Comisia a efectuat ajustările necesare ale gestionării contingentelor pentru ca acestea să fie în permanență eficiente și actualizate în funcție de evoluția pieței. Cu toate acestea, există elemente de bază ale structurii contingentelor tarifare care sunt esențiale și oferă previzibilitate și coerență măsurii și pe care, prin urmare, Comisia nu vede niciun motiv să le modifice.

(158)

În acest sens, așa cum s-a explicat în reexaminările anterioare ale măsurii, contingentele tarifare, indiferent dacă sunt contingente specifice de țară sau reziduale, au fost alocate pe baza rezultatelor la export din perioada de referință a investigației inițiale (121). Această perioadă de referință nu poate fi modificată, așa cum sugerează unele părți, deoarece recalcularea tuturor contingentelor tarifare pe baza fluxurilor mai recente care fac obiectul măsurii ar fi contrară obiectivului de menținere a fluxurilor comerciale tradiționale care existau înainte de introducerea măsurii.

(159)

Sistemul de gestionare trimestrială a contingentelor tarifare s-a dovedit a fi eficace pentru asigurarea stabilității pieței Uniunii, evitând creșterile bruște globale ale importurilor care ar destabiliza piața și asigurând un flux ordonat și previzibil al importurilor pe tot parcursul anului. Acest sistem permite totodată menținerea fluxurilor comerciale tradiționale, în ceea ce privește volumele și originile, fără taxe suplimentare și, atunci când a fost cazul, a oferit anumitor origini posibilitatea de a-și majora exporturile scutite de taxe vamale peste fluxurile lor comerciale tradiționale (122).

(160)

Sistemul actual de gestionare a contingentelor tarifare este menit să asigure un echilibru între interese contrare. În primul rând, acesta funcționează în beneficiul industriei din Uniune, deoarece evită un val de importuri într-o perioadă scurtă de timp, cu efectele negative care decurg de aici asupra pieței. În al doilea rând, acest lucru este benefic și pentru anumite țări terțe și anumiți utilizatori din Uniune, care altfel ar fi excluși în mod nejustificat de pe piață de către alți furnizori mai mari și nu ar fi în măsură să aprovizioneze utilizatorii din Uniune, care, la rândul lor, ar fi împiedicați să cumpere materiile prime de care au nevoie din aceste origini specifice. În cele din urmă, el permite țărilor exportatoare mai mari să își depășească fluxurile comerciale tradiționale în majoritatea categoriilor de produse prin accesarea contingentului rezidual în ultimul trimestru al unei perioade în care furnizorii tradiționali nu au fost în măsură să utilizeze contingentele pe deplin.

(161)

Punerea în aplicare a unora dintre modificările solicitate de părțile interesate ar perturba grav echilibrul intereselor între părțile interesate și, prin urmare, ar contraveni interesului general al Uniunii și funcționării eficace a măsurii. Este vorba inclusiv despre cererea industriei din Uniune privind repartizarea proporțională a taxei în ziua epuizării contingentului. În acest sens, sunt aplicabile dispozițiile articolului 51 alineatul (4) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei, care definesc baza proporțională și nu prevăd nicio flexibilitate.

(162)

În plus, în observațiile lor, părțile nu au furnizat niciun element de probă cu privire la motivele pentru care sistemul actual de contingente tarifare nu ar fi adecvat și la modul în care diferitele ajustări pe care le propun ar fi în interesul general al Uniunii (și nu doar în interesul lor individual) și ar fi compatibile cu logica și cu buna funcționare a măsurii.

(163)

Din aceste motive, Comisia a considerat că menținerea sistemului actual de gestionare a contingentelor (gestionare trimestrială și o combinație între contingente specifice de țară și contingente reziduale, cu unele excepții justificate în interesul Uniunii), precum și menținerea reportării contingentelor neutilizate și a accesului la contingentul rezidual în ultimul trimestru al anului de aplicare a măsurii de salvgardare (T4) continuă să fie adecvate și că acest lucru este echitabil față de toate părțile interesate.

(164)

Cu toate acestea, deși sistemul actual de gestionare a contingentelor tarifare este adecvat, Comisia a considerat că acesta necesită unele ajustări tehnice pentru a se adapta la evoluțiile recente ale pieței, cum ar fi modificările fluxurilor comerciale, și pentru a-i îmbunătăți eficacitatea. Aceste modificări vor fi explicate mai jos și vor fi evaluate împreună cu unele afirmații formulate în secțiunea 7.2 „Eliminarea fluxurilor comerciale tradiționale” și în secțiunea 7.6 „Alte modificări ale circumstanțelor”.

