(1)

Pentru a îndepărta factorii de descurajare a participării femeilor pe piața forței de muncă, Consiliul European de la Barcelona a stabilit în 2002 obiective pentru 2010 cu privire la îngrijirea copiilor: și anume asigurarea educației și îngrijirii timpurii a copiilor (ECEC) pentru cel puțin 33 % dintre copiii cu vârste mai mici de trei ani și pentru cel puțin 90 % dintre copiii cu vârste cuprinse între trei ani și vârsta de școlarizare obligatorie (1). Deși aceste obiective au fost atinse în medie la nivelul Uniunii Europene, continuă să existe diferențe semnificative între statele membre și în interiorul acestora, în special în cazul copiilor care provin din gospodării cu venituri mai mici și în cazul copiilor din cea mai mică grupă de vârstă.

(2)

Obiectivul prezentei recomandări este de a încuraja statele membre să sporească participarea la servicii ECEC accesibile, abordabile ca preț și de înaltă calitate, ținând seama, în același timp, de cererea de servicii ECEC și în concordanță cu modelele naționale de furnizare, pentru a facilita participarea femeilor pe piața forței de muncă și a consolida dezvoltarea socială și cognitivă a tuturor copiilor, în special a celor care se află în situații vulnerabile sau provin din medii defavorizate.

(3)

Responsabilitățile de îngrijire a copiilor, în special a copiilor foarte mici, reprezintă un obstacol semnificativ în calea participării femeilor pe piața forței de muncă. În ancheta asupra forței de muncă din 2021, 27,9 % dintre femeile neîncadrate în muncă au indicat că îngrijirea copiilor sau a adulților cu nevoi de îngrijire a fost principalul motiv pentru a nu căuta un loc de muncă, comparativ cu doar 8,0 % dintre bărbați. În 2019, înainte de pandemie, aceste cifre erau de 32,6 % și, respectiv, 7,6 % (2). În același timp, rata de ocupare a persoanelor cu copii mai mici de șase ani a fost de 90,1 % în rândul bărbaților, față de 67,2 % în rândul femeilor. În Europa, responsabilitățile de îngrijire neremunerate împiedică aproximativ 7,7 milioane de femei, față de doar 450 000 de bărbați, să participe pe piața forței de muncă. Ponderea disproporționată a femeilor în munca de îngrijire este, de asemenea, una dintre principalele cauze profunde ale diferenței de remunerare dintre femei și bărbați (3).

(4)

De asemenea, este mai probabil ca femeile să își adapteze modelele de lucru la responsabilitățile de îngrijire. Acest lucru are un impact de durată asupra carierelor lor și contribuie la diferențele de remunerare și de pensii dintre femei și bărbați. Femeile încadrate în muncă petrec zilnic, în medie, cu 90 de minute mai mult decât bărbații încadrați în muncă pentru activități casnice și de îngrijire directă. Abordarea disparităților de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă reprezintă un argument economic clar, deoarece contribuie la creșterea economică și este probabil să genereze efecte pozitive asupra productivității. În plus, abordarea disparităților de gen are efecte pozitive bine stabilite asupra reducerii sărăciei și a incluziunii sociale și oferă o modalitate de a răspunde la problema diminuării forței de muncă.

(5)

Disponibilitatea unor servicii de îngrijire accesibile din punct de vedere financiar și de înaltă calitate are un impact pozitiv semnificativ asupra situației ocupării forței de muncă a îngrijitorilor, în special a femeilor. Pe măsură ce furnizarea de servicii de ECEC s-a intensificat la nivelul Uniunii, disparitatea de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă a fost redusă de la 17,7 puncte procentuale în 2002 la 10,8 puncte procentuale în 2021. Aceste progrese au stagnat însă în ultimii ani.

