(1)

La data de 20 octombrie 2017, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o anchetă antidumping cu privire la importurile în Uniunea Europeană („Uniunea”) de biciclete, cu pedalare asistată, cu un motor electric auxiliar (denumite în continuare „biciclete electrice”) originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”) în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (denumit în continuare „regulamentul de bază”).

(2)

Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(3)

Comisia a deschis ancheta în urma unei plângeri depuse la data de 8 septembrie 2017 de Asociația Europeană a Producătorilor de Biciclete (denumită în continuare „reclamantul” sau „EBMA”). Reclamantul reprezintă peste 25 % din producția totală de biciclete electrice a Uniunii. Plângerea conținea dovezi privind existența unui dumping și a unui prejudiciu important cauzat de acesta, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea anchetei.

(4)

La 21 decembrie 2017, Comisia a deschis o anchetă antisubvenție privind importurile în Uniune de biciclete electrice originare din RPC și a demarat o anchetă separată. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3).

(5)

La 31 ianuarie 2018, reclamantul a depus o cerere de înregistrare a importurilor de biciclete electrice din RPC în temeiul articolului 14 alineatul (5) din regulamentul de bază. La 3 mai 2018, Comisia a publicat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/671 (denumit în continuare „regulamentul de înregistrare”) (4), prin care importurile de biciclete electrice din RPC sunt supuse înregistrării începând cu data de 4 mai 2018.

(6)

La 18 iulie 2018, Comisia a instituit, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1012 al Comisiei (5) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”), o taxă antidumping provizorie asupra importurilor în Uniune de biciclete electrice originare din RPC.

(7)

Astfel cum se menționează în considerentul 7 din regulamentul provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2016 și 30 septembrie 2017 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”), iar examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(8)

În urma comunicării faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea unei taxe antidumping provizorii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), reclamanții, Camera de Comerț a Chinei pentru Importul și Exportul de Mașini și Produse Electronice (denumită în continuare „CCCME”), Colectivul Importatorilor Europeni de Biciclete Electrice (denumit în continuare „CEIEB”), importatori neafiliați individuali și producători-exportatori chinezi individuali și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii.

(9)

Părțile care au adresat o cerere în acest sens au primit permisiunea de a fi audiate. Au avut loc audieri cu reclamanții, cu CEIEB, cu importatori neafiliați și cu un producător-exportator individual din China. Acest producător-exportator chinez a fost audiat de consilierul-auditor în cadrul procedurilor comerciale.

(10)

Comisia a analizat observațiile prezentate de părțile interesate, abordându-le în detaliu în prezentul regulament.

(11)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale. Pentru a verifica răspunsurile la chestionare furnizate de importatorii neafiliați, au fost efectuate vizite de verificare la sediile următoarelor părți:

(12)

Comisia a comunicat tuturor părților interesate faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă antidumping definitivă asupra importurilor în Uniune de biciclete electrice originare din RPC (denumită în continuare „comunicarea constatărilor finale”).

(13)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost analizate și luate în considerare acolo unde era cazul.

(14)

Lista producătorilor-exportatori chinezi inclusă în anexa 1 la prezentul regulament a fost modificată pentru a se ține seama de schimbarea denumirii unui producător-exportator chinez în Easy Electricity Technology Co., Ltd., iar un alt producător-exportator, Wuxi Shengda Vehicle Technology Co., Ltd., a fost adăugat în anexa 1.

(15)

Șase producători-exportatori neincluși în eșantion au solicitat în mod formal o examinare individuală în temeiul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază. Trei dintre aceste societăți erau grupuri de societăți cu un total de șase comercianți afiliați. Mai mult, două dintre societățile care au solicitat în mod oficial o examinare individuală au solicitat și tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață. În urma comunicării constatărilor provizorii, patru dintre aceste societăți și-au reiterat cererile de examinare individuală.

(16)

Astfel cum se explică în considerentul 47 din regulamentul provizoriu, examinarea unui număr atât de ridicat de solicitări ar fi complicat în mod inutil sarcina Comisiei și nu ar fi permis închiderea anchetei în termenele stabilite în regulamentul de bază. În plus, perioada suplimentară între etapa provizorie și cea finală nu a fost suficientă pentru a permite Comisiei să examineze acest număr mare de cereri. Prin urmare, Comisia a confirmat decizia sa de a nu aproba nicio cerere de examinare individuală.

(17)

CCCME, Bodo Vehicle, Suzhou Rununion și Jinhua Vision au reiterat argumentul conform căruia, întrucât litera (a) punctul (ii) din secțiunea 15 din Protocolul de aderare a RPC la Organizația Mondială a Comerțului (denumită în continuare „OMC”) a expirat după 11 decembrie 2016, existența practicilor de dumping ar trebui stabilită pe baza prețurilor și a costurilor producătorilor-exportatori chinezi pe piața internă. Comisia a analizat această afirmație, astfel cum se explică în secțiunea 3.1.1 din regulamentul provizoriu.

(18)

Comisia a aplicat legislația în vigoare aplicabilă prezentei anchete, și anume articolul 2 alineatul (7) literele (a) și (b) din regulamentul de bază.

(19)

Giant Electric Vehicle (denumit în continuare „Giant”) a răspuns la comunicarea constatărilor provizorii, reafirmând argumentul său potrivit căruia Comisia ar fi trebuit să acorde societății Giant statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, deoarece, în opinia societății Giant, aceasta îndeplinea criteriile pentru TEP de la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, îndeosebi criteriile 1 și 3. Giant a contestat, în special, interpretarea Comisiei privind intervenția statului, afirmând că posibilitatea unei intervenții din partea statului nu este suficientă pentru a respinge o cerere de acordare a TEP. În plus, acesta și-a reafirmat argumentele potrivit cărora impactul denaturărilor asupra prețului aluminiului nu a fost semnificativ.

(20)

Referitor la criteriul 1, Comisia a constatat o intervenție semnificativă a statului în ceea ce privește piața aluminiului, astfel cum este descris în detaliu în documentul de informare privind TEP din data de 3 mai 2018, în scrisoarea din 29 mai în care a răspuns observațiilor formulate de Giant privind documentul de informare privind TEP și în regulamentul provizoriu, în special în considerentele 88 și 89. Comisia a constatat că guvernul chinez poate exercita un control complet asupra pieței aluminiului și reglementează această piață cu scopul de a preveni arbitrajul, în sensul economic al termenului. Comisia a constatat că această situație duce la o denaturare a pieței aluminiului din RPC și constituie o intervenție semnificativă din partea guvernului chinez. Denaturarea pieței aluminiului este atât de puternică încât nu există arbitraj, iar lipsa acestuia constituie în sine o denaturare semnificativă.

(21)

Giant nu a contestat niciodată constatările Comisiei cu privire la intervenția semnificativă a statului pe piața aluminiului din RPC și la controlul complet exercitat de guvernul chinez asupra acesteia. Această societate a susținut doar că efectul acestei intervenții a statului nu a fost semnificativ în ceea ce privește valoarea în cursul perioadei de anchetă. Comisia nu poate accepta interpretarea propusă, care nu este susținută de jurisprudența citată de Giant (6). De fapt, conform jurisprudenței, criteriul 1 împiedică acordarea TEP în cazul în care statul a intervenit în mod semnificativ în funcționarea forțelor pieței. Intervenția semnificativă a statului în această privință nu ar sprijini concluzia că, în cazul unui producător care își desfășoară activitatea pe o astfel de piață, condițiile economiei de piață prevalează (7).

(22)

Astfel, constatarea Comisiei privind criteriul 1 din regulamentul provizoriu a fost confirmată.

(23)

În ceea ce privește criteriul 3, Giant a susținut că Comisia nu a analizat afirmațiile sale potrivit cărora stimulentele financiare au fost nesemnificative și nu au fost reportate din fostul sistem de economie planificată, ci au fost o expresie a politicii industriale legitime. În plus, Giant a afirmat din nou că Comisia ar fi trebuit să țină cont de importanța faptului că drepturile de folosință asupra terenurilor se acordă în principiu gratuit pe parcursul duratei lor de viață de 50 de ani.

