(1)

Un sistem eficient al drepturilor de proprietate intelectuală (PI) este un element de bază al oricărei strategii industriale solide. Sectoarele industriale care utilizează intensiv proprietatea intelectuală joacă un rol important în sprijinirea unei economii reziliente, verzi și competitive în UE, contribuind cu 47 % la PIB-ul total și cu aproape 40 % la ocuparea totală a forței de muncă în UE. Industriile creative și inovatoare europene sunt lideri în domeniul tehnologiilor ecologice și al produselor durabile. La nivel mondial, acestea dețin o mare parte a brevetelor verzi și au portofolii de proprietate intelectuală solide în domeniul tehnologiilor precum adaptarea la schimbările climatice, captarea și stocarea carbonului și tratarea deșeurilor (1). În același timp, numărul cererilor de înregistrare de mărci verzi în UE a crescut semnificativ în ultimul deceniu (2). Protejarea echitabilă a drepturilor de proprietate intelectuală se traduce printr-o creștere a activității economice, a investițiilor, a ocupării forței de muncă și a productivității, inclusiv pentru întreprinderile mici și mijlocii („IMM-uri”) (3).

(2)

Valoarea de piață considerabilă a produselor protejate de drepturi de proprietate intelectuală a atras rețelele infracționale, determinând o creștere a mărfurilor contrafăcute și a pirateriei. Contrafacerea este identificată ca fiind o infracțiune cu impact ridicat în Strategia de combatere a criminalității organizate 2021-2025, care vizează dezmembrarea rețelelor infracționale și a modelelor lor de afaceri (4) .. Această activitate infracțională nu doar provoacă pierderi de venituri pentru titularii drepturilor de proprietate intelectuală („titularii de drepturi”), ci prezintă, de asemenea, riscuri semnificative pentru siguranța consumatorilor, sănătatea publică și mediu. Pandemia de COVID-19 a creat noi oportunități pentru infiltrarea pe piețe a mărfurilor contrafăcute și piratate, generate de creșterea vânzărilor online și de penuria de produse esențiale din perioada respectivă. Acest lucru a dus la incidente care pun viața în pericol, inclusiv, de exemplu, identificarea unor componente semiconductoare piratate în defibrilatoarele automate externe (5). În plus, rulmenții contrafăcuți s-au infiltrat în diferite sectoare, amenințând, de exemplu, sectorul energetic și buna funcționare a turbinelor eoliene. Prin urmare, este necesară o politică solidă de combatere a contrafacerii și a pirateriei pentru a permite valorificarea pe deplin a potențialului drepturilor de proprietate intelectuală de a sprijini inovarea, competitivitatea și o economie mai verde și mai durabilă.

(3)

În pofida eforturilor de limitare a activităților care încalcă drepturile de proprietate intelectuală în ceea ce privește mărfurile contrafăcute și pirateria, acestea rămân un fenomen din ce în ce mai răspândit, cu consecințe economice și sociale grave asupra locurilor de muncă și a creșterii economice în UE (6). Activitățile care încalcă drepturile de proprietate intelectuală reprezintă o amenințare la adresa diferitelor sectoare și a diferitelor tipuri de mărfuri, inclusiv a produselor comune de consum și a celor care fac obiectul comerțului între întreprinderi. Cel mai important, aceste activități pot fi strâns legate de comportamentul infracțional (7). Rețelele infracționale implicate în infracțiuni legate de proprietatea intelectuală se infiltrează la fiecare nivel al lanțului de aprovizionare, iar infracțiunile sunt dificil de investigat, deoarece majoritatea mărfurilor contrafăcute comercializate în UE provin din străinătate, ceea ce face mai dificilă detectarea principalelor părți interesate. În consecință, activitățile care încalcă drepturile de proprietate intelectuală subminează piața unică a UE și normele UE privind standardele de mediu, de siguranță și de etică pentru bunurile de consum. În plus, acestea afectează semnificativ întreprinderile europene, în special IMM-urile, ale căror șanse de supraviețuire se reduc cu 34 % în cazul în care le sunt încălcate drepturile de proprietate intelectuală.

(4)

În planul său de acțiune privind proprietatea intelectuală din 2020 (8), Comisia s-a angajat să îmbunătățească asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, în primul rând prin adoptarea Regulamentului (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului (9), care reprezintă un progres major în combaterea conținutului ilegal online, și, în al doilea rând, prin instituirea unui set de instrumente al UE împotriva contrafacerii, care va fi adoptat prin prezenta recomandare. Setul de instrumente ar trebui să promoveze și să faciliteze cooperarea eficace între titularii de drepturi, furnizorii de servicii intermediare și autoritățile competente și urmărește să promoveze bunele practici și utilizarea instrumentelor adecvate și a noilor tehnologii. Parlamentul European (10) și Consiliul (11) au salutat această inițiativă.

(5)

Prezenta recomandare se bazează pe rezultatele unei ample consultări desfășurate începând din 2021. Aceasta include, în special, atelierele cu părțile interesate organizate în 2021 și 2022, contribuțiile la cererea de contribuții din 2022 (12), o masă rotundă la nivel înalt găzduită de comisarul Thierry Breton în iunie 2022, reuniuni ale grupurilor de experți și reuniunea internațională la nivel înalt privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, care a avut loc în iunie 2023. Această consultare amplă a relevat importanța intensificării cooperării și a schimbului de informații între toate părțile interesate relevante, în special autoritățile publice, titularii de drepturi și furnizorii de servicii intermediare. De asemenea, consultarea a recunoscut importanța elaborării viitoarei politici privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală pe baza instrumentelor și a legislației UE existente, în special: (i) Regulamentul (UE) 2022/2065 privind serviciile digitale; (ii) Directiva (UE) 2022/2555 a Parlamentului European și a Consiliului (13) privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate cibernetică în Uniune; (iii) Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14) privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală și (iv) Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (15) privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale, precum și Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (16) de stabilire a Codului vamal al Uniunii.

