(1)

Sectorul bunurilor imobile comerciale (BIC) este important pentru stabilitatea financiară în Spațiul Economic European (SEE). În anumite țări SEE, expunerile față de sectorul BIC (denumite în continuare „expuneri BIC”) se ridică la o proporție semnificativă a produsului intern brut, precum și a bilanțurilor instituțiilor de credit și ale altor instituții financiare. Sectorul BIC are interconexiuni puternice atât cu economia reală, cât și cu sistemul financiar. În plus, sectorul este important pentru mulți actori de pe piața financiară, cum ar fi fondurile de investiții, întreprinderile de asigurare, fondurile de pensii și instituțiile de credit. Evoluțiile negative din sectorul BIC pot avea un impact sistemic atât asupra economiei reale, cât și asupra sistemului financiar.

(2)

Vulnerabilitățile legate de expunerile BIC pot varia între diferitele subsectoare și segmente BIC. În evaluarea vulnerabilităților legate de BIC din țările SEE, Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) face distincție, în primul rând, între subsectoarele BIC industrial, birouri, comerț cu amănuntul și locativ și segmentele BIC primar și secundar. În plus, natura vulnerabilităților variază între țările SEE, printre altele, din cauza diferențelor în ceea ce privește importanța subsectoarelor și segmentelor BIC respective din aceste țări. Prezenta recomandare a CERS se adresează autorităților relevante de la nivelul Uniunii Europene și de la nivel național din toate țările SEE, deoarece acestea sunt cele mai în măsură să analizeze importanța subsectoarelor și segmentelor BIC respective, precum și riscurile aferente la adresa stabilității financiare, inclusiv riscul unor efecte negative de propagare din alte țări.

(3)

CERS a monitorizat îndeaproape și în permanență sectorul BIC și a emis în 2016 o recomandare privind acoperirea unor lacune la nivelul datelor privind bunurile imobile (4). În plus, CERS a publicat în 2015 și 2018 rapoarte privind vulnerabilitățile din sectorul BIC din UE (5) și a furnizat, de asemenea, orientări concrete pentru o evaluare coerentă a riscurilor sistemice care pot rezulta atât din evoluțiile de pe piețele BIC, cât și din politicile macroprudențiale conexe (6). În raportul său recent privind vulnerabilitățile din sectorul BIC din SEE (7), CERS a identificat vulnerabilități în sectorul BIC din SEE, precum și posibile măsuri de politică pentru abordarea acestora. În plus, în septembrie 2022, CERS a emis Avertismentul CERS/2022/7 al Comitetului european pentru risc sistemic cu privire la vulnerabilitățile sistemului financiar al Uniunii (8). Fără a neglija importanța primordială a altor surse de risc sistemic evidențiate în Avertismentul CERS/2022/7, CERS acționează în conformitate cu mandatul său prin emiterea unei recomandări care identifică riscurile sistemice legate de BIC și specifică măsurile corective care trebuie luate ca răspuns la aceste riscuri sistemice.

(4)

Sectorul BIC este în prezent vulnerabil la materializarea unor riscuri ciclice legate de creșterea inflației și de deteriorarea importantă a perspectivelor de creștere economică în urma invadării Ucrainei de către Rusia, precum și a altor tensiuni geopolitice. În general, ciclurile din sectorul BIC au amplitudini mai mari decât ciclurile economice generale. Scăderea valorilor imobiliare și a fluxurilor de venituri din chirii poate stimula investitorii să vândă active BIC, sporind presiunea în sensul scăderii prețurilor activelor BIC și putând avea efecte negative asupra stabilității financiare. În plus, o înăsprire a condițiilor financiare poate reduce veniturile societăților BIC și valoarea bunurilor imobile ale acestora. Aceasta înseamnă că marja de care dispun pentru a refinanța datoria existentă și pentru a contracta noi împrumuturi poate fi foarte limitată. La rândul său, acest lucru poate obliga unii investitori să vândă bunuri imobile pentru a-și îndeplini obligațiile de plată scadente și nevoile de lichidități, chiar și în condiții de criză a pieței, sporind astfel presiunea în sensul scăderii prețurilor.

