(1)

Accesul la materii prime este esențial pentru economia Uniunii și pentru funcționarea pieței interne. Există un set de materii prime neenergetice, neagricole, care sunt considerate critice pe fondul importanței economice ridicate și a expunerii lor la un risc ridicat în materie de aprovizionare, cauzat adesea de o concentrare ridicată a aprovizionării din câteva țări terțe. Având în vedere rolul esențial al unui număr mare de astfel de materii prime critice în realizarea dublei tranziții verzi și digitale și având în vedere utilizarea lor pentru aplicații în domeniul apărării și al spațiului aerian, este probabil ca cererea să crească exponențial în deceniile următoare. În același timp, riscul de întreruperi ale aprovizionării este în creștere, pe fondul intensificării tensiunilor geopolitice și a concurenței în materie de resurse. În plus, dacă nu este gestionată în mod corespunzător, creșterea cererii de materii prime critice ar putea genera efecte sociale și de mediu negative.

(2)

Având în vedere complexitatea și caracterul transnațional al lanțurilor valorice ale materiilor prime critice, măsurile naționale necoordonate menite să asigure o aprovizionare sigură și durabilă cu materii prime critice riscă să submineze funcționarea pieței interne. Materiile prime critice sunt adesea extrase în anumite țări sau regiuni, în funcție de distribuția geografică a rezervelor relevante, sunt transportate în vederea prelucrării ulterioare în altă parte și apoi sunt vândute pe piața internă pentru a fi utilizate în produse pertinente. În etapa de prelucrare, materiile prime critice sunt adesea importate și exportate de mai multe ori pe piața internă înainte de a ajunge la utilizarea finală. În mod similar, reciclarea produselor relevante la sfârșitul ciclului de viață în vederea recuperării materiilor prime critice are loc adesea într-o altă țară sau regiune față de cea în care se colectează deșeurile și este probabil ca materiile secundare rezultate să fie reexportate pentru prelucrarea și utilizarea ulterioară. În plus, materiile prime critice sunt necesare la începutul multor lanțuri valorice industriale și sunt adesea factori de producție esențiali pentru o gamă largă de sectoare strategice, inclusiv energia din surse regenerabile, industria digitală, sectorul aerospațial și sectorul apărării. Prin urmare, ele joacă un rol esențial în susținerea activităților economice de pe piața internă, iar întreruperile aprovizionării ar putea avea un impact transfrontalier semnificativ între statele membre.

(3)

În acest context, acțiunile necoordonate ale statelor membre riscă să denatureze concurența și să fragmenteze piața internă, de exemplu prin impunerea unor reglementări divergente pentru operatorii de pe piață, prin stabilirea de niveluri diferite de acces la monitorizarea riscurilor în materie de aprovizionare și de niveluri diferite de sprijin pentru proiectele naționale sau prin crearea de obstacole în calea comerțului transfrontalier cu materii prime critice sau bunuri conexe între statele membre, creând astfel obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne. În plus, este posibil ca acțiunile individuale ale statelor membre să nu fie suficiente pentru a preveni în mod eficace întreruperile aprovizionării cu materii prime critice sau să fie mai puțin eficiente în atingerea acestui obiectiv.

(4)

Așadar pentru a proteja funcționarea pieței interne, ar trebui creat un cadru comun al Uniunii pentru a asigura accesul la o aprovizionare sigură și durabilă cu materii prime critice și pentru a proteja reziliența economică a Uniunii și autonomia sa strategică deschisă.

(5)

În primul rând, cadrul respectiv ar trebui să definească materiile prime care sunt considerate strategice și critice și să consolideze reziliența lanțurilor de aprovizionare pentru aceste materii prime în Uniune, inclusiv prin identificarea și sprijinirea proiectelor privind materiile prime și recunoașterea acestora ca proiecte strategice (denumite în continuare „proiecte strategice”) și prin depunerea de eforturi de stimulare a progresului tehnologic și a utilizării eficiente a resurselor pentru a modera creșterea preconizată a consumului de materii prime critice la nivelul Uniunii. În al doilea rând, este necesar să fie prevăzute măsuri de consolidare a capacității Uniunii de a monitoriza și de a reduce riscurile existente și viitoare în materie de aprovizionare. În al treilea rând, cadrul ar trebui să cuprindă măsuri de creștere a circularității și a durabilității materiilor prime critice consumate în Uniune.

(6)

Pentru a se asigura că măsurile prevăzute în regulament se concentrează asupra celor mai relevante materii prime, ar trebui să se întocmească o listă a materiilor prime strategice și o listă a materiilor prime critice. Listele respective ar trebui să se bazeze pe metodologii clare. Comisia ar trebui să comunice în mod deschis și transparent despre aplicarea acestor metodologii. Listele respective ar trebui, de asemenea, să fie utile în ceea ce privește orientarea și coordonarea eforturilor statelor membre de a contribui la atingerea obiectivelor prezentului regulament. Lista materiilor prime strategice ar trebui să conțină materii prime de mare importanță strategică pentru funcționarea pieței interne, ținând seama de utilizarea lor în cadrul tehnologiilor strategice care stau la baza dublei tranziții verzi și digitale sau pentru aplicații din domeniul apărării sau aerospațial, care sunt caracterizate de un decalaj potențial semnificativ între oferta globală și cererea preconizată și pentru care o creștere a producției este relativ dificilă, de exemplu din cauza termenelor lungi de execuție pentru noile proiecte care sporesc capacitatea de aprovizionare. Pentru a ține seama de posibilele schimbări de natură tehnologică și economică, lista materiilor prime strategice ar trebui revizuită periodic și, dacă este necesar, actualizată. Pentru a se asigura că eforturile de creștere a capacităților Uniunii de-a lungul lanțului valoric, de consolidare a capacității Uniunii de a monitoriza și de a reduce riscurile în materie de aprovizionare și de creștere a diversificării aprovizionării se concentrează asupra materiilor pentru care sunt cele mai necesare, anumite măsuri relevante ar trebui să se aplice numai în cazul listei de materii prime strategice. Statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să creeze liste suplimentare pe baza nevoilor lor naționale specifice sau să ia măsuri adecvate la nivel național.

(7)

Lista materiilor prime critice ar trebui să includă toate materiile prime strategice, precum și orice alte materii prime de mare importanță pentru economia Uniunii în ansamblu și pentru care există un risc ridicat de întrerupere a aprovizionării care poate să denatureze concurența sau să fragmenteze piața internă. Pe lângă tehnologiile strategice, și alte sectoare ar putea fi expuse unor riscuri ridicate în materie de aprovizionare în viitor. Pentru a ține seama de posibilele schimbări de natură tehnologică și economică, Comisia ar trebui, în continuarea practicii actuale, să efectueze periodic o evaluare bazată pe date privind producția, comerțul, aplicațiile, reciclarea și substituirea unei game largi de materii prime, pentru a actualiza listele de materii prime strategice și critice care reflectă evoluția importanței economice și a riscului în materie de aprovizionare asociat acestor materii prime pe piața internă. Lista materiilor prime critice ar trebui să includă materiile prime care ating sau depășesc pragurile atât în ceea ce privește importanța economică, cât și riscul în materie de aprovizionare, fără a clasifica materiile prime relevante din punctul de vedere al caracterului critic. Această evaluare ar trebui să se bazeze pe o medie a celor mai recente date disponibile pe o perioadă de cinci ani. Măsurile referitoare la ghișeul unic, planificare, explorare, monitorizare, circularitate și durabilitate prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice tuturor materiilor prime critice.

(8)

Listele materiilor prime strategice și critice ar trebui să utilizeze denumirile stabilite pentru materiile prime incluse pe liste. Pentru lista materiilor prime strategice, denumirile ar trebui să se refere, după caz, la gradul la care trebuie rafinată o materie primă pentru a fi utilizată la fabricarea tehnologiilor strategice. Trimiterile la materiile prime strategice și critice ar trebui înțelese ca referindu-se la întregul lanț valoric al materiilor prime respective, inclusiv în forma lor neprelucrată și în toate etapele de prelucrare care duc, după caz, la gradul specificat. Ar trebui făcută o clarificare excepțională pentru lanțul valoric al aluminiului, menționând, pe lângă aluminiu, bauxita, minereul său cel mai important, și alumina, forma sa de prelucrare intermediară. Materiile prime strategice și critice sunt, în multe cazuri, extrase, prelucrate sau reciclate ca subproduse ale altor procese principale de extracție, prelucrare și reciclare. Prin urmare, caracterul de subprodus al materiilor prime nu ar trebui să afecteze includerea lor pe listă sau includerea lor în dispozițiile relevante din prezentul regulament.

(9)

Pentru a sprijini punerea în aplicare a sarcinilor legate de dezvoltarea proiectelor strategice și a finanțării acestora, a programelor de explorare, a capacităților de monitorizare sau a stocurilor strategice și pentru a consilia Comisia în mod corespunzător, ar trebui instituit un Comitet european pentru materii prime critice (denumit în continuare „comitetul”). Comitetul ar trebui să fie format din reprezentanții statelor membre și ai Comisiei, fiind în același timp capabil să asigure participarea altor părți în calitate de observatori, în mod special a Parlamentului European. Pentru a dezvolta expertiza necesară punerii în aplicare a anumitor sarcini, comitetul ar trebui să înființeze subgrupuri permanente privind finanțarea, acceptarea de către public, explorarea, monitorizarea și stocurile strategice, precum și unul privind circularitatea, eficiența utilizării resurselor și înlocuirea, care ar trebui să acționeze ca o rețea prin reunirea autorităților naționale relevante și, atunci când este necesar, să consulte industria, mediul academic, societatea civilă și alte părți interesate relevante. Recomandările și avizele comitetului nu ar trebui să aibă caracter obligatoriu, iar absența unor astfel de recomandări sau avize nu ar trebui să împiedice Comisia să își îndeplinească sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament.