(24)

Comisia observă că afirmația privind stimulentele financiare și metodologia aplicată în legătură cu drepturile de utilizare a terenurilor nu doar că a fost deja tratată în detaliu în documentul de informare privind TEP, ci a fost, de asemenea, abordată în scrisoarea din 29 mai 2018, ca răspuns la observațiile Giant. În plus, raționamentul Comisiei este descris și în regulamentul provizoriu, în special în considerentele 91 și 92.

(25)

Pe baza raționamentului descris în aceste documente, Comisia a concluzionat că rata preferențială a taxei era un stimulent financiar cu un caracter adaptabil aproape permanent, care ar putea, de asemenea, să servească scopului de a atrage capital la rate reduse, denaturând astfel concurența pe o perioadă lungă de timp. De asemenea, Comisia a concluzionat că deducerea fiscală pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare a fost recurentă și nu a fost limitată în timp și, prin urmare, ar avea efecte similare. În cele din urmă, Comisia reamintește că Giant nu a plătit efectiv pentru drepturile sale de folosință asupra terenurilor (a se vedea considerentul 21). Giant nu a prezentat niciun argument nou.

(26)

Astfel, criteriul 3, și anume condiția să nu existe denaturări semnificative reportate de la sistemul anterior de economie planificată, nu este îndeplinit.

(27)

CEIEB a susținut că refuzul de a acorda TEP unui producător-exportator chinez a fost discriminatoriu, întrucât industria din Uniune achiziționează cadre de aluminiu din RPC și, prin urmare, beneficiază și ea de denaturările de pe piața aluminiului din RPC. CEIEB a ridicat, de asemenea, problema importurilor de cadre din aluminiu din RPC realizate de industria din Uniune în cadrul unui regim de suspendare a taxelor. Afirmațiile respective au fost respinse. Achizițiile efectuate de industria din Uniune sunt irelevante în ceea ce privește analiza efectuată în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, care vizează să examineze dacă un producător-exportator are dreptul la TEP pentru determinarea valorii normale. În consecință, Comisia nu a considerat că acest lucru a fost relevant pentru determinarea TEP.

(28)

În absența observațiilor referitoare la perioada de anchetă și la perioada examinată, se confirmă considerentul 7 din regulamentul provizoriu.

(29)

După publicarea regulamentului provizoriu, trei producători-exportatori chinezi, un importator și CCCME și-au reiterat afirmația expusă în considerentele 57 - 63 din regulamentul provizoriu de a exclude bicicletele electrice cu pedalare asistată cu un motor auxiliar de până la 45 km/h (denumite în continuare „biciclete electrice de viteză”) din definiția produsului.

(30)

Părțile respective au susținut că bicicletele electrice de viteză au caracteristici și utilizări preconizate semnificativ diferite, nu sunt supuse acelorași cerințe de reglementare, au prețuri și costuri semnificativ diferite și că, din perspectiva consumatorilor, nu sunt interschimbabile cu alte biciclete electrice cu pedalare asistată cu un motor auxiliar de până la 25 km/h, care fac obiectul prezentei anchete.

(31)

CCCME a susținut că Comisia nu a luat notă de faptul că modificarea de către consumator a softului în ceea ce privește turația de întrerupere menționată de reclamant era ilegală și a adăugat că această perspectivă nu putea fi tratată ca o posibilitate probabilă.

(32)

Reclamantul a fost de acord cu faptul că este ilegală creșterea de către consumatori a turației de întrerupere a motorului auxiliar pentru pedalare asistată prin modificarea softului. Cu toate acestea, reclamantul a reamintit că afirmația sa nu era legată de o astfel de posibilitate, ci de modificările aduse de operatorii economici (importatori, comercianți) înainte de vânzarea bicicletelor electrice pe piața Uniunii. Într-adevăr, atunci când aceste modificări implică o scădere a turației de întrerupere a motorului auxiliar pentru pedalare asistată, acestea ar fi legale din perspectiva omologării de tip a produsului. Reclamantul a adăugat că astfel de modificări ale programării softului au creat un risc evident de eludare a măsurilor antidumping și antisubvenție.

(33)

Comisia subliniază că, în considerentul 65 din regulamentul provizoriu, nu se face referire doar la modificarea de către consumatori a softului, ci la programarea softului în general. În plus, este evident că respectivul considerent se referă atât la posibilitatea de a crește, cât și la posibilitatea de a scădea turația de întrerupere. În timp ce CCCME remarcă faptul că o creștere de către consumator a turației de întrerupere a motorului auxiliar pentru pedalare asistată ar fi ilegală, aceasta nu contestă alte modificări ale programării softului, cum ar fi scăderea turației de întrerupere a motorului auxiliar pentru pedalare asistată de către operatorii economici menționată în considerentul 32 din prezentul regulament. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(34)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a susținut că Comisia a prezentat argumentul referitor la modificarea de către operatorii economici, mai degrabă decât de către consumatori a programării softului pentru a crește sau a reduce turația asistenței prin motorul auxiliar pentru prima dată abia în comunicarea constatărilor finale. Această afirmație este incorectă. După cum se prevede în considerentul anterior, în considerentul 65 din regulamentul provizoriu s-a făcut referire la toate tipurile de programare a softului, indiferent cine realizează această programare a softului. Nu există niciun indiciu conform căruia considerentul 65 din regulamentul provizoriu se referea doar la programarea softului efectuată de consumatori și nu includea programarea softului efectuată de operatorii economici. În orice caz, Comisia observă că includerea în comunicarea constatărilor finale este suficientă pentru a permite tuturor părților interesate să își prezinte observațiile.

(35)

CCCME a susținut că afirmația reclamantului potrivit căreia toate bicicletele electrice au făcut obiectul acelorași teste în conformitate cu standardul EN 15194 era inexactă. CCCME a susținut că standardul EN 15194 supune toate bicicletele electrice acelorași proceduri de testare. Cu toate acestea, standardul respectiv nu are niciun impact asupra diferenței de turație care impune aplicarea unor cerințe diferite și face ca bicicletele electrice de viteză să nu fie interschimbabile cu alte biciclete electrice. CCCME a susținut în continuare că bicicletele electrice de viteză, spre deosebire de bicicletele electrice obișnuite, nu intră în domeniul de aplicare al standardului EN 15194.

(36)

CCCME a susținut că bicicletele electrice de viteză sunt clasificate ca mopede pentru utilizare pe drumurile publice în Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8). Regulamentul respectiv exclude bicicletele electrice cu pedalare asistată cu un motor auxiliar de până la 25 km/h. Normele adiționale care se aplică bicicletelor electrice de viteză acoperă taxele, acordarea de licențe și asigurările, plăcuțele de înmatriculare și căștile conforme pentru mopede, precum și verificările conformității în materie de siguranță.

(37)

CCCME a susținut că raționamentul expus în considerentul 70 din regulamentul provizoriu, conform căruia toate bicicletele electrice au aceleași caracteristici fizice, nu prevalează față de argumentul că există cerințe distincte în materie de echipamente și de reglementare asociate cu bicicletele electrice de viteză. CCCME a susținut că, din cauza acestor cerințe distincte, bicicletele electrice de viteză nu sunt interschimbabile cu alte biciclete electrice și că consumatorii au susținut acest punct de vedere. Pentru a susține acest argument, CCCME a menționat opoziția Federației europene de ciclism la propunerea Comisiei de a solicita asigurarea de răspundere civilă pentru toate bicicletele electrice, nu doar pentru bicicletele electrice de viteză.

(38)

Reclamantul și-a reiterat afirmația potrivit căreia toate bicicletele electrice au aceleași caracteristici fizice. În special, reclamantul a susținut că toate bicicletele electrice sunt fabricate din același piese și componente pentru biciclete și că nu există componente de biciclete care să fie utilizate exclusiv pentru biciclete electrice de viteză. Aceasta include motoarele fabricate de marii producători de motoare, care pot fi utilizate pentru a alimenta toate tipurile de biciclete electrice cu o programare adecvată a softului. Prin urmare, diferența dintre bicicletele electrice de viteză și alte biciclete electrice nu poate fi stabilită în mod fiabil pe baza aspectului lor fizic.

