(1)

La 10 octombrie 2019, Comisia Europeană a deschis o anchetă antidumping cu privire la importurile în Uniune de anumite tipuri de hârtie termică cu greutate mare (denumită în continuare „HWTP” sau „produsul în cauză”) originară din Republica Coreea (denumită în continuare „Coreea” sau „țara în cauză”) în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază. Avizul de deschidere (denumit în continuare „AD”) a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2).

(2)

Comisia a deschis ancheta în urma unei plângeri depuse la 26 august 2019 de Asociația europeană a fabricanților de hârtie termică (European Thermal Paper Association, denumită în continuare „ETPA” sau „reclamantul”), în numele unor producători care reprezintă peste 25 % din producția totală a Uniunii de hârtie termică cu greutate mare. Plângerea conținea elemente de probă care atestau existența dumpingului și a prejudiciului important rezultat din acesta, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea anchetei.

(3)

Deoarece nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 14 alineatul (5a) din regulamentul de bază, importurile produsului în cauză nu s-au supus înregistrării. Nicio parte nu a formulat observații cu privire la acest aspect.

(4)

În conformitate cu articolul 19a din regulamentul de bază, la 6 mai 2020, Comisia a comunicat părților un rezumat al taxelor propuse și detalii cu privire la calcularea marjei de dumping și a marjei adecvate pentru înlăturarea prejudiciului cauzat industriei din Uniune. Părțile interesate au fost invitate să prezinte observații privind acuratețea calculelor într-un termen de trei zile lucrătoare. Au fost primite observații de la reclamant și de la producătorul-exportator cooperant.

(5)

La 27 mai 2020, Comisia a instituit, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/705 al Comisiei (3) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”), o taxă antidumping provizorie asupra importurilor în Uniune de hârtie termică cu greutate mare originară din Coreea.

(6)

În urma comunicării faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea unei taxe antidumping provizorii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), reclamantul și producătorul-exportator cooperant și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii.

(7)

Părțile care au adresat o cerere în acest sens au avut posibilitatea de a fi audiate. Au avut loc audieri cu reclamantul și cu producătorul-exportator cooperant. În plus, în urma cererii producătorului-exportator cooperant, a avut loc o audiere cu consilierul-auditor pentru proceduri comerciale. Recomandările formulate de consilierul-auditor în cursul acestei audieri sunt reflectate în prezentul regulament. În cursul lunii iunie 2020, Comisia a transmis producătorului-exportator trei prezentări suplimentare de informații, care au conținut mai multe detalii privind calcularea respectivei subcotări a prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative.

(8)

Pentru a stabili constatările sale definitive, Comisia a examinat observațiile prezentate de părțile interesate și a revizuit concluziile sale provizorii, atunci când a fost cazul.

(9)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale. Comisia a verificat încrucișat răspunsul la chestionar furnizat de unicul importator neafiliat cooperant, Ritrama SpA, printr-un apel telefonic cu această societate.

(10)

Comisia a comunicat tuturor părților interesate faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă antidumping definitivă asupra importurilor în Uniune de anumite tipuri de hârtie termică cu greutate mare (denumită în continuare „comunicarea constatărilor finale”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la comunicarea constatărilor finale. Au fost primite observații de la producătorul-exportator cooperant și de la reclamant.

(11)

În urma observațiilor producătorului-exportator, Comisia a furnizat Hansol informații suplimentare privind calculul costurilor ulterioare importului și creșterea importurilor în perioada de informare prealabilă, iar Hansol a formulat observații la acestea.

(12)

Producătorul-exportator a avut ocazia de a fi audiat de serviciile Comisiei.

(13)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost analizate și, după caz, luate în considerare în prezentul regulament.

(14)

În lipsa observațiilor cu privire la eșantionare, considerentele 7-13 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(15)

Astfel cum se menționează în considerentul 19 din regulamentul provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 iulie 2018 și 30 iunie 2019 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”), iar examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2016 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(16)

Potrivit afirmațiilor producătorului-exportator cooperant, Comisia s-a abătut de la practica sa constantă și a afirmat că perioada de anchetă trebuie să se încheie la 30 septembrie 2019, respectiv la o dată mai apropiată de data deschiderii. Potrivit producătorului-exportator cooperant, PA aleasă de către Comisie nu a permis luarea în considerare a evoluțiilor recente, cum ar fi fuziunea din luna martie 2019 a celor doi producători din UE incluși în eșantion, pretinsa reducere a costurilor cu materiile prime începând de la jumătatea anului 2019 și faptul că industria Uniunii a făcut trecerea la HWTP fără BPA abia la jumătatea anului 2019. Această afirmație a fost respinsă. Comisia se bucură de putere de apreciere în această alegere cu condiția să respecte articolul 6 din regulamentul de bază care prevede că o perioadă de anchetă acoperă în mod normal o perioadă de cel puțin șase luni imediat anterioară deschiderii procedurii, ceea ce s-a întâmplat în această anchetă. În plus, Hansol nu a furnizat probe că aceste evoluții ar fi afectat analiza prejudiciului sau a cauzalității și, în orice caz, atât costul materiilor prime, cât și aspectul referitor la materialele fără BPA au fost luate în considerare în regulamentul provizoriu în considerentele 103-110 și, respectiv, considerentele 111-115.