(6)

În Pilonul european al drepturilor sociale se pune în evidență importanța egalității de gen, a echilibrului dintre viața profesională și cea privată și a ECEC, acestea constituind obiective-cheie ale Uniunii. Pilonul european al drepturilor sociale prevede că egalitatea de tratament și de șanse între femei și bărbați trebuie asigurată și promovată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește participarea pe piața forței de muncă, condițiile de angajare și evoluția carierei. Se recunosc, de asemenea, dreptul copiilor la servicii de ECEC accesibile din punct de vedere financiar și de bună calitate, dreptul copiilor la protecție împotriva sărăciei și dreptul copiilor din medii defavorizate la măsuri specifice de sporire a egalității de șanse.

(7)

Planul de acțiune privind pilonul european al drepturilor sociale propune ca cel puțin 78 % din populația cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani să aibă un loc de muncă până în 2030. Pentru atingerea acestui obiectiv, în planul de acțiune este stabilit obiectivul de reducere cu cel puțin jumătate, față de 2019, a disparității de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, inclusiv prin sporirea furnizării de servicii formale de ECEC. În planul de acțiune se recunoaște că sporirea furnizării de servicii formale de ECEC ar sprijini o participare mai puternică a femeilor pe piața forței de muncă și o mai bună conciliere a vieții profesionale cu viața de familie și cu viața privată.

(8)

Există diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește modul în care acestea oferă sprijin părinților. În unele state membre se pune un accent mai mare pe oferirea unor sisteme de concedii pentru creșterea copilului plătite sau compensate în mod corespunzător în cel puțin primele 12 luni din viața copilului, ceea ce duce la rate foarte ridicate de utilizare a concediului pentru creșterea copilului. Alte state membre se concentrează mai mult pe furnizarea de servicii de ECEC copiilor de la o vârstă foarte fragedă. În acest din urmă grup de state membre, copiii participă în mod normal la ECEC încă din primul lor an, iar concediul plătit sau compensat pentru creșterea copilului nu depășește cuantumul minim prevăzut de dreptul Uniunii. Noul obiectiv pentru copiii cu vârsta sub trei ani stabilit în prezenta recomandare urmărește găsirea unui echilibru între aceste abordări divergente. Având în vedere considerațiile de mai sus, pentru grupa de vârstă a copiilor cu vârsta sub trei ani, obiectivul global este o rată de participare de 45 %, obiectiv pe care toate statele membre ar trebui să depună eforturi să îl atingă.

(9)

Cu toate acestea, statele membre care se situează sub obiectivul anterior de 33 % nu ar trebui neapărat să atingă obiectivul anterior sau noul obiectiv până în 2030. Se recomandă, în schimb, ca acestea să își sporească ratele de participare cu cel puțin un procent specific, care să reflecte situația inițială a fiecărui stat membru în cauză și modelul său de utilizare a concediului pentru creșterea copilului. Acest lucru ar trebui să permită în mod realist statelor membre respective să se apropie de obiectivul de 45 %. Statele membre care sunt mai departe de atingerea obiectivului ar trebui să depună eforturi mai mari pentru a recupera întârzierile.

(10)

Având în vedere fluctuația semnificativă a ratelor de participare la ECEC de la un an la altul și faptul că datele din 2021 încă reflectă impactul pandemiei de COVID-19 în unele state membre, rata medie de participare la ECEC din ultimii cinci ani dinaintea adoptării prezentei recomandări [potrivit datelor statisticilor UE referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC)] a fost aleasă ca bază de referință pentru stabilirea creșterii minime a participării la ECEC în cazul statelor membre care nu au atins încă obiectivul anterior.

(11)

La nivelul Uniunii există mai multe recomandări și directive în domeniul egalității de gen și al condițiilor de muncă, în care se abordează anumite aspecte cu relevanță pentru obiectivele de la Barcelona. Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului (4), de exemplu, creează un cadru pentru asigurarea echilibrului de gen în utilizarea concediilor pentru creșterea copilului și a formulelor flexibile de lucru, precum și a concediului pentru îngrijitor.

