(1)

În octombrie 2020, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1408 (2), Comisia Europeană („Comisia”) a instituit o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de anumite folii și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald (denumite în continuare „FROI”) originare din Indonezia, din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”) și din Taiwan. Taxele antidumping în vigoare variază între 9,2 % și 19 % pentru importurile originare din RPC, între 4,1 % și 7,5 % pentru importurile originare din Taiwan și au fost stabilite la 17,3 % pentru importurile originare din Indonezia. Investigația care a condus la instituirea acestor taxe (denumită în continuare „investigația inițială”) a fost deschisă în august 2019 (3).

(2)

La 17 iunie 2022, Comisia a primit, în temeiul articolului 13 alineatul (3) și al articolului 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, o cerere de investigație cu privire la o eventuală circumvenție a măsurilor antidumping în vigoare și de supunere la înregistrare a importurilor de FROI expediate din Republica Turcia (denumită în continuare „Turcia”), indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din Turcia.

(3)

Cererea a fost depusă de Asociația Europeană a Oțelului „EUROFER” (denumită în continuare „solicitantul”).

(4)

Cererea conținea suficiente elemente de probă care atestau o modificare a configurației schimburilor comerciale care implică exporturi din Indonezia și din Turcia către Uniune, care a avut loc după instituirea măsurilor privind FROI. Datele furnizate în cerere au arătat o modificare semnificativă a configurației schimburilor comerciale, inclusiv o creștere semnificativă a exporturilor de brame din oțel inoxidabil, care constituie principala materie primă pentru fabricarea FROI, din Indonezia către Turcia și o creștere semnificativă a exporturilor de FROI din Turcia către Uniune. Această modificare părea să rezulte din expedierea de FROI din Turcia către Uniune, după ce acestea au făcut obiectul unor operațiuni de asamblare sau de încheiere a fabricației în Turcia. Elementele de probă au arătat că aceste operațiuni de asamblare sau de încheiere a fabricației au început la momentul deschiderii investigației antidumping care a condus la instituirea taxelor în vigoare și că nu există un alt motiv întemeiat sau o altă justificare economică suficiente decât instituirea taxei pentru practica în cauză.

(5)

În plus, cererea conținea suficiente elemente de probă care indicau că bramele din oțel inoxidabil originare din Indonezia au reprezentat peste 60 % din valoarea totală a pieselor de FROI și că valoarea adăugată pieselor încorporate în cursul operațiunilor de asamblare sau de încheiere a fabricației a fost mai mică de 25 % din costul de fabricație.

(6)

De asemenea, cererea conținea suficiente elemente de probă care indicau faptul că practicile, operațiunile sau prelucrările respective au subminat efectele corective ale taxelor antidumping în vigoare în ceea ce privește cantitatea și prețurile. Se pare că volume semnificative de importuri de FROI au pătruns pe piața Uniunii. În plus, au existat suficiente elemente de probă care tindeau să arate că importurile de FROI au fost efectuate la prețuri prejudiciabile.

(7)

În cele din urmă, cererea conținea suficiente elemente de probă conform cărora importurile de FROI au fost efectuate la prețuri de dumping în raport cu valoarea normală stabilită anterior.

(8)

Produsul vizat de eventuala circumvenție este reprezentat de produsele laminate plate din oțeluri inoxidabile, chiar sub formă de rulouri (inclusiv produsele „tăiate la lungime” și „benzile înguste”), simplu laminate la cald, fiind excluse produsele nerulate, cu o lățime de 600 mm sau mai mult și cu o grosime de peste 10 mm, încadrate la data intrării în vigoare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/1408 la codurile SA 7219 11, 7219 12, 7219 13, 7219 14, 7219 22, 7219 23, 7219 24, 7220 11 și 7220 12 și originare din Indonezia (denumite în continuare „produsul în cauză”). Acesta este produsul căruia i se aplică măsurile aflate în prezent în vigoare.

(9)

Produsul care face obiectul investigației este același cu cel definit în considerentul anterior, încadrat în prezent la codurile SA 7219 11, 7219 12, 7219 13, 7219 14, 7219 22, 7219 23, 7219 24, 7220 11 și 7220 12, dar expediat din Turcia, indiferent dacă a fost declarat sau nu ca fiind originar din Turcia (codurile TARIC 7219110010, 7219121010, 7219129010, 7219131010, 7219139010, 7219141010, 7219149010, 7219221010, 7219229010, 7219230010, 7219240010, 7220110010 și 7220120010) (denumit în continuare „produsul care face obiectul investigației”).

(10)

Investigația a arătat că FROI exportate în Uniune din Indonezia și FROI expediate din Turcia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din Turcia, prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și sunt destinate acelorași utilizări, fiind prin urmare considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(11)

În urma comunicării constatărilor, Marcegaglia Specialties S.P.A. (denumit în continuare „Marcegaglia”), un importator și utilizator european de FROI, a susținut că toate importurile sale din Turcia de FROI fabricate din brame originare din Indonezia erau importuri de rulouri FROI cu finisaj negru pentru care aproape că nu exista piață liberă în Uniune. În ceea ce privește produsul în cauză, societatea a făcut distincție între FROI cu finisaj alb și FROI cu finisaj negru. Rulourile FROI cu finisaj negru trebuie să fie decapate și recoapte înaintea prelucrării ulterioare, ceea ce înseamnă că acestea pot fi utilizate doar de către întreprinderi de relaminare. Marcegaglia a susținut că este singura întreprindere de relaminare independentă din Uniune care nu este integrată pe verticală. Prin urmare, nu a existat concurență cu FROI cu finisaj alb fabricate și vândute de producătorii din Uniune pe piața liberă deoarece din Turcia au fost importate doar rulouri FROI cu finisaj negru.

(12)

Comisia a reamintit că scopul prezentei investigații este de a stabili dacă există o circumvenție. Nu a existat niciun temei juridic pentru reexaminarea definiției produsului care face obiectul măsurilor în contextul prezentei investigații. Definiția produsului a fost stabilită în investigația inițială și au fost incluse toate rulourile FROI din definiția produsului. Mai precis, în investigația inițială s-a concluzionat că rulourile cu finisaj negru și cele cu finisaj alb au aceleași caracteristici fizice și chimice de bază, sunt interschimbabile și se încadrează în definiția produsului (4). Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(13)

În urma comunicării constatărilor, Çolakoğlu Metalurji A.Ș. (denumit în continuare „Çolakoğlu”), un producător-exportator turc, și Guvernul Republicii Turcia au susținut că Comisia ar fi trebuit să extindă domeniul de aplicare al investigației pentru a include prelucrarea în Uniune a bramelor din oțel inoxidabil indoneziene pentru a le transforma în FROI.

(14)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 31, Comisia a reamintit că, deși această practică nu a fost inclusă în domeniul de aplicare al prezentei investigații, a luat act de respectiva afirmație și va analiza în continuare dacă această practică, în cazul în care este confirmată, ar trebui să impună acțiuni suplimentare din partea Comisiei.

(15)

Întrucât a stabilit, după ce a informat statele membre, că există suficiente elemente de probă pentru deschiderea unei investigații în temeiul articolului 13 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia a deschis investigația și a supus înregistrării importurile de FROI expediate din Turcia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din Turcia, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1310 al Comisiei (5) (denumit în continuare „regulamentul de deschidere”).

(16)

Çolakoğlu a susținut că deschiderea investigației nu a fost justificată, având în vedere lipsa de elemente de probă suficiente și că, prin urmare, investigația ar trebui să fie închisă.