(39)

Reclamantul a susținut că percepția consumatorului nu este un factor determinant pentru stabilirea definiției produsului în cadrul procedurilor de apărare comercială și că bicicletele electrice de toate nivelurile de pedalare asistată cu un motor auxiliar sunt disponibile în diferitele categorii de utilizare (de exemplu, care se folosesc la navetă, trekking, curse și pe trasee montane) și sunt comercializate în rândul tuturor grupurilor de clienți, indiferent de vârstă și sex. Prin urmare, percepția consumatorilor și utilizarea de către aceștia nu justifică o excludere a bicicletelor electrice de viteză din definiția produsului.

(40)

Reclamantul a susținut că criteriul omologării de tip și, în general, clasificarea în temeiul Regulamentului (UE) nr. 168/2013 nu sunt adecvate pentru formularea definiției produsului în cazul de față. Reclamantul a susținut că nu toate bicicletele electrice de viteză fac obiectul omologării de tip, ci doar cele destinate utilizării pe drumurile publice. Acest lucru ar exclude, de exemplu, o bicicletă electrică de tip mountain bike utilizată exclusiv pentru competiții sau pe trasee de munte care, de asemenea, nu ar face obiectul cerințelor suplimentare legate de omologarea de tip (placă de înmatriculare, cască și asigurare).

(41)

În plus, reclamantul a susținut că bicicletele electrice care nu fac obiectul unei omologări de tip în temeiul Regulamentului (UE) nr. 168/2013 sunt supuse exact acelorași cerințe de siguranță a produselor în temeiul directivei Uniunii privind echipamentele tehnice. Reclamantul a adăugat în continuare că standardul aplicabil care stabilește cerințe specifice este aceeași pentru toate bicicletele electrice, și anume standardul armonizat EN 15194 și, prin urmare, a reiterat afirmația prezentată în considerentul 64 din regulamentul provizoriu.

(42)

Comisia a evaluat că afirmațiile de mai sus din partea CCCME în ceea ce privește interschimbabilitatea, cerințele de reglementare și percepția consumatorilor au fost o repetare a celor deja abordate în considerentele 67-73 din regulamentul provizoriu.

(43)

Comisia a remarcat faptul că propunerea sa de a extinde cerința privind asigurarea de răspundere civilă la toate bicicletele electrice, utilizată de CCCME pentru a justifica diferența pretinsă în ceea ce privește percepția consumatorului, a arătat, de asemenea, că diferențele dintre cerințele de reglementare evoluează și nu oferă o bază adecvată și stabilă pentru a exclude bicicletele electrice de viteză din definiția produsului.

(44)

Comisia a concluzionat că informațiile suplimentare prezentate nu au fost de natură să modifice constatările sale în ceea ce privește definiția produsului, și anume că bicicletele electrice au aceleași caracteristici fizice și proprietăți de bază și că percepția consumatorilor și utilizările se suprapun în mod semnificativ. Prin urmare, argumentele formulate de CCCME sunt respinse.

(45)

Una dintre părțile interesate a susținut că definiția produsului din cadrul anchetei ar trebui să se limiteze la bicicletele electrice de gamă inferioară. Bicicletele electrice de mijloc de gamă și de vârf de gamă ar trebui să fie eliminate din definiția produsului, deoarece se presupune că nu există dumping în ceea ce privește segmentul de biciclete electrice de mijloc de gamă și cel de vârf de gamă. Respectiva parte interesată a susținut că, pentru a diferenția aceste segmente de piață, ar putea fi utilizate calitatea și performanța, prețul, costul și marja de profit ale bicicletelor electrice.

(46)

Comisia a reamintit că produsul în cauză și produsul similar au fost definite pe baza caracteristicilor lor fizice. Criterii precum prețul, costul și marja de profit nu pot fi utilizate pentru a defini produsul în cauză (9). În ceea ce privește calitatea și performanța, dincolo de faptul că partea interesată nu a explicat modul în care se măsoară și se cuantifică aceste elemente în mod sistematic, Comisia reamintește că, prin ajustări pentru caracteristicile fizice, se pot lua în considerare calitatea și performanța. În orice caz, chiar dacă acestea ar fi relevante pentru stabilirea definiției produsului, quod non, Comisia observă că, deși mai multe părți interesate au prezentat afirmații similare în cursul anchetei, niciuna nu a furnizat vreo informație pertinentă care să justifice sau să permită o posibilă segmentare a pieței. În absența oricăror elemente de probă, Comisia a trebuit, în orice caz, să respingă acest argument și a confirmat concluziile enunțate în considerentul 122 din regulamentul provizoriu.

(47)

În absența oricăror altor observații privind definiția produsului, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 67 - 74 din regulamentul provizoriu.

(48)

Nu au fost primite observații cu privire la alegerea industriei din Uniune ca țară analoagă și nu au fost sugerate alte țări analoage. Prin urmare, se confirmă considerentul 103 din regulamentul provizoriu.

(49)

În conformitate cu considerentul 103 din regulamentul provizoriu, valoarea normală s-a bazat pe prețurile plătite efectiv sau care urmează să fie plătite în Uniune pentru produsul similar. Nu au fost primite observații cu privire la acest aspect.

(50)

Doi producători-exportatori chinezi au contestat valorile utilizate pentru valoarea normală, luând exemple de perechi de tipuri de produs (NCP), în cazul cărora unul ar trebui să fie, în conformitate cu înțelegerea comună din industria bicicletelor electrice, mai scump decât celălalt, dar, de fapt, era mai ieftin. Cei doi producători-exportatori au susținut că Comisia ar trebui să ajusteze valoarea normală per NCP pentru a fi mai „în conformitate” cu costul presupus al materialelor și al pieselor utilizate.

(51)

Această afirmație a fost respinsă, deoarece valoarea normală se bazează pe prețurile reale plătite în Uniune pentru produsul similar. Fiecare bicicletă electrică este compusă din mai multe piese, care determină prețul de vânzare împreună cu alți factori. Efectul combinat al acestor componente și factori poate fi mai mare decât impactul diferențelor de preț ale unei anumite componente, astfel cum au susținut ambii producători-exportatori. Acești doi producători-exportatori nu au solicitat o ajustare pentru a ține cont de diferențele fizice în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (a) din regulament.

(52)

Prin urmare, considerentele 104-106 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(53)

În urma comunicării constatărilor finale, doi producători-exportatori au susținut că explicația furnizată în considerentul 51 ar fi insuficientă. Acești producători-exportatori au oferit un exemplu de două NCP care diferă numai în ceea ce privește nivelul de putere al motorului auxiliar. În acest exemplu, NCP cu asistență pe baza unui motor cu putere redusă s-a încadrat în gama de valori normale mai scumpe decât NCP cu asistență pe baza unui motor cu putere mai mare.

(54)

Comisia a observat că o astfel de situație nu este tipică pentru valoarea normală utilizată în cadrul prezentei anchete, deoarece, în majoritatea cazurilor, caracteristicile mai scumpe ale PCN se încadrau în gama de valori normale mai scumpe. Într-adevăr, valoarea normală medie a NCP cu nivel mai ridicat de asistență este cu 60,8 % mai mare decât cea a NCP cu un nivel mai scăzut de asistență. Situația menționată în considerentul 53 poate exista fără a compromite fiabilitatea acestei valori normale în scopul unei comparații echitabile, deoarece valoarea normală se bazează pe vânzările în Uniune ale mai multor producători din Uniune. Vânzările respective includ, în mod inerent, diferențe de preț în funcție de modelele specifice care influențează prețul per NCP în mixul de vânzări. De asemenea, valoarea normală a produsului în cauză prezentată în intervale aparent amplifică diferența de preț în unele cazuri. Acest lucru se datorează faptului că două NCP cu o diferență foarte mică de preț pot să apară în două intervale diferite dacă prețurile lor sunt apropiate de limitele intervalului.

(55)

Prin urmare, în lipsa oricăror altor afirmații cu privire la valoarea normală, se confirmă considerentele 104-106 din regulamentul provizoriu.

(56)

În lipsa oricăror observații cu privire la prețul de export, se confirmă considerentele 107-109 din regulamentul provizoriu.