(17)

În lipsa oricăror altor observații referitoare la perioada de anchetă și la perioada examinată, a fost confirmat considerentul 19 din regulamentul provizoriu.

(18)

În absența oricăror observații privind produsul în cauză, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 20-22 din regulamentul provizoriu.

(19)

În absența oricăror observații privind produsul similar, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 23 și 24 din regulamentul provizoriu.

(20)

În lipsa oricăror observații cu privire la valoarea normală, au fost confirmate considerentele 25-35 din regulamentul provizoriu.

(21)

Detaliile pentru calculul prețului de export sunt stabilite în considerentele 36-39 din regulamentul provizoriu.

(22)

Comisia nu a primit observații privind calculul prețului de export în cazul vânzărilor directe ale Hansol către clienți independenți. Prețul de export pentru aceste vânzări, stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază este, astfel, confirmat.

(23)

După comunicarea constatărilor provizorii, Hansol a contestat două elemente din calculul prețului de export pentru vânzările produsului în cauză de către Hansol în Uniune prin intermediul importatorului Hansol Europe B.V. Potrivit articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, prețurile au fost stabilite pe baza prețului la care produsul importat a fost revândut pentru prima dată unor clienți independenți, ajustat la nivelul prețului franco fabrică prin deducerea, între altele, a costurilor de vânzare, a cheltuielilor administrative și a altor costuri generale (denumite în continuare „VAG”) relevante ale părții afiliate și a unei marje de profit rezonabile.

(24)

Mai întâi, Hansol a afirmat că Comisia ar fi trebuit să aloce anumite articole de costuri VAG ale Hansol Europe BV în mod diferit produsului în cauză. Ulterior acestei afirmații, Comisia a analizat din nou informațiile verificate în această privință și a acceptat afirmația, modificând cheia de alocare.

(25)

În al doilea rând, Hansol a afirmat că marja de profit utilizată de către Comisie nu a fost cea a unui importator al produsului în cauză, ci cea a unui utilizator și că, prin urmare, utilizarea ei în acest scop nu a fost adecvată. Hansol a afirmat că, în schimb, Comisia trebuie să revină la rata profitului importatorului neafiliat utilizată în ancheta antidumping privind importurile anumitor tipuri de hârtie termică subțire originară din Republica Coreea (4). Comisia a contactat societatea în cauză pentru a analiza afirmația Hansol. Societatea în cauză, care era singura parte care completase un chestionar al importatorului în această anchetă, a confirmat că era, într-adevăr, mai degrabă utilizator, prelucrând HWTP într-un produs din aval, iar nu un importator al produsului în cauză. În consecință, afirmația Hansol a fost acceptată. Prin urmare, în absența oricăror date alternative la dosar, Comisia a înlocuit marja de profit utilizată provizoriu cu marja de profit utilizată în cazul menționat mai sus privind hârtia termică subțire.

(26)

În lipsa oricăror observații, au fost confirmate considerentele 40 și 41 din regulamentul provizoriu.

(27)

După cum a fost detaliat în considerentele 22-24 de mai sus, ca urmare a afirmațiilor care au fost acceptate de Comisie, au fost revizuite anumite elemente ale prețului de export.

(28)

În consecință, marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt următoarele:

(29)

În lipsa oricăror observații cu privire la această secțiune, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 47 și 48 din regulamentul provizoriu.

(30)

În lipsa oricăror observații privind consumul la nivelul Uniunii, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 49-51 din regulamentul provizoriu.

(31)

În urma comunicării constatărilor provizorii, producătorul-exportator a făcut mai multe observații privind constatările provizorii ale Comisiei referitoare la examinarea prețurilor importurilor și, mai exact, cu privire la comparația prețurilor între UE și prețurile de dumping.

(32)

În primul rând, Hansol a contestat metodologia utilizată de către Comisie pentru a asigura o comparație echitabilă între tipurile de produs exportate în Uniune și tipurile de produs vândute de industria din Uniune. În acest scop, Comisia identificase diferite caracteristici de bază, care au fost comunicate părților interesate în chestionarele publicate pe site-ul web al DG Comerț la data deschiderii anchetei. Printre diferite elemente, Comisia a identificat așa-numita greutate de suprafață a produsului, exprimată în grame (întregi) per metru pătrat (denumită în continuare „gramaj”), ca fiind una dintre aceste caracteristici de bază.

(33)

Pentru a asigura o comparație echitabilă, fiecărui tip de produs i s-a atribuit un număr specific de control al produsului („NCP”) în funcție de propriile caracteristici de bază specifice. Cu toate acestea, pentru a asigura un nivel reprezentativ al corespondenței dintre HWTP exportată și HWTP vândută de industria din Uniune, Comisia a ajustat structura inițială a NCP, grupând gramajele în diferite intervale. Aceste intervale pot fi cuprinse, de exemplu, între 66 și 68 de grame, sau între 73 și 76 de grame.