(6)

Directiva 2004/48/CE se aplică tuturor drepturilor de proprietate intelectuală reglementate de legislația Uniunii și/sau de legislația națională a statului membru în cauză, astfel cum se prevede la articolul 2. Aceasta urmărește să asigure un nivel ridicat, egal și uniform de protecție pe piața unică, reflectând necesitatea unor practici comune de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală. Urmând această abordare coerentă în ceea ce privește asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, prezenta recomandare acoperă toate activitățile care încalcă drepturile de proprietate intelectuală întreprinse la scară comercială, care sunt acte ce au ca scop obținerea unui avantaj economic sau comercial direct sau indirect. În sensul prezentei recomandări, activitățile care încalcă drepturile de proprietate intelectuală întreprinse la scară comercială se referă atât la mărfurile, cât și la conținuturile contrafăcute și piratate, care au făcut obiectul încălcării unor mărci, a unor indicații geografice, a unor brevete, a unor desene sau modele industriale sau a unor drepturi de autor. Fără a interfera cu aspectele abordate în Recomandarea (UE) 2023/1018 (17) privind combaterea piratării online a evenimentelor sportive și a altor evenimente în direct, majoritatea principiilor directoare, a bunelor practici și a instrumentelor dezvoltate în temeiul prezentei recomandări pot fi relevante și pentru combaterea activităților care încalcă drepturile de proprietate intelectuală asociate conținutului online, de exemplu în ceea ce privește acțiunile voluntare întreprinse de intermediarii online, consolidarea cooperării dintre autoritățile naționale competente și schimbul de informații și date.

(7)

Regulamentul (UE) 2022/2065 prevede norme armonizate pentru un mediu online sigur, previzibil și de încredere. În acest context, Regulamentul (UE) 2022/2065 face referire la informații privind activități ilegale, cum ar fi vânzarea de produse contrafăcute, ca exemplu de conținut ilegal și impune obligații specifice pentru anumite categorii specifice de furnizori de servicii de intermediere online. Unele dintre aceste obligații sunt esențiale pentru sporirea eficacității luptei împotriva contrafacerii și a pirateriei. Printre acestea se numără: (i) desemnarea unor puncte de contact și a unor reprezentanți legali; (ii) cerințele privind termenii și condițiile; (iii) obligațiile de raportare în materie de transparență; (iv) mecanismele de notificare și de acțiune; (v) mecanismele de depunere a plângerilor și mecanismele reparatorii; (vi) mecanismul referitor la notificatorii de încredere; (vii) măsurile și protecția împotriva utilizării abuzive; (viii) măsurile de asigurare a trasabilității comercianților – cunoscute ca obligații legate de principiul „cunoaște-ți clientul” și (ix) măsurile de evaluare și de atenuare a riscurilor.

(8)

Comisia sprijină punerea în aplicare a Memorandumului de înțelegere privind vânzarea prin internet a mărfurilor contrafăcute („Memorandumul de înțelegere privind contrafacerea”) și a Memorandumului de înțelegere privind publicitatea online și drepturile de proprietate intelectuală („Memorandumul de înțelegere privind publicitatea”). Ambele sunt instrumente voluntare deschise titularilor de drepturi, platformelor online și asociațiilor de întreprinderi. Participanții la aceste memorandumuri de înțelegere se angajează să respecte principiile și să întreprindă acțiunile stabilite în acestea, inclusiv cooperarea bilaterală și schimbul de informații. Memorandumurile de înțelegere s-au dovedit a fi inițiative de succes lansate de industrie. Cu toate acestea, intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) 2022/2065 oferă oportunitatea de a reflecta asupra viitorului memorandumurilor de înțelegere pentru a se asigura că acestea rămân adecvate scopului în care au fost încheiate. Prin urmare, este necesară inițierea unui proces de modernizare a memorandumurilor de înțelegere și încurajarea tuturor semnatarilor și a altor părți interesate să se implice activ în acest proces. Este relevant în acest sens articolul 45 din Regulamentul (UE) 2022/2065, care prevede posibilitatea elaborării de coduri de conduită voluntare la nivelul UE care să contribuie la aplicarea corespunzătoare a Regulamentului (UE) 2022/2065. De asemenea, articolul 46 prevede elaborarea de coduri de conduită pentru publicitatea online care să contribuie la sporirea transparenței pentru actorii din lanțul valoric al publicității online. În cele din urmă, articolul 17 din Directiva 2004/48/CE încurajează, de asemenea, elaborarea unor coduri de conduită pentru a îmbunătăți asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală ca mijloc suplimentar de consolidare a cadrului de reglementare.

(9)

Titularii de drepturi se află într-o poziție unică pentru a detecta, a identifica și a notifica activitățile care încalcă drepturile de proprietate intelectuală în ceea ce privește mărfurile contrafăcute sau piratate. Semnatarii memorandumului de înțelegere privind contrafacerea, lansat de industrie, au dobândit o experiență și competențe vaste de-a lungul anilor, având în vedere că transmit periodic notificări care, în conformitate cu principiile memorandumului de înțelegere, ar trebui prelucrate fără întârzieri nejustificate. În plus, semnatarii memorandumului de înțelegere s-au angajat să ia măsurile disponibile și rezonabile din punct de vedere comercial pentru a notifica într-un mod responsabil și exact și cu precizia necesară pentru a identifica mărfurile contrafăcute și pentru a evita notificările nejustificate, nefondate și abuzive. Prin urmare, titularii de drepturi care sunt semnatari ai memorandumului de înțelegere ar putea lua în considerare posibilitatea de a solicita primirea statutului de notificator de încredere pentru a beneficia de tratamentul specific prevăzut la articolul 22 din Regulamentul (UE) 2022/2065. În acest sens, coordonatorii serviciilor digitale trebuie să evalueze dacă solicitantul îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 22 alineatul (2), și anume: (i) dacă are cunoștințe de specialitate și competențe specifice în detectarea, identificarea și notificarea conținutului ilegal, (ii) dacă este independent de orice furnizori de platforme online și (iii) dacă își desfășoară activitățile de așa manieră încât să transmită notificări cu diligență, acuratețe și obiectivitate. Comisia, după consultarea Comitetului pentru servicii digitale, poate emite orientări privind aplicarea mecanismului referitor la notificatorii de încredere în temeiul articolului 22 din Regulamentul (UE) 2022/2065.

(10)

Cooperarea și intensificarea schimbului de informații sunt esențiale și ar trebui promovate în continuare, la toate nivelurile, în conformitate cu dreptul Uniunii, protecția datelor cu caracter personal și libertatea de a desfășura o activitate comercială în temeiul articolului 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”). Ar trebui identificate bune practici care să fie recomandate tuturor actorilor, inclusiv piețelor de comerț electronic, furnizorilor de servicii de transport și logistică, prestatorilor de servicii de plată, furnizorilor de platforme de comunicare socială, furnizorilor de servicii de nume de domenii etc. În al doilea rând, ar trebui încurajate în continuare cooperarea și schimbul de informații. Acest lucru se referă la toate autoritățile competente, inclusiv la autoritățile de supraveghere a pieței care, în prezent, este posibil să nu aibă competențe legate de activitățile care încalcă drepturile de proprietate intelectuală și la promovarea în continuare a utilizării unor instrumente specifice, cum ar fi portalul pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală („IPEP”), sistemul de informare și de comunicare pentru supravegherea pieței („ICSMS”) și sistemul „Safety Gate” pentru produsele periculoase care pot fi contrafăcute.