(57)

Un producător-exportator a susținut că Comisia nu ar trebui să scadă costurile de credit suportate între producător și societățile sale de vânzări afiliate din Europa. Acest argument a fost acceptat. Aceasta a dus la o ajustare a prețului de export cu mai puțin de 1 %.

(58)

Același producător-exportator a întrebat dacă valoarea normală includea costurile de ambalare și, în acest caz, dacă comparația cu prețul de export s-a făcut între valorile produsului ambalat. Această afirmație a fost acceptată pentru toți producătorii-exportatori, întrucât valoarea normală a fost determinată pe baza a produselor similare ambalate. Aceasta a dus la o ajustare a prețului de export cu mai puțin de 1 %.

(59)

În considerentul 116 din regulamentul provizoriu, Comisia a invitat părțile interesate să furnizeze o cuantificare fiabilă și verificabilă a costurilor pentru o ajustare în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază, pentru a justifica costurile de concepție, comercializare, cercetare și dezvoltare (C&D) ale importatorilor de mărci.

(60)

Doi producători-exportatori chinezi incluși în eșantion au prezentat cereri pentru o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază și au furnizat dovezi din partea importatorilor lor de mărci din Uniune în acest sens. Dovezile furnizate au constat în date provenite de la importatorii în cauză în ceea ce privește costurile de C&D și de concepție. Importatorii respectivi au fost supuși unor inspecții în cadrul prezentei anchete.

(61)

Comisia a analizat datele prezentate pentru a justifica afirmațiile făcute și a acceptat că anumite costuri de concepție și de C&D au fost, într-adevăr, necesare pentru operațiunile importatorilor de mărci. Cu toate acestea, Comisia nu a fost în măsură să accepte datele importatorilor selectați de către producătorii-exportatori, deoarece acestea au vizat mai multe aspecte decât cele legate de costurile de concepție și de C&D ale importatorilor de mărci. Diferențele semnificative în ceea ce privește categoriile de costuri raportate exprimate ca procent din cifra de afaceri a celor doi importatori de mărci nu au constituit o bază reprezentativă pentru stabilirea costurilor necesare pentru ajustarea solicitată.

(62)

Cu toate acestea, Comisia a fost în măsură să identifice costurile respective în evidențele producătorilor din Uniune care au fost incluși în eșantion și verificați, care au pus la dispoziție sursa datelor pentru valoarea normală în cadrul prezentei anchete. Prin urmare, producătorii din Uniune incluși în eșantion și verificați au fost considerați o sursă fiabilă de date pentru o ajustare a valorii normale pentru C&D și concepție în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (k).

(63)

Pe această bază, Comisia a efectuat o ajustare de 2,3 % a valorii normale pentru cei trei producători-exportatori chinezi care au vândut numai biciclete electrice fără marcă, însemnând că aceștia au produs biciclete electrice în RPC pentru deținători de mărci în Uniune.

(64)

Industria din Uniune a luat act de afirmațiile inițiale în materie de C&D, concepție și alte ajustări ale celor doi producători-exportatori chinezi și a susținut că astfel de afirmații nu ar trebui acceptate. De asemenea, au susținut că ajustarea de 2,3 % efectuată de Comisie nu ar trebui să se aplice unui alt producător-exportator chinez, care nu a solicitat ajustarea.

(65)

Cu toate acestea, în ceea ce privește ajustarea de 2,3 %, Comisia s-a bazat pe date financiare furnizate de industria din Uniune. În plus, pentru a se asigura o comparație echitabilă și rezonabilă între prețul de export și valoarea normală, a fost necesar să se procedeze la ajustare pentru cei trei producători-exportatori chinezi în cauză. Prin urmare, solicitarea industriei din Uniune a fost respinsă.

(66)

În observațiile lor în urma comunicării constatărilor finale, cei trei producători-exportatori chinezi au susținut că ajustarea în materie de C&D și de concepție nu ar fi trebuit să se bazeze pe datele verificate privind industria din Uniune, ci pe datele a doi importatori neafiliați furnizate de producătorii-exportatori în urma comunicării constatărilor provizorii. Importatorii respectivi au susținut, de asemenea, că Comisia nu a luat în considerare toate diferențele de costuri relevante necesare pentru compararea prețurilor. Un producător-exportator a susținut că ajustarea de 2,3 % la valoarea normală este prea mică în comparație cu costurile proprii legate de operațiunile de branding.

(67)

Comisia a explicat în mod suficient sursa acestei ajustări în considerentul 61 și observă că numai costurile legate de operațiunile importatorului titular al mărcii care au fost suplimentare operațiunilor unui importator standard ar putea fi luate în considerare pentru această ajustare.

(68)

În ceea ce privește afirmația conform căreia Comisia ar fi trebuit să utilizeze datele de la cei doi importatori neafiliați, Comisia ar dori să remarce următoarele aspecte. Comisia observă că utilizarea datelor industriei din Uniune ca sursă pentru o astfel de ajustare a fost realizată anterior, în cadrul procedurii privind anumite articole din fontă originare din RPC (10), însă Comisia a utilizat, de asemenea, datele provenite de la importatori neafiliați, precum în cadrul procedurii privind anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din RPC și din Vietnam (11). În acest caz, Comisia a considerat adecvat să utilizeze datele producătorilor din Uniune care au suportat costuri legate de branding.

(69)

În primul rând, prin utilizarea datelor producătorilor din Uniune, Comisia a fost în măsură să colecteze un set complet de date de la toți producătorii. Prin urmare, datele utilizate sunt mai reprezentative decât cele obținute de la doi importatori neafiliați.

(70)

În al doilea rând, Comisia nu a verificat seturile de date furnizate de cei doi importatori neafiliați, motivul fiind faptul că datele au fost transmise după efectuarea vizitelor de verificare. În schimb, datele producătorilor din Uniune au fost verificate în mod specific.

(71)

Comisia observă în continuare că, având în vedere faptul că datele industriei din Uniune au fost utilizate pentru a calcula valoarea normală, precum și pentru a calcula prețul neprejudiciabil, utilizarea datelor provenite de la aceleași societăți a fost mai coerentă.

(72)

În urma comunicării constatărilor finale, Giant a solicitat ca ajustarea de 2,3 % în materie de C&D și de concepție să se aplice unei părți a vânzărilor sale, în cazul în care activitățile respective au fost realizate de clientul lor, și anume importatorul titular al mărcii. Ajustarea respectivă a fost acordată, conducând la o scădere cu 1,2 % a marjei sale de dumping. Rezultatul a fost comunicat și nu a făcut obiectul unor observații suplimentare.

(73)

Trei producători-exportatori chinezi au reiterat afirmația făcută înainte de comunicarea constatărilor provizorii, prezentată în considerentele 118-122 din regulamentul provizoriu, că NCP utilizat de Comisie pe parcursul anchetei ar trebui extins pentru a include și alte elemente.

(74)

Acei trei producători-exportatori chinezi nu au furnizat informații noi care să permită reexaminarea cererii. Prin urmare, se confirmă constatările din considerentele 121-122 din regulamentul provizoriu.

(75)

Cei trei producători-exportatori chinezi au reiterat aceeași afirmație în urma comunicării constatărilor finale, fără a furniza informații noi. Contrar argumentelor prezentate în cele mai recente observații ale acestora, Comisia a analizat cu atenție dovezile furnizate de producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion și toate celelalte informații disponibile și a explicat concluziile sale în considerentele 118-122 din regulamentul provizoriu.

(76)

Un producător-exportator chinez a solicitat dovezi în ceea ce privește nivelul de comercializare al vânzărilor industriei din Uniune pe piața internă, utilizat pentru calcularea valorii normale, pentru a analiza dacă se justifica o cerere de ajustare pe baza diferențelor dintre etapele comerciale în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (d) punctul (i) din regulamentul de bază. Aceste informații, care au fost considerate confidențiale de către toate părțile interesate, inclusiv de producătorul-exportator chinez, au fost puse la dispoziție sub formă de intervale de către părțile interesate în dosarul deschis. Informațiile au arătat că, de regulă, peste 85 % din vânzările producătorului din Uniune inclus în eșantion au fost către comercianți cu amănuntul.