(34)

Ca urmare a comunicării constatărilor provizorii, producătorul-exportator cooperant s-a opus acestei abordări din trei motive:

(35)

Aceste afirmații au fost respinse. În cazul de față, prețurile unitare au fost calculate în funcție de greutate (tone) și, prin urmare, efectul gramajului asupra prețurilor și costurilor a fost luat deja în considerare prin metoda de calcul aleasă de către Comisie.

(36)

În plus, atât articolul 2 cât și, mai ales, articolul 2.6 din Acordul OMC privind practicile antidumping, precum și articolul 1 alineatul (4) din regulamentul de bază prevăd compararea a două produse similare, însă nu definesc nicio metodologie specifică pentru a face acest lucru. Potrivit practicii constante a Comisiei în anchetele de apărare comercială, NCP sunt utilizate pentru a identifica diferite caracteristici de bază la începutul unei anchete, însă Comisia nu este obligată să le utilizeze și poate decide modificarea structurii NCP în cursul anchetei în măsura în care asigură o comparație echitabilă. În acest caz specific, Comisia a considerat că gruparea NCP a fost necesară pentru a avea un nivel reprezentativ de corespondență între HWTP exportată și HWTP vândută de industria din Uniune și, astfel, pentru a asigura o comparație echitabilă. De asemenea, Comisia a considerat că gruparea este adecvată deoarece chiar industria – atât cea din Uniune, cât și cea din Coreea – operează cu anumite toleranțe, respectiv o abatere de la gramajul standard cu 5 până la 10 grame. În acest sens, grupările efectuate de către Comisie, explicate în considerentul 31, au urmat astfel o abordare prudentă.

(37)

În urma comunicării constatărilor finale, Hansol a solicitat clarificări privind includerea în vânzările utilizate pentru a stabili marjele de subcotare a prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative ale produsului cu un strat de suprafață al unuia dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion.

(38)

Pentru calcularea marjelor de subcotare a prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative, Comisia a comparat vânzările producătorului-exportator în Uniune cu vânzările produsului similar efectuate de producătorii din Uniune incluși în eșantion, conform comunicării către Hansol și reclamant. În acest calcul, Comisia nu a făcut diferența între cei trei producători din Uniune incluși în eșantion. Într-adevăr, deoarece gama de produse vândute de acești trei producători din Uniune incluși în eșantion diferă, unele tipuri de produse vândute de Hansol nu au putut fi comparate cu toate cele trei societăți incluse în eșantion. Din motive de confidențialitate, Comisia nu poate preciza ce tipuri de produse au fost vândute de fiecare dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion. În orice caz, Comisia a confirmat că a stabilit corespondența dintre exporturile de tipuri de produse cu un strat de suprafață efectuate de Hansol cu tipurile de produse cu un strat de suprafață vândute de industria din Uniune.

(39)

În al doilea rând, producătorul-exportator a contestat calculul Comisiei privind costurile ulterioare importului. În calculele sale, Comisia a ajustat valorile tranzacțiilor de export ale Hansol după caz, pentru costurile ulterioare importului și taxa vamală. S-a considerat că 1 % din valoarea CIF era un procent rezonabil pentru acoperirea costului ulterior importurilor, și anume costul de manipulare, taxele portuare și taxele vamale. Hansol nu a fost de acord, argumentând că Comisia nu a calculat costurile ulterioare importului ca reprezentând 1 % din valoarea CIF a Hansol, ci ca 1 % din „valoarea de export CIF la frontiera UE” practicat de Hansol. Hansol a solicitat Comisiei să calculeze costurile ulterioare importului la 1 % din valoarea CIF a acestuia.

(40)

Comisia a respins această afirmație. „Valoarea de export CIF la frontiera UE” practicată de Hansol se bazează pe prețul de export perceput de Hansol incluzând ajustările efectuate potrivit articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază pentru vânzări prin intermediul comerciantului afiliat acestuia. Costurile ulterioare importului trebuie să fie adăugate sau aplicate la acest preț pentru a obține prețul de export „vămuit” la frontiera UE care să fie comparabil cu prețul industriei UE și cu prețul țintă. Această comparație se exprimă apoi ca procent din valoarea CIF declarată de Hansol în calculele de subcotare deoarece orice taxă antidumping ulterioară ar fi aplicată, de asemenea, la aceste valori efective CIF la frontiera Uniunii.

(41)

Cu toate acestea, Comisia a reexaminat costurile ulterioare importului pe baza datelor efective ale Hansol, în loc să utilizeze procentul de 1 %. Pe această bază, costurile ulterioare importului s-au ridicat la un nivel de aproximativ [3-6] EUR/tonă. Deoarece acest cuantum se bazează pe un număr limitat de facturi, Comisia l-a verificat prin comparație cu constatările utilizate în ancheta antidumping privind importurile de anumite tipuri de hârtie termică subțire originară din Republica Coreea. Având în vedere că ambele sume se află în același interval, Comisia a considerat că este adecvată utilizarea datelor Hansol pentru această anchetă.

(42)

În urma comunicării constatărilor finale, Hansol a afirmat că, astfel cum au fost calculate de către Comisie, costurile ulterioare importului au fost subestimate și ar fi trebuit să includă nu numai costurile de vămuire, ci și costurile de manipulare, depozitare și taxele documentare plătite la portul de intrare. Acesta a furnizat un calcul alternativ, având ca rezultat un cost ulterior importului situat între 10 și 40 EUR/tonă.