(17)

Çolakoğlu a susținut că nu există nicio modificare a configurației schimburilor comerciale deoarece, în condițiile în care nu a fost înregistrată o scădere a importurilor de FROI din Indonezia, creșterea importurilor de FROI din Turcia, care nu ar putea înlocui importurile din Indonezia, nu a demonstrat, în sine, existența unei modificări a configurației schimburilor comerciale.

(18)

De asemenea, acesta a susținut că practicile, operațiunile sau prelucrările care au avut loc în Turcia nu se încadrează în niciuna dintre categoriile prevăzute la articolul 13 alineatul (1) al patrulea paragraf din regulamentul de bază. În special, nu a existat niciun element de probă pozitiv care să ateste faptul că ar fi avut loc o expediere de FROI originare din Indonezia prin Turcia către Uniune și nici o dovadă a faptului că modelele și canalele de vânzare ar fi fost reorganizate. În plus, practicile, operațiunile sau prelucrările nu ar fi putut fi calificate drept o mică modificare, deoarece produsul care face obiectul investigației este un produs din aval și, ca atare, un produs diferit de materialele sale de producție sau o operațiune de asamblare, în special deoarece produsul care face obiectul investigației și bramele din oțel inoxidabil nu sunt încadrate la aceleași poziții tarifare.

(19)

Çolakoğlu a susținut că a existat o justificare economică pentru a investi în capacități de producție a oțelului inoxidabil, având în vedere cererea de produse din oțel inoxidabil din Turcia.

(20)

Çolakoğlu a susținut, de asemenea, că nu a existat un prejudiciu și că nu au fost subminate efectele corective întrucât (i) având o cotă de piață de 1 %, importurile din Turcia nu au fost atât de semnificative încât să submineze efectul corectiv al taxei și (ii) în cazul în care efectele corective ale taxei ar fi subminate, acest lucru nu s-ar datora importurilor de FROI din Turcia, ci mai degrabă importurilor de FROI din Indonezia, care au continuat după instituirea măsurilor, și prelucrării de FROI din brame de oțel importate din Indonezia de către producătorii din Uniune.

(21)

În plus, Çolakoğlu a susținut că extinderea măsurilor la Turcia ar fi contrară intereselor Uniunii, deoarece ar conduce la o creștere suplimentară a prețurilor, ceea ce ar afecta în cele din urmă utilizatorii finali și consumatorii.

(22)

În sfârșit, Çolakoğlu a susținut că producătorii din Uniune au efectuat aceleași operațiuni, și anume prelucrarea în Uniune a bramelor din oțel inoxidabil indoneziene pentru a le transforma în FROI, chiar într-o măsură mai mare decât în cadrul operațiunilor efectuate în Turcia. Prin urmare, acesta a solicitat închiderea investigației sau, ca alternativă, extinderea domeniului de aplicare al investigației pentru a include prelucrarea în Uniune a bramelor din oțel inoxidabil indoneziene pentru a le transforma în FROI.

(23)

Observații similare au fost primite din partea Marcegaglia și a Guvernului Republicii Turcia.

(24)

În plus, Marcegaglia a susținut că importul de brame din oțel inoxidabil din Indonezia pentru prelucrare ulterioară în Turcia constituia o operațiune justificată din punct de vedere economic care viza diversificarea surselor sale de aprovizionare.

(25)

Comisia a considerat că cererea conținea suficiente elemente de probă care să ateste că a avut loc o modificare a configurației schimburilor comerciale care implică exporturi din Indonezia și din Turcia către Uniune după deschiderea investigației inițiale și instituirea măsurilor. Mai precis, cererea conținea date care arătau că a existat o modificare a configurației schimburilor comerciale care a determinat o creștere semnificativă a exporturilor de brame din oțel inoxidabil, principala materie primă pentru producția de FROI, din Indonezia către Turcia, precum și o creștere semnificativă a exporturilor de FROI din Turcia către Uniune.

(26)

În ceea ce privește practicile, operațiunile sau prelucrările care au loc în Turcia, Comisia a considerat că cererea conținea suficiente elemente de probă privind existența unor operațiuni de asamblare/încheiere a fabricației, una dintre practicile menționate în mod specific la articolul 13 alineatul (2) din regulamentul de bază, în Turcia, și că aceste operațiuni s-au bazat pe utilizarea de brame din oțel inoxidabil, principala materie primă, provenite din Indonezia. Clasificarea tarifară a produsului care face obiectul investigației și a principalelor sale materii prime sau modificarea acestora este irelevantă pentru a stabili dacă o operațiune de asamblare/încheiere a fabricației constituie circumvenție.

(27)

În plus, cererea a furnizat suficiente elemente de probă cu privire la aparenta inexistență a unei justificări economice, alta decât instituirea taxelor, în special având în vedere că operațiunile au condus la o creștere a complexității costurilor cu operațiunile logistice și a taxelor pentru servicii. Afirmațiile formulate de Çolakoğlu și de Marcegaglia au fost analizate mai în detaliu în cursul investigației și au fost abordate la punctul 2.4 de mai jos.

(28)

Comisia a considerat că cererea a furnizat, de asemenea, suficiente elemente de probă care sugerează că, din cauza acestor practici, efectele corective ale măsurilor antidumping existente privind FROI au fost subminate atât în ceea ce privește cantitatea, cât și prețurile. În special, cererea a furnizat suficiente elemente de probă conform cărora importurile de FROI au fost efectuate la prețuri inferioare prețului neprejudiciabil stabilit în investigația inițială. Aceste afirmații, inclusiv argumentele legate de ponderea importurilor din Turcia, au fost analizate în continuare în cursul investigației.

(29)

În ceea ce privește afirmațiile referitoare la interesul Uniunii, Comisia a reamintit că interesul Uniunii nu constituie un aspect care este luat în considerare la deschiderea unor investigații în temeiul articolului 13 din regulamentul de bază.

(30)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a respins afirmațiile potrivit cărora cererea nu conținea suficiente elemente de probă pentru a justifica deschiderea investigației.

(31)

În ceea ce privește observațiile Çolakoğlu potrivit cărora bramele importate din Indonezia în Uniune ar putea fi prelucrate în Uniune pentru a fi transformate în FROI, Comisia a observat că această practică nu intră în domeniul de aplicare al prezentei investigații. Într-adevăr, regulamentul de deschidere a limitat investigația la importurile de FROI în Uniune provenite din Turcia și la operațiunile de prelucrare care au loc în Turcia. Cu toate acestea, Comisia a luat act de afirmația prezentată de Çolakoğlu și va analiza în continuare dacă importurile în Uniune de brame din oțel inoxidabil din Indonezia ar putea reprezenta un element care să implice practici distincte de circumvenție. Comisia a început să monitorizeze importurile de brame din oțel inoxidabil provenite din Indonezia în Uniune și, potrivit Eurostat, aceste importuri au încetat în octombrie 2022.

(32)

În urma comunicării constatărilor, Çolakoğlu a susținut că Comisia a încălcat dreptul său la apărare în temeiul articolului 6 alineatul (7) din regulamentul de bază, al articolului 296 din TFUE, precum și dreptul său la o bună administrare, în conformitate cu articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin faptul că nu a luat în considerare multe dintre argumentele pe care le-a prezentat în cursul investigației. Çolakoğlu a considerat că a fost încălcat, în special, dreptul său la o bună administrare, deoarece Comisia nu a extins domeniul de aplicare al investigației pentru a include bramele din oțel inoxidabil provenite din Indonezia care sunt importate direct în Uniune.