(77)

În urma acestor noi dovezi care au fost incluse în dosarul deschis, producătorul-exportator chinez a prezentat o cerere de ajustare a nivelului de comercializare. Deoarece producătorul-exportator chinez avea societăți de vânzări afiliate în Uniune, acesta a considerat, de asemenea, că ajustările efectuate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază cu privire la prețul său de export au modificat nivelul de comercializare al vânzărilor sale de la comercianții cu amănuntul către distribuitori. Același argument a fost invocat după comunicarea constatărilor finale. Comisia a constatat că ajustările efectuate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază au scopul de a elimina efectul importatorilor afiliați din Uniune, și nu de a modifica nivelul comercial al vânzării, care a rămas, în esență, (de obicei, peste 85 %) la comercianții cu amănuntul. În urma analizării argumentelor prezentate, Comisia a respins afirmația respectivă.

(78)

Astfel cum se precizează în secțiunea 3, Comisia a luat în considerare observațiile părților interesate și a recalculat marja de dumping a tuturor producătorilor-exportatori chinezi.

(79)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procentaj din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt următoarele:

Tabelul 1

Marjele de dumping definitive

(80)

În urma publicării regulamentului provizoriu și a observațiilor primite, Comisia a examinat în continuare situația anumitor producători de produs similar din Uniune care au raportat importuri de produs în cauză, astfel cum se menționează în considerentele 130-132 din regulamentul provizoriu.

(81)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, Comisia a stabilit că șase societăți considerate inițial a face parte din industria din Uniune ar trebui să fie excluse din definiția industriei din Uniune. În urma observațiilor, Comisia a reevaluat situația acestor șase societăți și a concluzionat că interesul reprezentat de activitatea lor de import a depășit interesul reprezentat de activitatea lor de producție. Prin urmare, aceasta a exclus cele șase societăți din definiția industriei din Uniune.

(82)

Având în vedere faptul că șase producători din Uniune au fost excluși din definiția industriei din Uniune, ceilalți 31 de producători constituie „industria din Uniune” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(83)

Indicatorii de prejudiciu pentru cota de piață, producție, capacitatea de producție, nivelul de utilizare a capacității, volumul vânzărilor, ocuparea forței de muncă și productivitate au fost revizuiți în consecință, astfel cum se descrie în considerentele 106, 113, și 121.

(84)

În absența oricăror observații privind consumul la nivelul Uniunii, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 133 - 135 din regulamentul provizoriu.

(85)

În urma publicării regulamentului provizoriu, CCCME a solicitat din nou ca sursa și statisticile detaliate privind exporturile prezentate de reclamant să fie dezvăluite și și-a reiterat afirmația potrivit căreia descrierea metodologiei utilizate de reclamant pentru a identifica produsul în cauză nu a fost suficient de detaliată. CCCME nu a prezentat argumente noi sau argumente suplimentare în sprijinul afirmațiilor respective, care au fost deja abordate în considerentele 143-148 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, afirmațiile respective au fost respinse.

(86)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a contestat motivul pentru care, în pofida eliminării a șase producători din definiția industriei din Uniune menționate în considerentul 82, cota de piață a importurilor din China și a importurilor din alte țări terțe a rămas neschimbată. În această privință, se remarcă faptul că cota de piață este calculată ca procent din consumul total al Uniunii. Astfel cum se menționează în considerentul 84, consumul la nivelul Uniunii nu a fost revizuit de la publicarea regulamentului provizoriu. Prin urmare, cotele de piață ale importurilor din China și cele ale importurilor din alte țări terțe au rămas, de asemenea, neschimbate.

(87)

Un importator neafiliat a afirmat că scăderea prețurilor importurilor din RPC nu s-a datorat practicilor comerciale neloiale, ci scăderii costului litiului și concurenței intense pentru a câștiga cotă de piață în Uniune. Cu toate acestea, importatorul respectiv nu a explicat modul în care aceste evoluții ar invalida oricare dintre constatările prevăzute în regulamentul provizoriu, în special constatarea dumpingului. Prin urmare, afirmația trebuie respinsă și se menține raționamentul de la considerentele 151-158 din regulamentul provizoriu.

(88)

CCCME și unii producători-exportatori au susținut că Comisia a evaluat greșit evoluția prețului mediu al importurilor din China, observând că acesta a fost cu mult sub prețul mediu al producătorilor din Uniune și din țările terțe. Părțile respective au susținut că prețul mediu al importurilor din China nu a dezvăluit nimic în legătură cu subcotarea potențială în absența unei „analize în condiții identice”, și anume o analiză bazată pe tipul de produs. Conform acestora, Comisia ar trebui să recunoască posibilitatea ca un preț mediu în scădere al importurilor din China să reflecte doar o schimbare a gamei de produse.

(89)

Astfel cum se menționează în considerentul 154 din regulamentul provizoriu, Comisia este de acord că o modificare a gamei de produse poate influența evoluția prețului mediu al importurilor din RPC. Cu toate acestea, este în continuare valabil faptul că prețurile medii ale importurilor din RPC au fost în mod constant și semnificativ sub prețurile medii din orice altă sursă de aprovizionare, în pofida unui context în care CCCME însăși susține că produsul în cauză a crescut în calitate și s-a extins la segmente de prețuri mai ridicate. Mai mult, această tendință descrescătoare trebuie să fie luată în considerare în ceea ce privește analizele în condiții identice, care au condus la constatări de subcotare și de dumping substanțiale.

(90)

În ceea ce privește calculele subcotării, conform afirmațiilor unui producător-exportator chinez cu importatori afiliați în Uniune, Comisia ar fi trebuit să utilizeze valorile CIF raportate ale importurilor sale în loc să utilizeze o valoare CIF construită. Acesta a afirmat că ar trebui să se dezvăluie metodologia utilizată pentru a determina valoarea CIF utilizată în calculele subcotării prețurilor. De asemenea, a afirmat că, utilizând o astfel de metodologie, Comisia a adus în mod artificial prețurile sale la cele ale Uniunii la nivelul frontierei, care nu este punctul în care acesta concurează cu producătorii din Uniune. De asemenea, a afirmat că o astfel de metodologie a introdus o diferență în ceea ce privește nivelul de comercializare care a făcut inechitabilă comparația prețurilor.

(91)

În primul rând, Comisia observă că a comunicat în mod corespunzător tuturor părților în cauză, inclusiv producătorului-exportator chinez în cauză, metodologia utilizată pentru calcularea subcotării (prețul unitar al industriei din Uniune a fost comparat cu prețul unitar al fiecărui producător-exportator pe tip de produs, iar diferența a fost înmulțită cu cantitatea exportată de producătorul-exportator). În al doilea rând, aceeași afirmație referitoare la construirea prețului de export al respectivului producător-exportator chinez pentru calcularea dumpingului a fost respinsă, astfel cum se prevede în considerentul 75. De fapt, din aceleași motive, și anume construirea prețului CIF nu schimbă nivelul de comercializare al vânzării, care rămâne predominant (de obicei peste 85 %) către comercianții cu amănuntul, Comisia trebuie, de asemenea, să respingă cererea de calculare a subcotării. În cele din urmă, Comisia nu poate utiliza prețurile CIF raportate pentru calcularea subcotării, deoarece vânzările subiacente au avut loc între părți afiliate. În plus, producătorul-exportator chinez în cauză nu a stabilit modul în care aceste prețuri ar putea fi fiabile, în ciuda acestei relații.

(92)

În urma comunicării constatărilor finale, aceeași parte interesată a repetat afirmația descrisă în considerentul 90.

(93)

Comisia reamintește că, în ceea ce privește determinarea marjei de subcotare, regulamentul de bază nu prevede o metodologie specifică. Comisia beneficiază, prin urmare, de o marjă largă de apreciere în evaluarea respectivului factor. Această posibilitate este limitată de necesitatea de a baza concluziile pe probe pozitive și de a efectua o examinare obiectivă, în conformitate cu cerințele articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. De asemenea, ar trebui reamintit faptul că articolul 3 alineatul (3) din regulamentul de bază prevede în mod expres că existența unei subcotări semnificative a prețurilor trebuie să fie examinată la nivelul importurilor care fac obiectul unui dumping, și nu la nivelul oricărui preț ulterior de revânzare pe piața Uniunii.