(43)

Calculul furnizat de Hansol după comunicarea constatărilor finale a inclus alte costuri decât cele utilizate de către Comisie, precum costuri de stocare, de depozitare și costuri administrative. Afirmația Hansol potrivit căreia aceste costuri suplimentare ar trebui să fie încadrate la costurile ulterioare importului din cauza particularităților procesului său de vânzări, iar nu la serviciile standard prestate după importul produselor, nu este susținută de probe la dosar și nu poate fi verificată având în vedere etapa târzie a anchetei. Prin urmare, Comisia a decis să respingă această afirmație.

(44)

În final, producătorul-exportator a contestat faptul că ajustarea efectuată în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază pentru stabilirea prețului de export poate fi utilizată pentru calcularea subcotării (și a nivelului de eliminare a prejudiciului), invocând Hotărârea Tribunalului în cauza T-383/17 (6).

(45)

Comisia a respins această afirmație. În primul rând, această hotărâre face obiectul unui recurs în fața Curții de Justiție (7). Prin urmare, constatările hotărârii referitoare la chestiunea care face obiectul cererii formulate de Hansol nu sunt definitive.

(46)

În al doilea rând, în ceea ce privește subcotarea, regulamentul de bază nu prevede nicio metodologie specifică pentru acest calcul. Comisia beneficiază, prin urmare, de o marjă largă de apreciere în evaluarea acestui factor de prejudiciu. Această posibilitate este limitată de necesitatea de a baza concluziile pe probe pozitive și de a efectua o examinare obiectivă, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(47)

În ceea ce privește elementele luate în considerare pentru calcularea subcotării (în special prețul de export), Comisia trebuie să identifice primul punct în care concurența cu producătorii din Uniune are (sau poate avea) loc pe piața Uniunii. Acest punct reprezintă, de fapt, prețul de cumpărare al primului importator neafiliat, deoarece societatea în cauză are, în principiu, opțiunea de a se aproviziona fie de la industria din Uniune, fie de la clienți din străinătate. Într-adevăr, odată ce producătorul-exportator și-a stabilit sistemul de societăți afiliate în Uniune, el a decis deja că sursa mărfurilor sale se va afla în străinătate. Prin urmare, punctul de comparație ar trebui să se situeze imediat după ce bunul respectiv traversează frontiera Uniunii și nu într-o etapă ulterioară din lanțul de distribuție, de exemplu atunci când are loc vânzarea produsului către utilizatorul final. Această abordare asigură, de asemenea, coerența în cazurile în care un producător-exportator vinde bunurile direct unui client neafiliat (importator sau utilizator final), deoarece conform acestui scenariu, prețurile de revânzare nu ar fi utilizate prin definiție. O abordare diferită ar conduce la o discriminare între producătorii-exportatori, bazată exclusiv pe canalul de vânzări utilizat de aceștia.

(48)

În acest caz, prețul de import pentru unele dintre vânzările de export nu poate fi considerat la valoarea nominală deoarece producătorul-exportator și importatorul sunt afiliați. Prin urmare, pentru a stabili un preț de import fiabil în condiții de concurență deplină, acest preț trebuie să fie constituit prin utilizarea ca punct de plecare a prețului de revânzare practicat de importatorul afiliat către primul client independent. Pentru a realiza această reconstruire, normele privind construirea prețului de export prevăzute la articolul 2 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază sunt pertinente și sunt aplicate prin analogie, la fel cum sunt pertinente și pentru determinarea prețului de export în scopul stabilirii dumpingului. Aplicarea prin analogie a articolului 2 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază permite să se ajungă la un preț care este comparabil în întregime cu prețul care este utilizat la analizarea vânzărilor către clienți neafiliați și, de asemenea, comparabil cu prețul de vânzare al industriei din Uniune.

(49)

Prin urmare, pentru a permite o comparație echitabilă, se justifică deducerea costurilor VAG și a profitului din prețul de revânzare către clienții independenți de către importatorul afiliat pentru a se ajunge la un preț fiabil.

(50)

Comisia a remarcat, de asemenea, că în prezentul caz particular majoritatea vânzărilor, atât ale industriei Uniunii, cât și ale producătorilor-exportatori, sunt realizate în mod direct (cu alte cuvinte, nu prin intermediul unor comercianți sau importatori). Aceste vânzări directe au reprezentat peste 96 % din vânzările producătorilor din Uniune incluși în eșantion și au reprezentat aproximativ 70 % din vânzările producătorului-exportator.

(51)

În timp ce Comisia susține motivația prezentată mai sus, din motive de exhaustivitate, Comisia a luat în considerare metodologii alternative pentru calcularea marjei de subcotare.

(52)

În primul rând, Comisia a luat în considerare nevoia de a calcula o marjă de subcotare ținând seama de tipul clientului final, pentru a reflecta orice diferență în nivelul comercial între industria din Uniune și tranzacțiile de vânzări coreene. Cu toate acestea, în acest sens, s-a stabilit că atât producătorii din Uniune incluși în eșantion, cât și Hansol au vândut aproape exclusiv către întreprinderi prelucrătoare (aproximativ 98 % din vânzările lor). Prin urmare, s-a concluzionat că vânzările au fost efectuate în general la același nivel comercial și nu a fost necesară calcularea suplimentară a subcotării în această privință.