(12)

Mai multe inițiative ale Uniunii au pus în evidență importanța ECEC pentru copii. La baza prezentei recomandări se găsesc următoarele inițiative de politică: Rezoluția Consiliului privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării în perspectiva realizării și dezvoltării în continuare a spațiului european al educației (2021-2030) (5), care include un obiectiv la nivelul UE potrivit căruia cel puțin 96 % dintre copiii cu vârsta cuprinsă între trei ani și vârsta de înscriere obligatorie în învățământul primar ar trebui să participe la ECEC; Recomandarea Consiliului din 22 mai 2019 privind sisteme de înaltă calitate de educație și îngrijire timpurie a copiilor (6), care contribuie la îmbunătățirea de către statele membre a serviciilor de ECEC și subliniază faptul că astfel de servicii trebuie să fie incluzive, accesibile din toate punctele de vedere, inclusiv din punct de vedere financiar, și de înaltă calitate; Comunicarea Comisiei intitulată „Strategia UE privind drepturile copilului” (7), care include o serie de acțiuni-cheie care ar trebui întreprinse de Comisie în vederea unei mai bune promovări și protecții a drepturilor copiilor și care recunoaște că ECEC este benefică pentru dezvoltarea cognitivă și socială a copiilor și Recomandarea Consiliului din 14 iunie 2021 de instituire a unei Garanții europene pentru copii (8), prin care se urmărește să se asigure accesul gratuit și efectiv la servicii esențiale, inclusiv la ECEC, pentru copiii expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială, în toate regiunile, inclusiv în zonele îndepărtate și rurale.

(13)

Atunci când investesc în servicii de ECEC, statele membre ar trebui să țină seama nu doar de disponibilitatea locurilor, ci și de o serie de parametri, cum ar fi intensitatea în timp a participării, rata de participare la ECEC a copiilor expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială, precum și accesibilitatea din toate punctele de vedere, inclusiv din punct de vedere financiar, și calitatea serviciilor furnizate. Prin urmare, prezenta recomandare conține măsuri pentru abordarea acestor aspecte.

(14)

În scopul de a facilita participarea pe piața forței de muncă a îngrijitorilor principali, care sunt predominant femei, numărul de ore petrecute în structurile de ECEC ar trebui să fie suficient pentru ca părinții să se poată implica în mod semnificativ în activități de muncă remunerată. Ar trebui încurajată participarea, ținând seama de interesul superior al copilului și permițând în același timp părinților să facă alegeri caracterizate prin egalitate de gen în ceea ce privește echilibrul dintre viața profesională și cea privată atunci când recurg la servicii de ECEC. În cazul în care copiii nu frecventează încă structuri de ECEC cu program complet, ambii părinți ar trebui să facă uz de drepturile la concediul pentru creșterea copilului și la formulele flexibile de lucru prevăzute în Directiva (UE) 2019/1158, cum ar fi munca cu fracțiune de normă, programul de lucru flexibil și telemunca, pentru asigurarea repartizării în mod egal a responsabilităților de îngrijire, iar participarea ar trebui să crească treptat, odată cu vârsta copilului. Dată fiind importanța acestui aspect, este important să se monitorizeze atât intensitatea în timp a participării copiilor la ECEC, cât și participarea la ECEC în general.

(15)

În plus, femeile care au copii și un nivel scăzut de competențe profesionale, femeile migrante, femeile care au copii și trăiesc în gospodării cu venituri mici și femeile care sunt unice susținătoare ale unei familii monoparentale se confruntă cu mai multe obstacole în ceea ce privește formarea și găsirea unui loc de muncă și cu mai mulți factori de descurajare a încadrării sau reîncadrării în muncă, deoarece participarea copiilor lor la structurile de ECEC este marcată de constrângeri financiare și nefinanciare. Încurajarea unei participări mai mari a copiilor care se află în situații vulnerabile și a celor care provin din medii defavorizate la structuri de ECEC incluzive ar avea un impact benefic asupra șanselor ca mamele lor să se întoarcă în câmpul muncii. De asemenea, ar ajuta femeile să echilibreze mai bine viața profesională cu viața de familie și viața privată.