(94)

Pe această bază, în ceea ce privește elementele luate în considerare pentru calcularea subcotării (în special prețul de export), Comisia trebuie să identifice primul punct în care concurența cu producătorii din Uniune are (sau poate avea) loc pe piața Uniunii. Respectivul punct reprezintă, de fapt, prețul de cumpărare al primului importator neafiliat, deoarece societatea în cauză are, în principiu, opțiunea de a se aproviziona fie de la industria din Uniune, fie de la furnizori din străinătate. Acea evaluare ar trebui să se bazeze pe prețul de export la nivelul frontierei Uniunii, care este considerat a fi un nivel comparabil cu prețul franco fabrică al industriei din Uniune. În cazul vânzărilor la export prin intermediul unor importatori afiliați, punctul de comparație ar trebui să fie imediat după ce marfa trece frontiera Uniunii, și nu într-o etapă ulterioară a lanțului de distribuție, de exemplu, atunci când se vinde către utilizatorul final al mărfii. Prin urmare, prin analogie cu abordarea urmată pentru calcularea marjei de dumping, prețul de export se stabilește pe baza prețului de revânzare către primul client independent, ajustat în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Deoarece acest articol este singurul articol din regulamentul de bază care oferă orientări privind stabilirea prețului de export, aplicarea acestuia prin analogie este justificată.

(95)

Această abordare asigură, de asemenea, coerența în cazurile în care un producător-exportator vinde mărfurile direct unui client neafiliat (importator sau utilizator final), deoarece conform acelui scenariu, prețurile de revânzare nu ar fi utilizate prin definiție. O abordare diferită ar conduce la o discriminare între producătorii-exportatori, bazată exclusiv pe canalul de vânzări utilizat de aceștia. Comisia consideră că stabilirea prețului de import relevant pentru calcularea subcotării nu ar trebui să fie influențată de faptul că exporturile sunt efectuate către operatori afiliați sau independenți din Uniune. Metodologia urmată de Comisie garantează că în ambele cazuri tratamentul este similar.

(96)

Prin urmare, pentru a permite o comparație echitabilă, se justifică deducerea costurilor VAG și a profitului din prețul de revânzare către clienții independenți de către importatorul afiliat pentru a se ajunge la un preț CIF fiabil. Prin urmare, Comisia a respins afirmația respectivă.

(97)

CCCME și patru producători-exportatori chinezi au susținut că respingerea cererii lor pentru un nivel de ajustare comercială în conformitate cu considerentul 157 din regulamentul provizoriu nu a abordat diferența dintre prețurile care au apărut la nivelul clienților OEM. Acele părți interesate au susținut că o comparație echitabilă a prețurilor necesită o ajustare în sens crescător pentru a reflecta marja comercială după import a clienților OEM și a proprietarilor mărcilor. Același argument a fost invocat din nou după comunicarea constatărilor.

(98)

Comisia a analizat, după cum s-a explicat deja în considerentul 157 din regulamentul provizoriu, cererea de ajustare a nivelului de comercializare și a concluzionat că nu există o diferență de preț coerentă și distinctă pentru vânzările OEM și ale proprietarilor mărcii din Uniune. Ajustarea în sens crescător a prețului de import din China cu marja importatorilor de mărci care se pretinde că reflectă o diferență de nivel comercial ar submina constatările anchetei potrivit cărora nu există o diferență de preț coerentă și distinctă pentru vânzările OEM și ale proprietarilor mărcii din Uniune. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(99)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Giant a formulat o afirmație referitoare la calcularea taxei vamale convenționale în cazul importurilor efectuate de societăți afiliate care acționează ca importatori. Aceștia au susținut că valoarea taxei vamale convenționale ar trebui să se bazeze pe valoarea CIF reală, și nu pe valoarea CIF construită. Acest argument a fost acceptat. Marjele de subcotare revizuite au variat între 16,2 % și 43,2 %, astfel cum se indică în tabelul 2.

Tabelul 2

Marje de subcotare

(100)

În absența oricăror altor observații cu privire la importurile din RPC și ulterior revizuirii calculelor subcotării prezentate în considerentul 99, Comisia a confirmat toate celelalte concluzii enunțate în considerentele 136-157 din regulamentul provizoriu.

(101)

În urma publicării regulamentului provizoriu, un importator a susținut că Comisia ar trebui să explice modul în care a obținut și estimat indicatorii de performanță, întrucât cei prevăzuți în regulamentul provizoriu nu erau corelați cu cifrele furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion. În special, acesta a subliniat că niciunul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion nu a raportat o scădere a producției și a vânzărilor.

(102)

Comisia face trimitere la considerentul 162 din regulamentul provizoriu, în care a explicat că indicatorii macroeconomici nu se bazau numai pe informațiile colectate de la producătorii din Uniune incluși în eșantion, ci și pe informațiile de piață prezentate de Confederația industriei europene a bicicletelor („CONEBI”) și pe statisticile privind importurile.

(103)

După cum se explică în considerentul 163 din regulamentul provizoriu, Comisia a utilizat pentru consum cifra prezentată de CONEBI și verificată de Comisie. Volumul vânzărilor industriei din Uniune a fost obținut prin scăderea importurilor din cifra consumului total. Producția a fost estimată pe baza raporturilor relevante dintre vânzări și producție verificate la producătorii din Uniune incluși în eșantion.

(104)

Astfel cum se menționează în considerentul 164 din regulamentul provizoriu, Comisia a urmat metodologia descrisă în plângere cu privire la care nu au fost formulate observații în cursul prezentei anchete.

(105)

În absența altor observații, Comisia a confirmat considerentele 159-166 din regulamentul provizoriu.

(106)

În urma excluderii anumitor societăți din definiția industriei din Uniune, astfel cum se explică în considerentele 80-83, cifrele pentru producție, capacitatea de producție și utilizarea capacității din Uniune au fost revizuite, astfel cum se indică în tabelul 3.

Tabelul 3

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție

(107)

Astfel, volumul de producție al industriei din Uniune a crescut cu 28 % de-a lungul perioadei examinate, în pofida unei scăderi cu 3 % între 2016 și perioada de anchetă. Capacitatea de producție a crescut cu 34 % între 2014 și perioada de anchetă. Capacitatea de producție a crescut cu 50 % între 2014 și 2016 și apoi a scăzut cu 9 % între 2016 și perioada de anchetă. Gradul de utilizare a capacității a scăzut de la 75 % în 2014 la 72 % în timpul perioadei de anchetă, înregistrând o scădere de la 75 % la 66 % între 2014 și 2016 și o creștere de la 66 % la 72 % între 2016 și perioada de anchetă. Tendințele descrise în regulamentul provizoriu au rămas, prin urmare, aceleași, în ceea ce privește producția, capacitatea de producție și utilizarea capacității, după revizuirea societăților care constituie industria din Uniune.

(108)

CCCME și patru producători-exportatori au susținut că creșterea producției nu a indicat existența unui prejudiciu. De asemenea, aceștia au susținut că producătorii din Uniune și-au crescut capacitatea între 2014 și 2016. Aceste părți interesate au susținut că acest lucru a fost posibil doar pentru că industria din Uniune nu a fost supusă concurenței până în 2016, așa cum ar fi recunoscut în plângerea lor. Acestea susțin că, între 2014 și 2016, industria din Uniune a acumulat o capacitate excedentară semnificativă până când societățile care reprezintă industria din Uniune au realizat că excedentul de capacitate respectiv le afectează rentabilitatea și au redus capacitatea pentru a crește rentabilitatea atunci când vânzările au rămas puternice. Cu toate acestea, au remarcat faptul că utilizarea capacității de producție a rămas puternică și că scăderea observată în 2015-16 a corespuns unei creșteri semnificative a capacității.