(10)

Este necesar să se pună în aplicare măsuri adecvate pentru a stabili o abordare comună a proiectelor strategice din Uniune care își desfășoară activitatea în domeniul extracției, prelucrării sau reciclării materiilor prime strategice sau care contribuie la producerea materiilor relevante de substituție. Proiectele strategice respective, împreună cu eforturile statelor membre, ar trebui să contribuie la creșterea capacității de a asigura securitatea aprovizionării cu materii prime strategice. Alte măsuri, în special cele privind explorarea sau circularitatea, ar trebui să contribuie, de asemenea, la consolidarea diferitelor etape ale lanțului valoric.

(11)

Pentru a reduce riscul tot mai mare al Uniunii de întreruperi ale aprovizionării care ar putea denatura concurența și fragmenta piața internă, Comisia și statele membre ar trebui să consolideze capacitățile în diferitele etape ale lanțului valoric al materiilor prime strategice pentru a contribui la atingerea indicilor de referință legați de capacitatea Uniunii și de diversificarea aprovizionării. Astfel de indici de referință ar trebui să ajute la orientarea eforturilor de a consolida capacitățile Uniunii pe durata tuturor etapelor lanțului valoric al materiilor prime strategice, inclusiv extracția, prelucrarea și reciclarea, și de a spori diversificarea aprovizionării din surse externe cu materii prime strategice. Obiectivul ar trebui să fie creșterea capacităților pentru fiecare materie primă strategică în fiecare etapă a lanțului valoric, urmărind, în același timp, atingerea indicilor de referință privind capacitatea globală la nivelul Uniunii de extracție, prelucrare și reciclare a materiilor prime strategice. În primul rând, Uniunea ar trebui să sporească gradul de utilizare a propriilor resurse geologice de materii prime strategice și să își consolideze capacitatea pentru a-și permite să extragă materiile prime necesare pentru a produce cel puțin 10 % din consumul său de materii prime strategice. Ținând seama de faptul că, în mare măsură, capacitatea de extracție depinde de disponibilitatea resurselor geologice ale Uniunii, atingerea acestui indice de referință depinde de respectiva disponibilitate. În al doilea rând, pentru a construi un lanț valoric complet și pentru a preveni orice blocaje în etape intermediare, capacitatea de prelucrare a Uniunii ar trebui, de asemenea, să fie mărită și Uniunea ar trebui să poată produce cel puțin 40 % din consumul său anual de materii prime strategice. În al treilea rând, se preconizează că, în deceniile următoare, consumul în Uniune de materii prime strategice poate fi acoperit într-o pondere din ce în ce mai mare de materii prime secundare, ceea ce ar îmbunătăți atât securitatea, cât și durabilitatea aprovizionării cu materii prime a Uniunii. Prin urmare, capacitatea de reciclare a Uniunii ar trebui să poată produce cel puțin 25 % din consumul anual de materii prime strategice al Uniunii și Uniunea ar trebui să poată recicla din deșeuri cantități din ce în ce mai mari pentru fiecare materie primă strategică. Pentru fluxurile de deșeuri și materiile prime strategice pentru care sunt disponibile suficiente informații pentru a estima capacitatea de reciclare a Uniunii ca procent din materiile prime strategice existente în aceste fluxuri de deșeuri, ar trebui stabilit un indice de referință suplimentar bazat pe deșeuri. Sprijinirea eforturilor de îmbunătățire a utilizării eficiente a resurselor prin cercetare și inovare, substituire, sensibilizare și alte măsuri relevante va facilita și atingerea indicilor de referință respectivi. Indicii de referință respectivi se referă la orizontul de timp 2030, în conformitate cu obiectivele Uniunii în materie de climă și energie prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și cu obiectivele digitale prevăzute în Decizia (UE) 2022/2481 a Parlamentului European și a Consiliului (4), pe care se întemeiază. În plus, locurile de muncă de calitate, inclusiv dezvoltarea competențelor și tranzițiile de la un loc de muncă la altul, vor aborda riscurile de pe piața sectorială a forței de muncă și vor contribui la asigurarea competitivității Uniunii. Comisia și statele membre ar trebui să stimuleze și progresul tehnologic și utilizarea eficientă a resurselor pentru a modera creșterea preconizată a consumului de materii prime critice la nivelul Uniunii astfel încât să o mențină sub niște previziuni de referință adecvate. În contextul pregătirii măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), Comisia ar trebui să ia în considerare posibila contribuție a cerințelor privind proiectarea ecologică la realizarea priorităților Uniunii stabilite în prezentul regulament.

(12)

Pentru unele materii prime, aprovizionarea Uniunii depinde aproape în totalitate de o singură țară. Astfel de dependențe creează un risc ridicat de întreruperi ale aprovizionării care pot să denatureze concurența și să fragmenteze piața internă. Pentru a limita acest risc potențial și pentru a spori reziliența economică a Uniunii, ar trebui depuse eforturi pentru a se asigura că, până în 2030, Uniunea nu va depinde de o singură țară terță pentru mai mult de 65 % din volumul său de aprovizionare cu orice materii prime strategice, neprelucrate și în orice etapă a prelucrării, acordând totuși o atenție deosebită țărilor cu care Uniunea a stabilit un parteneriat strategic, un acord de liber schimb sau alte forme de cooperare privind materiile prime, deoarece acestea oferă niveluri mai ridicate de asigurare cu privire la riscurile în materie de aprovizionare.

(13)

Pentru a asigura că indicii de referință sunt îndepliniți la timp, Comisia, cu ajutorul comitetului, ar trebui să urmărească și să raporteze progresele înregistrate în direcția îndeplinirii indicilor de referință și a moderării cererii. În cazul în care progresele raportate în vederea atingerii indicilor de referință și a moderării cererii sunt, în general, insuficiente, Comisia ar trebui să evalueze fezabilitatea și proporționalitatea măsurilor suplimentare. Lipsa progreselor doar în ceea ce privește o singură materie primă sau un set restrâns de materii prime strategice nu ar trebui, în principiu, să atragă după sine necesitatea depunerii de către Uniune a unor eforturi suplimentare.

(14)

Comisia, cu sprijinul comitetului, ar trebui să identifice proiecte în Uniune care urmează să înceapă sau să fie extinse în ceea ce privește extracția, prelucrarea sau reciclarea materiilor prime strategice sau producția și extinderea utilizării materiilor care pot înlocui materiile prime strategice în tehnologiile strategice, cu scopul de a recunoaște astfel de proiecte ca proiecte strategice. Sprijinul eficace pentru proiectele strategice are potențialul de a îmbunătăți accesul la materiile prime strategice pentru sectoarele din aval, de a crea oportunități economice de-a lungul lanțului valoric, inclusiv pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), precum și de a contribui la crearea de locuri de muncă. Prin urmare, pentru a asigura dezvoltarea proiectelor strategice în întreaga Uniune, astfel de proiecte ar trebui să beneficieze de proceduri de autorizare simplificate și previzibile, precum și de sprijin pentru obținerea accesului la finanțare. De asemenea, astfel de măsuri ar putea fi o sursă de inspirație pentru îmbunătățirea altor proceduri de autorizare și a accesului la finanțare pentru proiectele legate de materii prime critice sau de alte materii prime. Pentru a concentra sprijinul și a asigura valoarea lor adăugată, ar trebui ca proiectele să fie evaluate pe baza unui set de criterii, înainte de a primi un astfel de sprijin. Proiectele privind materiile prime în care materiile prime strategice sunt subproduse, inclusiv din deșeuri feroase, ar trebui, de asemenea, să fie eligibile pentru un astfel de sprijin, dacă îndeplinesc toate criteriile relevante. Pentru a fi recunoscute ca proiecte strategice în Uniune, proiectele ar trebui să consolideze securitatea aprovizionării Uniunii cu materii prime strategice. Proiectele ar trebui, de asemenea, să demonstreze un nivel suficient de fezabilitate tehnică, inclusiv volumul preconizat de materii prime strategice sau de materii utilizate ca substitut prin care sporesc capacitatea Uniunii, excluzând materialele produse în scopuri de cercetare; să fie implementate într-un mod durabil din punct de vedere social și al mediului; și să ofere beneficii transfrontaliere în afara statului membru în cauză, inclusiv efecte de propagare în avalul lanțului valoric. În cazul în care evaluează criteriile respective ca fiind îndeplinite, Comisia ar trebui să publice recunoașterea ca proiect strategic prin intermediul unei decizii. Întrucât recunoașterea rapidă este esențială pentru a sprijini în mod eficace securitatea aprovizionării Uniunii, procesul de evaluare ar trebui să rămână simplu și să nu fie excesiv de împovărător.

(15)

Atunci când se evaluează dacă un proiect dintr-o țară terță sau dintr-o țară sau un teritoriu de peste mări (TTPM) contribuie la securitatea aprovizionării Uniunii, ar trebui să fie luat în considerare în special statutul TTPM în temeiul dreptului Uniunii. TTPM pot să contribuie la accesul sigur al Uniunii la o aprovizionare durabilă cu materii prime strategice și critice, în special în cadrul parteneriatelor strategice.

(16)

Comisia, în cooperare cu comitetul, ar trebui să identifice proiecte strategice în țări terțe sau în TTPM care urmează să înceapă sau să fie extinse în ceea ce privește extracția, prelucrarea sau reciclarea materiilor prime strategice sau producția de materii care pot înlocui materiile prime strategice în tehnologiile strategice. Pentru a se asigura că astfel de proiecte strategice sunt implementate în mod eficace, acestea ar trebui să beneficieze de un acces îmbunătățit la finanțare, de exemplu prin accesul la mecanisme de reducere a riscurilor pentru investiții. Pentru a asigura valoarea lor adăugată, proiectele ar trebui evaluate pe baza unui set de criterii. Asemenea proiectelor strategice din Uniune, proiectele strategice din țări terțe ar trebui să consolideze securitatea aprovizionării Uniunii cu materii prime strategice și ar trebui să demonstreze un nivel suficient de fezabilitate tehnică. Atât proiectele strategice din Uniune, cât și proiectele strategice din țările terțe sau din TTPM ar trebui să respecte același nivel de durabilitate socială și de mediu. Pentru a deveni un proiect strategic într-o piață emergentă sau într-o economie în curs de dezvoltare, un proiect ar trebui să fie reciproc avantajos pentru Uniune și pentru țara terță implicată și să aducă valoare adăugată în țara respectivă, ținând seama totodată de coerența sa cu politica comercială comună a Uniunii. O astfel de valoare poate fi derivată din contribuția unui proiect la mai multe etape ale lanțului valoric, precum și din crearea, prin intermediul proiectului, de beneficii economice și sociale mai ample, inclusiv crearea de locuri de muncă în conformitate cu standardele internaționale. În cazul în care Comisia evaluează criteriile respective și le consideră îndeplinite, aceasta ar trebui să facă publică recunoașterea ca proiect strategic prin intermediul unei decizii.