(11)

Furnizorii de servicii de transport și logistică au un rol important în vânzarea și distribuția de mărfuri și sunt esențiali pentru menținerea unor lanțuri de aprovizionare fiabile. Cu toate acestea, serviciile de transport și logistică pot fi utilizate în mod abuziv de către contravenienți.

(12)

În mod similar, deși serviciile de plată pot fi esențiale pentru activitățile titularilor de drepturi, acestea pot fi utilizate și pentru a sprijini activitățile care încalcă drepturile de proprietate intelectuală. În anumite cazuri, utilizarea diferitelor servicii de plată poate da naștere unor practici care: (i) îngreunează urmărirea fluxului de fonduri și (ii) fac mai dificilă detectarea posibilelor utilizări ale serviciilor de plată pentru activități care încalcă drepturile de proprietate intelectuală.

(13)

Având în vedere popularitatea tot mai mare a platformelor de comunicare socială, se pun la cale noi strategii care pot fi folosite pentru utilizarea abuzivă a acestor platforme în scopul desfășurării de activități care încalcă drepturile de proprietate intelectuală. Acest lucru generează noi provocări pentru furnizorii de platforme de comunicare socială, titularii de drepturi și autoritățile competente și subliniază necesitatea unor eforturi de colaborare. În acest context, promovarea bunelor practici în rândul principalilor furnizori de servicii intermediare poate contribui la sprijinirea unei politici coerente de combatere a activităților care încalcă drepturile de proprietate intelectuală.

(14)

Deși numele de domenii sunt deosebit de importante în mediul online, acestea pot fi utilizate pentru a sprijini desfășurarea de activități online care încalcă drepturile de proprietate intelectuală, de exemplu, atunci când drepturile de proprietate intelectuală sunt utilizate în mod abuziv în numele de domeniu însuși (și anume practicile de „cybersquatting” sau „typo-squatting”) sau atunci când numele de domeniu direcționează utilizatorul către un site care sprijină încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală. Datele de înregistrare a numelor de domenii (date WHOIS) sunt esențiale pentru securitatea, stabilitatea și reziliența sistemului de nume de domenii. Din acest motiv, Directiva (UE) 2022/2555 obligă statele membre să solicite registrelor de nume de domenii de prim nivel („TLD”) și entităților care prestează servicii de înregistrare a numelor de domenii să colecteze și să mențină date exacte și complete privind înregistrarea numelor de domenii într-o bază de date dedicată care să permită identificarea și contactarea titularilor numelor de domenii. Accesul la datele de înregistrare a numelor de domenii specifice trebuie să fie acordat în baza unor cereri legale și justificate în mod corespunzător ale solicitanților de acces legitim. Răspunsul ar trebui trimis fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de 72 de ore de la primirea cererilor de acces. În temeiul Directivei (UE) 2022/2555, prin solicitanți de acces legitim se înțelege orice persoană fizică sau juridică care formulează o cerere în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern. Acuratețea și exhaustivitatea datelor de înregistrare a numelor de domenii pot juca, de asemenea, un rol esențial în asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală. Răspunderea pentru încălcări și pentru orice prejudiciu relevant se poate stabili numai atunci când identitatea unui presupus contravenient și datele sale de contact pot fi divulgate în conformitate cu dreptul Uniunii și, în special, cu respectarea protecției datelor cu caracter personal, a dreptului fundamental la viață privată și a dreptului de a desfășura o activitate comercială. Acest lucru nu aduce atingere dreptului la apărare, ținând seama de circumstanțele cauzei și de garanțiile necesare pentru acoperirea costurilor și a prejudiciului cauzat pârâtului, în conformitate cu articolul 9 alineatul (7) din Directiva 2004/48/CE.

(15)

Pentru titularii de drepturi, monitorizarea pieței online în scopul identificării activităților care încalcă drepturile de proprietate intelectuală poate presupune costuri ridicate și foarte multe resurse. Prin urmare, ar trebui extinse bunele practici voluntare, cum ar fi sistemul actual de informare și de alertă privind numele de domeniu pentru domeniul de prim nivel „.eu” gestionat de Registrul European al Domeniilor de internet („EURid”) și de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală („EUIPO”). Scopul acestei colaborări este de a facilita sensibilizarea în scopul protejării drepturilor de proprietate intelectuală ale titularilor de mărci UE și de a furniza informații fiabile cu privire la numele de domenii.eu și la disponibilitatea acestora.

(16)

Cooperarea dintre operatorii publici și cei privați este esențială în combaterea activităților care încalcă drepturile de proprietate intelectuală. Unul dintre primele obstacole în calea stabilirii cooperării este lipsa unui punct de contact care să abordeze subiecte legate de drepturile de proprietate intelectuală și de activitățile care încalcă aceste drepturi, fie într-un stat membru sau la nivel transfrontalier. Această lipsă a unui punct de contact împiedică asigurarea rapidă și flexibilă a respectării drepturilor de proprietate intelectuală și afectează cooperarea dintre părțile interesate. Cu toate acestea, astfel cum s-a subliniat în răspunsurile la cererea de contribuții, această problemă ar putea fi remediată cu ușurință prin desemnarea unui punct unic de contact pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală.

(17)

Coordonarea și schimburile de informații ar putea fi îmbunătățite substanțial dacă instrumentele existente, cum ar fi ICSMS, „Safety Gate” și IPEP, ar fi utilizate pe scară mai largă de către operatorii economici și autoritățile competente în cauză pentru combaterea activităților care încalcă drepturile de proprietate intelectuală. IPEP este dezvoltat de EUIPO și permite comunicarea securizată între titularii de drepturi și autoritățile competente, de exemplu prin gestionarea electronică a cererilor de intervenție depuse la autoritățile vamale în ceea ce privește mărfurile suspectate de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală. Unele state membre și-au dezvoltat în același scop propriul portal pentru comercianți. Astfel de instrumente facilitează activitatea atât a titularilor de drepturi, cât și a autorităților vamale, oferind puncte centrale de intrare pentru titularii de drepturi în ceea ce privește protecția proprietății intelectuale în toate statele membre. EUIPO a lansat o extensie a platformei IPEP și a pus-o la dispoziția intermediarilor, începând cu piețele de comerț electronic. Aceasta înseamnă că piețele de comerț electronic sunt acum în măsură să verifice cu ușurință drepturile de proprietate intelectuală și să inițieze comunicări cu titularii de drepturi relevanți atunci când este necesar. Pentru a-și atinge întregul potențial, acest instrument trebuie să fie adoptat într-o mai mare măsură de titularii de drepturi și de autoritățile naționale competente.