(165)

Datorită sistemului de reportare a contingentelor neutilizate de la un trimestru la altul în cursul unui an de aplicare a măsurii de salvgardare (123), ultimul trimestru al anului de aplicare a măsurii de salvgardare (aprilie-iunie) este, de obicei, trimestrul în care volumele neutilizate sunt cele mai mari. Pentru a maximiza utilizarea contingentelor la sfârșitul anului de aplicare a măsurii de salvgardare, Comisia a introdus în regulamentul privind măsurile de salvgardare definitive un mecanism prin care exportatorii mai mari care și-au epuizat CSQ pot să acceseze și volumele contingentelor reziduale în ultimul trimestru.

(166)

În cadrul primei reexaminări a funcționării din 2019, Comisia a observat că acest sistem ar putea duce la eliminarea nejustificată a furnizorilor mai mici din contingentele reziduale. Această tendință s-a extins la mai multe categorii după 2019. Prin urmare, în cadrul reexaminării funcționării din 2020, Comisia a elaborat un sistem prin care accesul țărilor cu CSQ la contingentul rezidual în ultimul trimestru al unui an de aplicare a măsurii de salvgardare se bazează pe utilizarea efectivă a contingentului rezidual în trimestrele anterioare de către țările care fac obiectul contingentului tarifar rezidual. Această ajustare a urmărit să protejeze fluxurile din ultimul trimestru ale furnizorilor mai mici, care sunt beneficiarii firești ai contingentelor reziduale (124).

(167)

Pentru a reduce la minimum dislocarea originilor tradiționale în cadrul contingentelor reziduale, permițând în continuare accesul suplimentar la acele categorii în care este necesar să se asigure utilizarea maximă a contingentului, Comisia a creat un sistem prin care fiecare categorie de produse s-ar încadra în unul dintre cele trei grupuri de mai jos, care corespund unui număr de trei scenarii de acces diferite. Acest sistem îndeplinește unul dintre principiile și obiectivele esențiale ale măsurii de salvgardare, și anume asigurarea menținerii fluxurilor comerciale tradiționale în ceea ce privește originea.

(168)

Cele trei regimuri în vigoare în prezent sunt următoarele:

(169)

Nu au existat afirmații cu privire la sistemul actual de autorizare a accesului țărilor beneficiare de CSQ la contingentul rezidual din ultimul trimestru al unui an de aplicare a măsurii de salvgardare.

(170)

În cadrul acestei secțiuni, industria din Uniune a solicitat Comisiei să investigheze riscurile de eliminare prezente în toate categoriile de produse ca urmare a creșterii semnificative a importurilor din noi țări exportatoare. Această cerere este tratată separat în secțiunea 7.3.

(171)

În ansamblu, Comisia a considerat că sistemul actual s-a dovedit a fi adecvat scopului. Acesta asigură faptul că utilizatorii din Uniune își maximizează șansele de a utiliza contingentul rezidual și, de asemenea, că sunt respectate fluxurile comerciale tradiționale din cadrul contingentului rezidual în ceea ce privește originea (ceea ce este, de asemenea, în interesul utilizatorilor). În plus, Comisia nu a primit observații care să indice vreo problemă deosebită în privința funcționării acestei caracteristici a măsurii.

(172)

Cu toate acestea, Comisia a evaluat, pe baza celor mai recente date disponibile, dacă a avut loc o eliminare în cadrul contingentului rezidual în ultimul trimestru. Această evaluare a fost efectuată pe baza datelor privind importurile și a utilizării contingentelor pe origine și categorie de la 1 aprilie 2023 până la 31 martie 2024.

(173)

Pe baza acestei evaluări, Comisia a concluzionat că sistemul actual ar trebui să rămână în vigoare. Comisia a considerat însă că acesta ar putea fi simplificat astfel încât să asigure previzibilitatea pentru operatorii de pe piață și totodată să prevină orice posibilă eliminare în viitor. În consecință, Comisia a considerat că funcționarea măsurii ar trebui să fie ajustată prin autorizarea a două regimuri, în locul celor trei regimuri actuale. Primul regim, și anume „fără acces”, s-ar aplica acelor categorii în care utilizarea medie a contingentului rezidual a fost foarte ridicată. Al doilea regim, „acces”, s-ar aplica celorlalte categorii și ar permite accesul la contingentul rezidual din ultimul trimestru pentru volumele care nu au fost utilizate în medie de țările exportatoare tradiționale în cadrul contingentului tarifar rezidual. În câteva categorii, continuă să se aplice un regim special.

(174)

Pe această bază, regimurile de acces pentru fiecare categorie de produse au fost adaptate după cum urmează [pentru volumele specifice, a se vedea anexa I (IV.3) la prezentul regulament]:

(175)

Categoriile pentru care nu se aplică acest sistem (în conformitate cu principiile aplicate în reexaminarea anterioară a funcționării) sunt următoarele:

(176)

În ansamblu, prin această caracteristică, măsura ar continua să permită accesul la contingentul rezidual în ultimul trimestru în marea majoritate a categoriilor de produse. În același timp, sistemul asigură faptul că volumele suplimentare pe care unele țări le pot exporta în cadrul acestui sistem nu elimină în mod nejustificat țările care nu dispun de un CSQ. De acum înainte, țările în cazul cărora, în principiu, nu există niciun risc de eliminare, vor fi, de asemenea, protejate împotriva unei potențiale modificări bruște a fluxurilor comerciale, în conformitate cu utilizarea medie a contingentului tarifar rezidual în anul curent de aplicare a măsurii de salvgardare. Acest sistem le asigură utilizatorilor un acces larg la volumele disponibile, menținând, în același timp, eficacitatea măsurii în privința producătorilor din Uniune. Prin urmare, sistemul actual este cel mai adecvat în interesul general al Uniunii.