(17)

Pentru a asigura durabilitatea creșterii producției de materii prime critice, ar trebui planificate și implementate în mod durabil proiecte noi privind materiile prime critice, care să acopere toate aspectele legate de durabilitate evidențiate în publicația Comisiei din 11 septembrie 2021, intitulată „Principiile UE privind materiile prime durabile”, printre care asigurarea protecției mediului, prevenirea și reducerea la minimum a impactului negativ din punct de vedere social prin folosirea de practici durabile din punct de vedere social, inclusiv respectarea drepturilor omului, cum ar fi drepturile femeilor, și practicile comerciale transparente. Proiectele ar trebui, de asemenea, să asigure implicarea cu bună credință, precum și consultări largi și echitabile cu părțile interesate relevante, cum ar fi comunitățile locale și populațiile indigene. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită respectării drepturilor omului în cazul în care un proiect implică o potențială relocare. Pentru a oferi promotorilor de proiecte o modalitate clară și eficientă de respectare a acestui criteriu, respectarea dreptului relevant al Uniunii sau a dreptului național relevant și a standardelor, orientărilor și principiilor internaționale relevante, dacă sunt pertinente, sau participarea la un sistem de certificare recunoscut în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie considerate suficiente.

(18)

În conformitate cu principiul precauției, Comisia nu are trebui să recunoască proiectele de minerit marin de adâncime ca proiecte strategice înainte ca efectele mineritului de adâncime asupra mediului marin, a biodiversității și a activităților umane să fie cercetate suficient, ca riscurile să fie înțelese și ca tehnologiile și practicile operaționale să poată demonstra că mediul nu este grav afectat.

(19)

Orice promotor al unui proiect privind materiile prime strategice ar trebui să poată solicita Comisiei recunoașterea proiectului său ca proiect strategic. Cererea ar trebui să cuprindă documente relevante și dovezi referitoare la criterii. Pentru o mai bună evaluare a viabilității sociale, de mediu și economice a fezabilității proiectului, precum și a nivelului de încredere în estimări, promotorul proiectului ar trebui, de asemenea, să furnizeze o clasificare a proiectului în conformitate cu Clasificarea cadru a resurselor elaborată de Organizația Națiunilor Unite. Pentru a permite validarea obiectivă a clasificării respective, promotorul proiectului ar trebui să sprijine această clasificare cu dovezi relevante. Un calendar al proiectului ar trebui, de asemenea, anexat la cerere, pentru a estima momentul în care proiectul ar putea contribui la indicii de referință pentru capacitatea internă sau pentru diversificare. Întrucât acceptarea de către public a proiectelor miniere este esențială pentru implementarea lor efectivă, promotorul proiectului ar trebui, de asemenea, să prezinte un plan care să conțină măsuri de facilitare a acceptării de către public. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită partenerilor sociali, societății civile și altor organisme în materie de supraveghere. Promotorul proiectului ar trebui, de asemenea, să furnizeze un plan de afaceri care să ofere informații cu privire la viabilitatea financiară a proiectului și o imagine de ansamblu a finanțării, a structurii de proprietate și a acordurilor de preluare deja garantate, precum și estimări privind potențialul de creare de locuri de muncă și nevoile proiectului în ceea ce privește forța de muncă calificată, inclusiv perfecționarea și recalificarea. În vederea armonizării procedurii de depunere a cererilor, Comisia ar trebui să furnizeze un model unic pentru cereri.

(20)

Cererile privind proiectele care ar putea să afecteze populațiile indigene ar trebui să includă un plan care să conțină măsuri pentru o consultare semnificativă a populațiilor indigene afectate, prevenirea și reducerea la minimum a impactului negativ asupra populațiilor indigene respective și, după caz, compensarea echitabilă. În cazul în care noțiunile respective sunt reglementate de legislația națională aplicabilă proiectului, planul ar putea descrie, în schimb, aceste măsuri. Pentru proiectele din țări terțe care implică extracție și care nu sunt reglementate de Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), promotorul proiectului ar trebui să furnizeze, de asemenea, un plan de îmbunătățire a stării ecologice a siturilor afectate după încheierea extracției. În cazul în care proiectul este situat într-o zonă protejată, promotorul proiectului ar trebui să evalueze amplasamentele alternative adecvate din punct de vedere tehnic și să le descrie într-un plan, incluzând motivele pentru care acestea nu sunt considerate a fi adecvate pentru amplasarea proiectului.

(21)

Pentru a structura procesul, Comisia ar trebui să organizeze o procedură deschisă cu date-limită periodice, care să corespundă datelor la care se reunește comitetul, prin care promotorii de proiecte să solicite recunoașterea proiectelor acestora ca proiecte strategice. Pentru a oferi claritate promotorilor de proiecte în legătură cu cererile lor pentru proiecte strategice, Comisia ar trebui să respecte un termen pentru decizia sa de a recunoaște sau nu un proiect ca proiect strategic. Pentru a ține seama de cazurile deosebit de complexe sau de un număr ridicat de cereri la o anumită dată limită, Comisia ar trebui să poată prelungi termenul respectiv o singură dată. Comisia ar trebui să transmită evaluarea sa comitetului înainte de reuniunea acestuia și ar trebui să țină seama de avizul comitetului cu privire la decizia sa de a recunoaște sau nu un proiect strategic.

(22)

Întrucât cooperarea statului membru pe teritoriul căruia va fi implementat un proiect strategic este necesară pentru a asigura implementarea efectivă a acestuia, statul membru respectiv ar trebui să aibă dreptul la opoziție și, astfel, să împiedice recunoașterea unui proiect ca proiect strategic împotriva voinței statului membru respectiv. În acest caz, statul membru în cauză ar trebui să furnizeze o justificări pentru refuzul său, făcând trimitere la criteriile prevăzute în prezentul regulament. În mod similar, Uniunea nu ar trebui să recunoască un proiect ca proiect strategic în cazul în care proiectul va fi implementat de o țară terță împotriva voinței guvernului său și, prin urmare, ar trebui să evite orice acțiune în acest sens în cazul în care guvernul unei țări terțe se opune.

(23)

Pentru a preveni utilizarea abuzivă a statutului de proiect strategic, Comisia ar trebui să aibă dreptul de a retrage recunoașterea unui proiect strategic, motivând acest lucru, după consultarea consiliului de administrație și a promotorului de proiect responsabil, în cazul în care proiectul strategic nu mai îndeplinește condițiile sau dacă recunoașterea s-a bazat pe o cerere care conține informații incorecte care sunt relevante pentru evaluarea criteriilor de selecție. Pentru a atrage investiții pe termen lung și a asigura previzibilitatea juridică, în cazul actualizării listei materiilor prime strategice prevăzute într-o anexă, un proiect strategic ar trebui să își mențină statutul pentru o perioadă rezonabilă după retragerea recunoașterii.

(24)

Având în vedere importanța lor pentru asigurarea securității aprovizionării cu materii prime strategice și pentru protejarea funcționării pieței interne, proiectele strategice ar trebui să fie considerate de interes public. Asigurarea securității aprovizionării cu materii prime strategice este de o importanță crucială pentru succesul dublei tranziții verzi și digitale, precum și pentru reziliența sectorului apărării și a celui aerospațial. Pentru a contribui la securitatea aprovizionării cu materii prime strategice în Uniune, statele membre ar trebui să poată prevede sprijin în cadrul proceselor naționale de autorizare pentru a accelera realizarea proiectelor strategice în conformitate cu dreptul Uniunii.

(25)

Procedurile naționale de autorizare asigură faptul că proiectele privind materiile prime critice sunt sigure, fiabile și respectă cerințele de mediu, sociale și de siguranță. Dreptul Uniunii în domeniul mediului stabilește condiții comune pentru procesul și conținutul procedurilor naționale de autorizare, asigurând astfel un nivel ridicat de protecție a mediului și permițând exploatarea durabilă a potențialului Uniunii de-a lungul lanțului valoric al materiilor prime. Prin urmare, recunoașterea ca proiect strategic nu ar trebui să aducă atingere niciunei condiții de autorizare aplicabile proiectelor relevante, inclusiv celor prevăzute în Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7), în Directiva 92/43/CEE a Consiliului (8), în Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9), în Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (10) și în Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11), în Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12) și în Directiva 2006/21/CE.

(26)

În același timp, imprevizibilitatea, complexitatea și, uneori, durata excesivă a procedurilor naționale de autorizare subminează securitatea investițiilor necesare dezvoltării eficace a proiectelor privind materiile prime strategice. Structura și durata unei proceduri de autorizare pentru proiectele relevante pot, de asemenea, să difere foarte mult de la un stat membru la altul. Prin urmare, pentru a asigura și a accelera implementarea lor efectivă, statele membre ar trebui să aplice proceduri de autorizare simplificate și previzibile în cazul proiectelor strategice. În acest scop, proiectele strategice ar trebui să beneficieze de un statut prioritar la nivel național pentru a se asigura o procedură administrativă rapidă și un tratament în regim de urgență în toate procedurile judiciare și litigioase aferente. Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice autoritățile competente să simplifice autorizarea proiectelor privind lanțul valoric al materiilor prime critice care nu sunt proiecte strategice.