(33)

Comisia a reamintit că, la 30 ianuarie 2023, a comunicat părților interesate faptele și considerentele esențiale pe baza cărora și-a formulat concluziile. Toate părțile au avut la dispoziție 15 zile pentru a-și prezenta observațiile. Au fost luate în considerare toate argumentele prezentate de Çolakoğlu și de alte părți interesate, dar acest lucru nu înseamnă că fiecare argument prezentat trebuie să fie abordat în mod explicit în documentul de informare (6). Comisia trebuie să justifice și să explice în mod corespunzător constatările și concluziile sale, astfel cum a procedat în documentul de informare. În urma comunicării constatărilor, Çolakoğlu a prezentat observații și i s-a acordat o audiere. Comisia a luat în considerare în mod corespunzător toate observațiile formulate, astfel cum se specifică mai jos. În ceea ce privește importurile de brame din oțel inoxidabil indoneziene în Uniune, Comisia a reamintit că a explicat în mod corespunzător în cadrul comunicării constatărilor, menționată în considerentul 31 de mai sus, motivele pentru care această presupusă practică nu se încadrează în domeniul de aplicare al investigației în cauză. De asemenea, contrar celor susținute de Çolakoğlu, Comisia nu a dispus de nicio marjă de apreciere, deoarece regulamentul de deschidere i-a permis să investigheze doar alte posibile practici de circumvenție care au loc în afara Uniunii, în special în Turcia. Prin urmare, Comisia a considerat că dreptul la apărare al Çolakoğlu a fost respectat pe deplin și a respins afirmația.

(34)

Investigația a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 și 30 iunie 2022 (denumită în continuare „perioada de investigație” sau „PI”). Au fost colectate date referitoare la perioada de investigație pentru a se cerceta, printre altele, presupusa modificare a configurației schimburilor comerciale rezultată ca urmare a instituirii măsurilor asupra produsului în cauză, precum și existența unor practici, operațiuni sau prelucrări pentru care nu exista o motivație suficientă sau o justificare economică, alta decât instituirea taxei. Pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2021 și 30 iunie 2022 (denumită în continuare „perioada de raportare” sau „PR”) au fost colectate date mai detaliate, pentru a se examina dacă importurile au subminat efectul corectiv al măsurilor în vigoare în ceea ce privește prețurile și/sau cantitățile, precum și existența dumpingului.

(35)

Comisia a informat oficial autoritățile din Indonezia și din Turcia, producătorii-exportatori cunoscuți din aceste țări, industria Uniunii și președintele Consiliului de asociere UE-Turcia cu privire la deschiderea investigației.

(36)

În plus, Comisia a solicitat Misiunii Turciei pe lângă Uniunea Europeană să îi comunice numele și adresele producătorilor-exportatori și/sau ale asociațiilor reprezentative care ar putea fi interesate să participe la investigație, pe lângă producătorii-exportatori turci care fuseseră identificați în cerere de către solicitant.

(37)

Formularele de cerere de scutire pentru producătorii/exportatorii din Turcia, chestionarele pentru producătorii/exportatorii din Indonezia și pentru importatorii din Uniune au fost puse la dispoziție pe site-ul web al DG Comerț.

(38)

Cinci societăți stabilite în Turcia au prezentat formulare de cerere de scutire. Acestea au fost:

(39)

În plus, un importator și utilizator din Uniune, Marcegaglia, a trimis un răspuns la chestionar.

(40)

Comisia a oferit părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în scris și de a solicita să fie audiate în termenul prevăzut în regulamentul de deschidere. Toate părțile au fost informate cu privire la faptul că neprezentarea tuturor informațiilor relevante sau prezentarea de informații incomplete, false sau care induc în eroare ar putea conduce la aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază și la formularea constatărilor doar pe baza datelor disponibile.

(41)

La 4 octombrie 2022 a avut loc o audiere cu Marcegaglia.

(42)

În urma comunicării constatărilor la 30 ianuarie 2023, au avut loc audieri cu Marcegaglia la 8 februarie 2023 și cu Çolakoğlu la 10 februarie 2023.

(43)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, evaluarea unei eventuale circumvenții ar trebui să fie efectuată analizându-se următoarele:

(44)

Cererea se referă la o presupusă expediere a produsului în cauză din Turcia către Uniune după ce a fost supus unor operațiuni de asamblare/încheiere a fabricației în Turcia. În acest sens, Comisia a analizat în mod special dacă au fost îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 13 alineatul (2) din regulamentul de bază, în special:

(45)

Astfel cum se menționează în considerentul 38, cinci societăți cu sediul în Turcia au solicitat să fie scutite de la aplicarea măsurilor, în cazul în care acestea ar fi fost extinse la Turcia.

(46)

Trei dintre acestea, Saritas, UCAS și AST, nu au fost considerate a fi producători-exportatori. În urma analizei informațiilor furnizate în cererile prezentate de acestea, Comisia a concluzionat că, deși societățile au fost implicate în achiziționarea și revânzarea produsului care face obiectul investigației, acestea nu au produs și nici nu au fabricat respectivul produs. Produsul care face obiectul investigației a fost achiziționat de la alte entități, care erau producătorii efectivi. În consecință, aceste societăți nu au putut fi clasificate drept producători. Articolul 13 alineatul (4) din regulamentul de bază prevede că doar producătorii au posibilitatea de a solicita o scutire de la extinderea taxelor antidumping. Acest lucru a fost reiterat în considerentul 27 din regulamentul de deschidere, care precizează în mod explicit că scutirile pot fi acordate numai producătorilor produsului care face obiectul investigației în Turcia. Întrucât s-a constatat că aceste societăți nu sunt producători, ele nu aveau, prin urmare, dreptul de a solicita o scutire.

(47)

În ceea ce privește Poyraz, Comisia a primit un răspuns extrem de deficitar, majoritatea părților din formularul de cerere de scutire și a răspunsurilor la chestionar lipsind cu desăvârșire sau fiind incomplete. În urma unei cereri de clarificare, societatea a transmis un răspuns în care informațiile necesare erau în continuare foarte deficitare sau lipseau. Prin urmare, Comisia a informat societatea că intenționa să utilizeze datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, pentru a stabili dacă această societate era producător în sensul articolului 13 alineatul (4) din regulamentul de bază. În răspunsul său, societatea a explicat motivul pentru care nu a furnizat informații mai complete și a invitat Comisia să colecteze mai multe date la sediul său. Societatea nu a transmis nicio altă informație care să rectifice sau să completeze părțile deficitare din răspunsul său la chestionar.

(48)

Deși incomplet, răspunsul a confirmat că Poyraz cumpăra rulouri FROI în principal din Indonezia și că ulterior le revindea (eventual tăiate și dimensionate), parțial, pe piața Uniunii. Deși societatea nu a fost în măsură să furnizeze Comisiei costurile procesului de transformare, dacă aceasta a avut loc, sau o listă detaliată a vânzărilor către Uniune, din răspuns reiese în mod clar că Poyraz cumpăra și revindea produsul în cauză. Prin urmare, Poyraz nu a putut fi considerat producător în sensul articolului 13 alineatul (4) din regulamentul de bază și nu a putut beneficia de o scutire. În consecință, cererea de scutire a fost respinsă.

(49)

Çolakoğlu a cooperat pe parcursul întregii investigații prin depunerea formularului de cerere de scutire și prin furnizarea de răspunsuri la scrisorile de clarificare care i-au fost trimise. Așadar, nivelul general de cooperare al producătorilor-exportatori din Turcia a fost relativ ridicat, având în vedere că volumele exporturilor de FROI ale Çolakoğlu către Uniune au reprezentat [între 88 % și 93 %] din volumul total al importurilor din Turcia în cursul perioadei de raportare, astfel cum se menționează în statisticile Eurostat privind importurile.

(50)

Comisia a efectuat o vizită de verificare la sediul societății Çolakoğlu, în temeiul articolului 16 din regulamentul de bază. Çolakoğlu a importat aproape toate materiile sale prime principale (brame din oțel inoxidabil) din Indonezia.