(177)

Comisia a considerat că este necesar să evalueze în comun anumite afirmații formulate în cadrul secțiunii 7.1 (Alocarea și gestionarea contingentelor tarifare), al secțiunii 7.2 (Eliminarea fluxurilor comerciale tradiționale) de mai sus și al secțiunii 7.6 (Alte modificări ale circumstanțelor), deoarece cauza care motivează aceste afirmații pare să fie aceeași.

(178)

În esență, afirmațiile făceau referire la o modificare a configurației fluxurilor comerciale în câteva categorii de produse, prin care o serie de exportatori care nu au exportat cantități semnificative în perioada de referință (2015-2017) și, prin urmare, nu au primit contingente specifice de țară, au intrat pe piața Uniunii prin intermediul unor contingente reziduale cu volume semnificative.

(179)

Părțile au susținut că această modificare a configurației fluxurilor comerciale ar putea fi considerată o modificare de durată a circumstanțelor, deoarece acești noi exportatori au înregistrat creșteri semnificative ale capacităților de producție în ultimii ani. S-a afirmat că aceste fluxuri au eliminat alte origini din contingentele reziduale, iar părțile interesate au sugerat modificări ale gestionării contingentelor tarifare. Aceste sugestii au inclus crearea de CSQ pentru a proteja anumite fluxuri în cadrul contingentelor reziduale, crearea de noi regimuri pentru a preveni consumarea contingentelor tarifare de către anumite origini în toate trimestrele, transferul cantităților neutilizate către contingentele reziduale în trimestrul următor, împărțirea categoriilor sau stabilirea unui plafon în cadrul contingentelor reziduale.

(180)

Comisia a analizat fluxurile importurilor în cadrul contingentelor reziduale într-o serie de categorii la care au făcut referire părțile interesate.

(181)

Analiza a confirmat că evoluțiile recente ale pieței au dus la o scădere semnificativă a exporturilor furnizorilor tradiționali către Uniune în cadrul contingentelor reziduale în unele categorii, în timp ce exporturile din noi țări de origine au crescut în cadrul acelorași contingente reziduale. Această modificare a fluxurilor comerciale a generat o serie de efecte negative asupra funcționării măsurii în unele categorii, așa cum se va explica mai jos.

(182)

Comisia a constatat că afirmațiile sunt întemeiate pentru două categorii de produse. Prin urmare, este necesară o ajustare a funcționării măsurii pentru a asigura eficacitatea acesteia și menținerea fluxurilor comerciale tradiționale în interesul Uniunii.

(183)

Categoria de produse 1 (produse plate laminate la cald) este, în ansamblu, o categorie de produse foarte importantă în cadrul măsurii de salvgardare, din diverse motive. Aceasta reprezintă în mod constant, de departe, cea mai mare parte a importurilor (8,5 milioane de tone în 2023), și anume 31 % din totalul importurilor din cadrul măsurii în 2023. Ea reprezintă, de asemenea, 34 % din producția totală a industriei din Uniune și aproximativ 25 % din vânzările sale pe piața internă în ceea ce privește volumul. Această categorie are numeroase utilizări și este considerată un fel de produs de bază, fiind, așadar, deosebit de sensibilă la variațiile prețurilor. Produsele plate laminate la cald pot fi utilizate ca produs finit în sectorul construcțiilor sau în industria auto, printre altele, dar sunt utilizate și ca factori de producție pentru fabricarea altor produse în aval, în special a produselor din categoria 2 (produse plate laminate la rece), care pot fi prelucrate ulterior, de exemplu, în produse din categoria 4 (foi cu învelișuri metalice) care, la rândul lor, pot fi prelucrate în produse din categoria 5 (oțel cu acoperire organică). Produsele plate laminate la cald sunt utilizate, de asemenea, ca factor de producție pentru producerea anumitor tuburi. Prin urmare, având în vedere ponderea sa în producția totală a produsului în cauză din Uniune și legătura sa cu alte categorii de produse, evoluțiile din această categorie sunt deosebit de relevante pentru eficacitatea măsurii de salvgardare.

(184)

În consecință, având în vedere importanța sa deosebită, un contingent tarifar gestionat în mod eficace pentru această categorie sporește eficacitatea măsurii în ansamblu. Ca atare, acest contingent a făcut obiectul unei examinări speciale, iar funcționarea sa a fost reexaminată de mai multe ori în cadrul reexaminărilor anterioare pentru a adapta gestionarea sa la condițiile predominante de pe piață.