(16)

Părinții cu handicap și părinții cu copii cu handicap se confruntă cu obstacole și provocări deosebite în ceea ce privește accesul la piața muncii. Facilitarea participării copiilor cu handicap la serviciile de ECEC generale, după caz, ținând seama de tipul și gradul de handicap, de evaluarea experților și de interesul superior al copilului, îi poate ajuta pe părinți să își concilieze mai bine viața profesională cu viața de familie și cu viața privată.

(17)

Participarea la structurile de ECEC are beneficii multiple pentru copii. Există dovezi că furnizarea unor servicii de ECEC de calitate joacă un rol esențial în îmbunătățirea dezvoltării cognitive, sociale și educaționale a copiilor de la o vârstă timpurie. În conformitate cu Recomandarea Consiliului privind sisteme de înaltă calitate de educație și îngrijire timpurie a copiilor, participarea la ECEC poate constitui un instrument eficace pentru realizarea echității educaționale pentru copiii aflați în situații defavorizate, precum copiii cu handicap sau cu nevoi educaționale speciale, copiii din gospodării expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială, inclusiv gospodăriile monoparentale, copiii care provin dintr-un context de migrație, copiii refugiați, copiii romi și copiii aparținând altor grupuri minoritare, copiii care trăiesc în zone rurale și îndepărtate cu infrastructuri de îngrijire inadecvate și copiii aflați în structuri de îngrijire alternativă.

(18)

În Recomandarea Consiliului de instituire a unei Garanții europene pentru copii și în Recomandarea Consiliului privind egalitatea, incluziunea și participarea romilor (9) se subliniază faptul că accesul egal la servicii de ECEC de calitate și incluzive este esențial pentru întreruperea transmiterii excluziunii sociale și asigurarea egalității de șanse pentru copiii aflați în situații defavorizate. Garanția europeană pentru copii recomandă statelor membre să prezinte planuri naționale de punere în aplicare a recomandării, în termen de nouă luni de la adoptarea acesteia. Cu toate acestea, ratele de participare a copiilor aflați în situații defavorizate rămân considerabil mai scăzute, în special în cadrul celei mai mici grupe de vârstă, ceea ce poate duce mai târziu la rezultate mai slabe în materie de educație și la rate ridicate de abandon școlar, în special în cazul copiilor romi sau al copiilor proveniți dintr-un context de migrație, precum și al copiilor lipsiți de îngrijire părintească. Prin urmare, este important să se elimine decalajul de participare la ECEC dintre acești copii și întreaga populație de copii. De asemenea, trebuie să se acorde atenție reducerii decalajului de participare dintre chintila superioară și cea inferioară de venit. Participarea la ECEC este relevantă și pentru copiii care fug din calea războiului din Ucraina, precum și pentru alți copii care solicită sau primesc protecție în Uniune. Ar trebui să se asigure accesul egal la servicii de ECEC generale favorabile incluziunii și nesegregate pentru toți copiii potențial vulnerabili.

(19)

La fel, copiii cu handicap au dreptul de a participa la servicii de ECEC generale în condiții egale cu ceilalți. Jumătate dintre copiii cu handicap sunt îngrijiți numai de părinții lor. Prin urmare, este important să se asigure că serviciile de ECEC sunt accesibile, incluzive și combinate cu măsuri specifice de facilitare a abordării nevoilor specifice, inclusiv măsuri de eliminare a barierelor și de combatere a segregării, de înzestrare a personalului cu competențele necesare sau de angajare de personal special care să poată aborda nevoile individuale și programe de învățământ individualizate, când este necesar.

(20)

Trebuie să se acorde o atenție deosebită eliminării decalajului în ceea ce privește participarea copiilor expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială și a copiilor cu handicap sau cu nevoi educaționale speciale la sistemele ECEC în cazurile în care administrațiile naționale pentru afaceri sociale, sănătate și educație sunt responsabile separat pentru diferite componente ale ECEC.