(51)

Importatorul și utilizatorul din Uniune Marcegaglia a cooperat, de asemenea, și a furnizat informații cu privire la achiziționarea de brame din oțel inoxidabil indoneziene, la prelucrarea ulterioară a acestora în Turcia și la importurile de FROI în Uniune. Marcegaglia a solicitat să fie tratat ca producător-exportator. Acesta și-a justificat cererea pe baza naturii operațiunilor sale, întrucât a fost implicat în achiziționarea de brame din Indonezia, le-a laminat ulterior la cald în temeiul unui contract de fabricație în regim de subcontractare încheiat cu Çolakoğlu în Turcia și a importat apoi rulourile (FROI) în Uniune. În consecință, Marcegaglia a fost proprietarul materiilor prime (brame) și al produsului final (FROI) pe parcursul întregii operațiuni, acest lucru fiind confirmat de investigație. Cu toate acestea, dat fiind că activitățile efective de producție/prelucrare s-au desfășurat la sediul Çolakoğlu (7) din Turcia, Comisia a concluzionat că Marcegaglia nu poate fi considerat un producător-exportator îndreptățit să solicite o scutire.

(52)

Tabelul 1 de mai jos prezintă evoluția importurilor de FROI din Indonezia și Turcia în perioada de investigație.

Tabelul 1

Importurile de FROI în Uniune în perioada de investigație (în tone)

(53)

Tabelul 1 arată că volumul importurilor de FROI din Turcia în Uniune a crescut de la 1 611 tone în 2018 la 50 015 tone în perioada de raportare. Volumului importurilor a înregistrat cea mai semnificativă creștere între anii 2019 și 2020, când acesta a fost de peste zece ori mai mare, ajungând de la 2 137 de tone în 2019 la 21 500 de tone în 2020. Perioada în care s-a înregistrat această creștere a coincis cu cea în care a avut loc deschiderea investigației inițiale, în august 2019, și în care au fost instituite măsurile definitive, în octombrie 2020. Începând din 2020, volumul importurilor din Turcia a continuat să crească masiv, ajungând la 50 015 tone în cursul perioadei de raportare. În ansamblu, volumul importurilor din Turcia a crescut de peste 30 de ori în cursul perioadei de investigație.

(54)

În același timp, volumul importurilor de FROI din Indonezia a crescut de la 44 647 de tone în 2018 la 128 191 de tone în perioada de raportare. Volumul importurilor a crescut cu 82 % între 2018 și 2019. Între 2018 și 2020, în cursul investigației inițiale, volumul importurilor de FROI din Indonezia a scăzut semnificativ. În 2020, volumul importurilor a scăzut la mai puțin de a douăzecea parte din volumul înregistrat în 2019. Din 2021 până la perioada de raportare, volumul importurilor de FROI din Indonezia s-a redresat și a început să crească din nou (cu peste 50 %) în comparație cu nivelurile din 2019. În ansamblu, volumul importurilor de FROI din Indonezia în Uniune aproape s-a triplat în cursul perioadei de investigație, însă această creștere a fost, în termeni relativi, mult mai puțin semnificativă decât creșterea importurilor din Turcia.

(55)

Tabelul 2 de mai jos prezintă evoluția volumului importurilor de brame din oțel inoxidabil din Indonezia către Turcia, pe baza statisticilor privind importurile Turciei obținute din baza de date GTA (8).

Tabelul 2

Importurile de brame din oțel inoxidabil din Indonezia către Turcia în perioada de investigație (în tone)

(56)

Bramele din oțel inoxidabil constituie principala materie primă pentru producția de FROI. Această materie primă este supusă prelucrării ulterioare, și anume laminării la cald, pentru a produce FROI. Elementele de probă de care dispune Comisia au arătat că FROI exportate în Uniune din Turcia au fost produse în principal din brame din oțel inoxidabil.

(57)

Tabelul 2 arată că importurile de brame din oțel inoxidabil din Indonezia către Turcia au crescut substanțial, de la zero în 2018 la 40 513 tone în perioada de raportare. Importurile din Indonezia au reprezentat aproximativ 99,9 % din volumul total anual al importurilor de brame din oțel inoxidabil către Turcia în perioada cuprinsă între 2019 și perioada de raportare. În plus, creșterea semnificativă a importurilor de brame din oțel inoxidabil din Indonezia către Turcia a coincis, de asemenea, cu momentul în care Çolakoğlu a început să le furnizeze clientului său din Uniune (Marcegaglia), în 2019, ceea ce a condus la o creștere a consumului de brame din oțel inoxidabil în Turcia pentru producția de FROI. În plus, Comisia a stabilit că toate bramele din oțel inoxidabil importate din Indonezia în Turcia au ajuns la sediul Çolakoğlu.

(58)

Creșterea semnificativă a volumului importurilor de brame din oțel inoxidabil din Indonezia în Turcia a indicat că cererea de astfel de materii prime a crescut în Turcia, ceea ce ar putea fi explicat, în mare măsură, prin creșterea producției și a exporturilor de FROI din Turcia în cursul perioadei de raportare. Acest lucru a fost confirmat și de informațiile furnizate de Çolakoğlu.

(59)

În urma comunicării constatărilor, Çolakoğlu a susținut că nu a existat nicio modificare a configurației schimburilor comerciale, având în vedere că a crescut volumul importurilor din Indonezia și că importurile de FROI din Indonezia nu au fost înlocuite cu importuri de FROI din Turcia. Acesta a susținut, de asemenea, că, întrucât importurile nu au fost înlocuite, Comisia s-a abătut de la practica sa obișnuită în ceea ce privește stabilirea existenței unei modificări a configurației schimburilor comerciale.

(60)

Comisia a observat că, pentru a stabili existența unei modificări a configurației schimburilor comerciale, articolul 13 din regulamentul de bază nu impune înlocuirea completă a importurilor din țara care face obiectul măsurilor cu importuri din alte surse. De asemenea, concluzia Comisiei cu privire la modificarea configurației schimburilor comerciale nu s-a abătut de la practica obișnuită a Comisiei, deoarece și în unele dintre cazurile anterioare a fost stabilită existența unei modificări a configurației schimburilor comerciale, în pofida unei creșteri a importurilor din țara care face obiectul măsurilor antidumping (9).

(61)

Deși importurile de FROI din Turcia nu au înlocuit importurile din Indonezia, care au înregistrat, de asemenea, o creștere, investigația a stabilit că volumele semnificative de brame din oțel inoxidabil importate din Indonezia au fost prelucrate ulterior în Turcia pentru a le transforma în FROI, acestea urmând a fi exportate ulterior în Uniune. Creșterea exporturilor de FROI din Turcia către Uniune, indicată în tabelul 1, împreună cu creșterea semnificativă a exporturilor de brame din oțel inoxidabil din Indonezia către Turcia în perioada de investigație, astfel cum se arată în tabelul 2, au constituit o modificare a configurației schimburilor comerciale dintre Indonezia, Turcia și Uniune în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(62)

Investigația a evidențiat existența unui contract de fabricație în regim de subcontractare între Marcegaglia și Çolakoğlu, în temeiul căruia Marcegaglia a achiziționat brame din oțel inoxidabil din Indonezia, le-a expediat către Turcia în vederea prelucrării ulterioare de către Çolakoğlu pentru a le transforma în FROI, astfel încât acestea să fie ulterior importate în Uniune de către Marcegaglia. Acest contract de fabricație în regim de subcontractare a fost negociat la sfârșitul anului 2018, înainte de deschiderea investigației inițiale.

