(1)

Articolele 168 și 168a din Directiva 2006/112/CE stabilesc dreptul unei persoane impozabile de a deduce taxa pe valoarea adăugată (TVA) achitată pentru livrările de bunuri și prestările de servicii de care a beneficiat în scopul operațiunilor sale taxabile. Articolul 26 alineatul (1) litera (a) din directiva respectivă prevede obligația de declarare a TVA atunci când un active folosit în cadrul unei activități economice este utilizat în folosul propriu de către persoana impozabilă sau de personalul acesteia sau, mai general, în alte scopuri decât pentru desfășurarea activității.

(2)

Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1994 a Consiliului (2) a autorizat Croația, până la 31 decembrie 2021, să limiteze la 50 % dreptul de deducere a TVA plătite pentru achiziționarea și leasingul anumitor autoturisme cu maximum opt locuri pe scaune în plus față de locul conducătorului auto, inclusiv achiziționarea tuturor bunurilor și serviciilor furnizate în legătură cu acestea, atunci când aceste autoturisme nu sunt utilizate exclusiv în scopul desfășurării unei activități economice. De asemenea, autorizarea a scutit persoanele impozabile de obligația de a trata utilizarea în alte scopuri decât pentru desfășurarea activității sale economice a unor astfel de autoturisme drept prestare de servicii cu titlu oneros.

(3)

Prin scrisoarea înregistrată de Comisie la 31 martie 2021, Croația a solicitat autorizarea de a continua să aplice măsura specială de derogare de la articolul 26 alineatul (1) litera (a) și de la articolul 168 din Directiva 2006/112/CE pentru a limita dreptul de deducere în ceea ce privește cheltuielile legate de anumite autoturisme care nu sunt utilizate exclusiv în interes de serviciu (denumită în continuare „măsura specială”).

(4)

Croația aplică articolul 168a alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE în ceea ce privește TVA pentru cheltuielile legate de alte bunuri economice care fac parte din activele întreprinderii, în temeiul articolului 168a alineatul (2) din directiva respectivă. Prin urmare, Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1994 ar fi trebuit să includă o trimitere la articolul 168a din Directiva 2006/112/CE.

(5)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia, prin scrisoarea din 22 aprilie 2021, a informat celelalte state membre în legătură cu cererea înaintată de Croația. Prin scrisoarea din 23 aprilie 2021, Comisia a informat Croația că dispune de toate informațiile pe care le consideră necesare pentru evaluarea cererii.

(6)

În conformitate cu articolul 6 al treilea paragraf din Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1994, Croația a prezentat un raport care cuprinde o reexaminare a procentajului fixat pentru limitarea dreptului de deducere. Pe baza informațiilor disponibile în prezent, Croația a confirmat că limita de 50 % este în continuare justificabilă și adecvată.

(7)

Dat fiind impactul pozitiv al măsurii speciale asupra sarcinii administrative a contribuabililor și a autorităților fiscale prin simplificarea colectării TVA și prevenirea evaziunii fiscale generate prin ținerea incorectă a contabilității, este așadar oportun ca Croația să fie autorizată să aplice în continuare măsura specială. Prelungirea măsurii speciale ar trebui să fie limitată în timp, până la 31 decembrie 2024, pentru a permite evaluarea eficacității sale și a procentului adecvat.

(8)

În cazul în care consideră că este necesară o nouă prelungire a măsurii speciale, Croația ar trebui să transmită Comisiei, până la 31 martie 2024, cererea de prelungire însoțită de un raport care să includă o reexaminare a procentului aplicat.

(9)

Măsura specială va avea un efect neglijabil asupra cuantumului total al încasărilor din impozite colectate în etapa de consum final și nu va afecta resursele proprii ale Uniunii provenite din TVA.

(10)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1994 ar trebui să fie modificată în consecință,