(5)

Vulnerabilitățile legate de modificările structurale includ impactul politicilor economice legate de climă și trecerea la comerț electronic pe piața BIC. În plus, pandemia de COVID-19 a accelerat cererea de flexibilitate în ceea ce privește spațiile locative de birouri, deoarece modelele de lucru mobile și hibride s-au extins. Aceste schimbări structurale sporesc cererea de bunuri imobile și instalații logistice eficiente din punct de vedere energetic, precum antrepozitele mari, reducând în același timp cererea de BIC pentru comerț cu amănuntul, birouri și, în general, BIC secundare.

(6)

Instituțiile de credit sunt deosebit de expuse sectorului BIC prin riscul de credit aferent creditelor BIC. Datele disponibile sugerează că creditarea bancară din sectorul BIC se desfășoară în mai multe țări SEE la un nivel ridicat al raport împrumut/garanții (LTV). În cazul în care valoarea garanțiilor reale aferente împrumutului scade, raportul LTV crește. Acest lucru ar crește nivelurile pierderilor instituțiilor de credit în caz de nerambursare, ceea ce ar putea duce la cerințe mai mari privind provizioanele și capitalul și, prin urmare, ar putea limita capacitatea instituțiilor de credit de a menține oferta de creditare. Chiar și în cazul în care raporturile LTV sunt scăzute, informațiile agregate ar putea masca alte caracteristici riscante, cum ar fi prevalența schemelor de rambursare de tip bullet, a structurilor fără recurs, a dobânzilor variabile neacoperite față de riscuri sau a scadențelor foarte lungi, care ar putea fi semnificative în unele cazuri.

(7)

În ceea ce privește sectorul bancar, Banca Centrală Europeană (BCE) a evidențiat într-un raport intermediar privind expunerile BIC (9) preocupări legate de standardele de creditare, evaluarea garanțiilor reale și procesele de monitorizare pentru Mecanismul unic de supraveghere.

(8)

Una dintre vulnerabilitățile sectorului nebancar este reprezentată de necorelări ale lichidităților în cazul fondurilor de investiții imobiliare de tip deschis. Această necorelare a lichidităților apare atunci când astfel de fonduri oferă investitorilor lor perioade de răscumpărare care sunt mai scurte decât perioada necesară pentru a lichida activele imobiliare în care a investit fondul la prețurile curente de pe piață. Fondurile de investiții imobiliare sunt, în general, expuse și riscului unei corecții a prețului activelor dacă frecvența evaluării este prea scăzută și dacă există stimulente pentru supraevaluarea bunurilor imobile, în special pe o piață în care prețurile sunt deja în scădere. Acest lucru poate conduce, la rândul său, la efecte în cascadă ale răscumpărărilor de active.

(9)

Riscurile legate de fondurile de pensii și de întreprinderile de asigurare de pe piețele BIC ar putea varia semnificativ de la o jurisdicție la alta, reflectând atât modele și practici de afaceri diferite, cât și structuri de piață diferite. Înțelegerea riscurilor legate de fondurile de pensii și de întreprinderile de asigurare de pe piețele BIC și a potențialelor necorelări ale lichidităților între finanțarea lor și investițiile de pe piețele BIC, inclusiv în cazul în care acestea sunt realizate prin intermediul fondurilor de investiții, este o condiție prealabilă pentru abordarea riscurilor din sectorul BIC în acest segment al pieței.

(10)

Materializarea riscurilor în sectorul BIC ar afecta negativ, de asemenea, ratingul de credit al securitizărilor care grupează credite BIC și care sunt deținute de instituții de credit sau de alți participanți pe piață. Vulnerabilitățile care decurg din securitizările BIC privesc calitatea creditului suport aferent creditelor securitizate, precum și concentrarea investitorilor și a debitorilor și interconectarea acestora.

(11)

Efectele negative de propagare la nivelul piețelor financiare și al țărilor pot amplifica vulnerabilitățile, sporind astfel riscurile de contagiune între sectoare sau țări. În acest sens, schimbul de informații este considerat necesar pentru a îmbunătăți monitorizarea și analiza surselor potențiale de riscuri sistemice. CERS ar putea sprijini schimbul de informații considerat necesar pentru monitorizarea vulnerabilităților legate de BIC.