(63)

Tabelul 3 prezintă evoluția exporturilor de FROI realizate de Çolakoğlu către Uniune care intră sub incidența contractului de fabricație în regim de subcontractare încheiat cu Marcegaglia.

Tabelul 3

Exporturile de FROI realizate de Çolakoğlu către Uniune (în tone)

(64)

Tabelul 3 arată că exporturile realizate de Çolakoğlu au crescut substanțial, de la zero în 2018 la peste 40 000 de tone în perioada de raportare.

(65)

Investigația a arătat, de asemenea, că aproape toate exporturile realizate de Çolakoğlu către Uniune au fost efectuate în temeiul contractului de fabricație în regim de subcontractare încheiat cu Marcegaglia. În mod similar, bramele importate în Turcia din Indonezia au fost transformate de către Çolakoğlu aproape în totalitate în FROI în temeiul contractului de fabricație în regim de subcontractare încheiat între cele două societăți.

(66)

Chiar și în cazul în care ar fi existat alte motive pentru instituirea regimului decât măsurile în vigoare, și anume asigurarea securității aprovizionării pentru Marcegaglia și aprovizionarea pieței oțelului inoxidabil din Turcia, există alte elemente care indică în mod clar o legătură cu instituirea taxelor:

(67)

Comisia a observat că contractul de fabricație în regim de subcontractare a fost încheiat cu scopul de a se aproviziona piața Uniunii, nu piața internă a Turciei. De fapt, Çolakoğlu a vândut pe piața internă din Turcia mai puțin de 2 % din FROI produse din brame importate din Indonezia.

(68)

Comisia a analizat, de asemenea, afirmația formulată de Marcegaglia potrivit căreia contractul de fabricație în regim de subcontractare a fost instituit pentru a se asigura securitatea aprovizionării, având în vedere că cererea a crescut semnificativ și că aceasta nu a putut fi satisfăcută de industria Uniunii. În această privință, s-a stabilit că operațiunile de asamblare/încheiere a fabricației din Turcia au început să vizeze volume semnificative numai după deschiderea investigației inițiale împotriva Indoneziei. Contractul nu viza doar asigurarea unei aprovizionări din Turcia, ci, având în vedere scopul său, de subcontractare, s-a axat în mod specific pe aprovizionarea cu brame din oțel inoxidabil provenite din Indonezia, țara care face obiectul măsurilor. În plus, producătorul indonezian de brame din oțel inoxidabil era, în același timp, furnizorul de FROI. În mod normal, motivele legate de securitatea aprovizionării nu justifică trecerea peste o etapă a lanțului valoric al furnizorului său integrat vertical. Desigur, cu excepția cazului în care amenințarea care este abordată este reprezentată de măsuri potențiale care afectează etapa inferioară a lanțului valoric respectiv, care este, în acest caz, taxa antidumping asupra importurilor de FROI din Indonezia.

(69)

În urma comunicării constatărilor, Marcegaglia și Çolakoğlu au susținut că relația lor de afaceri nu depindea de existența taxei antidumping asupra importurilor de FROI din Indonezia. Ambele societăți au susținut că respectivul contract de fabricație în regim de subcontractare dintre Marcegaglia și Çolakoğlu a fost negociat înainte de deschiderea investigației inițiale și că cele două societăți aveau o relație de afaceri de lungă durată, care a început cu mai mult de zece ani în urmă. Contractul de fabricație în regim de subcontractare încheiat între acestea a făcut parte dintr-un acord mai larg, prin care Çolakoğlu prelucra atât produse din oțel inoxidabil, cât și produse din oțel carbon.

(70)

Comisia a observat că, chiar dacă ar fi luat în considerare faptul că Marcegaglia și Çolakoğlu aveau o relație de afaceri de peste zece ani și se presupune că respectivul contract de fabricație în regim de subcontractare făcea parte dintr-un acord mai larg, astfel cum se menționează și în considerentul 66 de mai sus, practica supusă prezentei investigații, și anume prelucrarea în Turcia a bramelor din oțel inoxidabil din Indonezia pentru a le transforma în FROI, care au fost ulterior exportate către Uniune, nu s-a materializat pe deplin înainte de deschiderea investigației inițiale. Practica a fost utilizată într-o mai mare măsură după începerea investigației inițiale și s-a extins în continuare în mod semnificativ după instituirea măsurilor definitive. Cu alte cuvinte, în pofida relației de lungă durată, începutul practicii în cauză a coincis în timp cu deschiderea investigației inițiale și cu instituirea ulterioară a măsurilor, iar aceasta nu s-a materializat într-o etapă anterioară. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(71)

Çolakoğlu a susținut că exista o justificare economică legată de existența cererii de FROI provenite din Turcia, atât în UE, cât și în Turcia. Această cerere ar justifica investițiile efectuate înainte de deschiderea investigației inițiale pentru dezvoltarea producției de FROI în Turcia.

(72)

Comisia a observat de la bun început că practica despre care s-a constatat că reprezintă o circumvenție a taxelor antidumping în vigoare nu era producția de FROI în Turcia ca atare. Practica de circumvenție a constat în importul de brame din oțel inoxidabil din Indonezia în Turcia, prelucrarea acestora în FROI și vânzarea lor pe piața Uniunii. Prin urmare, faptul că investițiile în dezvoltarea capacităților au fost justificate din punct de vedere economic nu a fost relevant în cazul constatărilor Comisiei privind circumvenția. În plus, Comisia a observat că, deși Çolakoğlu și-a dezvoltat capacitatea de a produce propriile sale brame din oțel inoxidabil în Turcia, această producție a fost foarte limitată. De fapt, astfel cum se menționează în considerentul 91 de mai jos, bramele originare din Turcia au reprezentat, în perioada de raportare, mai puțin de 0,5 % din cantitatea de brame utilizată de Çolakoğlu pentru producția de FROI exportate către Uniune. Prin urmare, indiferent dacă au existat motive pentru investițiile realizate de Çolakoğlu în instalații de producție a oțelului inoxidabil, altele decât circumvenția măsurilor, investițiile în cauză nu au fost utilizate pentru a furniza Uniunii FROI produse din brame provenite din Turcia, deoarece aproape toate exporturile realizate de Çolakoğlu au constat în FROI produse din brame indoneziene în cursul perioadei de raportare. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(73)

În urma comunicării informațiilor, Marcegaglia a susținut că există o justificare economică, având în vedere modelul său de afaceri, care se baza, pe de o parte, pe diversificarea surselor de aprovizionare și, pe de altă parte, pe nevoia de flexibilitate pentru a face față în condițiile în care disponibilitatea FROI pe piață depindea de fluctuațiile cererii de produse din aval. Faptul că disponibilitatea FROI cu finisaj negru era limitată pe piața Uniunii, inclusiv luând în considerare importurile din țări terțe, ar fi justificat strategia Marcegaglia de a achiziționa brame din oțel inoxidabil din Indonezia pentru a fi prelucrate în vederea transformării în FROI cu finisaj negru prin intermediul unor contracte de fabricație în regim de subcontractare. În plus, Marcegaglia a susținut că Comisia nu a luat în considerare faptul că Indonezia are cea mai mare capacitate de brame din oțel inoxidabil din lume și, spre deosebire de alte țări, este dispusă să furnizeze brame de calitatea și în cantitățile de care are nevoie Marcegaglia. Se presupune că alte țări fie se concentrează pe FROI, fie au o cerere puternică de FROI pentru produse din aval.