(185)

În plus, contingentul rezidual din această categorie este cel mai mare contingent tarifar individual în cadrul măsurii, cu aproximativ 1 milion de tone disponibile inițial în fiecare trimestru.

(186)

În ceea ce privește situația actuală, începând din octombrie 2023 (trei trimestre consecutive (125)), contingentul tarifar rezidual a fost epuizat în mod constant în prima zi a trimestrului.

(187)

Acest lucru a creat un dezechilibru pe piață pe parcursul restului trimestrelor prin punerea imediată la dispoziție a unor volume foarte mari, care au generat astfel o presiune considerabilă a importurilor.

(188)

Presiunea importurilor a fost deosebit de acută în această categorie de produse, deoarece importurile au continuat să câștige teren, în pofida unei scăderi globale substanțiale a consumului de oțel în Uniune. De fapt, cota de piață a importurilor din această categorie de produse a ajuns la 30 % în 2023, cu mult peste media produsului în cauză în ansamblu.

(189)

Acest fenomen de epuizare rapidă a fost cauzat, în special, de pătrunderea foarte puternică pe piață a Vietnamului și a Egiptului, care au început să exporte categoria de produse 1 către Uniune abia în a doua jumătate a anului 2022, iar până la sfârșitul anului 2023 reprezentau peste 45 % din importurile în cadrul acestui contingent tarifar. Prin urmare, în unele dintre aceste trimestre, alte țări exportatoare mai mici, dar prezente din punct de vedere istoric în această categorie, cum ar fi Elveția, au fost eliminate.

(190)

Pentru a spori stabilitatea pieței în această categorie importantă de produse și a asigura astfel faptul că eficacitatea măsurii nu este subminată de evoluțiile pieței, Comisia a stabilit că este adecvată o ajustare.

(191)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a considerat că cea mai adecvată soluție este limitarea volumului maxim pe care o singură țară îl poate exporta trimestrial în cadrul contingentului tarifar rezidual.

(192)

După o examinare atentă a tuturor intereselor aflate în joc, inclusiv a intereselor țărilor exportatoare vizate și ale utilizatorilor din Uniune, Comisia a considerat că este adecvat un plafon de 15 % pentru fiecare țară în raport cu volumul contingentelor tarifare disponibil inițial în fiecare trimestru (126).

(193)

Acest nivel al plafonului asigură, pe de o parte, faptul că pătrunderea importurilor în prima zi a trimestrului ar fi limitată ca volum în cadrul contingentului tarifar rezidual, reducând astfel presiunea importurilor asupra pieței. Pe de altă parte, el le va permite celor mai afectate țări exportatoare să exporte în continuare volume relevante, peste fluxurile lor comerciale istorice anterioare măsurii de salvgardare și, în general, peste volumele lor exportate în primii ani în cadrul măsurii de salvgardare. În plus, el protejează interesele utilizatorilor din Uniune și ale țărilor exportatoare care au fost în mod constant eliminate.

(194)

Comisia a considerat că această ajustare nu prezintă niciun risc pentru disponibilitatea categoriei de produse 1 pe piața Uniunii din mai multe motive. În primul rând, există CSQ neutilizate substanțiale ale altor furnizori mari și există alți furnizori care și-ar putea crește într-o anumită măsură prezența în cadrul contingentului tarifar rezidual. În al doilea rând, industria din Uniune are capacitate disponibilă pentru a-și spori producția internă, așa cum se arată în tabelul 5. Acest lucru ar contribui la o utilizare a capacității sale la niveluri mai sănătoase, ceea ce, la rândul său, ar ajuta industria din Uniune să își îmbunătățească performanța economică globală. În fine, având în vedere previziunile de piață, pare foarte puțin probabil ca volumele combinate ale CSQ neutilizate și capacitatea disponibilă a producătorilor din Uniune să nu fie suficiente pentru a satisface cererea în viitor.

(195)

Din aceste motive, Comisia a considerat că ajustarea este în interesul general al Uniunii, deoarece îmbunătățește funcționarea măsurii, prin sporirea eficacității acesteia, evitând în același timp eliminarea nejustificată și asigurând o diversitate suficientă a aprovizionării pentru utilizatorii din Uniune.

(196)

Pe lângă categoria de produse 1, Comisia a constatat, de asemenea, că o modificare a configurației importurilor perturba echilibrul originilor în cadrul contingentului tarifar rezidual pentru categoria de produse 16, afectând astfel funcționarea măsurii. În această categorie, contingentul tarifar rezidual a început să fie epuizat în primele zile ale trimestrului în două dintre ultimele trei trimestre evaluate (127).