(109)

Comisia a observat că nu s-a afirmat niciodată în plângere că industria din Uniune nu a fost afectată de concurență între 2014 și 2016. Astfel cum se menționează în considerentul 169 din regulamentul provizoriu, creșterea producției a fost determinată de creșterea consumului. Cu toate acestea, după 2015, producția și consumul au variat semnificativ și tot mai mult, ceea ce reflecta presiunea asupra vânzărilor și o scădere continuă a cotei de piață. De asemenea, capacitatea a crescut în același ritm ca și consumul până în 2016, iar deteriorarea gradului de utilizare a capacității a fost, prin urmare, legată de același model. În plus, astfel cum se explică în considerentul 172 din regulamentul provizoriu, indicatorii de capacitate și de utilizare a capacității au o relevanță limitată în ceea ce privește rentabilitatea.

(110)

În urma comunicării informațiilor, CEIEB a susținut că nu exista nicio legătură între deteriorarea capacității și a gradului de utilizare a capacității de producție și importurile care fac obiectul unui dumping din RPC, întrucât era dificil să se determine care parte din capacitate a fost utilizată pentru biciclete convenționale și care parte pentru biciclete electrice și întrucât producția de biciclete convenționale a scăzut cu 3,7 % în 2016, conform cifrelor publicate de CONEBI.

(111)

Comisia a reamintit faptul că capacitatea și utilizarea capacității au fost verificate în legătură cu produsul care face obiectul anchetei și că bicicletele convenționale au fost excluse. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(112)

În absența oricăror altor observații cu privire la producție, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție și ținând seama de corecția din considerentul 106, Comisia a confirmat concluziile enunțate în considerentele 167-172 din regulamentul provizoriu.

(113)

În urma excluderii anumitor societăți din definiția industriei din Uniune, astfel cum se explică în considerentele 80-83, cifrele pentru volumele de vânzări și pentru cota de piață a industriei din Uniune au fost revizuite.

Tabelul 4

Volumul vânzărilor și cota de piață

(114)

Astfel, volumul vânzărilor aferente industriei din Uniune a crescut cu 20 % în perioada examinată. Volumul de vânzări al industriei din Uniune a crescut cu 25 % între 2014 și 2016 și apoi a scăzut cu 4 % între 2016 și perioada de anchetă. Cota de piață a industriei din Uniune a scăzut în mod semnificativ, trecând de la 75 % în 2014 la 51 % în cursul perioadei de anchetă. Tendințele descrise în regulamentul provizoriu au rămas aceleași în ceea ce privește volumul de vânzări și cota de piață după revizuirea societăților care au constituit industria din Uniune.

(115)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a susținut că, în ceea ce privește creșterea globală a vânzărilor cu 20 % din perioada examinată, aceasta trebuie să fie considerată o performanță puternică și nu poate indica un prejudiciu important.

(116)

Cu toate acestea, creșterea cu 20 % a vânzărilor industriei din Uniune trebuie privită prin prisma unei creșteri cu 74 % a consumului din Uniune în cursul aceleiași perioade, astfel cum se menționează în tabelul 2 din regulamentul provizoriu. Comisia nu a găsit niciun indiciu potrivit căruia o creștere a vânzărilor care a fost mult mai mică decât creșterea consumului ar fi putut fi considerată o performanță puternică și să nu ar indica cu adevărat un prejudiciu important.

(117)

CCCME a afirmat, de asemenea, că, în conformitate cu informațiile din plângere, producătorii din Uniune care susțin plângerea au suferit doar o scădere minoră a cotei de piață cu 2 puncte procentuale în cursul perioadei examinate. Se susține că această mică scădere ar confirma faptul că reclamanții nu au suferit un prejudiciu important cauzat de importurile de produs în cauză.

(118)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din regulamentul de bază, termenul prejudiciu este definit ca „un prejudiciu important adus industriei din Uniune”. Prin urmare, Comisia trebuie să evalueze prejudiciul pentru industria din Uniune în ansamblu, nu numai pentru reclamanți. Comisia a constatat că industria din Uniune a suferit o pierdere semnificativă de 24 de puncte procentuale din cota de piață. Faptul că anumiți producători din Uniune au pierdut mai puțin (sau mai mult) din cota de piață decât alții nu pune sub semnul întrebării această constatare.

(119)

În absența oricăror altor observații cu privire la volumul vânzărilor și cota de piață și ulterior corecției din considerentul 113, Comisia confirmă toate celelalte concluzii enunțate în considerentele 173-176 din regulamentul provizoriu.

(120)

În absența oricăror observații, Comisia a confirmat concluziile enunțate în considerentul 177 din regulamentul provizoriu.

(121)

În urma excluderii anumitor societăți din definiția industriei din Uniune, astfel cum se explică în considerentele 80-83, au fost revizuite cifrele pentru ocuparea forței de muncă și productivitate aferente industriei din Uniune.

Tabelul 5

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(122)

În consecință, industria din Uniune a crescut nivelul de ocupare a forței de muncă cu 40 % de-a lungul perioadei examinate. Majoritatea acestei creșteri a avut loc între 2014 și 2016. Ocuparea forței de muncă a crescut cu 1 punct procentual între 2016 și perioada de anchetă. Productivitatea a scăzut cu 9 % ca rezultat al creșterii ocupării forței de muncă într-un ritm mai rapid decât cel al producției. Tendințele descrise în regulamentul provizoriu rămân neschimbate după revizuire în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și productivitatea.

(123)

În absența oricăror altor observații cu privire la ocuparea forței de muncă și la productivitate și ulterior corecției din considerentul 121, Comisia a confirmat toate celelalte concluzii enunțate în considerentele 178-180 din regulamentul provizoriu.

(124)

În lipsa oricăror altor observații privind amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentele 181 și 182 din regulamentul provizoriu.

(125)

În urma instituirii măsurilor provizorii, CEIEB, CCCME și alți patru producători-exportatori au susținut că creșterea cu 15 % a prețurilor medii ale industriei din Uniune a contrazis constatările Comisiei potrivit cărora importurile din China au cauzat reducerea prețurilor sau reducerea capacității industriei din Uniune a-și crește prețurile.

(126)

În primul rând, Comisia observă că anul de referință pentru a măsura această creștere a fost 2014, când industria din Uniune a înregistrat un nivel foarte scăzut de rentabilitate și cea mai mică marjă de profit pe parcursul perioadei examinate. În al doilea rând, în acest context, creșterea prețurilor medii a reflectat evoluția costurilor medii de producție și nu a mers mai departe de aceasta. În al treilea rând, astfel cum se menționează în considerentul 185 din regulamentul provizoriu, o astfel de evoluție nu înseamnă neapărat că costul și prețul unui produs comparabil au crescut în același mod ca și costul și prețul mediu, deoarece gama de produse se modifică în fiecare sezon. Prin urmare, având în vedere aceste elemente și concluziile privind subcotarea, Comisia nu este de acord cu afirmația potrivit căreia creșterea prețului mediu al produselor vândute de industria din Uniune infirmă existența blocării sau scăderii prețurilor.

(127)

În urma instituirii măsurilor provizorii, nu s-au transmis observații cu privire la costurile cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. În consecință, Comisia și-a confirmat concluziile prevăzute în considerentele 186-187 din regulamentul provizoriu.

(128)

Conform afirmațiilor CEIEB, în urma instituirii măsurilor provizorii, Comisia nu putea, în același timp, să definească sfârșitul sezonului de vânzare la mijlocul lunii iulie atunci când a evaluat condițiile de înregistrare și la sfârșitul lunii septembrie când a evaluat importanța stocurilor în analiza sa privind prejudiciul. De asemenea, a afirmat că, în perioada cuprinsă între 2016 și perioada de anchetă, creșterea stocurilor a fost nesemnificativă.

(129)

Comisia a considerat că sezonul de vânzare a durat din martie până în septembrie. În regulamentul de înregistrare, Comisia a considerat că era rezonabil să se presupună că o nouă creștere substanțială a importurilor ar putea submina efectul corectiv al taxei, având în vedere că termenul pentru instituirea măsurilor provizorii a fost 20 iulie. Într-adevăr, în acest context, aceasta a însemnat că o creștere a nivelului stocurilor le-ar permite importatorilor să furnizeze produsul în cauză până la sfârșitul sezonului de vânzare. În regulamentul provizoriu, pe baza acelorași modele sezoniere, Comisia a observat că situația stocurilor în luna septembrie a perioadei de anchetă era la un nivel mai ridicat decât în luna decembrie a anului anterior, reflectând o creștere continuă și semnificativă a stocurilor, dat fiind că stocurile ar trebui, în mod normal, să fie scăzute la sfârșitul sezonului de vânzare. Comisia a apreciat că nu exista nicio contradicție între cele două analize și a confirmat constatările enunțate în considerentele 188-191 din regulamentul provizoriu.