(74)

Comisia a observat că, deși a luat în considerare modelul de afaceri descris mai sus, această afirmație nu a invalidat argumentele prezentate în considerentele 66-68 de mai sus. În plus, pe piața Uniunii erau disponibile FROI din Indonezia după plata taxelor antidumping, fapt demonstrat de creșterea importurilor din Indonezia. În plus, nu a existat nicio dovadă că presupusele fluctuații legate de disponibilitatea produselor din aval ar fi afectat doar disponibilitatea FROI, dar nu și factorii de producție direcți din amonte, bramele din oțel inoxidabil, ceea ce ar fi condus la o abundență a bramelor provenite din Indonezia și la o penurie de FROI indoneziene. În plus, afirmația potrivit căreia toate celelalte țări, cu excepția Indoneziei, nu au putut sau nu au dorit să furnizeze societății Marcegaglia cantități suficiente de brame de calitate nu a fost susținută de niciun element de probă. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(75)

În urma comunicării informațiilor, Marcegaglia a susținut că justificarea economică a încheierii unui contract de fabricație în regim de subcontractare cu Çolakoğlu a fost confirmată de investițiile semnificative recente realizate de Marcegaglia. În luna ianuarie 2023, Marcegaglia a achiziționat un combinat siderurgic în Regatul Unit. Marcegaglia a susținut că achiziționarea acestei fabrici pentru producția de brame din oțel inoxidabil a fost determinată de necesitatea de a asigura o sursă proprie fiabilă și stabilă de aprovizionare cu FROI. Cu toate acestea, întrucât combinatul siderurgic achiziționat produce brame din oțel inoxidabil, dar nu dispune de instalații de laminare la cald, Marcegaglia a susținut că, pe viitor, va avea nevoie de un parteneriat cu o altă fabrică, fie în interiorul Uniunii, fie în afara acesteia, pentru a transforma în FROI bramele din oțel inoxidabil produse în Regatul Unit. În acest sens, Çolakoğlu s-a dovedit a fi un partener fiabil și eficient la care ar putea recurge și pentru prelucrarea bramelor produse în Regatul Unit pentru a le transforma în FROI. În plus, Marcegaglia a subliniat că, întrucât va fi în curând în măsură să își acopere cererea de brame din oțel inoxidabil prin intermediul producției de brame în Regatul Unit, nu ar putea preconiza niciun alt viitor import de FROI de brame din Indonezia.

(76)

Comisia a considerat că această evoluție recentă ar putea conduce într-adevăr la o schimbare a surselor de aprovizionare cu brame din oțel inoxidabil în viitorul apropiat. Cu toate acestea, această achiziție a avut loc în ianuarie 2023, și anume după perioada de raportare, și nu a oferit nicio garanție cu privire la încetarea practicii de circumvenție stabilite sau la momentul în care aceasta va avea loc.

(77)

În ceea ce privește presupusa modificare a circumstanțelor în viitor, Comisia a observat că, după un an de la extinderea măsurilor, Marcegaglia sau Çolakoğlu ar putea solicita o reexaminare a măsurii anti-circumvenție în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, în cazul în care modificarea este de durată. Într-adevăr, o astfel de modificare ar putea fi legată de achiziționarea de brame din oțel inoxidabil produse în Regatul Unit care să înlocuiască achiziționarea de brame din oțel inoxidabil din Indonezia, cu condiția să se poată demonstra că o astfel de modificare ar fi de durată.

(78)

Având în vedere toate aceste elemente, Comisia a concluzionat că nu există altă motivație suficientă sau justificare economică decât instituirea taxei pentru operațiunile de încheiere a fabricației realizate de Çolakoğlu. Modificarea configurației schimburilor comerciale a fost rezultatul faptului că operațiunea a început și apoi s-a intensificat substanțial după deschiderea investigației inițiale.

(79)

Articolul 13 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază prevede că operațiunea de asamblare sau încheiere a fabricației trebuie să fi început sau să se fi intensificat semnificativ de la deschiderea investigației antidumping sau chiar înainte de aceasta și că piesele în cauză trebuie să provină în principal din țările care fac obiectul măsurilor antidumping.

(80)

Astfel cum se descrie la punctul 2.4 de mai sus, Çolakoğlu și-a intensificat substanțial vânzările la export în cursul perioadei de investigație și aproape toate achizițiile de materie primă principală, și anume bramele din oțel inoxidabil, au fost importate din Indonezia.

(81)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că operațiunea de asamblare sau de încheiere a fabricației s-a intensificat semnificativ de la deschiderea investigației inițiale, astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază.

(82)

Articolul 13 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază prevede că, în ceea ce privește operațiunile de asamblare sau de încheiere a fabricației, o condiție pentru stabilirea circumvenției este ca piesele din țările care fac obiectul măsurilor să constituie 60 % sau mai mult din valoarea totală a pieselor produsului asamblat și ca valoarea adăugată a pieselor încorporate în cursul operațiunii de asamblare sau de încheiere a fabricației să fie mai mică de 25 % din costul de fabricație.

(83)

În urma comunicării constatărilor, Çolakoğlu și-a reiterat afirmația potrivit căreia practicile, operațiunile sau prelucrările nu se încadrează în sensul articolului 13 alineatele (1) și (2) din regulamentul de bază, deoarece produsul care face obiectul investigației, FROI, este un produs diferit de materia sa primă, și anume bramele din oțel inoxidabil. Bramele sunt clasificate la poziții tarifare diferite de cele ale FROI, deoarece operațiunile de prelucrare sunt substanțiale și conferă FROI origine nepreferențială turcă. De asemenea, Çolakoğlu a susținut că, deși regulile de origine sunt reglementate la nivelul OMC, nu s-a ajuns, în cadrul OMC, la niciun acord privind circumvenția. Prin urmare, o decizie de extindere a măsurilor existente la importurile de FROI din Turcia ar submina poziția Uniunii de susținător puternic al convergenței comerțului mondial. În plus, Çolakoğlu a făcut trimitere la cauza Steel Wire Ropes and Cables (India) (10), în care Comisia a considerat că regulile de origine nepreferențială erau relevante pentru a stabili dacă taxele antidumping se aplicau sau nu.

(84)

Comisia a considerat că, pentru a stabili dacă o operațiune de asamblare/încheiere a fabricației constituie circumvenție, clasificarea tarifară și originea produsului care face obiectul investigației și a principalelor sale materii prime sau modificarea acestora sunt irelevante. Temeiul juridic al unei investigații anticircumvenție este articolul 13 din regulamentul de bază, și nu legislația vamală privind originea. Într-adevăr, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că unicul obiect al unui regulament de extindere a unei taxe antidumping este asigurarea eficienței acesteia și evitarea circumvenției sale (11). Prin urmare, pentru a evalua eventuala circumvenție, astfel cum este descrisă în considerentul 82, Comisia a analizat dacă au fost îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 13 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază. În special, dacă piesele reprezintă 60 % sau mai mult din valoarea totală a pieselor produsului asamblat și dacă valoarea adăugată a pieselor încorporate în cursul operațiunii de asamblare sau de încheiere a fabricației a fost mai mare de 25 % din costurile de fabricație. De asemenea, deși membrii OMC au recunoscut în mod explicit problema circumvenției măsurilor antidumping (12), la nivelul OMC nu există norme uniforme privind circumvenția care ar determina ca normele Uniunii în acest domeniu să fie incompatibile. În cele din urmă, decizia Comisiei menționată de Çolakoğlu nu se referă la aplicarea articolului 13 ca atare, ci mai degrabă la perceperea taxelor antidumping în cazul nerespectării termenilor unui angajament. În plus, jurisprudența a clarificat faptul că utilizarea expresiei „(ce) provin din” în loc de „originare din” la articolul 13 din regulamentul de bază implică faptul că „legiuitorul UE a ales în mod deliberat să se distanțeze de regulile de origine ale dreptului vamal și că, prin urmare, noțiunea de «proveniență» […] are un conținut autonom și diferit de cel al noțiunii de «origine», în sensul dreptului vamal” (13). Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(85)