(197)

Evaluarea Comisiei a arătat că, în general, până în trimestrul iulie-septembrie 2023 existau numeroase țări exportatoare care epuizau în mod regulat contingentul tarifar rezidual. Ponderea importurilor pe țară a variat în funcție de trimestru. Algeria utiliza, în medie (128), 39 % din volumul rezidual total al contingentelor tarifare, Bosnia și Herțegovina aproximativ 23 %, Coreea 9 % și Japonia 7 %. Alte câteva țări utilizau, în medie, restul de 20 %.

(198)

La elaborarea măsurii de salvgardare definitive și în cadrul diverselor reexaminări ale funcționării, Comisia a încercat să mențină fluxurile comerciale tradiționale în ceea ce privește volumele și originile. Obiectivul de conservare a volumelor tradiționale a fost atins prin calcularea contingentelor tarifare pe baza fluxurilor comerciale anterioare, în timp ce obiectivul de conservare a originii tradiționale a fost atins prin stabilirea unor CSQ.

(199)

Cu toate acestea, țările furnizoare tradiționale mai mici care nu erau eligibile pentru un CSQ într-o anumită categorie de produse erau potențial expuse modificărilor bruște ale fluxurilor comerciale în cadrul contingentelor tarifare reziduale respective. Aceasta era situația cu care se confruntau efectiv anumite țări exportatoare în categoria de produse 16 și care le-a împiedicat să continue să exporte volume semnificative, în detrimentul lor și al utilizatorilor din Uniune.

(200)

Începând cu trimestrul iulie-septembrie 2023, compoziția originilor s-a modificat brusc în cadrul contingentului tarifar rezidual din această categorie de produse, Malaysia și Egiptul exportând brusc cantități foarte mari. Utilizarea medie combinată a acestui contingent tarifar de către aceste țări înainte de trimestrul respectiv a fost de 0 %. Însă, în ultimele trei trimestre pentru care erau disponibile date complete, ponderea medie combinată a importurilor lor a ajuns la 76 %. Acest lucru a dus la o reducere masivă a importurilor scutite de taxe vamale din toate celelalte țări exportatoare care aveau o prezență stabilă pe piața Uniunii. De fapt, unele dintre acestea au încetat practic să exporte în cadrul acestui contingent tarifar. În special, ponderea utilizării contingentului tarifar a scăzut pentru Bosnia și Herțegovina la 2 %, pentru Coreea la 4 %, pentru Japonia la 1 % și pentru alte țări la 1 %.

(201)

Prin urmare, această pătrundere agresivă pe piața Uniunii a Malaysiei și a Egiptului a eliminat în mod clar alte origini care exportau în mod regulat în cadrul acestui contingent tarifar, reducând substanțial prezența acestora (Algeria) sau aproape eliminând-o complet (de exemplu, Bosnia și Herțegovina, Japonia, Coreea) în detrimentul lor și al utilizatorilor din Uniune.

(202)

Pe baza constatărilor de mai sus, Comisia a considerat că o limitare a volumului maxim al importurilor scutite de taxe vamale per țară de origine și per trimestru este cea mai adecvată măsură pentru a restabili o distribuție mai echilibrată a originilor în cadrul acestui contingent tarifar rezidual și, implicit, pentru a asigura o mai bună funcționare a măsurii. Comisia a considerat oportun să stabilească această limită, pentru fiecare țară, la 15 % din contingentul tarifar disponibil inițial la începutul fiecărui trimestru.

(203)

Prin această ajustare, Comisia urmărește să prevină efectele de eliminare nejustificată asupra surselor tradiționale de aprovizionare mai mici și, astfel, să asigure disponibilitatea pentru utilizatorii din Uniune a volumelor provenite din aceste origini. Pe de altă parte, plafonul de 15 % le-ar permite celor mai afectate țări exportatoare să continue să exporte volume relevante scutite de taxe vamale cu mult peste nivelurile lor istorice, care, în unele cazuri, erau inexistente. În plus, acesta le-ar asigura utilizatorilor din Uniune o diversitate suficientă a originilor. În fine, având în vedere rezultatele anterioare constante ale altor țări în cadrul contingentului tarifar rezidual, Comisia consideră că este rezonabil să se presupună că, pentru această categorie, contingentul tarifar rezidual va continua să fie utilizat integral.

(204)

Comisia consideră că această ajustare este în interesul Uniunii, deoarece permite disponibilitatea unei game variate de surse de aprovizionare pentru utilizatorii din Uniune și, în același timp, previne fluxurile perturbatoare, în favoarea stabilității pieței.

(205)

În conformitate cu punctul 2.C din avizul de deschidere, Comisia a anunțat că va reexamina dacă importurile dintr-o țară în curs de dezvoltare care este membră a OMC au depășit pragul de 3 % în perioada relevantă (și anume, anul 2023) și, dacă este necesar, va actualiza lista țărilor în curs de dezvoltare care sunt membre ale OMC și care ar trebui incluse sau excluse din domeniul de aplicare al măsurii.