(21)

Pentru a se asigura că participarea la ECEC este benefică pentru copii, este esențial ca serviciile de ECEC să fie de înaltă calitate. Deși nu există un mod unic de definire și măsurare a conceptului de calitate în contextul ECEC, esența acestui concept este calitatea interacțiunii dintre adulți și copii, indiferent de sistemul de ECEC existent. Statele membre ar trebui să asigure furnizarea unor servicii de ECEC de înaltă calitate, ținând seama de diferitele dimensiuni stabilite în Recomandarea privind sisteme de înaltă calitate de educație și îngrijire timpurie a copiilor, printre care accesul la servicii de ECEC, calificările și condițiile de muncă ale personalului, programa pedagogică, monitorizarea și evaluarea, precum și guvernanța și finanțarea serviciilor de ECEC. Elemente precum raportul dintre numărul membrilor personalului și numărul de copii, calificările personalului și formarea profesională continuă au o importanță deosebită.

(22)

Calitatea serviciilor de ECEC este un factor important și în stabilirea încrederii dintre părinți și instituțiile care oferă educație și îngrijire și, prin urmare, un factor important în facilitarea unei participări sporite la ECEC.

(23)

O altă dimensiune importantă a furnizării serviciilor de ECEC este accesibilitatea. Aceasta include o infrastructură adecvată și capacități de primire și programe de funcționare corespunzătoare, precum și adaptarea la nevoile speciale ale părinților și asistență pentru depășirea procedurilor administrative complexe. Sprijinul pentru parcurgerea procedurilor administrative ar trebui acordat sub diferite forme, inclusiv la nivel lingvistic și digital, în special în cazul grupurilor care se află într-o situație vulnerabilă sau provin din medii defavorizate și care, de exemplu, nu pot utiliza instrumentele digitale sau nu au acces la acestea. Aceasta include, de asemenea, accesibilitatea pentru persoanele cu handicap, inclusiv pentru copii, părinți și profesioniști, în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și cerințele de accesibilitate prevăzute în Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului (10).

(24)

În plus, accesibilitatea include simplificarea procedurilor și profesionalizarea personalului și a specialiștilor în vederea sprijinirii adecvate a copiilor cu handicap sau cu nevoi educaționale speciale și a altor grupuri vulnerabile, în structuri generale nesegregate. Statele membre ar trebui să se asigure că sunt eliminate și prevenite barierele din calea utilizării serviciilor de ECEC, inclusiv pentru persoanele cu handicap, și că serviciile de ECEC sunt cu adevărat incluzive.

(25)

La abordarea accesibilității ar trebui să se țină seama de dezechilibrele teritoriale. Timpul lung de deplasare, determinat de distanță, de lipsa sau limitarea legăturilor de transport și de aglomerarea traficului, poate constitui o barieră în calea participării, în special în cazul copiilor cu handicap sau cu nevoi educaționale speciale. Zonele îndepărtate și rurale sunt deosebit de dezavantajate prin faptul că nu dispun de suficiente servicii de ECEC la nivel local. Astfel de dezechilibre teritoriale pot agrava problemele de accesibilitate financiară. Prin urmare, este important să se ia în considerare, în planurile de mobilitate, diferitele profiluri ale utilizatorilor de servicii ECEC și să se includă, în colectarea datelor, acoperirea teritorială în scopul evaluării și monitorizării.