(18)

Multe autorități de supraveghere a pieței nu iau măsuri în cazul în care găsesc dovezi ale unor presupuse mărfuri contrafăcute sau piratate, de exemplu prin (i) raportarea constatărilor în ICSMS; (ii) cooperarea cu titularii de drepturi sau cu autoritățile competente prin intermediul IPEP sau (iii) transmiterea de alerte privind produsele periculoase prin intermediul „Safety Gate”, care este sistemul UE de alertă rapidă pentru produsele nealimentare periculoase, inclusiv pentru produsele contrafăcute. Se pierde astfel oportunitatea de a contribui și mai mult la combaterea activităților care încalcă drepturile de proprietate intelectuală. În plus, multe autorități de supraveghere a pieței nu au competența de a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, chiar dacă pot juca un rol esențial în combaterea contrafacerii (18). Produsele contrafăcute sunt adesea confiscate la frontiere, dar pot fi detectate, de asemenea, de-a lungul lanțului de aprovizionare, de exemplu în timpul inspecțiilor de control al calității. Prin urmare, statele membre ar trebui să consolideze rolul autorităților de supraveghere a pieței în lupta împotriva produselor contrafăcute. Pentru a consolida capacitatea autorităților de supraveghere a pieței sau a altor autorități de aplicare a legii și la cererea unui stat membru, se poate acorda sprijin tehnic în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/240 al Parlamentului European și al Consiliului (19) de instituire a unui Instrument de sprijin tehnic.

(19)

EUIPO colaborează cu mai multe oficii naționale pentru proprietate intelectuală participante din statele membre pentru a crea o colecție cu principalele hotărâri naționale privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală. Începând din 2014, oficiile participante, împreună cu Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante al UE, au fost implicate în colectarea sistematică a principalelor astfel de hotărâri, care sunt puse la dispoziție în baza de date a jurisprudenței eSearch. Această colecție include principalele hotărâri cu privire la toate tipurile de drepturi de proprietate intelectuală din toate statele membre și acoperă atât cauzele civile, cât și cele penale. Hotărârile sunt considerate esențiale, deoarece ilustrează o nouă tendință sau evoluție în materie de jurisprudență. De asemenea, cauzele penale sunt monitorizate în cadrul Rețelei europene a procurorilor din domeniul proprietății intelectuale. Promovarea activităților de sensibilizare, a contribuțiilor periodice din partea oficiilor pentru proprietate intelectuală și utilizarea pe scară mai largă a acestor baze de date ar putea aduce îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală.

(20)

Cooperarea continuă dintre EUIPO și organismele de aplicare a legii din UE este importantă pentru raționalizarea eforturilor de combatere a încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală. Aceasta include sprijinirea eforturilor de cooperare precum Platforma multidisciplinară europeană împotriva amenințărilor infracționale („EMPACT”), care este o platformă de cooperare lansată de statele membre cu scopul de a identifica, a prioritiza și a aborda amenințările reprezentate de criminalitatea internațională organizată și gravă, cum ar fi infracțiunile legate de proprietatea intelectuală. Comunitatea de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală ar trebui să utilizeze această platformă de cooperare multidisciplinară.

(21)

Procedurile de soluționare alternativă a litigiilor („SAL”) constituie o alternativă rentabilă, mai rapidă și mai eficientă la procedurile judiciare tradiționale, în special pentru litigiile transfrontaliere și pentru IMM-uri. Prin urmare, accesul la procedurile SAL ar trebui extins la toate tipurile de litigii privind proprietatea intelectuală, inclusiv în contextul litigiilor privind numele de domenii.

(22)

În temeiul Directivei 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului (20) și al Directivei 2004/48/CE, titularii de drepturi au posibilitatea de a solicita un ordin de încetare împotriva unui furnizor de servicii intermediare ale cărui servicii sunt utilizate de un terț pentru a le încălca drepturile de proprietate intelectuală. De asemenea, Directiva 2004/48/CE prevede proceduri de măsuri provizorii în cazul oricărei încălcări iminente. Aceasta prevede că, atunci când se pronunță o hotărâre judecătorească de constatare a încălcării unui drept de proprietate intelectuală, autoritățile judecătorești pot pronunța împotriva contravenientului un ordin de încetare prin care interzic continuarea încălcării. Până în prezent, au fost disponibile ordine de încetare dinamice doar în câteva state membre. Domeniul de aplicare și cerințele acestor ordine variază de la o jurisdicție la alta, inclusiv în ceea ce privește măsura în care o hotărâre judecătorească poate stabili măsuri tehnice specifice pentru punerea în aplicare a ordinului (21). În 2017, Comunicarea Comisiei din 29 noiembrie 2017 intitulată „Orientări cu privire la anumite aspecte ale Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală” (22) a indicat faptul că, în anumite cazuri, ordinele judecătorești își pot pierde din eficacitate din cauza modificării obiectului pentru care a fost emis ordinul. Un astfel de caz poate fi atunci când apar site-uri oglindă cu alte nume de domenii, rămânând astfel neafectate de ordinul judecătoresc. În consecință, sub rezerva anumitor garanții, ordinele de încetare dinamice pot fi un mijloc eficace de prevenire a continuării unei încălcări a drepturilor de proprietate intelectuală, atât online, cât și offline. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție (23), atunci când sunt emise ordine de încetare dinamice, ar trebui să se țină seama de drepturile fundamentale, în special de dreptul la libertatea de exprimare și de informare în temeiul articolului 11 și de libertatea de a desfășura o activitate comercială în temeiul articolului 16 din cartă.

(23)

Activitățile care încalcă drepturile de proprietate intelectuală implică adesea mai multe jurisdicții și vizează diferite tipuri de servicii intermediare, atât online, cât și offline. În acest context, facilitarea accesului la informații – și schimbul acestor informații – în rândul tuturor părților interesate relevante pe parcursul ciclului de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală este esențială pentru identificarea, investigarea și inițierea procedurilor juridice în cazul activităților care încalcă drepturile de proprietate intelectuală, cu condiția ca accesul și schimbul de informații să aibă loc cu respectarea deplină a dreptului Uniunii, inclusiv privind protecția datelor cu caracter personal și dreptul la viață privată. Articolul 8 din Directiva 2004/48/CE prevede deja dreptul la informare cu privire la originea și rețelele de distribuție a mărfurilor sau a serviciilor care încalcă un drept de proprietate intelectuală în cazul activităților care încalcă drepturile de proprietate intelectuală întreprinse la scară comercială. Acest drept se aplică numai în cadrul unei acțiuni referitoare la încălcarea unui drept de proprietate intelectuală la scară comercială și ca răspuns la o cerere justificată și rezonabilă a reclamantului. Importanța dreptului la informare nu ar trebui subestimată. Astfel cum a reamintit recent Curtea de Justiție (24), dreptul la informare concretizează dreptul la o cale de atac efectivă și, în cele din urmă, garantează exercitarea efectivă a dreptului fundamental de proprietate în temeiul articolului 17 din cartă, din care face parte dreptul de proprietate intelectuală.

(24)

Cu toate acestea, în cursul consultării părților interesate, acestea din urmă au subliniat incertitudinea legată de dreptul la informare și au solicitat orientări suplimentare în ceea ce privește condițiile, tipul de informații, relația cu protecția datelor, în temeiul cărora dreptul la informare între titularii de drepturi și intermediari ar putea fi îmbunătățit.

(25)

În cauza C-597/19, Curtea a statuat că dreptul la informare prevăzut la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2004/48/CE în favoarea titularului de drepturi constituie o procedură separată de cea având ca obiect constatarea încălcării unui drept de proprietate intelectuală. Acesta poate fi exercitat în cadrul unei proceduri separate întrucât nu este întotdeauna posibil să se solicite toate informațiile relevante în cadrul unei proceduri în urma căreia se constată o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală. În special, titularul unui drept de proprietate intelectuală nu poate ști în ce măsură a fost încălcat respectivul drept decât după încheierea definitivă a acestei proceduri (25). Exercitarea dreptului la informare prevăzut la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2004/48/CE nu se limitează la procedura prin care se urmărește constatarea încălcării unui drept de proprietate intelectuală. Cererea de informații prevăzută la articolul 8 din directivă are un scop diferit de cel al unei acțiuni având ca obiect constatarea încălcării unui drept de proprietate intelectuală. În cauza C-628/21, Curtea a statuat că, în cazul în care această cerere de informații ar fi supusă acelorași cerințe de probă ca și acțiunea în justiție prin care se urmărește constatarea încălcării unui drept de proprietate intelectuală, procedura diferită instituită la articolul 8 din directivă, care constituie o particularitate a dreptului Uniunii, și-ar pierde o mare parte din utilitatea sa practică. Prin urmare, trebuie să se facă distincție între funcția unei cereri de informații în temeiul articolului 8 din Directiva 2004/48/CE și cea a unei acțiuni în justiție prin care se urmărește constatarea încălcării unui drept de proprietate intelectuală.

(26)

Plata unor daune-interese adecvate în cazul unei constatări judiciare a încălcării unui drept de proprietate intelectuală este un alt element-cheie al politicii de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală, astfel cum se prevede la articolul 13 din Directiva 2004/48/CE. În cursul consultării părților interesate, acestea din urmă au afirmat că, de multe ori, daunele-interese nu sunt adaptate prejudiciului real suferit de titularul dreptului. Astfel cum a statuat Curtea de Justiție în cauza C-99/15, prejudiciul moral, cum ar fi atingerea adusă reputației autorului unei opere, constituie, cu condiția să fie dovedit, o componentă a prejudiciului real suferit de titularul dreptului (26). Directiva 2004/48/CE se aplică în pofida mijloacelor prevăzute, în special, de legislația națională, în măsura în care aceste mijloace sunt favorabile titularilor drepturilor. Directiva 2004/48/CE consacră un standard minim privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală și nu împiedică statele membre să prevadă măsuri de protecție mai stricte, cu condiția ca acestea să fie în conformitate cu dreptul Uniunii. Prin urmare, faptul că Directiva 2004/48/CE nu obligă statele membre să prevadă daune-interese „punitive” nu ar trebui să împiedice introducerea unei astfel de măsuri la nivel național.

(27)

Regulamentul (UE) nr. 608/2013, împreună cu normele generale stabilite în temeiul Regulamentului (UE) nr. 952/2013, în prezent în curs de revizuire, permit autorităților vamale să rețină sau să sechestreze mărfuri suspectate de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală. Directiva 2004/48/CE permite sechestrarea mărfurilor de către alte autorități competente ca măsură de conservare a probelor, iar instanța poate dispune distrugerea mărfurilor respective în urma unei decizii pe fond. În cazul mărfurilor reținute de autoritățile vamale, dacă deținătorul mărfurilor contestă distrugerea, iar titularul de drepturi inițiază o procedură judiciară, mărfurile trebuie să rămână depozitate pe parcursul întregii proceduri. În cursul consultării părților interesate, titularii de drepturi și-au exprimat îngrijorarea cu privire la costurile legate de depozitarea și distrugerea mărfurilor sechestrate sau reținute de autoritățile vamale și de alte autorități competente. Aceste costuri nu se limitează la depozitare și distrugere, ci includ și alte costuri conexe, cum ar fi cele de manipulare, verificare și transport. În unele cazuri, aceste costuri sunt considerate prea mari de către titularii de drepturi și, prin urmare, aceștia pot decide să nu își exercite drepturile de proprietate intelectuală (27).

(28)

Un aspect important al distrugerii mărfurilor care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală se referă la costurile de mediu asociate acestei distrugeri. Este important ca aceste mărfuri să fie depozitate și distruse fără a pune în pericol sănătatea umană și fără a afecta mediul. Eliminarea în condiții de siguranță pentru mediu a acestor mărfuri rămâne o prioritate pe agenda Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale. În plus, Organizația Mondială a Vămilor a elaborat orientări privind eliminarea ecologică a mărfurilor care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală reținute. În UE, mărfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală reținute de autoritățile vamale pot fi reciclate sau eliminate în urma unei decizii a autorităților vamale și cu îndeplinirea formalităților vamale aferente. Este necesar, de asemenea, acordul titularului drepturilor de proprietate intelectuală. Părțile interesate relevante trebuie să depună toate eforturile pentru a asigura eliminarea ecologică a mărfurilor care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală.

(29)

Activitățile care încalcă drepturile de proprietate intelectuală sunt profitabile prin prisma valorii ridicate care poate fi asociată cu PI și al nivelului relativ scăzut de risc în ceea ce privește probabilitatea de detectare și de aplicare a legii. Acest lucru poate încuraja organizațiile criminale să desfășoare astfel de activități, alături de infracțiuni precum spălarea de bani, evaziunea fiscală, traficul de persoane și munca forțată.