(53)

În al doilea rând, Comisia a luat în considerare posibilitatea de a calcula o marjă de subcotare exclusiv pe baza vânzărilor directe efectuate de industria din Uniune. După cum s-a menționat mai sus, aproape 97 % din vânzările producătorilor din Uniune incluși în eșantion au fost efectuate către clienți independenți. Prin urmare, chiar deducând VAG și profitul pentru numărul limitat de tranzacții de vânzare printr-o societate afiliată, acest lucru nu ar schimba aproape deloc nivelul subcotării.

(54)

În concluzie, indiferent de modul în care sunt calculate marjele de subcotare, exporturile Hansol către Uniune ar subcota prețurile de vânzare ale Uniunii. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(55)

În final, trebuie subliniat, de asemenea, că, pe lângă subcotarea prețurilor stabilită, care ar ajunge la 5,1 % după revizuirile explicate în considerentele 35, 37 și 23 (8), ancheta a arătat că, în orice caz, efectul importurilor care fac obiectul unui dumping a fost, de asemenea, blocarea prețurilor, în sensul articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe piața Uniunii pe durata perioadei de anchetă. Prețurile industriei din Uniune s-au majorat cu 14 % în perioada examinată în timp ce, în condiții de concurență loială, ar fi fost preconizată o majorare a acestora la o rată comparabilă cu majorarea costului de producție, care s-a majorat cu 23 %. După cum s-a menționat în considerentele 76 și 82 din regulamentul provizoriu și spre deosebire de anul 2016, când importurile care au făcut obiectul unui dumping nu au exercitat o asemenea presiune, industria din Uniune nu a putut majora prețurile la o rată comparabilă cu costul de producție din cauza presiunii asupra prețurilor care rezultă din volumele din ce în ce mai mari de importuri care fac obiectul unui dumping din Coreea pe piața Uniunii (+ 83 % în perioada examinată). Această situație a avut un impact grav asupra rentabilității industriei din Uniune, care a scăzut cu aproape 70 % în perioada examinată, sfârșind cu niveluri foarte scăzute pe durata PA.

(56)

Prin urmare, indiferent de constările referitoare la subcotare în cazul de față, importurile care fac obiectul unui dumping au condus la o blocare semnificativă a prețurilor deoarece au împiedicat creșterea prețurilor, având în vedere că costul de producție s-a majorat cu 9 puncte procentuale mai mult decât s-au majorat prețurile de vânzare din Uniune pe durata perioadei de anchetă.

(57)

În urma comunicării constatărilor finale, Hansol și-a reiterat afirmația potrivit căreia Comisia ar fi trebuit să calculeze marjele de subcotare a prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative pentru vânzările făcute prin intermediul importatorului afiliat pe baza prețului mediu ponderat de vânzare către primii clienți independenți de pe piața Uniunii perceput de către importatorul afiliat, însă nu a furnizat elemente suplimentare. Hansol a afirmat că, nefăcând acest lucru, Comisia a ignorat în mod deliberat constatările Tribunalului din Cauzele Jindal Saw (9) și Kazchrome (10), ceea ce reprezintă o încălcare a statului de drept și a principiului securității juridice.

(58)

Această afirmație este respinsă din motivele explicate deja în considerentele 45-49.

(59)

În plus, Hansol a afirmat că, având în vedere că determinarea marjei de subcotare este eronată, în opinia sa, la fel este și constatarea Comisiei privind blocarea prețurilor și, prin urmare, întreaga analiză a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate. De asemenea, a afirmat că o eroare în stabilirea subcotării prețurilor și a blocării prețurilor conduce la stabilirea unei taxe antidumping mai mari decât ceea ce este suficient pentru îndepărtarea prejudiciului cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping în temeiul articolului 9 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(60)

Această afirmație este respinsă. Subcotarea a fost calculată corect, astfel cum se explică în considerentele 45-49. După cum se precizează în considerentele 55 și 56, și blocarea prețurilor a fost stabilită în mod corespunzător pe baza datelor din tabelele 2, 3, 7 și 10 din regulamentul provizoriu. În orice caz, după cum s-a explicat în mod clar în considerentul 54 de mai sus, Comisia a constatat existența unei subcotări semnificative, indiferent de metoda utilizată pentru a calcula aceste efecte asupra prețurilor. Comisa a reamintit, de asemenea, că subcotarea reprezintă numai unul dintre numeroșii factori de prejudiciu analizați de Comisie și concluziile privind blocarea prețului, prejudiciul și legătura de cauzalitate iau în considerare acest factor, precum și toți ceilalți factori relevanți. În ceea ce privește stabilirea taxei antidumping finale în temeiul normelor separate de la articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a reamintit că nici stabilirea subcotării, nici stabilirea blocării prețului nu au un impact asupra acesteia. În acest caz, nivelul de eliminare a prejudiciului se bazează pe subcotarea prețului de vânzare [prin referire la un preț țintă construit potrivit articolului 7 alineatul (2c) și articolului 7 alineatul (2d) din regulamentul de bază] și nu pe nivelul subcotării prețului sau al blocării prețului.