(26)

În numeroase state membre, costul ridicat al serviciilor de ECEC reprezintă în continuare un obstacol important în calea participării. Din datele Eurostat reiese că factorul de cost are o pondere semnificativă în decizia de a nu utiliza serviciile formale de îngrijire a copiilor în multe țări, în special pentru gospodăriile expuse riscului de sărăcie. Din statisticile Uniunii privind venitul și condițiile de viață pentru 2016 rezultă că 13 % dintre părinți nu apelează la servicii de îngrijire a copiilor din cauza costurilor acestor servicii și că 11 % dintre aceștia întâmpină dificultăți moderate sau mari în a-și permite astfel de servicii. Aceste procentaje sunt de peste două ori mai mari, și anume 28 % și, respectiv, 27 %, în cazul gospodăriilor expuse riscului de sărăcie. Studiile științifice arată că serviciile de ECEC de înaltă calitate aduc importante beneficii economice, sociale, educaționale și de dezvoltare. Asigurarea unor servicii de ECEC accesibile din punct de vedere financiar este benefică pentru satisfacerea nevoilor de perfecționare și recalificare ale femeilor și pentru facilitarea participării acestora pe piața forței de muncă; de asemenea, are un impact pozitiv pe termen lung asupra educației de la o vârstă timpurie, punând bazele unei atitudini pozitive față de învățare pe tot parcursul vieții și dovedindu-se a fi de folos nu doar copiilor implicați, ci și societății în general. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că serviciile de ECEC sunt furnizate la costuri proporționale cu venitul gospodăriei și că aceste costuri nu constituie o barieră în calea utilizării serviciilor de ECEC. În plus, statele membre ar trebui să țină seama și de alte costuri legate de participarea la ECEC, cum ar fi transportul, îmbrăcămintea și echipamentele necesare în situații de îngrijire.

(27)

Un mod de a se asigura furnizarea adecvată de servicii de ECEC accesibile din toate punctele de vedere, inclusiv din punct de vedere financiar, este să se introducă dreptul legal la ECEC, măsură prin care autoritățile publice garantează un loc pentru fiecare copil ai cărui părinți îl solicită, indiferent de statutul profesional, socioeconomic sau familial al acestora. În majoritatea statelor membre există deja un astfel de drept legal, dar vârsta de la care acesta se aplică variază în mod semnificativ. În mod ideal, nu ar trebui să existe perioade neacoperite între sfârșitul concediului de maternitate, de paternitate sau pentru creșterea copilului, plătit sau compensat în mod corespunzător, și dreptul legal la ECEC.

(28)

Se preconizează că sporirea disponibilității serviciilor de ECEC de înaltă calitate și accesibile din toate punctele de vedere, inclusiv din punct de vedere financiar, pentru familii și îmbunătățirea condițiilor de muncă și a salariilor în sectorul ECEC vor aduce beneficii economice. În același timp, sustenabilitatea fiscală a investițiilor în ECEC poate fi optimizată prin evaluarea impactului asupra finanțelor publice și prin monitorizarea periodică și îmbunătățirea continuă a raportului cost-eficacitate, pe baza bunelor practici, inclusiv printr-o proiectare eficientă a unor mecanisme de finanțare care să fie coerente cu sustenabilitatea globală a finanțelor publice.

(29)

Este extrem de important ca toți părinții, indiferent de componența și statutul familiei, incluzând parteneriatele civile, astfel cum sunt recunoscute de legislația națională, să aibă un acces ușor și egal la informații online și offline adecvate privind ECEC, fără discriminare. Sunt considerate informații adecvate informațiile referitoare la dreptul la servicii corespunzătoare și disponibilitatea acestora, la modalitățile de acces și la eligibilitatea pentru sprijin financiar, când este cazul.

(30)

Necunoașterea drepturilor părinților și copiilor în ceea ce privește sistemul de ECEC și neconștientizarea relevanței acestuia pentru viitoarele realizări educaționale reprezintă un obstacol suplimentar în calea utilizării serviciilor, care afectează participarea femeilor pe piața forței de muncă. Informarea corectă și amănunțită a părinților ar trebui să conducă la decizii bine gândite și luate în cunoștință de cauză cu privire la opțiunile de îngrijire.

(31)

Sectorul ECEC este afectat de un deficit de personal în multe țări. Acest deficit poate fi abordat prin multiple strategii, cum ar fi îmbunătățirea condițiilor de muncă, a perspectivelor de carieră și a remunerațiilor, prin asigurarea cu regularitate de posibilități de perfecționare și recalificare, prin elaborarea unor strategii de recrutare creative și prin invitarea diferitelor grupuri subreprezentate, cum ar fi bărbații și persoanele care provin din medii culturale diverse, de exemplu migranții și refugiații, să se alăture forței de muncă din domeniul ECEC. Un mecanism simplu și rapid de recunoaștere a calificărilor ar putea contribui la abordarea deficitelor. De exemplu, Recomandarea (UE) 2022/554 a Comisiei (11) abordează accesul persoanelor care fug din calea războiului din Ucraina la profesiile reglementate.

(32)

Promovarea unor condiții de muncă echitabile pentru personalul din sistemul de ECEC ar trebui să contribuie la atragerea de noi lucrători și, în același timp, la asigurarea faptului că persoanele care lucrează în acest sector sunt dispuse și capabile să rămână în profesie până la pensionare. O astfel de promovare poate contribui, de asemenea, la combaterea segregării de gen în sectorul ECEC. În acest context, orientările de politică ale Organizației Internaționale a Muncii privind promovarea muncii decente pentru personalul din sectorul educației timpurii a copiilor (12) conțin îndrumări despre posibila punere în aplicare a unor recomandări referitoare la dezvoltarea profesională și a carierei, la o remunerare adecvată, inclusiv la egalitatea de remunerare, la ocuparea durabilă a forței de muncă și la condițiile de muncă, precum și la promovarea dialogului social în acest sector.

(33)

Îngrijirea copiilor nu încetează în momentul în care aceștia intră în învățământul primar. Nevoile de îngrijire pe care le au copiii începând cu vârsta de școlarizare primară pot, la rândul lor, să limiteze participarea mamelor pe piața forței de muncă și timpul de lucru al acestora, dacă nu există soluții adecvate, de calitate și accesibile din punct de vedere financiar pentru îngrijirea după programul școlar și în timpul vacanțelor, în contextul sistemelor școlare naționale. Dacă nu există posibilități de îngrijire pentru copiii mai mari, faptul că sunt disponibile servicii de ECEC pentru frații și surorile mai mici nu înseamnă că părinții pot participa pe piața forței de muncă, o situație care ar putea avea impact și asupra utilizării serviciilor de ECEC pentru frații și surorile mai mici. Prin urmare, statele membre ar trebui să asigure servicii de îngrijire perișcolare adecvate, de calitate și accesibile din punct de vedere financiar. Se recomandă ca măsurile luate de statele membre să includă, după caz, o ofertă de supraveghere și sprijin pentru teme destinată tuturor copiilor, inclusiv copiilor care provin din medii defavorizate.

(34)

Echilibrul dintre viața profesională și cea privată rămâne o provocare majoră pentru mulți părinți, în special pentru femei. Dificultatea de echilibrarea a responsabilităților profesionale cu responsabilitățile de îngrijire constituie un obstacol major care contribuie la subreprezentarea femeilor pe piața forței de muncă. În acest context, rolurile femeilor și bărbaților în ceea ce privește îngrijirea sunt deseori influențate de stereotipuri de gen. La rândul său, dezechilibrul dintre activitățile de îngrijire desfășurate de femei și cele desfășurate de bărbați accentuează stereotipurile de gen în ceea ce privește ocupațiile și rolurile atât ale bărbaților, cât și ale femeilor.