(30)

Curtea a statuat în cauza C-655/21 (28) că, atunci când statele membre își îndeplinesc obligațiile care le revin în temeiul Acordului TRIPS al Organizației Mondiale a Comerțului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală („Acordul TRIPS”), inclusiv cele care decurg din articolul 61, trebuie să se considere că acestea pun în aplicare dreptul Uniunii, în sensul articolului 51 alineatul (1) din cartă. Există diferențe între statele membre în ceea ce privește sancțiunile penale prevăzute la articolul 61 din Acordul TRIPS pentru contrafacerea deliberată a unei mărci sau pentru pirateria în domeniul drepturilor de autor la scară comercială. Durata maximă a pedepsei privative de libertate pentru cele mai grave forme ale acestor infracțiuni, și anume cele care sunt comise de organizații criminale, astfel cum sunt definite la articolul 1 din Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului (29), variază în statele membre ale UE. Statele membre sunt încurajate să reevalueze dacă sancțiunile penale prevăzute în dreptul lor intern pentru astfel de infracțiuni sunt suficiente pentru a fi descurajatoare și sunt la un nivel comparativ cu cele aplicate unor delicte grave similare pentru a asigura aplicarea eficace și respectarea principiului proporționalității, ținând seama de jurisprudența Curții de Justiție a UE, inclusiv de cauza C-655/21. De asemenea, ar trebui să li se solicite să evalueze dacă sancțiunile penale pentru astfel de infracțiuni sunt proporționale cu prejudiciul cauzat, asigurând în același timp respectarea normelor aplicabile ale dreptului Uniunii și ale dreptului internațional, inclusiv în ceea ce privește protecția drepturilor fundamentale ale tuturor părților implicate.

(31)

În plus, unele state membre nu dispun de unități specializate în asigurarea respectării legii sau în urmărirea penală care să se ocupe de infracțiunile legate de drepturile de proprietate intelectuală. Acest lucru împiedică cooperarea transfrontalieră eficace în materie de asigurare a respectării legii și face dificilă păstrarea cunoștințelor de către autoritățile competente. Utilizarea metodelor de investigare sub acoperire (de exemplu, prin interceptări telefonice și de date și operațiuni sub acoperire), asigurând în același timp respectarea normelor aplicabile ale Uniunii și ale dreptului internațional, inclusiv în ceea ce privește protecția drepturilor fundamentale ale tuturor părților implicate, poate spori eficacitatea anchetelor transfrontaliere ce vizează infracțiuni comise de organizațiile criminale. În mod similar, anchetele financiare, inclusiv cele privind practicile de publicitate online și utilizarea criptomonedelor (30), precum și specializarea suficientă în rândul unităților de investigare și a procurorilor competenți sunt deosebit de importante. Specializarea în rândul unităților de investigare relevante din statele membre ar facilita, de asemenea, crearea unor grupuri tematice la nivelul UE formate din reprezentanți ai poliției, ai autorităților vamale și procurori, în cooperare cu Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii („Europol”), Oficiul European de Luptă Antifraudă („OLAF”) și Eurojust. Prin urmare, ar trebui puternic încurajată activitatea unităților specializate de investigare care dispun de resurse adecvate, asigurând în același timp respectarea normelor aplicabile ale dreptului Uniunii și ale dreptului internațional, inclusiv cele privind protecția drepturilor fundamentale ale tuturor părților implicate.

(32)

Tehnologiile emergente și cu evoluție rapidă pot genera provocări, dar și noi oportunități în ceea ce privește asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală. Sistemele de IA, cum ar fi sistemele automatizate de recunoaștere a conținutului și algoritmii de învățare automată, pot fi utilizate pentru identificarea produselor contrafăcute sau piratate sau a modelelor asociate cu promovarea sau distribuția unor astfel de produse și pot deveni tehnologii-cheie în combaterea activităților care încalcă drepturile de proprietate intelectuală. Operatorii economici sunt încurajați să dea dovadă de prudență atunci când utilizează sisteme de IA și să evite folosirea de informații confidențiale, know-how sau secrete comerciale nedivulgate ca date de intrare în sistem, deoarece acest lucru i-ar putea împiedica să asigure protecția proprietății intelectuale pentru astfel de informații într-o etapă ulterioară. Abordarea provocărilor și a oportunităților pe care le prezintă inteligența artificială poate fi dificilă, în special pentru IMM-uri. Prin urmare, statele membre și părțile interesate din domeniu sunt încurajate să participe la elaborarea unei liste de verificare cuprinzătoare care ar trebui să ofere IMM-urilor informații valoroase, orientări și strategii practice, promovând inovarea, protejând drepturile de proprietate intelectuală și asigurând adoptarea responsabilă a tehnologiilor IA în peisajul de afaceri al UE.

(33)

Piața tehnologiilor de combatere a contrafacerii și a pirateriei este complexă și evoluează rapid. Titularii de drepturi se pot confrunta cu provocări în ceea ce privește navigarea pe această piață și găsirea unor soluții tehnice adecvate sau a unor furnizori de tehnologie adecvați. Cu toate acestea, resurse precum Ghidul EUIPO privind tehnologiile de combatere a contrafacerii și a pirateriei pot sprijini titularii de drepturi care doresc să utilizeze tehnologii de combatere a contrafacerii. Tehnologia registrelor distribuite (inclusiv, dar fără a se limita la soluțiile bazate pe tehnologia blockchain) este bine adaptată pentru a spori trasabilitatea și transparența lanțului de aprovizionare, în concordanță cu pașaportul digital al produsului (31), ceea ce poate contribui la identificarea și stoparea activităților care încalcă drepturile de proprietate intelectuală. Evidențele în formă tokenizată legate de lanțul de aprovizionare al unui produs, stocate pe un blockchain, nu pot fi modificate și sunt transparente, documentează fiecare tranzacție și mișcare a produsului și pot fi prezentate ca mijloace de probă în conformitate cu dreptul procedural național.

(34)

Infrastructura europeană de servicii bazate pe tehnologia blockchain („EBSI”) constă dintr-o rețea P2P publică de noduri interconectate care operează o infrastructură de servicii bazată pe tehnologia blockchain. EBSI este proiectată într-o manieră iterativă, concentrându-se pe un număr mic de utilizări specifice (aplicații), care sunt apoi extinse în timp. În cele din urmă, întreprinderile și organizațiile private vor putea să participe la EBSI și să utilizeze EBSI ca serviciu.

(35)

Sistemul european de autentificare a produselor și serviciilor logistice al EUIPO („EBSI-ELSA”) este un program-pilot referitor la un sistem bazat pe tehnologia blockchain care va interconecta toate părțile interesate și sistemele acestora pentru a asigura autenticitatea produselor de-a lungul întregului lanț de aprovizionare și, în cele din urmă, dincolo de acesta. Atunci când produsele sunt conectate la infrastructura blockathon, se creează un geamăn digital ce stochează informațiile care le confirmă autenticitatea. Acest lucru le oferă părților interesate un mijloc de a transfera un produs alături de echivalentul său virtual, acesta din urmă purtând semnătura digitală imuabilă a deținătorului mărcii. De asemenea, sistemul oferă posibilitatea de a face schimb de informații digitale cu părțile implicate din lanțul logistic, inclusiv cu intermediarii și autoritățile competente.

(36)

Recenta Comunicare privind Web 4.0 și lumile virtuale (32) stabilește strategia UE privind Web 4.0, o tranziție tehnologică revoluționară către o lume în care totul este interconectat fără discontinuități. Pe măsură ce lumile virtuale se dezvoltă tot mai mult, se preconizează că vor apărea noi provocări în ceea ce privește asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală și identificarea presupușilor contravenienți, de exemplu asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală legate de tokenurile nefungibile („NFT”). Aceste provocări vor necesita o monitorizare suplimentară și un dialog cu părțile interesate.

(37)

Un NFT este un activ digital care garantează unicitatea și autenticitatea unui anumit element sau conținut digital care utilizează tehnologia blockchain. Fiecare NFT are un identificator criptografic unic care îl diferențiază de altele, făcându-l limitat și verificabil. Printre alte utilizări, NFT le pot permite creatorilor să își tokenizeze și să își vândă creațiile (digitale sau fizice), oferindu-le în același timp cumpărătorilor dovada unicității produsului și oferă posibilitatea de a tranzacționa sau de a prezenta aceste active pe platformele online în mod securizat și descentralizat. Cu toate acestea, dreptul de proprietate asupra unui NFT nu echivalează cu dreptul de proprietate asupra activului suport conținut sau menționat în acesta. Deși deținerea unui NFT acordă, în general, proprietarului drepturi exclusive asupra acestuia (dreptul de a transfera, vinde sau afișa reprezentarea tokenizată a activului), acesta nu conferă neapărat vreun drept cu privire la activul fizic sau digital inițial, deoarece acestea rămân concepte juridice distincte.

(38)

La 1 ianuarie 2021, Comisia și EUIPO au lansat Fondul pentru IMM-uri (33), care oferă sprijin financiar IMM-urilor afectate de pandemia de COVID-19 și de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, cu scopul de a le ajuta să își gestioneze portofoliile de proprietate intelectuală. În 2024, pentru a sprijini în continuare IMM-urile în asigurarea respectării drepturilor lor de proprietate intelectuală, Fondul pentru IMM-uri rambursează, de asemenea, costurile consilierii inițiale furnizate de un expert în scanarea privind proprietatea intelectuală (34) desemnat de un oficiu național pentru proprietate intelectuală (voucher de proprietate intelectuală). Această consiliere sau îndrumare include acțiuni recomandate pentru soluționarea încălcărilor existente ale drepturilor de proprietate intelectuală și pentru prevenirea posibilelor încălcări viitoare. Voucherul de proprietate intelectuală nu include activități formale de asigurare a respectării legii, cum ar fi redactarea de scrisori de încetare sau introducerea de acțiuni în justiție. Prin acest instrument suplimentar, IMM-urile beneficiază de consiliere sau de îndrumare: (i) când iau cunoștință de o încălcare a dreptului lor de proprietate intelectuală de către un terț; (ii) când sunt expuse riscului de a fi acuzate de către un terț că au încălcat activele de proprietate intelectuală ale acestuia sau (iii) când trebuie să ia măsuri preventive legate de asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală.

(39)

Pe măsură ce economia mondială a devenit din ce în ce mai digitalizată, a crescut riscul dobândirii, utilizării și divulgării ilegale a know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) prin atacuri cibernetice. Astfel de atacuri cibernetice includ desfășurarea de activități economice ce vizează dobândirea de secrete comerciale, care ar putea face ulterior obiectul protecției proprietății intelectuale. IMM-urile sunt mai expuse atacurilor cibernetice decât întreprinderile mai mari din cauza lipsei lor de informare cu privire la securitatea cibernetică și a măsurilor lor de securitate cibernetică insuficient de solide. De asemenea, atacurile cibernetice provoacă prejudicii economice grave IMM-urilor și subminează competitivitatea generală a acestora. Astfel cum s-a anunțat în planul de acțiune privind proprietatea intelectuală din 2020, Comisia pregătește un set de instrumente de sensibilizare pentru IMM-uri, pentru a le ajuta să prevină atacurile cibernetice ce vizează însușirea frauduloasă a secretelor lor comerciale sau să reacționeze la acestea.

(40)

Majoritatea cetățenilor europeni afirmă că au o bună înțelegere a noțiunii de drepturi de proprietate intelectuală și un procent și mai mare (93 %) consideră că este important ca drepturile de proprietate intelectuală să fie protejate. De asemenea, există un nivel ridicat de cunoaștere în rândul cetățenilor europeni cu privire la efectele negative ale contrafacerii, marea majoritate a acestora (aproximativ 80 %) considerând că activitățile care încalcă drepturile de proprietate intelectuală: (i) sprijină comportamentul lipsit de etică și organizațiile criminale; (ii) afectează întreprinderile și pun în pericol locurile de muncă și (iii) reprezintă o amenințare pentru sănătate, siguranță și mediu. Cu toate acestea, peste un sfert din tinerii europeni (cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani) au cumpărat online, în mod intenționat, cel puțin un produs contrafăcut (35), ceea ce demonstrează necesitatea unor acțiuni specifice pentru a reduce această tendință și pentru a consolida în continuare colectarea de dovezi și sensibilizarea cu privire la riscurile pentru sănătate și siguranță asociate achiziției de produse contrafăcute. În acest context, EUIPO a creat o rețea de experți din cadrul ministerelor educației din statele membre și reprezentanți ai oficiilor naționale pentru proprietate intelectuală, cu scopul de a reuni factorii de decizie relevanți și de a formula o abordare comună a proprietății intelectuale în domeniul educației. Unul dintre cele mai vizibile rezultate ale acestei rețele este proiectul „Ideas Powered @ School”, care produce și colectează materiale educative și de formare cu privire la proprietatea intelectuală.

(41)

Pentru ca operațiunile autorităților competente, cum ar fi autoritățile vamale, poliția și parchetele, să fie eficiente și eficace, acestea trebuie să dispună de cunoștințe aprofundate privind protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală și să fie întotdeauna la curent cu cele mai recente tendințe și evoluții tehnologice în acest domeniu. În acest sens, EUIPO și Agenția UE pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii („CEPOL”) au înființat deja Centrul virtual de formare privind drepturile de proprietate intelectuală pentru autoritățile vamale, serviciile de poliție, parchete și autoritățile de supraveghere a pieței. EUIPO și CEPOL au creat, de asemenea, resurse și materiale de formare adaptate pentru aceste grupuri. În plus, la cererea unui stat membru, se poate acorda sprijin tehnic autorităților naționale competente, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/240.

(42)

Comerțul cu produse farmaceutice contrafăcute în UE a crescut în ultimii ani (36), medicamentele fiind a șaptea categorie de produse confiscate cel mai des la frontiera externă a UE în 2020. De asemenea, produsele farmaceutice contrafăcute sunt promovate pe scară largă și oferite spre vânzare online. Acestea conțin adesea ingrediente toxice, de calitate slabă sau cu dozaj greșit și, prin urmare, sunt considerate medicamente falsificate în temeiul Directivei 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului (37). Consumatorii trebuie să fie sprijiniți în identificarea site-urilor care vând produse farmaceutice contrafăcute online. În pofida faptului că Directiva 2001/83/CE prevede, începând din 2011, norme privind un logo comun care le permite consumatorilor să identifice farmaciile online autorizate, gradul de conștientizare al consumatorilor în acest sens rămâne foarte scăzut.

(43)

Raportul Comisiei privind protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în țările terțe (38) urmărește să informeze titularii de drepturi, în special IMM-urile, cu privire la riscurile potențiale la adresa drepturilor lor de proprietate intelectuală atunci când desfășoară activități comerciale în anumite țări din afara UE. Prin urmare, raportul urmărește să le permită să elaboreze strategii de afaceri și operațiuni pentru a proteja valoarea activelor lor necorporale, cum ar fi proprietatea intelectuală. Comisia a înființat servicii de asistență în materie de DPI pentru IMM-uri în China, America Latină, Asia de Sud-Est, India și Africa pentru a sprijini întreprinderile din UE care încearcă să își protejeze și să asigure respectarea drepturilor lor de proprietate intelectuală în aceste regiuni. Aceste servicii ajută operatorii economici din UE să se familiarizeze cu mediul juridic înainte de a începe o activitate comercială în aceste regiuni.

(44)

Lista de supraveghere a contrafacerii și pirateriei, publicată periodic de Comisie, include exemple de piețe sau furnizori de servicii raportați ai căror operatori sau proprietari sunt situați în afara UE și care se presupune că se implică, facilitează sau beneficiază de pe urma contrafacerii și a pirateriei. Scopul acestei liste de supraveghere este de a încuraja operatorii și proprietarii, precum și autoritățile naționale competente și guvernele să ia măsurile necesare pentru a reduce disponibilitatea pe aceste piețe a mărfurilor sau serviciilor care încalcă drepturile de proprietate intelectuală. De asemenea, lista de supraveghere urmărește să informeze consumatorii cu privire la riscurile de mediu, în materie de siguranță a produselor și la alte riscuri pe care le prezintă achizițiile de pe piețele potențial problematice. Lista de supraveghere este elaborată în cooperare cu Europol și EUIPO, a căror expertiză, în special în ceea ce privește platformele de comunicare socială și platformele online, contribuie la o analiză mai aprofundată a tendințelor și provocărilor legate de piraterie și contrafacere în ceea ce privește serviciile online din țări terțe, precum și a măsurilor luate.

(45)

Creșterea numărului de zone de liber schimb („ZLS”) din afara UE poate facilita vânzările de mărfuri presupuse a fi contrafăcute și piratate, deoarece aceste zone: (i) acordă scutiri de taxe și impozite; (ii) au proceduri administrative mai simple și (iii) permit importul cu scutire de taxe vamale al materiilor prime, utilajelor, pieselor și echipamentelor. Unii operatori economici pot profita de supravegherea și de controalele percepute ca fiind inadecvate, precum și de lipsa de transparență din ZLS pentru a desfășura activități care încalcă drepturile de proprietate intelectuală. Pentru a îmbunătăți situația, în 2019, Consiliul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a adoptat Recomandarea privind combaterea comerțului ilicit: creșterea nivelului de transparență în zonele de liber schimb. Recomandarea include o anexă privind un cod de conduită pentru zone de liber schimb curate, care conține recomandări pentru operatorii din ZLS cu privire la modalitățile de reducere a disponibilității bunurilor ilicite în ZLS. Ulterior, recomandarea OCDE a fost aprobată printr-o decizie a Consiliului (39). Este atât în interesul titularilor de drepturi, cât și al consumatorilor din UE ca operatorii din zonele de liber schimb din UE: (i) să adere la Codul de conduită pentru zone de liber schimb curate; (ii) să crească nivelul de transparență în zonele lor de liber schimb și, prin urmare, (iii) să contribuie la reducerea disponibilității în ZLS a mărfurilor suspectate că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală.

(46)

Este esențial ca statele membre și părțile interesate să facă schimb de informații relevante cu privire la acțiunile întreprinse ca urmare a prezentei recomandări și la punerea sa în aplicare. EUIPO, care joacă un rol central în eforturile UE de combatere a contrafacerii și de îmbunătățire a asigurării respectării drepturilor de proprietate intelectuală, ar trebui să sprijine diseminarea, punerea în aplicare și monitorizarea prezentei recomandări. Având în vedere experiența sa vastă și rețeaua sa extinsă de reprezentanți din sectorul public și privat, EUIPO ar trebui încurajat să contribuie la colectarea de informații, să monitorizeze bunele practici și să țină legătura cu rețeaua sa pentru a spori cooperarea transfrontalieră în materie de asigurare a respectării legii între toate părțile interesate relevante. Având în vedere că SAL oferă o soluție extrajudiciară simplă, rapidă și necostisitoare la litigiile privind proprietatea intelectuală, utilizarea acestei soluții trebuie extinsă și promovată. Centrul de mediere al EUIPO ar putea îndeplini aceste sarcini în mod eficace.

(47)

Pentru a se asigura respectarea dreptului fundamental la protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, precum și libera circulație a acestor date, prelucrarea datelor cu caracter personal în contextul tuturor măsurilor luate pentru punerea în aplicare a prezentei recomandări ar trebui să fie conformă pe deplin cu normele privind protecția datelor, în special cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (40) și cu Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (41), și ar trebui să fie monitorizată de autoritățile de supraveghere competente.

(48)

Prezenta recomandare respectă drepturile fundamentale și este în conformitate cu principiile recunoscute în cartă. Prezenta recomandare urmărește mai ales să asigure respectarea pe deplin a articolelor 8, 11, 16, 17, 47 și 49 din cartă.

(49)

Având în vedere complementaritatea dintre prezenta recomandare, Regulamentul (UE) 2022/2065 și Recomandarea (UE) 2023/1018, efectele prezentei recomandări ar trebui evaluate, ținând seama în mod corespunzător de constatările EUIPO, în termen de cel mult trei ani de la adoptarea prezentei recomandări,