(27)

Având în vedere rolul lor în asigurarea securității aprovizionării Uniunii cu materii prime strategice și contribuția lor la autonomia strategică deschisă a Uniunii și la tranziția verde și digitală, proiectele strategice ar trebui să fie considerate de către autoritatea de autorizare responsabilă ca fiind de interes public. Ar trebui să fie posibilă autorizarea proiectelor strategice care au un impact negativ asupra mediului, în măsura în care acestea intră în domeniul de aplicare al Directivei 2000/60/CE, 92/43/CEE sau 2009/147/CE sau al actelor legislative privind restaurarea ecosistemelor terestre, de coastă și de apă dulce atunci când autoritatea de autorizare responsabilă concluzionează, pe baza unei evaluări de la caz la caz, că interesul public deservit de proiect prevalează asupra efectelor respective, sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor relevante prevăzute în actele juridice respective. Evaluarea de la caz la caz ar trebui să țină seama în mod corespunzător de specificitatea geologică a siturilor de extracție, care limitează deciziile privind amplasarea din cauza că nu există amplasamente alternative pentru astfel de situri.

(28)

Pentru a reduce complexitatea și a spori eficiența și transparența procesului de autorizare, promotorii de proiecte privind materiile prime critice ar trebui să poată interacționa cu ghișeul unic, care să fie responsabil de facilitarea și coordonarea întregului proces de autorizare. În acest scop, statele membre ar trebui să instituie sau să desemneze unul sau mai multe ghișee unice, asigurându-se, în același timp, că promotorii de proiecte trebuie să interacționeze cu un singur ghișeu unic. Statele membre ar trebui să decidă dacă un ghișeu unic este, de asemenea, o autoritate care ia decizii de autorizare. Pentru a asigura punerea în aplicare eficace a responsabilităților care le revin, statele membre ar trebui să pună la dispoziția ghișeelor unice personal și resurse suficiente. În plus, promotorul ar trebui să aibă posibilitatea de a contacta o unitate administrativă relevantă din ghișeului unic pentru a se asigura că are un contact accesibil.

(29)

În funcție de organizarea lor internă, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a alege dacă să instituie sau să desemneze ghișee unice la nivel local, regional sau național sau la orice alt nivel administrativ relevant. În plus, statele membre ar trebui să poată, la nivelul administrativ pe care l-au ales, să instituie sau să desemneze ghișee unice diferite care să se concentreze numai asupra proiectelor de materii prime critice legate de o anumită etapă a lanțului valoric, și anume extracția, prelucrarea sau reciclarea. În același timp, promotorii de proiecte ar trebui să poată identifica cu ușurință ghișeul unic care este responsabil de proiectul lor. În acest scop, statele membre ar trebui să se asigure că, în zona geografică corespunzătoare nivelului administrativ la care au ales să instituie sau să desemneze ghișee unice, nu există mai mult de un astfel de ghișeu unic responsabil pentru fiecare etapă relevantă a lanțului valoric. Întrucât multe proiecte privind materiile prime critice acoperă mai multe etape ale lanțului valoric, statele membre ar trebui, pentru a preveni confuziile, să se asigure că este desemnat, în timp util, un ghișeu unic pentru astfel de proiecte.

(30)

În scopul de a asigura claritatea cu privire la statutul de autorizare al proiectelor strategice și pentru a limita eficacitatea potențialelor litigii abuzive, fără a submina controlul jurisdicțional efectiv, statele membre ar trebui să se asigure că orice litigiu privind procedura de autorizare a proiectelor strategice este soluționat în timp util. În acest scop, statele membre ar trebui să se asigure că solicitanții și promotorii de proiecte au acces la proceduri simple de soluționare a litigiilor și că proiectele strategice beneficiază de un tratament de urgență în ceea ce privește toate procedurile judiciare și de soluționare a litigiilor legate de proiecte, dacă și în măsura în care dreptul intern prevede astfel de proceduri de urgență.

(31)

Pentru a permite cetățenilor și întreprinderilor să beneficieze în mod direct de avantajele pieței interne, fără a suporta o sarcină administrativă suplimentară inutilă, Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului (13), prin care a fost instituit portalul digital unic, prevede norme generale privind furnizarea de informații online, procedurile și serviciile de asistență relevante pentru funcționarea pieței interne. Cerințele și procedurile de informare reglementate de prezentul regulament ar trebui să fie în concordanță cu cerințele Regulamentului (UE) 2018/1724. În special, ar trebui să se asigure faptul că promotorii de proiecte strategice pot să acceseze și să finalizeze, în întregime online, orice procedură legată de procesul de autorizare, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) și cu anexa II la Regulamentul (UE) 2018/1724.

(32)

Pentru a oferi promotorilor de proiecte și altor investitori securitatea și claritatea necesare pentru a intensifica dezvoltarea proiectelor strategice, statele membre ar trebui să se asigure că procedura de autorizare pentru astfel de proiecte nu depășește termenele stabilite. În cazul proiectelor strategice care implică numai prelucrarea sau reciclarea, durata procedurii de autorizare nu ar trebui să depășească 15 luni. În cazul proiectelor strategice care implică extracția, durata procedurii de autorizare nu ar trebui să depășească 27 de luni, având în vedere complexitatea și amploarea impactului potențial implicat. Cu toate acestea, elaborarea raportului de evaluare a impactului asupra mediului în temeiul Directivei 2011/92/UE este responsabilitatea promotorului proiectului și nu ar trebui să facă parte din termenele pe care statele membre trebuie să le respecte. În acest scop, ghișeul unic ar trebui să notifice data până la care promotorul proiectului trebuie să prezinte raportul de evaluare a impactului asupra mediului și orice perioadă cuprinsă între data notificată și prezentarea efectivă a raportului nu ar trebui să fie luată în considerare la calcularea termenului. Același principiu ar trebui să se aplice în cazul în care, după consultările necesare, ghișeul unic informează promotorul proiectului despre posibilitatea de a prezenta informații suplimentare pentru a completa raportul de evaluare a impactului asupra mediului. În cazuri excepționale legate de natura, complexitatea, amplasarea sau dimensiunea proiectului propus, statele membre ar trebui să poată prelungi termenele. Astfel de cazuri excepționale ar putea include circumstanțe neprevăzute care determină necesitatea de a completa evaluările de mediu legate de proiect.

(33)

Statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile responsabile e dispun de personal și de resurse suficiente pentru a le permite să respecte în mod efectiv termenele care le sunt impuse. Prin intermediul instrumentului de sprijin tehnic, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/240 al Parlamentului European și al Consiliului (14), Comisia ar trebui să sprijine statele membre, la cererea acestora, în ceea ce privește conceperea, elaborarea și punerea în aplicare a reformelor, inclusiv consolidarea capacității administrative în legătură cu procedurile naționale de autorizare, cum ar fi ghișeul unic.

(34)

Evaluările și autorizațiile de mediu necesare în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv în ceea ce privește apa, solul, habitatele și păsările, fac parte integrantă din procedura de autorizare a unui proiect privind materiile prime și reprezintă o garanție esențială pentru a asigura prevenirea sau reducerea la minimum a efectelor negative asupra mediului. Cu toate acestea, pentru a se asigura că procedura de autorizare în ceea ce privește proiectele strategice este previzibilă și oportună, ar trebui valorificat orice potențial de eficientizare a evaluărilor și autorizațiilor necesare, fără ca nivelul de protecție a mediului sau de calitate a evaluărilor să fie diminuat. În acest scop, evaluările necesare ar trebui să fie grupate printr-o procedură comună sau coordonată pentru a preveni suprapunerile inutile. În plus, promotorii de proiecte și autoritățile responsabile ar trebui să convină în mod explicit asupra domeniului de aplicare al evaluărilor grupate înainte ca acestea să fie puse în aplicare pentru a preveni monitorizarea inutilă. În cele din urmă, promotorii de proiecte ar trebui să poată interacționa cu o singură autoritate în ceea ce privește această procedură comună sau coordonată.

(35)

Conflictele legate de exploatarea terenurilor pot crea obstacole în calea implementării proiectelor privind materiile prime critice. Planurile bine concepute, inclusiv planurile de amenajare a teritoriului și zonarea, care iau în considerare potențialul de implementare a proiectelor privind materiile prime critice și ale căror posibile efecte asupra mediului sunt evaluate, pot contribui la echilibrarea bunurilor și intereselor publice, reducând riscul de conflict și accelerând implementarea durabilă a proiectelor privind materiile prime critice în Uniune. Prin urmare, în contextul elaborării planurilor relevante, autoritățile naționale, regionale și locale responsabile ar trebui să ia în considerare includerea unor dispoziții pentru proiectele privind materiile prime critice. Aceasta nu aduce atingere cerințelor existente de a evalua impactul potențial asupra mediului al unor astfel de planuri și nici calității necesare a unor astfel de evaluări.

(36)

La nivelul Uniunii, proiectele privind materiile prime critice se confruntă adesea cu dificultăți în ceea ce privește accesul la finanțare. Piețele materiilor prime critice sunt adesea caracterizate de o volatilitate ridicată a prețurilor, de perioade lungi de execuție, de un nivel ridicat de concentrare și de opacitate. În plus, finanțarea sectorului necesită un nivel ridicat de cunoștințe de specialitate, care adesea lipsesc la nivelul instituțiilor financiare. Pentru a depăși factorii respectivi și a contribui la asigurarea aprovizionării stabile și fiabile cu materii prime strategice, statele membre și Comisia ar trebui să contribuie la accesul la finanțare și la sprijin administrativ.