(61)

În lipsa altor observații privind importurile din țara în cauză, Comisia a confirmat concluziile enunțate în considerentele 52-59 din regulamentul provizoriu.

(62)

În lipsa oricăror observații, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 60-64 din regulamentul provizoriu.

(63)

În lipsa observațiilor privind indicatorii macroeconomici, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 65-73 din regulamentul provizoriu.

(64)

În lipsa observațiilor privind indicatorii microeconomici, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 74-86 din regulamentul provizoriu.

(65)

În lipsa observațiilor referitoare la concluzia privind prejudiciul, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 87-90 din regulamentul provizoriu.

(66)

În absența oricăror observații cu privire la legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul dumpingului din țara în cauză și prejudiciul suferit de industria din Uniune, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 91-120 din regulamentul provizoriu.

(67)

În absența oricăror observații referitoare la interesul industriei din Uniune, concluziile enunțate în considerentele 123-126 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(68)

În lipsa oricăror observații referitoare la interesul importatorilor neafiliați și al utilizatorilor, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 127-134 din regulamentul provizoriu.

(69)

În absența oricăror observații referitoare la interesul altor părți interesate, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 135-138 din regulamentul provizoriu.

(70)

Pe baza celor de mai sus și în lipsa altor observații, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentul 139 din regulamentul provizoriu.

(71)

Afirmațiile făcute de producătorul-exportator privind costurile ulterioare importului, comparabilitatea prețurilor și ajustările în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază în calcularea subcotării se aplică și calculării nivelului de eliminare a prejudiciului, însă au fost respinse de către Comisie în considerentele 31-60 de mai sus.

(72)

Ca urmare a comunicării constatărilor provizorii, producătorul-exportator a făcut observații privind profitul țintă utilizat provizoriu pentru calcularea nivelului de eliminare a prejudiciului. După cum se indică în considerentul 144 din regulamentul provizoriu, Comisia a utilizat profitul realizat de industria din Uniune în anul 2016, care s-a situat la un nivel cuprins între 8 % și 11 %, pe motivul că acest profit fusese realizat înainte de creșterea bruscă a importurilor coreene. Hansol nu a fost de acord cu faptul că marja de profit situată între 8 % și 11 % din cifra de afaceri ar putea fi considerată nivel al rentabilității care ar fi preconizat în condiții normale de concurență. Hansol a argumentat că importurile din Coreea au început să crească numai începând cu anul 2018. În 2017, volumul vânzărilor și cota de piață ale industriei Uniunii au atins cel mai înalt nivel, iar importurile coreene și din alte țări erau la cel mai mic nivel din perioada examinată. Importurile din Coreea au fost cu 31 % mai mici în 2017 decât în 2016. Prin urmare, Hansol a afirmat că nivelul profitului utilizat pentru calcularea prețului țintă nu ar trebui să fie mai ridicat decât nivelul profitului realizat de industria Uniunii în 2017, respectiv la un nivel cuprins între 5 % și 8 %.

(73)

Comisia a respins afirmația. Profitul realizat de industria Uniunii în 2017 era deja afectat de importurile coreene. Într-adevăr, după cum se prezintă în tabelul 3 din regulamentul provizoriu, prețurile de export coreene au scăzut cu 5 % din 2016 în 2017, în timp ce costul de producție suportat de industria din Uniune s-a majorat din 2016 în 2017 cu 5 %, iar prețurile s-au majorat numai cu 1 %, după cum se prezintă în tabelul 7 din regulamentul provizoriu. Din cauza presiunii exercitate de prețurile coreene mai mici, industria din Uniune nu a putut reflecta în întregime majorările de costuri în prețuri în 2017, consecința fiind impactul asupra rentabilității acesteia. Prin urmare, Comisia a considerat că profitul țintă bazat pe nivelul profitului din 2017 nu ar lua în considerare nivelul rentabilității preconizat în condiții de concurență normale.

(74)

Reclamantul a afirmat că Comisia ar fi trebuit să facă ajustări pentru pierderile de investiții în temeiul articolului 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază pentru doi dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion.

(75)

După cum se indică în considerentul 145 din regulamentul provizoriu, Comisia a respins afirmațiile ca fiind insuficient motivate. Comisia a revizuit afirmațiile după comunicarea constatărilor provizorii și a confirmat concluzia sa provizorie. Informațiile furnizate au menționat unele proiecte de investiții și producătorii din Uniune au furnizat, de asemenea, câteva oferte de cumpărare. Cu toate acestea, producătorii din Uniune nu au explicat ce s-a întâmplat în cele din urmă cu aceste proiecte, nu s-a putut stabili legătura dintre ofertele de cumpărare și proiectele de investiții, iar cifrele furnizate în răspunsurile la chestionar nu au corespuns cu documentele depuse. Pe această bază, Comisia nu a putut stabili dacă aceste investiții erau planificate cu adevărat.

