(1)

Un produs fertilizant care îndeplinește cerințele prevăzute în anexele I și II la Regulamentul (UE) 2019/1009 pentru categoria funcțională de produse („CFP”) relevantă și, respectiv, categoria de materii componente („CMC”) relevantă, care este etichetat în conformitate cu anexa III la regulamentul menționat, și care a fost supus cu succes procedurii de evaluare a conformității prevăzute în anexa IV la Regulamentul (UE) 2019/1009, poate purta marcajul CE și poate circula liber pe piața internă ca produs fertilizant UE.

(2)

În cursul pregătirii pentru tranziția la noile norme de armonizare, atât statele membre, cât și părțile interesate au informat Comisia cu privire la necesitatea ca unele dispoziții tehnice din anexele la Regulamentul (UE) 2019/1009 să fie adaptate. Adaptările respective sunt necesare pentru a facilita accesul pe piața internă al produselor fertilizante care sunt eficiente din punct de vedere agronomic, sigure și deja comercializate pe scară largă pe piață. Unele dintre aceste modificări facilitează libera circulație a acestor produse, și anume a produselor fertilizante sigure și eficiente din punct de vedere agronomic, prin îmbunătățirea coerenței cu alte acte juridice și cu obiective de politică ale Uniunii. Alte modificări sunt necesare pentru a se evita situațiile în care categorii semnificative de produse fertilizante ar fi excluse involuntar de la normele de armonizare.

(3)

Regulamentul (UE) 2019/1009, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2021/1768 al Comisiei (2), permite producătorilor să utilizeze anumite tipuri de polimeri în produsele fertilizante UE dacă ei respectă condițiile prevăzute pentru CMC 1 și CMC 11 în anexa II la Regulamentul (UE) 2019/1009. Una dintre condiții este ca polimerul să fie înregistrat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (3). În comunicarea intitulată „Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice – Către un mediu fără substanțe toxice” (4), Comisia a anunțat revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, extinzând obligația de înregistrare la anumiți polimeri. În consecință, din motive de coerență și consecvență, este necesar, ca prim pas, ca obligația de înregistrare a polimerilor să fie reglementată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, deoarece discuțiile pentru revizuirea acestuia oferă un context mai larg și posibilitatea de a adopta o abordare holistică, înainte de a deveni aplicabilă în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1009.

(4)

Regulamentul (UE) 2019/1009 stabilește obligația de înregistrare a magneziei în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Cu toate acestea, Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 exceptează magnezia, care nu este modificată chimic, de la obligația de înregistrare, deoarece înregistrarea este considerată inadecvată sau nenecesară pentru substanța respectivă, iar exceptarea sa de la obligația de înregistrare nu periclitează obiectivele regulamentului respectiv. Magnezia are un istoric îndelungat de utilizare în îngrășăminte și nu are o clasificare armonizată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Având în vedere acest aspect și pentru a facilita accesul pe piața internă al îngrășămintelor care conțin magnezie ca produse fertilizante UE, este necesar ca obligația de înregistrare prevăzută în Regulamentul (UE) 2019/1009 să nu se mai aplice magneziei utilizate în îngrășăminte.

(5)

Regulamentul (UE) 2019/1009 stabilește cerințe aplicabile inhibitorilor ca produse fertilizante UE aparținând CFP 5 și produselor fertilizante UE care conțin inhibitori ca materii componente care fac parte din CMC 1. Pentru a evita orice confuzie, este necesar ca terminologia utilizată în regulamentul respectiv să fie modificată astfel încât să reflecte distincția dintre cele două situații. Astfel, este necesar ca termenul „compus inhibitor” să fie utilizat ori de câte ori se referă la o substanță sau la un amestec care îmbunătățește modalitatea de eliberare a nutrienților prin întârzierea sau oprirea activității unor grupuri specifice de microorganisme sau enzime. Este necesar ca termenul „inhibitor” să fie utilizat numai atunci când se referă la produse fertilizante UE care fac parte din CFP 5. Această distincție este importantă, deoarece inhibitorii pot fi amestecuri care, pe lângă compușii inhibitori, conțin și alte substanțe, de exemplu stabilizatori. Utilizarea corectă a acestor termeni este necesară pentru a facilita libera circulație a produselor fertilizante UE, prin stabilirea clară a normelor aplicabile în fiecare situație.

(6)

Regulamentul (UE) 2019/1009 include cerințe care garantează eficiența compușilor inhibitori, dar nu stabilește cerințe privind eficiența îngrășământului sau a amestecului care conține un astfel de compus inhibitor. Utilizarea unor produse eficiente care conțin astfel de substanțe contribuie la evitarea poluării mediului cauzate de percolarea azotului. Comunicările Comisiei intitulate „Calea către o planetă sănătoasă pentru toți – Plan de acțiune al UE: «Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului» (6) și „O Strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (7) menționează preocupările legate de mediu și obiectivele ambițioase de reducere a pierderilor de nutrienți cu 50 % până în 2030. Prin urmare, este important să se asigure eficiența produselor fertilizante UE care conțin compuși inhibitori. În consecință, este necesar ca Regulamentul (UE) 2019/1009 să fie modificat pentru a include o cerință potrivit căreia compușii inhibitori trebuie să fie prezenți în îngrășăminte (CFP 1) sau în amestecul de produse fertilizante (CFP 7) într-o concentrație care să fie situată în intervalul de concentrații care asigură eficiența compusului inhibitor respectiv. În plus, este necesar ca cerințele suplimentare de etichetare să asigure faptul că producătorii de inhibitori menționați în CFP 5 pun la dispoziție instrucțiuni clare cu privire la modul de amestecare a acestor produse cu un îngrășământ pentru a asigura eficiența lor.