(37)

Este necesar un lanț valoric european puternic pentru a asigura securitatea aprovizionării în scopul de a proteja funcționarea pieței interne, creșterea capacităților putând fi realizată numai cu mijloace financiare adecvate, din care o parte ar putea proveni din fondurile existente ale Uniunii. Proiectele privind materiile prime critice, inclusiv proiectele strategice, ar putea fi eligibile pentru sprijin din astfel de fonduri dacă sunt îndeplinite cerințele programelor relevante, de exemplu în ceea ce privește amplasarea geografică, mediul sau contribuția lor la inovare. Fondurile relevante cuprind programele politicii de coeziune, cum ar fi Fondul european de dezvoltare regională instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1058 al Parlamentului European și al Consiliului (15), a căror alocare de granturi pentru promovarea coeziunii regionale poate permite IMM-urilor să dezvolte proiecte de inovare, de exemplu legate de reducerea consumului de energie în prelucrarea materiilor prime. Și Fondul pentru o tranziție justă, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1056 al Parlamentului European și al Consiliului (16), ar putea fi utilizat pentru a sprijini un astfel de tip de proiecte, în măsura în care contribuie la reducerea costurilor sociale și economice generate de tranziția verde. În plus, Mecanismul de redresare și reziliență, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului (17), în special capitolul RePowerEU, care se axează pe securitatea energetică și diversificarea aprovizionării cu energie, ar putea fi mobilizat pentru a sprijini proiectele implicate, de exemplu, în reciclarea sau recuperarea materiilor prime. Fondul pentru inovare, instituit prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (18), al cărui obiectiv este în special de a stimula introducerea pe piață a tehnologiilor curate și inovatoare, ar putea oferi granturi, printre altele, pentru a permite dezvoltarea capacității de reciclare a materiilor prime legate de tehnologiile cu emisii scăzute de dioxid de carbon. În plus, InvestEU, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului (19), este programul emblematic al Uniunii de stimulare a investițiilor, în special în tranziția verde și digitală, prin furnizarea de finanțare și de asistență tehnică. Prin utilizarea mecanismelor de finanțare mixtă, InvestEU contribuie la atragerea de capital public și privat suplimentar. Comisia va colabora cu partenerii de implementare ai InvestEU pentru a intensifica sprijinul pentru proiectele relevante și investițiile în acestea, în conformitate cu obiectivele comune prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/523 și în prezentul regulament. În cele din urmă, proiectele din țările terțe care contribuie la diversificarea surselor de aprovizionare ale Uniunii pot fi sprijinite prin fondurile relevante, cum ar fi Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională și Fondul european pentru dezvoltare durabilă Plus, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului (20).

(38)

Pentru a depăși limitările eforturilor actuale adesea fragmentate de investiții publice și private, pentru a facilita integrarea și randamentul investițiilor, Comisia, statele membre și băncile de promovare ar trebui să îmbunătățească coordonarea și crearea de sinergii între programele de finanțare existente la nivelul Uniunii și la nivel național, precum și să asigure o mai bună coordonare și colaborare cu industria și principalele părți interesate din sectorul privat. În acest scop, ar trebui înființat un subgrup special al comitetului, care să reunească experți din statele membre și din partea Comisiei, precum și instituții financiare publice relevante. Acest subgrup ar trebui să pună în discuție nevoile individuale de finanțare ale proiectelor strategice și posibilitățile de finanțare existente aferente acestora, pentru a oferi promotorilor de proiecte o sugestie cu privire la modul optim de accesare a posibilităților de finanțare existente. Atunci când discută și formulează recomandări pentru finanțarea proiectelor strategice în țări terțe, comitetul ar trebui să țină seama în special de strategia „Global Gateway”, prevăzută în Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 1 decembrie 2021, intitulată „Global Gateway”.

(39)

Investițiile private realizate de întreprinderi, investitori financiari și achizitori sunt esențiale. În cazul în care nu sunt suficiente doar investițiile private, implementarea efectivă a proiectelor de-a lungul lanțului valoric al materiilor prime critice poate necesita sprijin public, de exemplu sub formă de garanții, împrumuturi sau investiții de capital sau cvasicapital. Sprijinul public respectiv poate constitui ajutor de stat. Ajutorul de stat respectiv ar trebui să aibă un efect stimulativ și să fie necesar, adecvat și proporțional. Orientările existente privind ajutoarele de stat, care au făcut recent obiectul unei revizuiri aprofundate în conformitate cu obiectivele dublei tranziții, oferă posibilități ample de sprijinire a investițiilor de-a lungul lanțului valoric al materiilor prime critice, sub rezerva anumitor condiții.

(40)

Sprijinul public este utilizat pentru a aborda, în mod proporțional, disfuncționalitățile specifice identificate ale pieței sau situațiile de investiții insuficiente, iar acțiunile nu ar trebui să se suprapună peste finanțarea privată sau să o excludă ori să denatureze concurența pe piața internă. Acțiunile ar trebui să aibă o valoare adăugată clară pentru Uniune.

(41)

Prețurile volatile ale mai multor materii prime strategice, exacerbate de mijloace limitate de acoperire a acestora pe piețele la termen, creează un obstacol atât pentru promotorii de proiecte în ceea ce privește asigurarea finanțării pentru proiectele privind materiile prime strategice, cât și pentru consumatorii din aval care doresc să asigure prețuri stabile și previzibile pentru factorii de producție esențiali. În contextul eforturilor de a reduce incertitudinea cu privire la prețurile viitoare ale materiilor prime strategice și de a limita astfel riscurile în materie de aprovizionare pentru proteja funcționarea pieței interne, este necesar să se prevadă instituirea unui sistem care să permită atât achizitorilor interesați, cât și promotorilor de proiecte strategice să își prezinte ofertele de cumpărare sau de vânzare și să îi contacteze în cazul în care ofertele acestora sunt potențial compatibile.

(42)

Cunoștințele existente și punerea în corespondență a ocurențelor de materii prime din Uniune au fost dezvoltate într-un moment în care asigurarea aprovizionării cu materii prime critice pentru dezvoltarea tehnologiilor strategice nu a reprezentat o prioritate. Lipsa informațiilor geologice actualizate privind materiile prime critice în Uniune ar putea submina dezvoltarea proiectelor de extracție, slăbind astfel eforturile de a reduce riscurile în materie de aprovizionare și de a proteja funcționarea pieței interne. Pentru a obține și a actualiza informațiile privind ocurențele de materii prime critice, statele membre ar trebui, după caz, având în vedere condițiile geologice, să elaboreze programe naționale de cartografiere pentru explorarea generală a materiilor prime critice și a principalelor minerale împreună cu care sunt extrase. Aceasta ar trebui să includă măsuri precum cartografierea geologică, campaniile geochimice, studiile geoștiințifice și reprelucrarea seturilor de date geoștiințifice existente. Acest lucru sporește probabilitatea de a descoperi noi zăcăminte care, la rândul lor, ar trebui să stimuleze investițiile în explorare. Programele de explorare ar trebui să ia în considerare și utilizarea unor tehnici de explorare noi care permit identificarea zăcămintelor la o adâncime mai mare decât tehnicile convenționale. Pentru facilita dezvoltarea proiectelor de extracție, statele membre ar trebui să pună la dispoziția publicului anumite informații de bază obținute în cursul programului lor național de explorare respectiv, utilizând, după caz, cadrul infrastructurii pentru informații spațiale instituit prin Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (21), oferind totodată informații mai detaliate la cerere. Comisia ar trebui să poată emite orientări pentru a promova un format armonizat al programelor de explorare.

(43)

Datele și serviciile spațiale derivate din sistemul de observare a Pământului pot sprijini eforturile în direcția unor lanțuri valorice durabile ale materiilor prime critice prin asigurarea unui flux continuu de informații, care ar putea fi utile pentru activități precum monitorizarea și gestionarea zonelor miniere, evaluarea impactului socioeconomic și asupra mediului sau explorarea resurselor minerale. Întrucât sistemul de observare a Pământului este, de asemenea, în măsură să furnizeze date cu privire la zonele îndepărtate și inaccesibile, statele membre ar trebui să ia în considerare acest aspect atunci când elaborează și pun în aplicare, în măsura posibilului, programele lor naționale de explorare.

(44)

Deși consolidarea lanțului valoric al materiilor prime critice din Uniune este necesară pentru a asigura o securitate sporită a aprovizionării, lanțurile de aprovizionare cu materii prime critice vor avea în continuare caracter global și vor fi expuse unor factori externi. Evenimentele recente sau în curs, de la criza provocată de pandemia de COVID-19 la agresiunea militară neprovocată și nejustificată împotriva Ucrainei, au evidențiat vulnerabilitatea unora dintre lanțurile de aprovizionare ale Uniunii la perturbări. Pentru a se asigura că industriile Uniunii și ale statelor membre sunt în măsură să anticipeze întreruperile aprovizionării și sunt pregătite să facă față consecințelor acestora, ar trebui elaborate măsuri de întărire a capacității de monitorizare, de coordonare a stocurilor strategice și de consolidare a gradului de pregătire a întreprinderilor.

(45)

Statele membre nu dispun de aceeași capacitate în ceea ce privește conștientizarea riscurilor și anticiparea acestora și nu toate statele membre au creat structuri specifice care monitorizează lanțurile de aprovizionare cu materii prime critice și ar putea informa întreprinderile cu privire la riscurile potențiale de întreruperi ale aprovizionării. În mod similar, deși unele întreprinderi investesc în monitorizarea propriilor lanțuri de aprovizionare, altele nu au capacitatea de a acționa în acest sens. Prin urmare, având în vedere dimensiunea globală a lanțurilor de aprovizionare cu materii prime critice, precum și complexitatea acestora, Comisia ar trebui să elaboreze un tablou de bord de monitorizare dedicat care să evalueze riscurile în materie de aprovizionare cu materii prime critice și să asigure disponibilitatea informațiilor colectate pentru autoritățile publice și actorii privați, sporind astfel sinergiile dintre statele membre. Pentru a se asigura că lanțurile valorice ale Uniunii sunt suficient de pregătite pentru a face față potențialelor întreruperi ale aprovizionării care ar putea denatura concurența și fragmenta piața internă, cum ar fi cele cauzate de conflictele geopolitice, Comisia ar trebui să efectueze teste de rezistență prin care să evalueze vulnerabilitatea lanțurilor de aprovizionare cu materii prime strategice și expunerea acestora la riscurile în materie de aprovizionare. Statele membre ar trebui să contribuie la acest exercițiu, atunci când este posibil, efectuând astfel de teste de rezistență prin intermediul organismelor lor naționale de furnizare și informare care vizează materiile prime critice. Comitetul ar trebui să asigure coordonarea punerii în aplicare a testelor de rezistență de către Comisie și statele membre. În cazul în care niciun stat membru nu are capacitatea de a efectua un test de rezistență care se impune cu privire la o anumită materie primă strategică, acesta ar trebui efectuat chiar de către Comisie. Comisia ar trebui, de asemenea, să sugereze posibile strategii care pot fi adoptate de autoritățile publice și de actorii privați pentru a reduce riscurile în materie de aprovizionare, cum ar fi constituirea de stocuri strategice sau diversificarea în continuare a surselor acestora de aprovizionare. În scopul colectării informațiilor necesare pentru desfășurarea măsurilor în materie de monitorizare și teste de rezistență, Comisia ar trebui să se coordoneze cu subgrupul permanent relevant al comitetului, iar statele membre ar trebui să identifice și să monitorizeze principalii operatori de pe piață.