(76)

În urma comunicării constatărilor finale, reclamantul a afirmat că sarcina probei solicitată de către Comisie, prin care să se arate că au fost pierdute investițiile ca urmare a deteriorării poziției financiare a industriei din Uniune care, la rândul său, a fost cauzată de importurile incorecte, este prea mare. A adăugat, de asemenea, că societățile în cauză au furnizat o explicație clară a motivelor pentru care proiectele de investiții nu au fost implementate și că documentația nu a corespuns răspunsurilor la chestionar ale societăților în cauză și a oferit o explicație suplimentară a calculelor efectuate de către cele două societăți.

(77)

Cu explicația reclamantului, Comisia a putut reconcilia cifrele furnizate în răspunsurile la chestionar cu documentația furnizată. Deoarece aceste cifre au fost fundamentate cu probe mai detaliate care au dovedit că aceste investiții au fost planificate și pierdute cu adevărat în perioada de anchetă numai pentru una dintre cele două societăți, Comisia a decis să accepte afirmația pentru societatea respectivă și a majorat profitul țintă în consecință.

(78)

Producătorul-exportator a contestat, de asemenea, adăugarea de către Comisie a costurilor de mediu viitoare la prețul țintă al industriei Uniunii, potrivit articolului 7 alineatul (2d) din regulamentul de bază, argumentând că, asemenea Uniunii, Coreea are propriul ETS, denumit sistemul coreean de comercializare a certificatelor de emisii, care a fost instituit în 2015. Având în vedere că Hansol, la fel ca producătorii din Uniune, va trebui să cumpere certificate de emisii poluante în viitor și se preconizează că prețul acestor certificate va crește, prețurile de export ale Hansol vor fi afectate de mecanismele ETS în aceeași măsură ca prețurile producătorilor din Uniune. Astfel, majorând prețul țintă al producătorilor din Uniune cu o valoare a costurilor viitoare care rezultă din ETS fără a adăuga o valoare similară la prețul de export al Hansol pentru a reflecta costurile viitoare ale Hansol în vederea respectării sistemului coreean de comercializare a certificatelor de emisii, Comisia nu a comparat prețuri care sunt comparabile.

(79)

Comisia a respins afirmația. Aplicarea de către Coreea a propriului ETS este irelevantă pentru aplicarea articolului 7 alineatul (2d) din regulamentul de bază, potrivit căruia, între altele, costurile de mediu viitoare trebuie să fie luate în considerare pentru a stabili prețul țintă al industriei Uniunii.

(80)

Ajustările explicate în considerentele 23-25, în considerentul 41 și în considerentele 76-77 au avut ca rezultat scăderea nivelului de eliminare a prejudiciului la 16,9 %.

(81)

După cum se prevede la articolul 9 alineatul (4), al treilea paragraf din regulamentul de bază și având în vedere că Comisia nu a înregistrat importuri în perioada de informare prealabilă, aceasta a analizat evoluția volumelor importurilor pentru a stabili dacă a existat o nouă creștere substanțială a importurilor care fac obiectul anchetei în perioada de informare prealabilă descrisă în considerentul 4 și, prin urmare, dacă aceasta reflectă prejudiciul suplimentar care rezultă din creșterea respectivă în stabilirea marjei de prejudiciu.

(82)

Pe baza informațiilor din baza de date „Surveillance 2”, volumele importurilor din Coreea în perioada de informare prealabilă de trei săptămâni au fost cu 71 % mai mari decât volumele medii ale importurilor din perioada de anchetă pe o bază de trei săptămâni. Pe această bază, Comisia a concluzionat că a existat o creștere substanțială a importurilor care fac obiectul anchetei în perioada de informare prealabilă.

(83)

Pentru a reflecta prejudiciul suplimentar cauzat de majorarea importurilor, Comisia a decis să ajusteze nivelul de eliminare a prejudiciului pe baza creșterii volumului importurilor, care este considerat factorul de ponderare relevant în temeiul dispozițiilor articolului 9 alineatul (4). Prin urmare, a calculat un factor de multiplicare stabilit prin împărțirea valorii volumului importurilor în perioada de trei săptămâni de informare prealabilă de [2 000-2 200] de tone și perioada de 52 de săptămâni a PA la volumul importurilor din PA extrapolat la 55 de săptămâni. Cifra rezultată, 1,04, reflectă prejudiciul suplimentar determinat de noua majorare a importurilor. Marja de prejudiciu de 16,9 % a fost astfel înmulțită cu acest factor. Prin urmare, nivelul final de eliminare a prejudiciului pentru Hansol și toate celelalte societăți este 17,6 %.

(84)

În urma comunicării constatărilor finale, Hansol a afirmat că Comisia nu a furnizat niciun fel de probe pe care și-a fundamentat această creștere a importurilor și dacă aceste importuri au fost produse de Hansol în Coreea și vândute clienților independenți din Uniune în cursul perioadei de informare prealabilă de trei săptămâni, indicând că o parte dintre aceste importuri ar fi putut fi vândute de oricare dintre ceilalți producători de HWTP din Coreea.