(12)

Autoritățile de supraveghere din sectorul financiar bancar și din sectorul financiar nebancar de la nivelul Uniunii Europene și de la nivel național din SEE pot contribui la reziliența sectorului financiar al SEE prin monitorizarea, identificarea și abordarea vulnerabilităților legate de BIC ale instituțiilor aflate în sfera lor de competență, în strânsă colaborare între ele. Monitorizarea vulnerabilităților legate de sectorul BIC este esențială pentru identificarea riscurilor potențiale la adresa stabilității financiare și pentru evaluarea posibilelor răspunsuri în vederea abordării acestor riscuri. O astfel de monitorizare ar putea, de asemenea, să se bazeze pe evaluările menționate la articolul 124 alineatul (2) și la articolul 164 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului și să le extindă (10). Autoritățile naționale de supraveghere trebuie să rămână vigilente fie în ceea ce privește materializarea riscurilor legate de BIC, fie, dimpotrivă, în ceea ce privește o acumulare suplimentară de vulnerabilități în sectorul BIC din SEE. La monitorizarea vulnerabilităților, autoritățile ar trebui să diferențieze între subsectoarele și segmentele BIC.

(13)

Recomandarea CERS/2016/14 privind acoperirea unor lacune la nivelul datelor privind bunurile imobile (11) a evidențiat existența unor lacune grave la nivelul datelor și lipsa unor definiții comune ale datelor, care afectau piețele BIC din SEE. Disponibilitatea și calitatea datelor s-au îmbunătățit semnificativ de la adoptarea Recomandării CERS/2016/14. Deși punerea în aplicare a părților finale ale Recomandării CERS/2016/14 este prevăzută până la 31 decembrie 2025, recomandarea ar trebui să ghideze autoritățile relevante în ceea ce privește monitorizarea de către acestea a riscurilor legate de BIC. Aceasta nu ar trebui să împiedice autoritățile relevante să depună eforturi suplimentare de monitorizare în ceea ce privește piețele BIC, utilizând toate datele disponibile (12).

(14)

Atunci când stabilesc frecvența monitorizării, autoritățile relevante ar trebui să ia în considerare principiul proporționalității, precum și riscurile potențiale la adresa stabilității financiare care decurg din piața BIC și din dimensiunea expunerilor instituțiilor financiare la diferite subsectoare și segmente de piață ale BIC.

(15)

Măsurile de politică luate de autoritățile relevante în vederea, printre altele, a punerii în aplicare a prezentei recomandări ar trebui să țină seama de rezultatele monitorizării prospective efectuate pentru a preveni materializarea riscurilor sistemice din subsectoarele BIC. În special, autoritățile relevante ar trebui să țină seama de poziția țării SEE respective în ciclul economic și financiar atunci când calibrează și decid cu privire la introducerea treptată a măsurilor. În plus, măsurile adecvate de politică ar trebui să diferențieze între subsectoarele și segmentele BIC, atunci când acest lucru este fezabil.

(16)

Măsurile adecvate de politică pentru abordarea riscurilor din sectorul BIC trebuie să echilibreze mai multe considerente, inclusiv evoluțiile economice generale și dinamici potențial divergente la nivelul subsectoarelor și segmentelor BIC. Calitatea creditului aferentă portofoliilor BIC trebuie monitorizată și este necesară o provizionare adecvată pentru categoriile de credite care ar putea fi afectate negativ de schimbările de pe piața BIC sau de evoluții economice și financiare negative. În cazul în care vulnerabilitățile continuă să se acumuleze, este important să se asigure în continuare practici solide de creditare și de investiții în ceea ce privește sectorul BIC, suplimentate de posibile măsuri de politică macroprudențială. Măsurile bazate pe capital și alte măsuri macroprudențiale sunt deja disponibile pentru țările SEE, fie în temeiul dreptului intern, fie în temeiul dreptului Uniunii (13), oferind anumite măsuri macroprudențiale pentru abordarea riscurilor legate de BIC în sectorul bancar, al fondurilor de investiții, al fondurilor de pensii și al asigurărilor. Pentru orice măsură de politică macroprudențială, ar trebui avute în vedere măsuri de reciprocitate ale autorităților naționale din diferite țări SEE, în scopul de a asigura eficacitatea măsurilor macroprudențiale naționale și pentru a preveni transferul riscului sistemic de la o jurisdicție la alta.