(46)

Stocurile strategice reprezintă un instrument important de diminuare a întreruperilor aprovizionării, în special în ceea ce privește materiile prime critice. Deși instrumentul propus pentru situații de urgență pe piața unică astfel cum a fost propus de Comisie ar permite posibila dezvoltare a unor astfel de stocuri în cazul activării regimului de vigilență al pieței unice, statele membre și întreprinderile nu au obligația de a-și constitui stocurile strategice înainte de o întrerupere a aprovizionării. În plus, nu există niciun mecanism de coordonare la nivelul Uniunii care să permită elaborarea unei evaluări comune și a unei analize a potențialelor suprapuneri și sinergii. Prin urmare, ca un prim pas și ținând seama de lipsa actuală de informații relevante, statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei informații despre stocurile strategice potențiale, și dacă există, indiferent dacă acestea sunt operate de autorități publice sau de operatori economici în numele statelor membre. Astfel de informații ar trebui să includă nivelul stocurilor strategice disponibile pentru fiecare materie primă strategică, la nivel consolidat, perspectivele nivelurilor stocurilor strategice și normele și procedurile aplicabile respectivului stoc strategic. Orice cerere ar trebui să fie proporțională, să țină seama de costurile și eforturile necesare pentru punerea la dispoziție a datelor, precum și de impactul acestora asupra securității naționale, precum și ar trebui să stabilească termene adecvate pentru furnizarea informațiilor solicitate. Statele membre ar trebui să poată adăuga la analiză informații privind stocurile strategice ale operatorilor economici, deși nu fac obiectul unei solicitări de informații. Comisia ar trebui să gestioneze datele în mod securizat și să publice doar informații la nivel consolidat. Într-o a doua etapă, pe baza informațiilor obținute, Comisia ar trebui să elaboreze un proiect de indice de referință pentru ceea ce ar trebui considerat a fi un nivel sigur al stocurilor strategice ale Uniunii, ținând seama de consumul anual total la nivelul Uniunii de materii prime strategice în cauză. Pe baza unei comparații între stocurile strategice existente și nivelurile globale ale stocurilor strategice de materii prime strategice din întreaga Uniune, comitetul, acționând în acord cu Comisia, ar trebui să poată emite avize fără caracter obligatoriu adresate statelor membre cu privire la modalitățile de creștere a convergenței și de încurajare a acestora să își constituie stocurile strategice. În acest sens, comitetul ar trebui să aibă în vedere necesitatea de a menține stimulentele pentru dezvoltarea stocurilor strategice de către operatorii privați sau publici care utilizează materii prime strategice.

(47)

Pentru a stimula coordonarea ulterioară, Comisia ar trebui să asigure consultarea necesară a statelor membre înainte de participarea acestora la forurile internaționale în cadrul cărora astfel de stocuri strategice pot face obiectul discuțiilor, în special prin intermediul subgrupului permanent dedicat din cadrul comitetului. În mod similar, pentru a spori complementaritatea dintre prezentul regulament și alte instrumente orizontale sau specifice unui anumit subiect, Comisia ar trebui să se asigure că informațiile colectate și agregate sunt transmise mecanismelor de guvernanță în regimul de vigilență sau în situații de criză, cum ar fi grupul consultativ pentru instrumentul pentru situații de urgență pe piața unică propus, Consiliul european pentru semiconductori instituit prin Regulamentul (UE) 2023/1781 al Parlamentului European și al Consiliului (22), Consiliul HERA instituit prin Decizia 2021/C 393 I/02 a Comisiei (23) sau Consiliul de criză sanitară instituit prin Regulamentul (UE) 2022/2372 al Consiliului (24).

(48)

Pentru a se asigura că sunt suficient de pregătite pentru a face față întreruperilor aprovizionării, întreprinderile mari care produc tehnologii strategice în Uniune și care utilizează materii prime strategice ar trebui să efectueze o evaluare a riscurilor privind lanțurile lor de aprovizionare. Acest aspect va asigura luarea în considerare a riscurilor în materie de aprovizionare cu materii prime strategice și, după caz, elaborarea unor strategii de atenuare adecvate, pentru a fi mai bine pregătite în cazul unei întreruperi a aprovizionării. Astfel de întreprinderi mari ar trebui, în cadrul acestei evaluări a riscurilor, să cartografieze originea materiilor lor prime strategice, să analizeze factorii care le-ar putea afecta aprovizionarea și să își evalueze vulnerabilitățile la întreruperile aprovizionării. În cazul în care se detectează vulnerabilități, întreprinderile mari identificate ar trebui să depună eforturi pentru a le atenua. Respectiva evaluare ar trebui să se bazeze pe datele obținute de întreprinderi de la furnizorii lor și, dacă astfel de date nu sunt disponibile, ar trebui să se bazeze, în măsura posibilului, pe datele care sunt disponibile în mod public sau sunt publicate de Comisie. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita ca un raport privind respectiva evaluare a riscurilor să fie transmis consiliului de administrație al întreprinderilor. Pentru a ține seama de necesitatea de a proteja secretele comerciale și de afaceri și de a limita expunerea vulnerabilităților întreprinderilor, respectivul raport nu ar trebui să fie public. Măsurile respective ar trebui să determine o analiză suplimentară a costurilor potențialelor riscuri de întreruperi ale aprovizionării fără a stabili strategii de atenuare definite.

(49)

Numeroase piețe pentru materiile prime strategice nu sunt pe deplin transparente și sunt concentrate pe partea de ofertă, ceea ce sporește puterea de negociere a vânzătorilor și crește prețurile pentru cumpărători. Pentru a contribui la scăderea prețurilor pentru întreprinderile stabilite în Uniune, Comisia ar trebui să instituie un sistem care să poată agrega cererea cumpărătorilor interesați. Pentru a evita un impact disproporționat asupra concurenței pe piața internă, Comisia, în consultare cu comitetul, ar trebui să efectueze o evaluare a impactului sistemului asupra pieței pentru fiecare materie primă strategică adăugată sistemului. În contextul elaborării unui astfel de sistem, Comisia ar trebui să țină seama de experiența dobândită în cadrul unor eforturi similare, în special în ceea ce privește achiziționarea în comun de gaze, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2022/2576 al Consiliului (25). Toate măsurile din cadrul mecanismului respectiv ar trebui să fie compatibile cu dreptul Uniunii în materie de concurență.

(50)

Dispozițiile privind monitorizarea și stocurile strategice incluse în prezentul regulament nu implică armonizarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative naționale și nu înlocuiesc mecanismele existente. Măsurile în materie de monitorizare și de pregătire pentru riscuri ar trebui să fie în concordanță cu dreptul a Uniunii. Prin urmare, acte legislative precum propunerea privind instrumentul pentru situații de urgență pe piața unică, ce vizează anticiparea, atenuarea și răspunsul la crizele care afectează funcționarea pieței interne sau Regulamentul (UE) 2022/2372 s-ar putea aplica materiilor prime strategice și critice în cazul unei crize sau al unei amenințări, în măsura în care materiile respective intră în domeniul de aplicare al unor astfel de acte legislative. Complementaritatea și coerența dintre prezentul regulament și instrumentele de criză ale Uniunii ar trebui să fie asigurate de Comisie prin schimbul de informații între organele consultative și de guvernanță relevante instituite prin respectivele acte legislative.

(51)

Majoritatea materiilor prime critice sunt metalele, care pot fi, în principiu, reciclate la nesfârșit, deși calitatea acestora poate avea de suferit uneori. Acest aspect oferă potențialul de a trece la o economie cu adevărat circulară în contextul tranziției verzi, sporind în același timp disponibilitatea materiilor prime critice și contribuind astfel la asigurarea securității aprovizionării. După o fază inițială de creștere rapidă a cererii de materii prime critice pentru noile tehnologii, în care extracția primară și prelucrarea vor constitui în continuare sursa predominantă, reciclarea ar trebui să reducă din ce în ce mai mult nevoia de extracție primară și impactul acesteia. Acest lucru ar trebui realizat menținând totodată un nivel ridicat al capacității de reciclare în Uniune prin intermediul unei piețe puternice pentru materiile prime critice secundare. Cu toate acestea, în prezent, ratele de reciclare în raport cu majoritatea materiilor prime critice sunt scăzute, fluxurile de deșeuri precum bateriile, echipamentele electrice și electronice și vehiculele fiind expediate în țări terțe în vederea reciclării. Sistemele și tehnologiile de reciclare adesea nu sunt adaptate la particularitățile materiilor prime respective. Inovarea joacă un rol important în reducerea nevoii de materii prime critice, în reducerea riscurilor de penurie în aprovizionare și în dezvoltarea tehnologiilor de reciclare pentru extragerea corectă și sigură a materiilor prime critice din deșeuri. Prin urmare, sunt necesare acțiuni prompte care să abordeze diferiții factori care stau în calea potențialului circularității.