(7)

Regulamentul (UE) 2019/1009 stabilește norme privind utilizarea digestatului de plante de cultură proaspete și a digestatului de alt tip decât de plante de cultură proaspete, denumit în continuare în mod curent „digestat”, ca materii componente în produsele fertilizante UE. Regulamentul respectiv stabilește norme pentru procesele de digestie. Totuși, nu prevede alte norme pentru prelucrarea ulterioară a digestatului.

(8)

În raportul Centrului Comun de Cercetare (JRC) intitulat „End-of-waste criteria for biodegradable waste subjected to biological treatment (compost and digestate): Technical proposals” [Criterii de stabilire a încetării statutului de deșeu pentru deșeurile biodegradabile supuse tratării biologice (compost și digestat): propuneri tehnice] (8) se afirmă că digestatul este utilizat adesea în agricultură, fie integral, fie în urma separării într-o fracțiune solidă și una lichidă. Această separare facilitează depozitarea materiilor și transportul acestora pe distanțe lungi, ceea ce este deosebit de important pentru un produs cu marcaj CE. Separarea mecanică a digestatului în fracțiunea solidă și cea lichidă este o metodă utilizată în mod obișnuit în unele state membre și pare a fi o metodă consacrată, conform unui studiu recent intitulat „Digestate and compost as fertilisers: Risk assessment and risk management options” (Digestatul și compostul ca îngrășăminte: opțiuni de evaluare și gestionare a riscurilor) (9). Separarea digestatului în fracțiuni solidă și lichidă ar putea prezenta riscuri limitate dacă se prevăd condiții privind procesul post-digestie și aditivii care să fie utilizați. Prin urmare, este necesar ca Regulamentul (UE) 2019/1009 să fie modificat pentru a include acest proces post-digestie, cu condiția ca aditivii utilizați să nu depășească o anumită concentrație și să fie înregistrați în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Autorizarea acestor procese prin Regulamentul (UE) 2019/1009 este necesară pentru a facilita accesul pe piața internă al produselor fertilizante UE care conțin digestat și pentru a adapta cerințele stabilite pentru aceste categorii de materii componente la progresul tehnic. Astfel se vor crea, de asemenea, noi oportunități pentru valorificarea deșeurilor biologice, ceea ce corespunde planurilor ambițioase generale de realizare a unei economii circulare.

(9)

Pe lângă separarea mecanică a digestatului în fracțiuni solidă și lichidă, în mod obișnuit se utilizează și alte procese pentru a îndepărta apa dintr-un digestat sau din fracțiunile acestuia. Este necesar ca Regulamentul (UE) 2019/1009 să permită producătorilor să prelucreze suplimentar digestatul sau fracțiunile sale pentru a extrage apa, fără intenția de a modifica chimic în alt mod materiile componente. În plus, azotul sau fosforul pot fi recuperate dintr-un digestat prin stripare sau precipitare. Pentru a închide bucla, este important nu numai să se creeze posibilitatea de recuperare a acestor nutrienți din digestat, ci și să se permită utilizarea digestatului rămas în produsele fertilizante UE, având în vedere că el conține diverși alți nutrienți și materii organice. În plus, este necesar să fie stabilite cerințe pentru utilizarea aditivilor necesari pentru astfel de procese.

(10)

Regulamentul (UE) 2019/1009 se aplică fără a aduce atingere Regulamentului (UE) 2019/1021 al Parlamentului European și al Consiliului (10), care stabilește normele generale aplicabile poluanților organici persistenți. Regulamentul (UE) 2019/1009 stabilește o valoare-limită de 0,8 mg/kg de materie uscată de PCB-uri care nu sunt de tipul dioxinelor pentru materiile obținute prin piroliză și gazeificare care fac parte din CMC 14. Cu toate acestea, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/2021, trebuie ca PCB-urile să nu fie prezente în substanțele sau amestecurile introduse pe piața UE. Pentru a se asigura coerența cu Regulamentul (UE) 2019/1021 și claritatea în ceea ce privește faptul că PCB-urile care nu sunt de tipul dioxinelor trebuie să nu intre în componența produselor fertilizante UE cu materii obținute prin piroliză sau gazeificare, este necesar ca valoarea-limită respectivă din Regulamentul (UE) 2019/1009 să fie eliminată.

(11)

Prin urmare, este necesar ca Regulamentul (UE) 2019/1009 să fie modificat în consecință,