(1)

Articolul 168 din Directiva 2006/112/CE stabilește, printre altele, dreptul persoanelor impozabile de a deduce taxa pe valoarea adăugată (TVA) datorată sau achitată în statul membru relevant din TVA perceput pentru livrările de bunuri și prestările de servicii pe care le primesc în scopul operațiunilor lor impozabile. În temeiul articolului 26 alineatul (1) litera (a) din respectiva directivă, utilizarea în folosul propriu a bunurilor care constituie o parte din activele folosite în cadrul unei activități economice de către persoanele impozabile sau de către personalul acestora sau, mai general, utilizarea acestora în alte scopuri decât pentru desfășurarea activității lor, atunci când TVA aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parțial este considerată o prestare de servicii efectuată cu plată.

(2)

Prin Decizia de punere în aplicare 2012/232/UE a Consiliului (2), România a fost autorizată, până la 31 decembrie 2014, să limiteze la 50 % dreptul de a deduce TVA pentru cumpărarea, achiziția intracomunitară, importul, închirierea sau leasingul anumitor vehicule rutiere motorizate, precum și pentru TVA perceput pentru cheltuielile legate de aceste vehicule, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopuri profesionale, precum și să scutească persoanele impozabile de obligația de a trata utilizarea acestor vehicule în alte scopuri decât pentru desfășurarea activității lor ca prestare de servicii efectuată cu plată în temeiul articolului 26 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/112/CE. Prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/156 a Consiliului (3), perioada de validitate a Deciziei de punere în aplicare 2012/232/UE a fost prelungită până la 31 decembrie 2017. Prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/2012 a Consiliului (4), România a fost autorizată să aplice măsurile de derogare până la data intrării în vigoare a normelor Uniunii care stabilesc cheltuielile aferente autovehiculelor rutiere ce nu dau dreptul la deducerea totală a TVA sau până la 31 decembrie 2020, în funcție de care dintre aceste două date survine prima.

(3)

Printr-o scrisoare înregistrată de Comisie la 13 martie 2020, România a solicitat autorizarea aplicării în continuare a măsurii de derogare de la articolul 26 alineatul (1) litera (a) și de la articolul 168 din Directiva 2006/112/CE pentru a limita în continuare dreptul de deducere în ceea ce privește cheltuielile legate de anumite vehicule rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopuri profesionale.

(4)

Aplicarea unei rate procentuale fixe pentru cuantumul de TVA pentru cheltuielile deductibile referitoare la vehicule rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopuri profesionale simplifică procedura de colectare a TVA.

(5)

În temeiul articolului 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a transmis celorlalte state membre, prin scrisoarea din 2 aprilie 2020, cererea prezentată de România. Prin scrisoarea din 3 aprilie 2020, Comisia a înștiințat România că dispune de toate informațiile necesare pentru a analiza cererea.

(6)

În temeiul articolului 4 alineatul (2) din Decizia de punere în aplicare 2012/232/UE, România a prezentat Comisiei, pe lângă cererea de prelungire, un raport cu privire la aplicarea deciziei de punere în aplicare menționate. Pe baza informațiilor disponibile în prezent, România declară că o limită de 50 % este în continuare justificabilă și adecvată.

(7)

Prelungirea aplicării măsurilor de derogare ar trebui să se limiteze la durata necesară pentru evaluarea eficacității respectivelor măsuri și a oportunității limitării procentului. Prin urmare, România ar trebui să fie autorizată să aplice în continuare măsurile de derogare până la 31 decembrie 2023.

(8)

În cazul în care consideră că este necesară o prelungire a autorizării după anul 2023, România ar trebui să transmită Comisiei, cel târziu la 31 martie 2023, o cerere de prelungire împreună cu un raport care să cuprindă o reexaminare a limitării procentului aplicat dreptului de deducere a TVA în temeiul Deciziei de punere în aplicare 2012/232/UE.

(9)

Măsurile de derogare vor avea doar un efect neglijabil asupra cuantumului total al încasărilor din impozite ale României colectate în etapa de consum final și nu vor afecta resursele proprii ale Uniunii provenite din TVA.

(10)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare 2012/232/UE ar trebui modificată în consecință,