Bramele din oțel inoxidabil constituie principala materie primă pentru producția de FROI. Aproape 100 % din bramele din oțel inoxidabil prelucrate de Çolakoğlu au fost importate din Indonezia. Prin procesul de laminare la cald, operațiunea de încheiere a fabricației realizată în Turcia, aceste brame din oțel inoxidabil au fost supuse prelucrării ulterioare pentru a fi transformate în FROI. Conform informațiilor prezentate de Çolakoğlu, bramele din oțel inoxidabil reprezintă aproape 100 % din valoarea totală a pieselor produsului care a făcut obiectul asamblării/încheierii fabricației în sensul articolului 13 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(86)

În urma comunicării constatărilor, Çolakoğlu și-a reiterat afirmația potrivit căreia fabricarea de FROI din brame din oțel inoxidabil nu constă în „operațiunile de asamblare” în sensul articolului 13 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece este vorba despre o singură piesă implicată în producția de FROI. Acesta a susținut, de asemenea, că trimiterea la sintagma „operațiunii […] de încheiere” de la articolul 13 alineatul (2) din regulamentul de bază ar trebui interpretată în contextul valorii adăugate după încheierea operațiunii de asamblare. Prin urmare, potrivit Çolakoğlu, condițiile prevăzute la articolul 13 alineatul (2) literele (a) și (b) din regulamentul de bază nu au fost îndeplinite având în vedere că operațiunile pe care le-a efectuat nu se calificau drept operațiuni de asamblare.

(87)

Comisia a respins aceste afirmații. Practica descrisă în considerentul 82 a fost considerată o operațiune de încheiere a fabricației care se încadrează în conceptul de operațiuni de asamblare în temeiul articolului 13 alineatul (2) din regulamentul de bază, astfel cum se explică în considerentul 44. În plus, au fost luate în considerare și alte elemente, astfel cum se explică în continuare.

(88)

Regulamentul de bază nu definește termenii „operațiune de asamblare” sau „operațiune de încheiere”. Cu toate acestea, modul în care este construit articolul 13 alineatul (2) din regulamentul de bază favorizează o interpretare a termenului „operațiune de asamblare”, care să includă în mod explicit, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) litera (b), „operațiunea de încheiere”. Prin urmare, în sensul articolului 13 alineatul (2) din regulamentul de bază „operațiune de asamblare” înseamnă nu numai operațiunile care constau în asamblarea pieselor unui articol compozit, ci și prelucrarea ulterioară, și anume finisarea unui produs.

(89)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 84, scopul investigațiilor efectuate în conformitate cu articolul 13 din regulamentul de bază este de a asigura eficacitatea taxelor antidumping și de a împiedica circumvenția acestora. În consecință, scopul articolului 13 alineatul (2) din regulamentul de bază este de a identifica practicile, operațiunile sau prelucrările în cadrul cărora se utilizează în principal piese din țara care face obiectul măsurilor, care sunt asamblate sau finisate, adăugându-se o valoare limitată respectivelor piese.

(90)

În urma comunicării constatărilor, Çolakoğlu a susținut că FROI produse cu brame originare din Turcia nu intră în domeniul de aplicare al investigației. Prin urmare, extinderea măsurilor ar trebui să vizeze doar FROI produse cu brame indoneziene, nu și FROI produse cu brame originare din Turcia. Çolakoğlu a susținut, de asemenea, că originea ar putea fi verificată de autoritățile vamale naționale, având în vedere existența unei modalități viabile și practice de verificare a originii sale turce. Mai precis, obținerea unui certificat EUR.1, care acordă origine preferențială, ar trebui să ofere garanții suficiente că FROI la care se referă au fost prelucrate din brame de origine turcă.

(91)

Articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază prevede extinderea taxelor la importurile de produse similare ce provin din țări terțe, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile. În conformitate cu articolul 13 alineatul (4), se pot acorda derogări de la extinderea măsurilor pentru producătorii de produs în cauză despre care s-a constatat că nu sunt angajați în practici de circumvenție. În analiza sa, Comisia avea obligația de a lua în considerare toate vânzările către Uniune de produse care fac obiectul investigației realizate de producătorul-exportator în cauză, inclusiv cele fabricate din brame originare din Turcia, și nu doar vânzările de produse fabricate cu brame indoneziene. În acest sens, investigația a confirmat faptul că Çolakoğlu a exportat în Uniune FROI fabricate în principal cu brame indoneziene. Mai precis, investigația a stabilit că, în perioada de raportare, din cele [40 000-50 000] de tone de FROI exportate de Çolakoğlu către Uniune, numai [20-200] de tone erau FROI produse cu brame originare din Turcia, reprezentând un nivel maxim de 0,5 % din piese. În consecință, piesele, bramele din oțel inoxidabil, importate din Indonezia, au reprezentat în perioada de raportare peste 99,5 % din totalul pieselor utilizate în producția totală de FROI. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(92)

În urma comunicării constatărilor, Çolakoğlu a susținut că dreptul său la apărare a fost încălcat, în special articolul 6 alineatul (7) din regulamentul de bază și articolul 296 din TFUE, deoarece cererea sa inițială de scutire viza nu numai FROI produse cu brame indoneziene, ci și, în mod separat, FROI produse cu brame originare din Turcia. Potrivit Çolakoğlu, acest element nu a fost abordat în comunicarea constatărilor.

(93)

Astfel cum se indică în considerentul 85 de mai sus, în temeiul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, extinderea se referă la importurile de produse similare ce provin din țări terțe, iar articolul 13 alineatul (4) permite acordarea de scutiri „producătorilor […] despre care s-a constatat că nu sunt angajați în practici de circumvenție”. În documentul de informare, Comisia a precizat că pentru a evalua respectarea criteriului de 60 %, a luat în considerare toată cantitatea de brame prelucrate de Çolakoğlu și că aproape 100 % din bramele din oțel inoxidabil pe care aceasta le-a prelucrat erau importate din Indonezia. Astfel, aceste brame au reprezentat aproape 100 % din valoarea totală a pieselor care fac parte din produsul care a făcut obiectul asamblării/încheierii fabricației în sensul articolului 13 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază. Pe baza acestei evaluări, s-a constatat că Çolakoğlu este implicat în practici de circumvenție în sensul articolului 13 alineatul (4) din regulamentul de bază și, prin urmare, nu i s-a putut acorda o scutire în temeiul acestei dispoziții. În plus, în urma comunicării constatărilor, Comisia a confirmat, în cadrul considerentului 91 de mai sus, că a trebuit să ia în considerare în analiza sa FROI produse din brame originare din Turcia și că acestea nu au putut fi excluse din domeniul de aplicare al investigației. În consecință, Comisia a considerat că dreptul la apărare al Çolakoğlu a fost pe deplin respectat și a respins afirmația.

(94)

Prin urmare, s-a concluzionat că a fost îndeplinit criteriul de 60 % prevăzut la articolul 13 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(95)

Valoarea adăugată medie stabilită în cursul perioadei de raportare s-a dovedit a fi mai mică de 5 %, situându-se cu mult sub pragul de 25 % stabilit la articolul 13 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază. Prin urmare, Comisia a concluzionat că valoarea care este adăugată pieselor încorporate în cursul operațiunii de asamblare sau de încheiere a fabricației a fost mai mică de 25 % din costul de fabricație, astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază pentru ca aceste operațiuni să constituie o circumvenție.

(96)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile de produs care face obiectul investigației au subminat efectele corective ale măsurilor aflate în prezent în vigoare, atât în ceea ce privește cantitățile, cât și în ceea ce privește prețurile.

(97)

Conform datelor transmise și verificate referitoare la Çolakoğlu și la Marcegaglia, Çolakoğlu a exportat 40 000-50 000 de tone în perioada de raportare. În același timp, vânzările fără taxe pentru consumul Uniunii a fost estimat de solicitant la aproximativ 1 200 000 de tone în perioada de raportare. Prin urmare, cota de piață a importurilor din Turcia a reprezentat aproximativ 4 % din vânzările fără taxe pentru consumul Uniunii în cursul perioadei de raportare și peste 3 % din vânzările fără taxe pentru consumul Uniunii stabilite în perioada de investigație inițială. În plus, întrucât Comisia a stabilit existența unei capacități neutilizate substanțiale în instalația de laminare la cald a Çolakoğlu, societatea ar putea să își crească substanțial volumul exporturilor în viitor.

(98)

În ceea ce privește prețurile, Comisia a comparat prețul neprejudiciabil mediu stabilit în investigația inițială cu prețurile CIF de export medii ponderate stabilite pe baza statisticilor Eurostat, ajustate în mod corespunzător pentru a include costurile ulterioare vămuirii. Comisia a utilizat statisticile Eurostat, deoarece tranzacțiile dintre Çolakoğlu și Marcegaglia s-au bazat pe un contract de fabricație în regim de subcontractare, reflectând astfel o taxă pentru servicii și nu un preț al pieței. Această comparație a prețurilor a arătat că importurile provenite de la Çolakoğlu au subcotat prețurile din Uniune cu peste 13 %.

(99)

În urma comunicării constatărilor, Marcegaglia, Çolakoğlu și Guvernul Republicii Turcia au susținut că, având în vedere creșterea importurilor din Indonezia, efectul corectiv al măsurilor existente privind aceste importuri nu ar fi putut fi subminat de importurile din Turcia, care au fost în mod considerabil mai scăzute în termeni absoluți.

(100)

Çolakoğlu a susținut, de asemenea, că, în cazul în care unele importuri ar submina efectele corective, acestea nu ar fi importurile de FROI din Turcia, ci mai degrabă importurile de brame despre care se presupune că ar fi prelucrate pentru a fi transformate în FROI în Uniune, având în vedere volumele substanțial mai mari ale acestora.

(101)

Comisia a reamintit că, deși importurile de brame din Indonezia către Uniune au fost într-adevăr mai mari ca volum decât importurile de FROI din Turcia, acest lucru nu a determinat totuși o modificare a constatărilor investigației potrivit cărora importurile de FROI din Turcia au subminat efectele corective ale măsurilor, și anume faptul că aceste importuri au reprezentat peste 4 % din consumul total al Uniunii în cursul perioadei de raportare și că acestea au subcotat prețurile din Uniune cu peste 13 %. În plus, continuarea importurilor de FROI indoneziene nu a implicat faptul că măsurile inițiale au fost ineficiente. Într-adevăr, scopul măsurilor nu a fost acela de a elimina importurile, ci mai degrabă de a asigura condiții de concurență echitabile. Importurile de FROI indoneziene în Uniune au continuat și chiar au crescut, dar fac obiectul unei taxe menite să elimine efectele unui dumping prejudiciabil.

(102)

În ceea ce privește importurile de brame indoneziene în Uniune, Comisia a observat că existența altor factori care ar fi putut submina efectul corectiv al măsurilor nu a fost relevantă pentru constatările din cazul de față. În plus, articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază nu impune Comisiei să analizeze alți factori, în cazul în care aceștia există, care ar putea submina, în plus, efectele corective ale taxei.

(103)

În urma comunicării constatărilor, Marcegaglia a susținut că, având în vedere că piața sa este limitată, importurile de FROI cu finisaj negru din Turcia nu au subminat efectele corective ale măsurilor în vigoare împotriva importurilor de FROI indoneziene.

(104)

Astfel cum se menționează în considerentul 12, Comisia a observat că, în investigația inițială, s-a concluzionat că rulourile cu finisaj negru și cele cu finisaj alb au aceleași caracteristici fizice și chimice de bază, acestea se află în concurență și se încadrează în definiția produsului. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(105)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a concluzionat că măsurile existente au fost subminate din punctul de vedere al cantităților și al prețurilor de importurile din Turcia, care fac obiectul prezentei investigații.

(106)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a examinat, de asemenea, dacă există elemente de probă ale unui dumping în raport cu valorile normale stabilite anterior pentru produsul similar.

(107)

În acest scop, Comisia a comparat prețurile medii de export din Turcia, pe baza statisticilor Eurostat, cu valorile normale stabilite în cursul investigației inițiale, ajustate pentru a se ține seama de creșterea prețurilor rulourilor FROI în Indonezia, astfel cum au fost raportate în bazele de date publice (14). Comparația dintre valorile normale și prețurile de export a arătat că FROI au fost exportate la prețuri de dumping în cursul perioadei de raportare.

(108)

Pe baza constatărilor de mai sus, Comisia a concluzionat că taxa antidumping instituită la importurile de FROI originare din Indonezia a făcut obiectul unei circumvenții prin importurile de produs care face obiectul investigației expediat din Turcia de către Çolakoğlu.

(109)

Dat fiind că nivelul de cooperare a fost ridicat, având în vedere că vânzările la export raportate de Çolakoğlu au reprezentat [88 %-93 %] din volumul total al importurilor din Turcia în Uniune în cursul perioadei de raportare și că niciun alt producător turc în sensul articolului 13 alineatul (4) din regulamentul de bază nu a solicitat o scutire, Comisia a concluzionat că constatările privind practicile de circumvenție ale Çolakoğlu au fost reprezentative pentru toate importurile din Turcia.

(110)

Prin urmare, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, măsurile antidumping în vigoare aplicabile importurilor de FROI originare din Indonezia trebuie să fie extinse la importurile produsului care face obiectul investigației.

(111)

În temeiul articolului 13 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul de bază, măsura care urmează să fie extinsă trebuie să fie cea stabilită la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1408 pentru „toate celelalte societăți”, și anume o taxă antidumping definitivă de 17,3 % aplicabilă prețului net, franco frontiera Uniunii, înainte de taxele vamale.

(112)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din regulamentul de bază, care stipulează că orice măsură extinsă trebuie să se aplice importurilor care au intrat în Uniune sub obligația de înregistrare instituită de regulamentul de deschidere, trebuie să se perceapă taxe la importurile înregistrate ale produsului care face obiectul investigației.

(113)

Astfel cum s-a arătat mai sus, s-a constatat că Çolakoğlu a fost implicată în practici de circumvenție. Prin urmare, nu a fost posibil să se i acorde acestei societăți o scutire în temeiul articolului 13 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(114)

Astfel cum s-a menționat la punctul 2.2 de mai sus, s-a considerat că Saritas, UCAS și AST nu sunt producători-exportatori și că, prin urmare, nu au dreptul să solicite o scutire. În mod similar, având în vedere răspunsul deficitar primit din partea Poyraz, Comisia nu a fost în măsură să stabilească dacă aceasta era un producător veritabil și, prin urmare, eligibil pentru o scutire.

(115)

Având în vedere cele de mai sus, niciuna dintre societăți nu ar trebui să fie scutită de extinderea măsurilor.

(116)

La 30 ianuarie 2023, Comisia a adus la cunoștința tuturor părților interesate faptele și considerațiile esențiale care au condus la concluziile de mai sus și le-a invitat să prezinte observații. Au fost primite observații din partea Çolakoğlu, Marcegaglia și a Guvernului Republicii Turcia, iar acestea au fost luate în considerare în mod corespunzător.

(117)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,