(52)

Statele membre dețin în continuare competențe importante în domeniul circularității, de exemplu în domeniul sistemelor de colectare și tratare a deșeurilor. Competențele respective ar trebui utilizate pentru a crește ratele de colectare și reciclare în cazul fluxurilor de deșeuri cu un potențial ridicat de valorificare a materiilor prime critice, inclusiv a deșeurilor electronice, utilizând, de exemplu, stimulente financiare, cum ar fi reduceri, recompense monetare sau sisteme de returnare a garanției, menținând în același timp integritatea pieței interne. În vederea creșterii gradului de utilizare a materiilor prime critice secundare, aceste măsuri ar putea include și taxe de răspundere a producătorilor diferențiate, cu condiția ca aceste taxe să existe în legislația națională, pentru a favoriza produsele care conțin o proporție mai mare de materii prime critice secundare recuperate din deșeuri reciclate în conformitate cu standardele de mediu stabilite în dreptul Uniunii. Aceste materii prime critice secundare recuperate din deșeuri ar trebui să includă valorificarea efectuată în conformitate cu standardele țărilor terțe care oferă o protecție echivalentă cu standardele Uniunii. Autoritățile statelor membre ar trebui, de asemenea, să facă diferența în calitate de cumpărători între materiile prime critice și produsele care le conțin, iar programele naționale de cercetare și inovare furnizează resurse semnificative pentru a spori nivelul cunoștințelor și al tehnologiei pentru circularitatea materiilor prime critice, precum și eficiența lor. În cele din urmă, statele membre ar trebui să promoveze valorificarea materiilor prime critice din deșeurile extractive prin îmbunătățirea disponibilității informațiilor și prin abordarea barierelor juridice, economice și tehnice. O soluție posibilă pe care statele membre ar trebui să o analizeze este reprezentată de mecanismele de partajare a riscurilor între operatori și statele membre pentru a promova valorificarea de la instalațiile închise de gestionare a deșeurilor. Comitetul ar trebui, de asemenea, să faciliteze schimbul de bune practici între statele membre cu privire la elaborarea și punerea în aplicare a programelor lor naționale.

(53)

În multe dintre regiunile sale, Uniunea are o moștenire de extracție a materiilor prime și, prin urmare, de cantități substanțiale de deșeuri extractive în instalații închise, care, pe fondul creșterii recente a importanței lor economice, nu au fost, în general, analizate în ceea ce privește potențialul în domeniul materiilor prime critice. Valorificarea materiilor prime critice din instalațiile de gestionare a deșeurilor extractive are potențialul de a crește capacitatea Uniunii, creând totodată valoare economică și locuri de muncă în regiunile miniere istorice, care sunt adesea afectate de dezindustrializare și declin. Lipsa de atenție și de informații cu privire la conținutul de materii prime critice, în special în ceea ce privește instalațiile închise de gestionare a deșeurilor, constituie un obstacol esențial în calea utilizării pe scară mai largă a potențialului deșeurilor extractive în domeniul materiilor prime critice.

(54)

Valorificarea materiilor prime critice din instalațiile de gestionare a deșeurilor extractive ar trebui să facă parte din exploatarea instalațiilor de gestionare a deșeurilor relevante. Directiva 2006/21/CE prevede cerințe ridicate de protecție a mediului și a sănătății umane pentru gestionarea deșeurilor din industria extractivă. Deși respectivele cerințe ridicate ar trebui menținute, este oportun să se stabilească măsuri suplimentare pentru a maximiza valorificarea materiilor prime critice din deșeurile extractive.

(55)

Operatorii instalațiilor de gestionare a deșeurilor extractive, atât cei existenți, cât și cei noi, ar trebui să efectueze un studiu preliminar de evaluare economică privind valorificarea materiilor prime critice din deșeurile extractive prezente la fața locului și din deșeurile generate. În conformitate cu ierarhia deșeurilor prevăzută în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (26), ar trebui să se acorde prioritate prevenirii generării deșeurilor care conțin materii prime critice, prin extracția materiilor prime critice din volumul extras înainte să devină deșeuri. În contextul elaborării acestui studiu, operatorii ar trebui să colecteze informațiile necesare, inclusiv concentrațiile și cantitățile de materii prime critice din deșeurile extractive, și să efectueze o evaluare a numeroaselor opțiuni privind procesele, operațiunile sau acordurile comerciale care ar putea permite o valorificare viabilă din punct de vedere economic a materiilor prime critice. Această obligație vine în completarea obligațiilor prevăzute în Directiva 2006/21/CE și în măsurile naționale de transpunere a directivei respective și este direct aplicabilă. În contextul punerii sale în aplicare, operatorii și autoritățile competente ar trebui să încerce să reducă la minimum sarcina administrativă și să integreze procedurile în măsura posibilului.

(56)

Pentru a aborda lipsa actuală de informații privind potențialul instalațiilor închise de gestionare a deșeurilor extractive în domeniul materiilor prime critice, statele membre ar trebui să creeze o bază de date care să conțină toate informațiile relevante pentru promovarea valorificării, în special cantitățile și concentrațiile de materii prime critice la nivelul instalației de gestionare a deșeurilor extractive, în conformitate cu normele Uniunii în materie de concurență. Informațiile ar trebui să fie puse la dispoziția publicului într-o formă digitală accesibilă, care să permită accesul la informații tehnice mai detaliate. Pentru a facilita accesul utilizatorilor la informații, statele membre ar trebui, de exemplu, să ofere un punct de contact pentru a permite schimburi mai aprofundate cu potențialii dezvoltatori de proiecte de valorificare a materiilor prime critice. Baza de date ar trebui să fie concepută astfel încât să permită potențialilor promotori de proiecte să identifice cu ușurință instalațiile cu un potențial ridicat de redresare viabilă din punct de vedere economic. Pentru a aloca resursele limitate, statele membre ar trebui să urmeze o abordare etapizată în ceea ce privește colectarea de informații și să efectueze etapele mai solicitante de colectare a informațiilor numai în cazul celor mai promițătoare instalații. Activitățile de colectare a informațiilor ar trebui să vizeze furnizarea de informații exacte și reprezentative cu privire la instalațiile de gestionare a deșeurilor extractive și obținerea celor mai bune indicații posibile cu privire la potențialul de valorificare a materiilor prime critice.

(57)

Magneții permanenți sunt încorporați într-o gamă largă de produse, turbinele eoliene și vehiculele electrice constituind aplicațiile cele mai importante și având cea mai rapidă creștere, dar și alte produse, inclusiv dispozitive de imagistică prin rezonanță magnetică, roboți industriali, mijloace de transport ușoare, generatoare de răcire, pompe de căldură, motoare electrice, pompe electrice industriale, mașini automate de spălat rufe, uscătoare de rufe cu tambur, cuptoare cu microunde, aspiratoare și mașini de spălat vase conținând cantități semnificative care merită să fie valorificate. Motoarele electrice ar trebui, de asemenea, să fie reglementate atunci când sunt incluse în alte produse. Majoritatea magneților permanenți, în special tipurile cele mai performante, conțin materii prime critice, cum ar fi neodim, praseodim, disprosiu și terbiu, bor, samariu, nichel sau cobalt. Reciclarea lor este posibilă, dar în prezent se realizează în Uniune numai la scară mică sau în contextul proiectelor de cercetare. Prin urmare, magneții permanenți ar trebui să constituie un produs prioritar pentru creșterea circularității, promovând astfel o piață secundară pentru magneții permanenți și asigurând securitatea aprovizionării cu materii prime critice.

(58)

O condiție prealabilă pentru reciclarea eficientă a magneților permanenți este ca reciclatorii să aibă acces la informațiile necesare privind cantitatea, tipul și compoziția chimică a magneților permanenți încorporați într-un produs, amplasarea acestora și învelișul, cleiurile și aditivii utilizați, precum și informații privind modul de îndepărtare în siguranță a magneților permanenți din produs. În plus, pentru a asigura o justificare economică pentru reciclarea magneților permanenți, magneții permanenți încorporați în produsele introduse pe piața Uniunii ar trebui, în timp, să conțină o cantitate tot mai mare de materii prime reciclate. În timp ce se asigură transparența cu privire la conținutul reciclat într-o primă etapă, ar trebui stabilit un conținut reciclat minim după o evaluare specifică a nivelului adecvat și a impacturilor probabile.

(59)

Materiile prime critice vândute pe piața Uniunii sunt adesea certificate în ceea ce privește durabilitatea lanțului lor de producție și de aprovizionare. Certificarea poate fi obținută în contextul unei game largi de sisteme de certificare publice și private disponibile, având diferite domenii de aplicare și condiții de strictețe, creând un potențial de confuzie în ceea ce privește natura și veridicitatea afirmațiilor referitoare la durabilitatea relativă a materiilor prime critice introduse pe piața Uniunii pe baza unei astfel de certificări. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare prin care să recunoască sistemele de certificare care ar trebui considerate a fi de încredere, oferind autorităților relevante și participanților la piață o bază comună pentru evaluarea durabilității materiilor prime critice. Recunoașterea ar trebui acordată numai sistemelor de certificare care conțin dispoziții ce prevăd verificarea și monitorizarea conformității de către un terț independent. În ceea ce privește protecția mediului, sistemele de certificare ar trebui să acopere riscurile legate, de exemplu, de aer, apă, sol, biodiversitate și gestionarea deșeurilor. Cerințele privind toate dimensiunile durabilității ar trebui să asigure un nivel ridicat de protecție socială și a mediului și să fie în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu instrumentele internaționale enumerate într-o anexă. Pentru a asigura proceduri eficiente, promotorii proiectelor care solicită recunoașterea ca proiecte strategice ar trebui să aibă posibilitatea de a se baza pe participarea la un sistem de certificare recunoscut ca element de probă pertinentă pentru a demonstra că proiectele lor sunt implementate în mod durabil, contribuind astfel la aprovizionarea sigură și durabilă cu materii prime critice. Atunci când utilizează această opțiune, sistemele de certificare recunoscute ar trebui să acopere toate dimensiunile durabilității. La recunoașterea unor astfel de sisteme de certificare, Comisia ar trebui să țină seama de experiența dobândită în evaluarea sistemelor de certificare în contextul altor acte legislative ale Uniunii, în special în ceea ce privește evaluarea sistemelor similare în contextul Regulamentelor (UE) 2017/821 (27) și (UE) 2023/1542 (28) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(60)

Producția de materii prime critice în diferite etape ale lanțului valoric are efecte asupra mediului, fie că este vorba de climă, apă, sol, faună sau floră. Pentru a limita aceste daune și a stimula producția de materii prime critice mai durabile, Comisia ar trebui să fie împuternicită să elaboreze un sistem de calculare a amprentei de mediu a materiilor prime critice, inclusiv un proces de verificare, pentru a se asigura că materiile prime critice introduse pe piața Uniunii afișează în mod public informații privind această amprentă și contribuie la circularitatea materiilor prime critice. Sistemul ar trebui să se bazeze pe luarea în considerare a unor metode de evaluare solide din punct de vedere științific și a standardelor internaționale relevante în domeniul evaluării ciclului de viață. Cerința de a declara amprenta de mediu a unei materii prime critice ar trebui să se aplice numai în cazul în care s-a concluzionat, pe baza unei evaluări specifice, că aceasta ar contribui la obiectivele climatice și de mediu ale Uniunii prin facilitarea achiziționării de materii prime critice cu o amprentă de mediu mai scăzută și nu ar afecta în mod disproporționat fluxurile comerciale și costurile economice. După adoptarea regulilor de calcul relevante, Comisia ar trebui să elaboreze clase de performanță pentru materiile prime critice, permițând astfel cumpărătorilor potențiali să compare cu ușurință amprenta de mediu relativă a materiilor prime critice disponibile și orientând piața către materii prime mai durabile. Vânzătorii de materii prime critice ar trebui să se asigure că declarația privind amprenta de mediu este pusă la dispoziția clienților lor. Transparența privind amprenta relativă a materiilor prime critice introduse pe piața Uniunii poate facilita, de asemenea, adoptarea altor politici la nivelul Uniunii și la nivel național, precum stimulente sau criterii de achiziții publice verzi, care să încurajeze producția de materii prime critice cu impact redus asupra mediului.