(206)

Mai multe părți au solicitat o actualizare a listei țărilor în curs de dezvoltare membre ale OMC excluse din domeniul de aplicare al măsurii, utilizând cele mai recente date privind importurile. În plus, industria din Uniune a solicitat excluderea volumelor importurilor din Ucraina din datele utilizate pentru calculul efectuat pentru a stabili care sunt țările în curs de dezvoltare membre ale OMC care sunt excluse din domeniul de aplicare al măsurii.

(207)

În conformitate cu articolul 9 din Acordul OMC privind măsurile de salvgardare și cu articolul 18 din Regulamentul de bază privind măsurile de salvgardare, o măsură de salvgardare nu se aplică unui produs originar dintr-o țară membră a OMC în curs de dezvoltare, atât timp cât ponderea importurilor sale rămâne sub 3 % din totalul importurilor într-o anumită categorie de produse. În cazul în care ponderea importurilor tuturor țărilor în curs de dezvoltare membre ale OMC sub pragul de 3 % reprezintă peste 9 % din totalul importurilor într-o anumită categorie, măsura de salvgardare se aplică tuturor țărilor în curs de dezvoltare membre ale OMC. Comisia a revizuit și a actualizat periodic lista țărilor în curs de dezvoltare.

(208)

Ultima actualizare a listei a avut loc în iunie 2023, în contextul investigației de reexaminare pentru a evalua o posibilă abrogare anticipată a măsurii de salvgardare (129). La fel ca în investigațiile de reexaminare anterioare, Comisia a actualizat lista țărilor în curs de dezvoltare care fac obiectul măsurii și care sunt excluse de la aplicarea acesteia pe baza unui calcul al ponderii importurilor lor, utilizând cele mai recente date consolidate disponibile privind importurile, și anume statisticile privind importurile pentru anul 2023 (130). Nu s-a considerat că este adecvată nicio modificare a metodologiei urmate în cadrul reexaminărilor anterioare.

(209)

Modificările care rezultă din această actualizare, aplicabile de la 1 iulie 2024, sunt următoarele [tabelul actualizat din anexa II (III.2) la prezentul regulament]:

(210)

În temeiul normelor OMC (131) și ale UE (132), un membru al OMC care aplică o măsură de salvgardare o liberalizează progresiv după un an de la instituirea acesteia la intervale regulate în cursul perioadei de aplicare. Obiectivul liberalizării este de a permite treptat creșterea concurenței importurilor pe piață, în timp ce industria internă se adaptează la un nivel crescut al importurilor.

(211)

Legislația OMC nu stabilește nicio cerință specială cu privire la forma sau ritmul concret al liberalizării, cu excepția faptului că aceasta ar trebui să aibă loc progresiv la intervale regulate în cursul perioadei de aplicare.

(212)

Măsura de salvgardare a UE privind oțelul a fost liberalizată anual începând din 2019, iar caracterul adecvat al ratei de liberalizare a fost evaluat și modificat în mai multe rânduri (133). Rata anuală actuală de liberalizare, începând din iulie 2022, este de 4 %.

(213)

În cadrul investigației, Comisia s-a angajat să evalueze dacă nivelul actual de liberalizare este în continuare adecvat sau dacă ar trebui revizuit.

(214)

Unele părți interesate (în special producătorii-exportatori și utilizatorii din Uniune) au solicitat Comisiei să crească nivelul de liberalizare peste 4 %. Unii producători-exportatori au susținut că poziția industriei din Uniune este solidă și că nu a avut loc o reorientare a schimburilor comerciale sau că riscul ca aceasta să se producă a scăzut. Industria din Uniune a solicitat o încetinire a ritmului de liberalizare pe baza dovezilor privind scăderea nivelurilor consumului și a perspectivelor pentru lunile următoare. Pe această bază, industria din Uniune a susținut că nu ar exista niciun risc de penurie pe piața Uniunii.

(215)

Pentru a stabili caracterul adecvat al nivelului actual de liberalizare, Comisia a efectuat atât o analiză retrospectivă, cât și o analiză prospectivă.

(216)

În ceea ce privește evaluarea retrospectivă, datele arată că rata de liberalizare a depășit evoluția consumului. În timp ce contingentele tarifare au crescut cu aproape 25 % (inclusiv majorarea de 5 % aplicabilă din februarie 2019), consumul a scăzut cu -17 % în aceeași perioadă. Prin urmare, aceste tendințe opuse au accentuat în mod semnificativ decalajul dintre nivelul contingentelor tarifare și cererea de pe piață.