(35)

Această persistentă disparitate de gen în ceea ce privește repartizarea responsabilităților de îngrijire ar trebui abordată, în special prin încurajarea utilizării de către tați a concediului de paternitate, a concediului pentru creșterea copilului și a formulelor flexibile de lucru, după caz, combinate cu o repartizare mai echitabilă a responsabilităților de îngrijire în cadrul cuplurilor în ceea ce privește munca remunerată și cea neremunerată (13). Punerea în aplicare a Directivei (UE) 2019/1158 ar trebui să consolideze dreptul lucrătorilor cu responsabilități de îngrijire la concediu de paternitate și la concediu pentru creșterea copilului, precum și dreptul de a solicita formule flexibile de lucru. În cadrul unor acțiuni ulterioare ar trebui, în principal, să se asigure sensibilizarea cu privire la aceste noi drepturi și să se monitorizeze dacă lucrătorii pot să recurgă pe deplin la aceste drepturi fără a suferi un tratament nefavorabil la locul de muncă.

(36)

În plus față de alte măsuri de conciliere a vieții profesionale cu viața de familie și cu viața privată, ar trebui promovate soluții flexibile pentru utilizarea ECEC, în funcție de necesități. De exemplu, lucrătorii cu responsabilități de îngrijire ar beneficia de acces la servicii complementare de îngrijire a copiilor, cum ar fi deschiderea mai devreme, asigurarea meselor și închiderea mai târziu.

(37)

Pentru a înțelege mai bine nevoile și constrângerile în materie de îngrijire, statele membre ar trebui să asigure disponibilitatea unor date adecvate cu un grad suficient de granularitate, fiabilitate și comparabilitate. Dat fiind că Directiva (UE) 2019/1158 nu conține dispoziții specifice referitoare la colectarea datelor, datele respective ar trebui să includă date despre utilizarea concediilor de paternitate și a concediilor pentru creșterea copilului, ținându-se seama de manualul metodologic pentru cadrul de indicatori privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată, elaborat de Comitetul pentru ocuparea forței de muncă (EMCO) și de Comitetul pentru protecție socială (CPS), în sprijinul monitorizării și evaluării corespunzătoare a directivei.

(38)

Progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentei recomandări ar trebui monitorizate periodic în contextul semestrului european, al raportului anual privind egalitatea de gen în Uniune și al portalului de monitorizare a Strategiei privind egalitatea de gen. În acest scop, statele membre ar trebui în special să sprijine Comisia în posibila elaborare și calculare a unui indicator pentru măsurarea disparității de gen în ceea ce privește repartizarea responsabilităților de îngrijire – care înseamnă diferența dintre timpul pe care îl alocă femeile responsabilităților de îngrijire și timpul pe care îl alocă acestora bărbații – a diferenței de remunerare dintre femei și bărbați și a timpului alocat muncii remunerate și celei neremunerate, pentru a se înțelege mai bine interdependențele dintre aceste elemente, în vederea sprijinirii dezvoltării unor politici bazate pe date concrete în domeniul egalității de gen și al aspectelor sociale. Statele membre ar trebui, de asemenea, să își continue eforturile de elaborare și punere în aplicare a reformelor în domeniul ECEC, utilizând în mod optim sprijinul Comisiei, inclusiv prin intermediul instrumentului de sprijin tehnic, prin schimbul de bune practici și prin recurgerea la procese și metodologii adecvate, precum și prin colectarea de date, implicarea părților interesate și o coordonare interinstituțională mai eficace și mai eficientă și prin planificarea, alocarea și dezvoltarea profesională a resurselor umane în sectorul ECEC.

(39)

Expresia „educație și îngrijire timpurie a copiilor” ar trebui înțeleasă, astfel cum este definită în Recomandarea Consiliului privind sisteme de înaltă calitate de educație și îngrijire timpurie a copiilor, ca referindu-se la orice servicii reglementate care asigură educație și îngrijire pentru copii începând de la naștere până la vârsta de școlarizare primară obligatorie – indiferent de cadru, finanțare, orar sau conținutul programei – și include îngrijiri în centre de zi și în cadrul familiei, servicii finanțate din fonduri private sau publice și servicii destinate nivelului preșcolar.

(40)

Pentru evaluarea impactului prezentei recomandări, Comisia, în colaborare cu statele membre, ar trebui să monitorizeze progresele înregistrate și să le raporteze cu regularitate Consiliului,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.