(17)

Pentru a reflecta natura eterogenă a piețelor BIC, ar putea fi avute în vedere măsuri privind ponderile de risc, precum și amortizoare sectoriale de risc sistemic, pentru a spori reziliența sistemului bancar în prezența riscurilor sistemice.

(18)

În ceea ce privește măsurile de politică referitoare la sectorul fondurilor de investiții, ar putea fi luate în considerare limite macroprudențiale ale efectului de levier și reducerea necorelării lichidităților în sector (astfel cum se recomandă în Recomandarea CERS/2020/4 a Comitetului european pentru risc sistemic privind riscul de lichiditate în cadrul fondurilor de investiții (14)), pentru a aborda vulnerabilitățile identificate, reflectând totodată particularitățile fiecărei țări. Recomandarea CERS/2017/6 a Comitetului european pentru risc sistemic privind riscul de lichiditate și riscul efectului de levier în cadrul fondurilor de investiții (15) este destinată facilitării punerii în aplicare a articolului 25 din Directiva 2011/61/UE, care prevede un instrument macroprudențial pentru limitarea efectului de levier în fondurile de investiții alternative.

(19)

Deși în majoritatea țărilor SEE sunt disponibile măsuri bazate pe debitori pentru atenuarea riscurilor sistemice legate de piețele imobiliare rezidențiale, doar câteva țări SEE dispun de măsuri bazate pe debitori pentru a aborda riscurile sistemice legate de piețele BIC. Conceptul și proiectarea măsurilor bazate pe debitori pentru riscurile legate de BIC sunt încă în discuție în diferite foruri și încă nu a fost stabilită o viziune comună cu privire la proiectarea unor astfel de măsuri bazate pe debitori. În acest context, ar trebui evaluată în continuare fezabilitatea măsurilor bazate pe debitori pentru BIC la nivelul UE. În cazul în care astfel de măsuri bazate pe debitori sunt disponibile la nivel național, autoritățile relevante de la nivel național care se confruntă cu o creștere semnificativă a prețurilor imobiliare și cu o dinamică puternică a creditului, precum și cu erodarea standardelor de creditare, ar trebui să ia în considerare caracterul adecvat al unor astfel de instrumente. Dacă se consideră necesar și fezabil, autoritățile naționale relevante ar trebui, de asemenea, să suplimenteze măsurile bazate pe debitori cu alte măsuri pentru a asigura reziliența instituțiilor financiare și pentru a aborda vulnerabilitățile legate de BIC.

(20)

Pentru a asigura tratarea consecventă a anumitor riscuri în întregul sistem financiar, CERS consideră dezirabilă, după o analiză și o discuție cuprinzătoare, introducerea unor instrumente bazate pe activități. Ca atare, instrumentele macroprudențiale ar putea acoperi atât instituțiile de credit, cât și instituțiile financiare nebancare, dacă sunt proiectate ca instrumente bazate pe activități. Acestea ar suplimenta reglementările existente bazate pe entitate.

(21)

Orice măsură de politică macroprudențială ar trebui să vizeze evitarea unor efecte prociclice asupra economiei reale și asupra altor segmente ale sectorului financiar,

1.

să monitorizeze îndeaproape vulnerabilitățile actuale și potențial emergente legate de bunurile imobile comerciale (BIC), printre altele, prin:

2.

să monitorizeze riscurile pe piețele BIC în temeiul Recomandării A(1) în mod regulat, dar cel puțin o dată pe an. În conformitate cu principiul proporționalității, frecvența monitorizării riscurilor ar trebui să se bazeze pe dimensiunea și importanța relativă a expunerilor.

3.

să se coordoneze și să coopereze îndeaproape atât reciproc, cât și cu Comitetul european pentru risc sistemic (CERS), în monitorizarea vulnerabilităților legate de BIC atunci când desfășoară monitorizarea riscurilor în temeiul Recomandării A(1). O astfel de coordonare și cooperare ar trebui să includă schimbul de informații considerate necesare pentru monitorizarea vulnerabilităților legate de BIC, în special în contextul efectelor negative de propagare transnaționale și transsectoriale. Schimbul de informații ar trebui să se realizeze cu maximă diligență posibilă, cu sprijinul CERS, în cadrele juridice ale diferitelor jurisdicții.