(61)

Metodele privind amprenta de mediu prevăzute în Recomandarea (UE) 2021/2279 a Comisiei (29) constituie o bază relevantă pentru elaborarea normelor relevante de calcul. Acestea se bazează pe metode de evaluare solide din punct de vedere științific, care iau în considerare evoluțiile la nivel internațional și vizează impactul asupra mediului, inclusiv schimbările climatice și efectele legate de apă, aer, sol, resurse, utilizarea terenurilor și toxicitate.

(62)

Conformitatea produselor sau a materiilor prime critice cu cerințele de îmbunătățire a circularității magneților permanenți și cu privire la declararea amprentei de mediu a materiilor prime critice ar trebui să fie evaluată de producătorul responsabil înainte să fie introduse pe piață și aceste cerințe ar trebui să fie aplicate în mod eficace de către autoritățile naționale competente. Dispozițiile privind conformitatea și supravegherea pieței, stabilite în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului (30) și al Directivei 2009/125/CE, sunt concepute pentru a aborda provocarea respectivă și, prin urmare, ar trebui să se aplice și cerințelor respective. Prin urmare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate de completare a prezentului regulament pentru a garanta că dispozițiile respective se aplică atunci când este relevant în contextul prezentului regulament. Pentru a asigura în continuare utilizarea optimă a cadrelor de reglementare existente, conformitatea produselor care fac obiectul omologării de tip în temeiul Regulamentului (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului (31) sau al Regulamentului (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (32), ar trebui să fie asigurată prin intermediul sistemului existent de omologare de tip.

(63)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (33), Comisia ar trebui să solicite uneia sau mai multor organizații de standardizare europene elaborarea unor standarde europene în sprijinul obiectivelor prezentului regulament.

(64)

Uniunea a încheiat parteneriate strategice privind materiile prime cu țări terțe în vederea punerii în aplicare a Planului de acțiune din 2020 privind materiile prime critice. Pentru a diversifica oferta, ar trebui depuse eforturi în continuare în acest sens. În scopul de a dezvolta și a asigura un cadru coerent pentru încheierea viitoarelor parteneriate strategice, statele membre și Comisia ar trebui, ca parte a interacțiunii lor în cadrul comitetului, să discute, printre altele, cu privire la măsura în care parteneriatele existente îndeplinesc obiectivele preconizate, la stabilirea de priorități pentru țările terțe în ceea ce privește noi parteneriate, la conținutul unor astfel de parteneriate și la coerența acestora cu cooperarea bilaterală a statelor membre cu țările terțe relevante, precum și cu sinergiile potențiale cu respectiva cooperare Acest lucru ar trebui făcut fără a aduce atingere prerogativelor Consiliului în conformitate cu tratatele. Uniunea ar trebui să construiască parteneriate reciproc avantajoase cu piețele emergente și cu economiile în curs de dezvoltare, în concordanță cu strategia sa „Global Gateway”, care contribuie la diversificarea lanțului său de aprovizionare cu materii prime și adaugă valoare producției din țările respective.

(65)

Proiectele strategice din țările terțe, mai ales acolo unde nu există un parteneriat strategic, pot fi deosebit de riscante pentru investitori și adesea foarte dependente de sprijinul politic din țările terțe. Această problemă poate fi atenuată printr-o mai mare partajare a riscurilor între întreprinderile interesate, care acționează în interesul strategic al Uniunii. Prin urmare, ar trebui să se acorde sprijin și pentru a permite întreprinderilor, inclusiv atunci când acționează în calitate de consorții, fără a aduce atingere aplicării articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), să aibă acces la piețele țărilor terțe care nu fac obiectul unui parteneriat strategic sau al unui acord de liber schimb. Un astfel de sprijin ar putea include furnizarea unei rețele de sprijin pentru a le ajuta să stabilească contacte în țara terță relevantă și să adune informații despre condițiile locale și regionale.

(66)

Absența progreselor în direcția atingerii obiectivelor precum și a indicilor de referință privind capacitatea și diversificarea prevăzuți în prezentul regulament ar putea indica necesitatea adoptării unor măsuri suplimentare. Prin urmare, Comisia ar trebui să monitorizeze progresele înregistrate în vederea atingerii acestor obiective și indici de referință.

(67)

Pentru a menține sarcina administrativă a statelor membre la un nivel minim, diferitele obligații de raportare ar trebui simplificate, iar Comisia ar trebui să elaboreze un model care să le permită statelor membre să își îndeplinească obligațiile de raportare privind proiectele, explorarea, monitorizarea sau stocurile strategice în cadrul unui document administrativ unic publicat periodic, care poate avea caracter confidențial sau restricționat.

(68)

Pentru a asigura o cooperare de încredere și constructivă a autorităților competente la nivelul Uniunii și la nivel național, toate părțile implicate în aplicarea prezentului regulament ar trebui să respecte confidențialitatea informațiilor și a datelor obținute în cursul îndeplinirii sarcinilor lor. Comisia și autoritățile naționale competente, funcționarii publici, angajații și alte persoane care lucrează sub supravegherea acestor autorități, precum și funcționarii și angajații altor autorități ale statelor membre nu ar trebui să divulge informațiile obținute sau schimbate în temeiul prezentului regulament, în cazul în care aceste informații intră sub incidența obligației de păstrare a secretului profesional. Această obligație ar trebui să se aplice și comitetului. Datele colectate în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie prelucrate și stocate într-un mediu securizat.

(69)

Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește actualizarea listelor de materii prime strategice și critice, stabilirea indicilor de referință pentru capacitatea de reciclare a Uniunii bazată pe materiile prime strategice disponibile în deșeuri, adaptarea elementelor și a dovezilor care trebuie luate în considerare la evaluarea îndeplinirii criteriilor de recunoaștere pentru proiectele strategice, stabilirea cotelor minime pentru neodim, disproziu, praseodim, terbiu, bor, samariu, nichel și cobalt recuperate din deșeurile postconsum care trebuie să fie prezente în magnetul permanent încorporat în anumite produse, stabilirea normelor pentru calcularea și verificarea amprentei de mediu a diferitelor materii prime critice și stabilirea clasei de performanță a amprentei de mediu pentru diferite materii prime critice. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (34). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(70)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei cu privire la următoarele: (a) specificarea modelelor care trebuie utilizate pentru cererile de recunoaștere a proiectelor strategice, rapoartele privind progresele înregistrate legate de proiectele strategice, programele naționale de explorare și raportarea statelor membre cu privire la explorare, monitorizare, stocuri strategice și circularitate; (b) specificarea produselor, componentelor și fluxurilor de deșeuri care pot fi considerate ca având un potențial relevant de valorificare a materiilor prime critice și (c) stabilirea criteriilor și aplicarea acestora pentru recunoașterea sistemelor legate de durabilitatea materiilor prime critice. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (35).

(71)

Pentru a se asigura respectarea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni care să fie impuse întreprinderilor care nu își respectă obligațiile, inclusiv în ceea ce privește pregătirea pentru riscuri, raportarea proiectelor și informațiile privind posibilitățile de reciclare. Prin urmare. este necesar ca statele membre să stabilească în dreptul intern sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare în cazul nerespectării prezentului regulament. De asemenea, este necesar ca statele membre să se asigure că promotorii proiectelor au acces, după caz, la un control administrativ sau judiciar în conformitate cu dreptul intern.

(72)

Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament. În temeiul punctului 22 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, evaluarea ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii de eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată la nivelul Uniunii și ar trebui să constituie punctul de pornire al evaluării impactului eventualelor măsuri viitoare. Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament și progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivelor sale, inclusiv indicii de referință privind capacitatea și diversificarea. De asemenea, pe baza punerii în aplicare a măsurilor legate de transparența amprentei de mediu a materiilor prime critice, raportul ar trebui să evalueze oportunitatea stabilirii unor praguri maxime legate de amprenta de mediu. Comisia ar trebui, de asemenea, să evalueze nevoia de a stabili indicii de referință pentru anii 2040 și 2050 și pentru materiile prime strategice individuale, coerența dintre prezentul regulament și dreptul Uniunii în domeniul mediului, în special în ceea ce privește statutul prioritar al proiectelor strategice, impactul sistemului de achiziții în comun instituit în temeiul prezentului regulament asupra concurenței pe piața internă și oportunitatea stabilirii unor măsuri suplimentare de creștere a colectării, sortării și prelucrării deșeurilor, în special a deșeurilor metalice.

(73)

În măsura în care oricare dintre măsurile prevăzute de prezentul regulament constituie ajutor de stat, dispozițiile referitoare la astfel de măsuri nu aduc atingere aplicării articolelor 107 și 108 din TFUE.

(74)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume îmbunătățirea funcționării pieței interne prin instituirea unui cadru care să asigure accesul Uniunii la o aprovizionare sigură rezilientă și durabilă cu materii prime critice, inclusiv prin stimularea eficienței și a circularității de-a lungul lanțului valoric, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acestora, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective,