(1)

Convenția de la Chicago privind aviația civilă internațională (denumită în continuare „Convenția de la Chicago”) a intrat în vigoare la 4 aprilie 1947. Prin această convenție a fost înființată Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) și se urmărește reglementarea transportului aerian internațional.

(2)

Toate statele membre ale Uniunii sunt state contractante la Convenția de la Chicago și membre ale OACI, în timp ce Uniunea are statut de observator în anumite organisme ale OACI.

(3)

În decembrie 2015, cea de a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice a adoptat Acordul de la Paris (1). Obiectivele Acordului de la Paris includ menținerea creșterii temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și continuarea eforturilor de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale. Toate sectoarele economiei, inclusiv aviația internațională, ar trebui să contribuie la realizarea obiectivului de reducere a emisiilor.

(4)

În 2016, prin Rezoluția A39-3, cea de a 39-a Adunare a OACI a decis să pună în aplicare o măsură globală bazată pe piață sub forma Schemei de compensare și de reducere a emisiilor de carbon pentru aviația internațională (CORSIA) pentru a limita emisiile de gaze cu efect de seră generate de aviația internațională la nivelurile lor din 2020. Poziția Uniunii în ceea ce privește elaborarea și adoptarea respectivei măsuri sub formă de schemă și a diferitelor sale elemente de detaliu a fost stabilită prin Decizia (UE) 2016/915 a Consiliului (2).

(5)

La 27 iunie 2018, în cadrul celei de a zecea reuniuni a celei de a 214-a sesiuni a sale, Consiliul OACI a adoptat prima ediție a volumului IV din anexa 16 la Convenția de la Chicago: Schema de compensare și de reducere a emisiilor de carbon pentru aviația internațională (CORSIA) („anexa 16 volumul IV”).

(6)

În 2017, Regulamentul (UE) 2017/2392 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a modificat Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4). Printre obiectivele respectivului regulament se numărau punerea în aplicare a CORSIA începând din 2021, stabilirea cerințelor în temeiul dreptului Uniunii în ceea ce privește monitorizarea, raportarea și verificarea în scopul CORSIA, precum și raportarea și revizuirea punerii în aplicare a CORSIA.

(7)

Normele cuprinse în anexa 16 volumul IV devin obligatorii, în conformitate cu limitele prevăzute în Convenția de la Chicago și în cadrul acestor limite. Normele respective devin deopotrivă obligatorii pentru Uniune și pentru statele sale membre în temeiul acordurilor existente în domeniul transportului aerian internațional.

(8)

Pentru ca OACI să țină seama în întregime de cadrul juridic în vigoare la nivelul Uniunii, diferențele au fost notificate de către statele membre în conformitate cu Decizia (UE) 2018/2027 a Consiliului (5). În temeiul Deciziei (UE) 2018/2027, Directiva 2003/87/CE, în forma sa actuală, se aplică indiferent de naționalitatea operatorului aerian și vizează, în principiu, zborurile care pleacă de pe un aerodrom situat pe teritoriul unui stat membru căruia i se aplică Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) sau zborurile care sosesc pe un astfel de aerodrom. Directiva 2003/87/CE se aplică fără distincție zborurilor efectuate în interiorul statelor membre și/sau țărilor din Spațiul Economic European și între acestea. În etapa actuală, normele respective se aplică atât cerințelor de monitorizare, raportare și verificare (MRV), cât și cerințelor de compensare.

(9)

Sub rezerva diferențelor notificate în conformitate cu Decizia (UE) 2018/2027, cerințele MRV care sunt prevăzute în anexa 16 volumul IV și care se aplică începând cu 1 ianuarie 2019 au fost încorporate în dreptul Uniunii prin Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2018/2066 (6) și (UE) 2018/2067 (7) ale Comisiei și prin Regulamentul delegat (UE) 2019/1603 al Comisiei (8). În temeiul regulamentelor menționate, datele privind emisiile înregistrate în etapa-pilot vor fi colectate și vor fi transmise Secretariatului OACI.

(10)

În conformitate cu partea II capitolul 3 punctele 3.1.3 și 3.2.1 și cu apendicele 1 din anexa 16 volumul IV, statele contractante au obligația de a notifica OACI, cu privire la decizia lor de participare voluntară sau de întrerupere a participării voluntare la CORSIA începând cu 1 ianuarie 2021. Statele contractante au de asemenea obligația de a notifica OACI cu privire la opțiunea pe care au selectat-o pentru calcularea, în perioada 2021-2023, a cerințelor de compensare care îi vizează pe operatorii de aeronave. Aceste state au obligația de a transmite notificările respective până la 30 iunie 2020.

(11)

Din aceste dispoziții rezultă că anumite efecte juridice ale anexei 16 volumul IV depind de transmiterea și de prevederile notificărilor relevante către OACI. Prin urmare, adoptarea unei poziții a Uniunii cu privire la astfel de notificări intră sub incidența articolului 218 alineatul (9) din TFUE.

(12)

În acest sens, este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii, în cadrul OACI, având în vedere cerințele de notificare în temeiul anexei 16 volumul IV, în special deoarece participarea voluntară la CORSIA și alegerea opțiunii în conformitate cu punctul 3.2.1 din anexa 16 volumul IV poate influența în mod decisiv drepturile și obligațiile într-un domeniu reglementat de dreptul Uniunii, mai exact de Directiva 2003/87/CE și, într-o oarecare măsură, de Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliul (9).

(13)

Uniunea și statele membre au declarat (10) în mod repetat că sunt dispuse să participe la CORSIA începând de la 1 ianuarie 2021.

(14)

Participarea voluntară la CORSIA implică faptul că, în conformitate cu punctul 3.2.1 din anexa 16 volumul IV trebuie selectată o opțiune pentru calcularea, în perioada 2021-2023, a cerințelor de compensare care îi vizează pe operatorii de aeronave. În acest sens, este oportun ca respectivele calcule să fie efectuate pe baza emisiilor din anii 2021, 2022, respectiv 2023. Este probabil ca respectiva opțiune să implice avantaje sporite în domeniul mediului și în cel al transportului internațional, comparativ cu cealaltă opțiune disponibilă, și anume ca respectivele calcule să fie efectuate pe baza emisiilor din cursul anului 2020, întrucât este de așteptat ca emisiile generate de aviația internațională să fie mai ridicate în cursul anilor 2021, 2022 și 2023 decât în 2020, fapt ce va conduce la cerințe de compensare mai mari. Respectiva opțiune ar asigura totodată o continuitate sporită, ținând seama de faptul că, pentru anii începând cu 2024, punctul 3.2.2 din anexa 16 volumul IV prevede de asemenea ca respectivele calcule să fie efectuate pe baza emisiilor din anul respectiv.

(15)

Selectarea emisiilor pentru 2021, 2022 și, respectiv, 2023 pentru calcularea cerințelor de compensare ale operatorilor de aeronave s-ar aplica în perioada 2021-2023 tuturor operatorilor de aeronave care au fost atribuiți statului membru în cauză, în conformitate cu cea mai recentă ediție a documentului OACI intitulat „Atribuirea operatorilor de aeronave statelor în cadrul CORSIA” (11).

(16)

Cadrul Directivei 2003/87/CE diferă, în prezent, de anexa 16 volumul IV din anumite puncte de vedere. În temeiul articolului 28b alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE, în termen de 12 luni de la adoptarea de către OACI a instrumentelor relevante și înainte ca CORSIA să devină operațională, Comisia prezintă un raport către Parlamentul European și Consiliu, în care să examineze modalități de punere în aplicare în dreptul Uniunii a acestor instrumente prin intermediul unei revizuiri a Directivei 2003/87/CE și în care să analizeze, printre altele, nivelul de ambiție și integritatea de mediu generală ale CORSIA, inclusiv nivelul de ambiție general în ceea ce privește obiectivele Acordului de la Paris, nivelul de participare, forța executorie a acesteia, transparența, sancțiunile pentru neconformare, procedurile de consultare a opiniei publice, calitatea creditelor de compensare, monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor, registrele, responsabilitatea, precum și normele privind utilizarea de biocarburanți. În temeiul articolului 28b alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, raportul trebuie însoțit, după caz, de o propunere a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu de modificare, eliminare, prelungire sau înlocuire a derogărilor prevăzute la articolul 28a din directiva menționată, care este în concordanță cu angajamentul Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii pentru 2030, cu scopul de a menține integritatea de mediu și eficacitatea acțiunilor Uniunii în domeniul climei.

(17)

Comisia nu a prezentat încă raportul. Prin urmare, Comisia trebuie să prezinte urgent raportul menționat la articolul 28b alineatul (2) din Directiva 2003/87/CE, însoțit de propunerea corespunzătoare către Parlamentul European și Consiliu, cât mai curând posibil și înainte de sfârșitul anului 2020.

(18)

În acest context, este necesar să se asigure faptul că diferențele actuale și posibilele diferențe viitoare dintre dreptul Uniunii și anexa 16 volumul IV sunt luate în considerare în mod corespunzător, în vederea menținerii, după caz, a cadrului juridic al Uniunii, inclusiv a latitudinii legiuitorului de a decide cu privire la viitoarea schemă a Uniunii aplicabilă domeniului în cauză.

(19)

Prin urmare, notificările relevante către OACI ar trebui să includă o trimitere la diferența notificată în conformitate cu Decizia (UE) 2018/2027, care se aplică chestiunilor ce fac obiectul participării voluntare. Întrucât o astfel de diferență, în măsura în care este încă relevantă, se referă doar la atribuirea de competențe statelor în ceea ce-i privește pe diferiții operatori, notificările relevante către OACI ar trebui să prevadă și posibilitatea notificării unor diferențe suplimentare.

(20)

Poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii în cadrul OACI ar trebui să fie exprimată de fiecare stat membru al Uniunii care este membru al OACI,