—

evaluări periodice ale calității creditelor și investițiilor BIC existente, în special în ceea ce privește capacitatea debitorilor de a rambursa datoriile, precum și valorile garanțiilor reale;

—

standarde prudente de creditare pentru împrumuturile noi care urmează să fie acordate;

—

practici adecvate de provizionare;

—

ajustarea proactivă și periodică a proiecțiilor privind capitalul în cadrul scenariilor de bază și al scenariilor nefavorabile;

—

reflectarea adecvată a riscurilor identificate;

—

luarea în considerare a orientărilor și a așteptărilor autorităților de supraveghere.

1.

în cazul în care expunerile legate de BIC deținute de instituțiile de credit sunt semnificative, autoritățile desemnate însărcinate cu activarea măsurilor bazate pe capital sau a altor măsuri macroprudențiale asigură reziliența instituțiilor de credit autorizate în țările SEE respective prin activarea unor măsuri adecvate bazate pe capital considerate necesare pentru atenuarea riscurilor la adresa stabilității financiare care decurg din sectorul BIC;

2.

în cazul în care expunerile legate de BIC deținute de fondurile de investiții sunt semnificative, autoritățile de supraveghere, în cadrul mandatelor lor respective, promovează reziliența fondurilor de investiții autorizate în țările SEE respective și atenuează vulnerabilitățile din sectorul BIC ca sursă de risc pentru stabilitatea financiară, luând în considerare măsuri care ar putea include:

3.

în cazul în care expunerile legate de BIC deținute de întreprinderile de asigurare sunt semnificative, autoritățile de supraveghere, în cadrul mandatelor lor respective, asigură reziliența întreprinderilor de asigurare autorizate în țările SEE respective și atenuează vulnerabilitățile din sectorul BIC ca sursă de risc pentru stabilitatea financiară, luând în considerare măsuri care ar putea include:

4.

în cazul în care expunerile legate de BIC deținute de fondurile de pensii sunt semnificative, autoritățile de supraveghere, în cadrul mandatelor lor respective, asigură reziliența fondurilor de pensii autorizate în țările SEE respective și atenuează vulnerabilitățile din sectorul BIC ca sursă de risc pentru stabilitatea financiară;

5.

autoritățile relevante de la nivelul național respectiv iau în considerare caracterul adecvat al măsurilor bazate pe debitori, cu condiția ca astfel de instrumente să fie disponibile la respectivul nivel național, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar și fezabil pentru a suplimenta alte măsuri de asigurare a rezilienței instituțiilor financiare și a unor practici de creditare solide.

(a)

„bunuri imobile comerciale (BIC)” înseamnă bunuri imobile comerciale, astfel cum sunt definite în secțiunea 2 subsecțiunea 1 punctul 1 subpunctul (4) din Recomandarea CERS/2016/14;

(b)

„autorități relevante” înseamnă:

(c)

„autorități relevante care au un rol în stabilitatea financiară” înseamnă autoritățile relevante mandatate să contribuie la prevenirea sau atenuarea riscurilor sistemice la adresa stabilității financiare în Uniune sau într-o țară SEE;

(d)

„autoritate de supraveghere” înseamnă:

(e)

„autorități europene de supraveghere” înseamnă Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (18), împreună cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (19) și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (20);

(f)

„autoritate națională de supraveghere pentru instituțiile de credit” înseamnă o autoritate competentă sau de supraveghere dintr-o țară SEE, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 40 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolul 3 alineatul (1) punctul 36 din Directiva 2013/36/UE;

(g)

„autoritate națională de supraveghere pentru administratorii de fonduri de investiții alternative și organismele de plasament colectiv în valori mobiliare” înseamnă o autoritate competentă dintr-o țară SEE, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2011/61/UE și la articolul 2 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (21);

(h)

„autoritate națională de supraveghere pentru întreprinderile de asigurare” înseamnă o autoritate de supraveghere dintr-o țară SEE, astfel cum este definită la articolul 13 punctul 10 din Directiva 2009/138/CE;

(i)

„autorități naționale de supraveghere pentru fondurile de pensii” înseamnă o autoritate competentă dintr-o țară SEE, astfel cum este definită la articolul 6 punctul 8 din Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului (22);

(j)

„autoritate macroprudențială națională” înseamnă o autoritate națională cu obiectivele, mecanismele, atribuțiile, competențele, instrumentele, cerințele privind răspunderea și alte caracteristici prevăzute în Recomandarea CERS/2011/3 a Comitetului european pentru risc sistemic (23);

(k)

„autoritate desemnată” înseamnă o autoritate desemnată în conformitate cu titlul VII capitolul 4 din Directiva 2013/36/UE și în conformitate cu articolul 124 alineatul (1a), articolul 164 alineatul (5) și articolul 458 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(l)

„informații de piață” înseamnă o sursă de informații pentru evaluarea riscurilor sistemice, care include informații obținute în urma reuniunilor cu contactele de pe piață și din analiza periodică a rapoartelor analiștilor de piață;

(m)

„instituție de credit” înseamnă o instituție de credit, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(n)

„fond de investiții” înseamnă un fond de investiții, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE, și organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE;

(o)

„întreprindere de asigurare” înseamnă o întreprindere de asigurare, astfel cum este definită la articolul 13 punctul (1), și întreprinderi de reasigurare, astfel cum sunt definite la articolul 13 punctul (4) din Directiva 2009/138/CE;

(p)

„fond de pensii” înseamnă un sistem de pensii, astfel cum este definit la articolul 2 punctul (10) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (24), și o instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale, astfel cum este definită la articolul 6 punctul (1) din Directiva (UE) 2016/2341;

(q)

„instituție financiară” înseamnă instituții de credit, fonduri de investiții, întreprinderi de asigurare și fonduri de pensii;

(r)

„efect de levier” înseamnă orice metodă prin care un investitor își mărește expunerea peste nivelul activelor fondului, fie prin împrumut de numerar sau valori mobiliare, fie printr-un efect de levier încorporat în poziții de instrumente financiare derivate sau prin orice alte mijloace;

(s)

„măsuri bazate pe capital” înseamnă orice cerințe de fonduri proprii impuse unei instituții de credit pentru a preveni și/sau a atenua riscul sistemic, astfel cum este definit la articolul 2 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, inclusiv în temeiul articolelor 124, 164 sau 458 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau al titlului VII capitolul 4 din Directiva 2013/36/UE, precum amortizorul anticiclic de capital sau amortizorul de risc sistemic sectorial;

(t)

„alte măsuri macroprudențiale” înseamnă orice măsură macroprudențială, alta decât măsurile bazate pe capital, care este disponibilă țărilor din Spațiul Economic European (SEE), fie prin dreptul intern, fie prin dreptul Uniunii, și care poate include, de asemenea, măsuri fără caracter juridic obligatoriu, cum ar fi avertismente și recomandări;

(u)

„instrumente bazate pe activități” înseamnă un cadru macroprudențial dedicat care include norme consecvente pentru toate instituțiile financiare atunci când acestea desfășoară aceleași activități, ținând totodată seama de profilurile lor de risc specifice;

(v)

„măsuri bazate pe debitori” înseamnă măsuri macroprudențiale care vizează debitorii;

(w)

„credite securitizate” înseamnă o securitizare, astfel cum este definită la articolul 2 punctul (1) din Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului, în care creditele BIC (25) sunt active-suport;

(x)

„credite de tip bullet” înseamnă împrumuturi fără amortizare în cazul cărora principalul, în unele cazuri inclusiv dobânda, este datorat la scadență.

1.

Aplicarea prezentei recomandări trebuie să țină cont de următoarele criterii:

2.

Destinatarii trebuie să raporteze cu privire la evaluările și concluziile desprinse în urma monitorizării efectuate în temeiul Recomandării A, precum și cu privire la acțiunile întreprinse drept răspuns la prezenta recomandare, sau să justifice în mod adecvat orice lipsă de acțiune. Rapoartele ar trebui să cuprindă cel puțin:

1.

Secretariatul CERS:

2.

Consiliul general va evalua acțiunile și justificările raportate de către destinatari și, după caz, va putea decide că prezenta recomandare nu a fost respectată și destinatarul nu a justificat în mod adecvat lipsa de acțiune.