(1)

Articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 impune autorităților vamale ca, sub rezerva anumitor condiții, să ia decizii referitoare la informațiile tarifare obligatorii („decizii ITO”) și decizii referitoare la informațiile de origine obligatorii („decizii IOO”).

(2)

Articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 impune autorităților vamale ca, în cazuri specifice, să ia decizii referitoare la informațiile obligatorii privind alți factori menționați în titlul II din regulamentul respectiv. Valoarea în vamă a mărfurilor, menționată în titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, constituie unul dintre ceilalți factori, nefăcând încă obiectul deciziilor referitoare la informațiile obligatorii.

(3)

Trebuie introduse în legislația vamală deciziile referitoare la informațiile obligatorii privind determinarea valorii („decizii IODV”), care să sporească transparența, securitatea juridică și gradul de conformitate și de uniformitate a determinării valorii în vamă, în avantajul operatorilor economici, al autorităților vamale și al intereselor financiare ale Uniunii.

(4)

Pentru a se asigura coerența între diferite tipuri de informații obligatorii, în măsura posibilului, dispozițiile privind deciziile IODV trebuie aliniate la dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 952/2013 și ale Regulamentului delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei (2) referitoare la deciziile ITO și IOO.

(5)

Articolul 10 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 trebuie modificat pentru ca deciziile IODV să facă obiectul acelorași excepții de la exercitarea dreptului de a fi ascultat ca și cele aplicabile deciziilor ITO și IOO în temeiul articolului 22 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

(6)

În Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 trebuie introdus un articol nou 18a, pentru ca determinarea valorii în vamă să fie identificată ca fiind un caz pentru deciziile referitoare la informațiile obligatorii, pentru a se defini domeniul de aplicare material al acestui tip de decizii, pentru a se indica situațiile în care nu trebuie acceptată o cerere de decizie IODV și pentru a se stabili caracterul lor obligatoriu în raport atât cu autoritățile vamale, cât și cu titularul deciziei, precum și perioada lor de valabilitate, prin intermediul unor dispoziții similare celor aplicabile deciziilor ITO și IOO, în temeiul articolului 33 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

(7)

Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 prevede că toate schimburile de informații, precum declarațiile, cererile sau deciziile, între autoritățile vamale ale statelor membre și între operatorii economici și autoritățile vamale ale statelor membre, precum și stocarea acestor informații, în conformitate cu legislația vamală, se efectuează prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor. În consecință, articolul 19 alineatul (3) și articolul 21 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 trebuie eliminate, din cauza includerii preconizate a cererilor pentru IOO și a deciziilor IOO în sistemul electronic menționat la articolul 21 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (3) astfel cum a fost modificat.

(8)

Articolul 20 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, care prevede termene-limită extinse pentru luarea deciziilor ITO și IOO dacă luarea acestor decizii este suspendată din cauză că nu este asigurată clasificarea tarifară corectă și uniformă sau determinarea corectă și uniformă a originii, trebuie extins pentru a cuprinde luarea deciziilor IODV dacă luarea acestor decizii este suspendată din cauză că nu este asigurată determinarea corectă și uniformă a valorii în vamă.

(9)

Trebuie introdus un articol nou 20a în Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, pentru ca deciziile IODV să facă obiectul dispozițiilor referitoare la gestionarea acestor decizii în mod similar cu dispozițiile prevăzute la articolul 34 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 pentru deciziile ITO și IOO.

(10)

În scopul de a se asigura aplicarea coerentă a deciziilor IODV, inclusiv în ceea ce privește gestionarea lor prin intermediul unui sistem electronic, prezentul regulament trebuie să se aplice de la aceeași dată la care a fost implementat sistemul electronic menționat la articolul 21 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei.

(11)

Dispozițiile din prezentul regulament privind eliminarea excepției de la utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor pentru schimbul și stocarea de informații referitoare la cererile pentru decizii ITO, respectiv decizii IOO, trebuie să se aplice de la data instalării, în sensul aplicării deciziilor respective, a sistemului electronic menționat la articolul 21 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447.

(12)

Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 trebuie modificat în consecință,

1.

La articolul 10, se adaugă următoarea literă (e):

2.

În titlul I capitolul 2 secțiunea 2 subsecțiunea 3, se introduce următorul articol 18a:

3.

Articolul 19 alineatul (3) se elimină.

4.

La articolul 20 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care Comisia notifică autorităților vamale faptul că procesul de luare a deciziilor referitoare la informațiile obligatorii este suspendat în conformitate cu articolul 34 alineatul (10) litera (a) din cod, în privința deciziilor ITO și IOO, sau în conformitate cu articolul 20a alineatul (7) litera (a), în privința deciziilor IODV, termenul-limită pentru luarea deciziei menționate la articolul 22 alineatul (3) primul paragraf din cod este prelungit din nou, până la data la care Comisia notifică autorităților vamale că este asigurată clasificarea tarifară uniformă și corectă, determinarea uniformă și corectă a originii sau determinarea uniformă și corectă a valorii în vamă.”

5.

Se introduce următorul articol 20a:

6.

Articolul 21 se elimină.