(1)

Cerințele de raportare joacă un rol esențial în ceea ce privește asigurarea monitorizării corespunzătoare și a aplicării corecte a legislației. Cu toate acestea, este important ca cerințele respective să fie raționalizate pentru a se asigura faptul că acestea îndeplinesc scopul pentru care au fost instituite și pentru a limita sarcina administrativă.

(2)

Articolul 164 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește norme specifice privind extinderea aplicării normelor organizațiilor de producători, ale asociațiilor organizațiilor de producători și ale organizațiilor interprofesionale la alți operatori care își desfășoară activitatea în aceeași zonă economică sau în aceleași zone economice și care nu aparțin organizației sau asociației. Articolul respectiv prevede obligația statelor membre de a informa Comisia cu privire la orice decizie luată în legătură cu astfel de extinderi, dar nu prevede alte modalități sau termene în acest sens.

(3)

Regulamentul delegat (UE) 2016/232 al Comisiei (2) stabilește norme care clarifică, printre altele, domeniul de aplicare și termenele notificărilor pe care statele membre trebuie să le trimită Comisiei în ceea ce privește diverse aspecte legate de cooperarea dintre producători, inclusiv cele legate de organizațiile de producători, de asociațiile organizațiilor de producători și de organizațiile interprofesionale.

(4)

Prin urmare, deciziile statelor membre privind extinderea aplicării normelor trebuie să se numere printre datele care trebuie notificate o dată pe an în temeiul articolului 5 din Regulamentul delegat (UE) 2016/232. Această simplificare este în conformitate cu Comunicarea Comisiei intitulată „Competitivitatea pe termen lung a UE: perspectiva după 2030” (3).

(5)

Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2016/232 trebuie modificat în consecință,