(217)

În ceea ce privește evaluarea prospectivă, așa cum se explică în secțiunea 3.2.2 litera (h) de mai sus, piața oțelului a prezentat semne clare de încetinire. Consumul mondial de oțel a înregistrat o scădere de –1,1 % (134) în 2023 față de anul precedent. În Uniune, consumul a scăzut cu o rată mult mai mare, de -6 % (135). Cele mai recente perspective de piață privind consumul mondial de oțel prevăd doar o redresare modestă, de +1,7 % în 2024 (o ușoară redresare față de cifrele din 2022) și de +1,2 % 2025 (ceea ce înseamnă că nivelurile consumului rămân sub volumele din 2021). Așa cum se arată în secțiunea 3.2.2 litera (h), se preconizează că perspectivele pentru piața Uniunii vor urma o tendință similară.

(218)

Deși nivelurile de utilizare a contingentelor tarifare au variat de la o țară la alta și de la o categorie la alta, la sfârșitul fiecărui an de aplicare a măsurii de salvgardare au existat volume substanțiale neutilizate, iar acest lucru a continuat să fie valabil în anul în curs, al șaselea an de aplicare a măsurii de salvgardare (136).

(219)

Având în vedere tendințele și perspectivele negative recente privind consumul de oțel în lume și pe piața oțelului din Uniune, precum și disponibilitatea generală a contingentelor tarifare pentru toate categoriile de produse, Comisia a considerat că nu este în interesul Uniunii să accentueze și mai mult decalajul actual important dintre ritmul creșterii volumului contingentelor tarifare și cel al consumului de oțel.

(220)

Având în vedere decalajul tot mai mare dintre consum (inclusiv consumul preconizat) și volumele contingentelor tarifare, precum și nivelurile actuale ridicate ale presiunii importurilor, care cel mai probabil vor persista, Comisia a considerat că menținerea sau creșterea ratei de 4 % ar submina grav eficacitatea măsurii. În plus, Comisia a confirmat că, pentru toate categoriile de produse, contingentele tarifare disponibile sunt suficiente.

(221)

În acest context, Comisia a considerat că stabilirea ratei de liberalizare la 1 % este adecvată pentru a asigura eficacitatea măsurii.

(222)

În consecință, contingentele tarifare vor continua să crească anual cu 1 % începând cu 1 iulie 2024 pentru toate categoriile de produse. Volumele specifice pentru perioada 1 iulie 2024-30 iunie 2026 (pe bază trimestrială) sunt stabilite în anexa IV.1 la prezentul regulament.

(223)

Alături de celelalte ajustări prevăzute în prezentul regulament, această rată de liberalizare va contribui la îmbunătățirea eficacității măsurii într-o perioadă în care piața Uniunii se confruntă cu tensiuni semnificative determinate de importuri, cauzate de efectele negative ale supracapacității și de măsurile luate ca reacție la aceasta în întreaga lume, în contextul unei cereri scăzute. Utilizatorii din Uniune vor continua să dispună de suficiente volume scutite de taxe vamale în cadrul contingentelor tarifare existente.

(224)

În avizul de deschidere, Comisia a definit sfera de aplicare a cererilor în temeiul acestui capitol ca fiind orice alte probleme care nu se încadrează în secțiunile 7.1, 7.2, 7.4 și 7.5 de mai sus, în măsura în care se referă la modificări de durată ale circumstanțelor față de situația existentă la momentul investigației inițiale, ale căror efecte ar putea necesita o reexaminare și ar justifica, printre altele, o ajustare a nivelului sau a alocării contingentelor tarifare în anumite categorii de produse. Părților interesate li s-a solicitat să furnizeze suficiente elemente de probă în sprijinul observațiilor lor, precum și propuneri specifice privind modul de abordare a oricăror evoluții care afectează o categorie de produse.

(225)

Cererile primite în acest sens pot fi împărțite în două tipuri. Primul tip se referă la modificări de durată ale cererii pentru anumite categorii de produse, iar al doilea tip se referă la o modificare de durată în ceea ce privește noile țări furnizoare.

(226)

Cererile de acest tip se referă la modificări ale definiției produsului, solicitând de obicei eliminarea unor categorii de produse din domeniul de aplicare al măsurii, majorarea contingentelor tarifare alocate sau acordarea unui contingent specific de țară pentru o anumită origine pe baza previziunilor privind o creștere rapidă a cererii pentru o anumită categorie, în cazul căreia se presupune că industria din Uniune nu ar fi în măsură să furnizeze cantități suficiente.

(227)

În această privință, elementele de probă prezentate de părțile interesate nu au justificat nicio ajustare pe baza afirmațiilor cu privire la modificarea circumstanțelor. Aceste afirmații făceau referire, de regulă, la origini specifice în cadrul anumitor categorii de produse. În toate cazurile, au fost disponibile volume scutite de taxe vamale în cursul ultimelor trei trimestre (iulie 2023-martie 2024). Prin urmare, aceste afirmații nu corespund interesului general al Uniunii, ci mai degrabă vizează preferințele specifice ale anumitor părți interesate. Afirmațiile privind disponibilitatea ofertei din partea producătorilor din Uniune au fost, de asemenea, respinse pe larg de industria din Uniune, iar Comisia a considerat că elementele de probă disponibile la dosar, inclusiv utilizarea contingentelor tarifare, nu sprijină afirmațiile privind o potențială penurie de oțel.

(228)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu există suficiente elemente de probă care să justifice ajustări ale funcționării măsurii de salvgardare privind oțelul pe baza modificărilor circumstanțelor cauzate de presupusa creștere viitoare a cererii în anumite categorii de produse.

(229)

Mai multe părți interesate (industria din Uniune, exportatori și utilizatori) au subliniat că au existat modificări ale fluxurilor comerciale și că aceasta reprezintă o modificare de durată a circumstanțelor. Potrivit anumitor părți (industria din Uniune), această modificare a fluxurilor comerciale este rezultatul unei dinamici regionale noi și complexe a capacităților excedentare din industria siderurgică la nivel mondial, care ar justifica modificări ale gestionării contingentelor tarifare.

(230)

Afirmații referitoare la modificarea fluxurilor comerciale au fost formulate și în cadrul secțiunii 7.1 (Alocarea și gestionarea contingentelor tarifare) și al secțiunii 7.2 (Eliminarea fluxurilor comerciale tradiționale) de mai sus.

(231)

Părțile interesate au susținut că, deși unele contingente specifice de țară rămân în mare parte neutilizate în anumite categorii de produse, noi fluxuri intră pe piața Uniunii prin intermediul contingentelor reziduale. Prin urmare, acestea au solicitat Comisiei să efectueze unele ajustări ale gestionării contingentelor tarifare.

(232)

În cadrul investigației, Comisia a identificat noi fluxuri comerciale care intră pe piață în anumite categorii de produse. Comisia a abordat aceste afirmații prin ajustările descrise în secțiunea 7.3 de mai sus.

(233)

La 1 ianuarie 2022, ca urmare a actualizărilor (137) nomenclaturii vamale (NC) a Uniunii, anumite coduri NC privind tuburile din oțel care fac obiectul măsurii de salvgardare privind oțelul au fost modificate (138). Categoriile de produse vizate au fost 22 (tuburi și țevi fără sudură din oțeluri inoxidabile), 24 (alte tuburi fără sudură) și 26 (alte țevi sudate).

(234)

Această modificare nu a fost reflectată în cea mai recentă reexaminare a măsurii (139) din iunie 2023 și, prin urmare, volumul importurilor utilizat în reexaminarea respectivă în scopul stabilirii listei țărilor în curs de dezvoltare nu a fost pe deplin corect pentru aceste categorii.

(235)

În consecință, lista țărilor în curs de dezvoltare care fac obiectul măsurii care se aplică de la 1 iulie 2023 a avut un impact semnificativ în două dintre cele trei categorii menționate mai sus. În cazul în care Comisia ar fi utilizat codurile NC actualizate în ultima sa reexaminare, modificările aduse listei țărilor în curs de dezvoltare în raport cu lista publicată efectiv la 1 iulie 2023 (aplicabilă până la 30 iunie 2024) ar fi fost următoarele:

(236)

Modificările aduse listei țărilor în curs de dezvoltare care fac obiectul măsurii ca urmare a modificării codurilor sunt rezumate după cum urmează:

(237)

Lista actualizată a țărilor în curs de dezvoltare care fac obiectul măsurii, aplicabilă în perioada 1 iulie 2023-30 iunie 2024, figurează în anexa III (III.2) la prezentul regulament.

(238)

Consecințele practice ale acestor modificări ale listei țărilor în curs de dezvoltare care fac obiectul măsurii care se aplică de la 1 iulie 2023 până la 30 iunie 2024 sunt următoarele:

(239)

Pe baza celor de mai sus, Comisia recunoaște dreptul importatorilor care au plătit taxe în categoria 26 în perioada 1 iulie 2023-31 decembrie 2023 în ceea ce privește importurile originare din anumite țări de a solicita autorităților vamale naționale rambursarea acestor taxe, în conformitate cu legislația vamală aplicabilă. Aceste țări sunt:

(240)

Acceptarea cererilor de rambursare pentru trimestrul în curs (1 aprilie 2024-30 iunie 2024) va face obiectul unei verificări suplimentare pentru a stabili dacă plata taxelor a fost sau nu o consecință a faptului că Comisia nu a ținut cont de noile coduri pentru calculele referitoare la țările în curs de dezvoltare.

(241)

În conformitate cu articolul 109 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (142), în cazul în care un cuantum trebuie rambursat în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni.

(242)

Prezentul regulament de modificare a măsurii de salvgardare în vigoare respectă și obligațiile care decurg din acordurile bilaterale semnate cu anumite țări terțe.

(243)

Măsura prevăzută în prezentul regulament este conformă cu avizul Comitetului pentru măsuri de salvgardare instituit în temeiul articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul de bază al UE privind măsurile de salvgardare și, respectiv, al articolului 22 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/755,