(85)

Această afirmație este respinsă. Potrivit articolului 9 alineatul (4) al treilea paragraf din regulamentul de bază, Comisia trebuie să analizeze toate informațiile relevante aflate la dispoziția sa atunci când adoptă măsuri definitive pentru a stabili dacă o nouă creștere substanțială a importurilor care fac obiectul anchetei are loc în cursul perioadei de informare prealabilă. Într-adevăr, Comisia a analizat toate informațiile relevante aflate la dispoziția sa, respectiv volumele importurilor produsului în cauză din Coreea în perioada de anchetă, după cum s-a stabilit în considerentele 52 și 53 din regulamentul provizoriu și după cum a fost confirmat în stadiul definitiv, precum și statisticile din baza de date Surveillance 2 pentru a stabili toate importurile produsului în cauză din Coreea în cursul perioadei de informare prealabilă, iar detalii suplimentare ale acestei analize au fost comunicate către Hansol. Analiza a fost efectuată la nivel național și prejudiciul suplimentar rezultat din creșterea importurilor a fost, de asemenea, aplicat la nivel național, conform cerințelor articolului 9 alineatul (4) deoarece toate importurile din Coreea sunt importuri care fac obiectul anchetei.

(86)

De asemenea, Hansol a afirmat că volumul crescut al importurilor de HWTP din Coreea în Uniune este rezultatul direct al creșterii cererii de HWTP din cauza pandemiei de COVID-19, deoarece a crescut consumul de etichete. Șocul economic cauzat de această pandemie reprezintă o schimbare fundamentală și excepțională a circumstanțelor care a avut un impact dramatic asupra funcționării pieței etichetelor în Uniune și la nivel mondial și, prin urmare, aplicarea articolului 9 alineatul (4) al treilea paragraf din regulamentul de bază nu este justificată.

(87)

Această afirmație este respinsă. Potrivit articolului 9 alineatul (4) al treilea paragraf din regulamentul de bază, Comisia trebuie să reflecte prejudiciul suplimentar care rezultă dintr-o nouă creștere substanțială a importurilor care fac obiectul anchetei, în cazul în care nu a avut loc nicio înregistrare în cursul perioadei de informare prealabilă, fără a face vreo referire la cauza acestei creșteri. Având în vedere că importurile din Coreea au avut o creștere foarte semnificativă din punct de vedere obiectiv în cursul perioadei, potrivit acestei prevederi, Comisia a ajustat marjele de prejudiciu în consecință deoarece textul articolului prevede că trebuie să reflecte. Comisia a făcut exact acest lucru în acest caz. Comisia a remarcat că nu a fost făcută nicio afirmație împotriva metodei utilizate pentru a reflecta prejudiciul suplimentar care rezultă din creșterea importului.

(88)

După cum se prevede la articolul 9 alineatul (4), al treilea paragraf din regulamentul de bază, această majorare a marjei de prejudiciu se aplică pentru o perioadă care nu poate depăși perioada prevăzută la articolul 11 alineatul (2).

(89)

Având în vedere concluziile formulate privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, trebuie instituite măsuri antidumping definitive pentru a se preveni agravarea prejudiciului cauzat industriei din Uniune de către importurile de produs în cauză care fac obiectul unui dumping.

(90)

Este necesar să se instituie măsuri antidumping definitive asupra importurilor de anumite tipuri de hârtie termică cu greutate mare originare din Republica Coreea în conformitate cu regula taxei celei mai mici de la articolul 7 alineatul (2) și articolul 9 alineatul (4) al doilea paragraf din regulamentul de bază.

(91)

În lipsa oricăror observații cu privire la taxa antidumping reziduală aplicabilă altor societăți decât Hansol, a fost confirmat considerentul 153 din regulamentul provizoriu.

(92)

Pe baza informațiilor de mai sus, nivelurile taxei antidumping definitive, exprimate pe baza prețului CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, trebuie stabilite după cum urmează:

(93)

Nivelurile individuale ale taxei antidumping aplicabile societăților menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectau situația constatată în cursul prezentei anchete în ceea ce privește aceste societăți. Aceste niveluri ale taxei sunt aplicabile exclusiv importurilor de produs în cauză originar din Coreea și fabricat de entitățile juridice menționate. Importurile de produs în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, trebuie să facă obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(94)

O societate care își modifică ulterior denumirea entității poate solicita aplicarea nivelului individual al taxei antidumping. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (11). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante pentru a demonstra că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică. În cazul în care schimbarea denumirii societății nu afectează dreptul său de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică, se va publica o notificare privind schimbarea denumirii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(95)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor antidumping, taxa antidumping pentru toate celelalte societăți trebuie să se aplice nu doar producătorilor-exportatori necooperanți în cadrul prezentei anchete, ci și producătorilor care nu au exportat HWTP în Uniune în timpul perioadei de anchetă.

(96)

Având în vedere marjele de dumping constatate și având în vedere nivelul prejudiciului cauzat industriei din Uniune, trebuie percepute definitiv sumele depuse cu titlu de taxă antidumping provizorie, instituită de regulamentul provizoriu.

(97)

Nivelurile taxei definitive sunt inferioare nivelurilor taxei provizorii. Prin urmare, sumele depuse care depășesc nivelurile taxei antidumping definitive asupra acestor importuri ar trebui returnate.

(98)

Potrivit articolului 109 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (12), în cazul în care un cuantum trebuie rambursat în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni.

(99)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,