(130)

În urma instituirii măsurilor provizorii, CEIEB a susținut că marja de profit a industriei din Uniune a scăzut cu numai 0,4 % între 2016 și PA, când ritmul de creștere al importurilor din China s-a accelerat, ceea ce ar arăta că nu a existat niciun prejudiciu. În aceeași ordine de idei, CCCME și patru producători-exportatori au afirmat că nivelul marjei de profit a industriei din Uniune în cursul PA și evoluția acesteia în cursul perioadei examinate nu au caracterizat o situație de prejudiciu important.

(131)

În timp ce ancheta a stabilit existența unui volum semnificativ de importuri la prețuri de dumping și de subcotare, aceasta a stabilit, de asemenea, puterea cererii pe piața de biciclete electrice, ceea ce a limitat oarecum efectele negative asupra marjei de profit a industriei din Uniune. Această observație include perioada cuprinsă între 2016 și PA, indicată de CEIEB, în care creșterea bruscă a importurilor din RPC a coincis cu o scădere relativ mică a vânzărilor industriei din Uniune din cauza creșterii continue a consumului. Cu toate acestea, Comisia a observat că marja de profit a industriei din Uniune a scăzut în toți anii, cu excepția unuia, iar, per total, s-a situat la niveluri scăzute. În plus, concluzia privind prejudiciul important nu se bazează pe un singur indicator. Alți indicatori, dintre care unii de natură financiară, cum ar fi fluxul de lichidități, au fost analizați împreună cu evoluția marjei de profit pentru a ajunge la concluzia că există o situație de prejudiciu important. Prin urmare, afirmația a trebuit să fie respinsă.

(132)

În continuare, CCCME a susținut că explicația cea mai probabilă a scăderii marjei de profit între 2015 și perioada de anchetă nu s-a datorat presiunii exercitate de importurile din China, ci investițiilor industriei din Uniune pentru a-și spori capacitatea de producție. CCCME a susținut că acest argument nu a fost luat în considerare de către Comisie.

(133)

Argumentul respectiv a fost analizat în secțiunea 5.2.3 din regulamentul provizoriu, în special în considerentul 221, în care Comisia a explicat că cheltuielile de capital nu au avut un impact semnificativ asupra rentabilității industriei din Uniune. În lipsa unor informații suplimentare, argumentul a fost respins.

(134)

În urma comunicării constatărilor finale, CEIEB a apreciat că marja de profit țintă de 4,3 % nu era semnificativ mai mare decât marja de profit din cursul perioadei de anchetă de 3,4 % și a susținut că nivelul de rentabilitate al industriei din Uniune în cursul perioadei de anchetă nu a constituit o dovadă a prejudiciului.

(135)

Astfel cum se menționează în considerentul 198 din regulamentul provizoriu, industria bicicletelor electrice reprezintă în mod structural o activitate economică cu flux crescut de lichidități. Prin urmare, este important să se verifice dacă rentabilitatea obținută poate genera un flux de numerar suficient pentru a susține operațiunile industriei din Uniune. Astfel cum se demonstrează în tabelul 11 din regulamentul provizoriu, fluxul de numerar al industriei din Uniune a fost scăzut în cursul perioadei de anchetă, reprezentând doar 0,6 % din cifra de afaceri a vânzărilor. Prin urmare, atunci când se evaluează performanța financiară a industriei din Uniune în ansamblu și nu se analizează rentabilitatea în mod izolat, se menține constatarea privind performanțele financiare slabe ale industriei din Uniune.

(136)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a remarcat că investițiile mari și o rată ridicată de ocupare a forței de muncă ar putea conduce la creșterea substanțială a costurilor fixe pentru producătorii din Uniune și ar putea avea un impact semnificativ asupra rentabilității, în special dacă gradul de utilizare a capacității de producție a fost scăzut.

(137)

În ceea ce privește investițiile, astfel cum se arată în considerentul 197 din regulamentul provizoriu, în cursul perioadei examinate, investițiile nu au reprezentat mai mult de 2 % din vânzări. Prin urmare, Comisia a considerat că industria din Uniune nu a realizat „investiții mari” care ar fi putut avea un impact semnificativ asupra rentabilității în cursul perioadei examinate.

(138)

În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, CCCME a susținut că creșterea enormă a capacității s-a reflectat îndeaproape în creșterea substanțială a numărului de angajați. Cu toate acestea, este, de asemenea, clar că creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă a fost determinată și de o creștere semnificativă a producției.

(139)

Comisia a constatat că, în special între 2014 și 2016, ocuparea forței de muncă a reflectat mult mai mult producția decât capacitatea de producție. În cursul perioadei de anchetă, atunci când vânzările și producția din Uniune au evoluat în mod negativ, în pofida unui consum în creștere la nivelul Uniunii, industria din Uniune nu a reușit să reducă rata de ocupare a forței de muncă, ceea ce a dus la o scădere a productivității pe angajat. Cu toate acestea, o astfel de scădere a productivității și impactul negativ aferent asupra rentabilității industriei din Uniune sunt direct legate de cantitățile din ce în ce mai mari de importuri de biciclete electrice chinezești care au făcut obiectul unui dumping în cursul perioadei examinate.

(140)

În lipsa oricăror altor observații cu privire la rentabilitate, fluxul de numerar, investiții, randamentul investițiilor și capacitatea de mobilizare a capitalului, s-au confirmat concluziile din considerentele 192-199 din regulamentul provizoriu.

(141)

În urma instituirii măsurilor provizorii, CCCME și patru producători-exportatori au susținut că factorii de concurență nu au fost abordați în cadrul analizei prejudiciului. Aceștia au susținut că plângerea a recunoscut că importurile din RPC nu au reprezentat o problemă de piață până în 2016, atât timp cât s-au concentrat asupra segmentelor de piață de bază și medii ale pieței din Uniune și că analiza prejudiciului ar fi trebuit să se axeze pe aceste segmente specifice. Un importator a susținut, de asemenea, că dacă se dovedește existența prejudiciului, acesta ar afecta în principal sau ar viza segmentul de gamă inferioară al bicicletelor electrice și, pe baza propriei sale experiențe, nu a existat pe segmentele cu configurație de vârf ale pieței.

(142)

În pofida faptului că afirmațiile formulate de CCCME s-au bazat pe o interpretare inexactă a plângerii, Comisia reamintește că nu și-a bazat concluziile pe plângere, ci pe propria anchetă și pe constatările referitoare la dumping, prejudiciu și legătura de cauzalitate. Astfel cum s-a stabilit în considerentul 249 din regulamentul provizoriu, ancheta a arătat că industria din Uniune este activă pe toate segmentele de piață. Prin urmare, o astfel de diferențiere a produsului în cauză nu a fost justificată, iar afirmația a trebuit să fie respinsă.

(143)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a susținut că Comisia nu a descris în regulamentul provizoriu modul în care a caracterizat „produsele de bază” menționate în considerentul 249 din regulamentul provizoriu. Acesta a susținut, de asemenea, că impactul oricărei creșteri a importurilor din RPC (și din țări terțe) în ultimii ani trebuie evaluat ținând cont de segmentele de piață specifice în care au fost vândute acele biciclete electrice importate.

(144)

În acest sens, „produsele de bază” sunt bicicletele electrice care au caracteristicile de bază în structura NCP. Definiția „produselor de bază” este diferită de pretinsa diferențiere a pieței pe segmente. Astfel cum se menționează în considerentul 42, deși mai multe părți interesate au formulat afirmații similare privind segmentarea, nicio parte nu a furnizat elemente de probă care să justifice sau să permită o posibilă segmentare a pieței. În special, nicio parte interesată nu a furnizat vreun criteriu fizic sau alte criterii obiective, care să sprijine o analiză bazată pe o segmentare a pieței, astfel cum se descrie la considerentele 45 și 46.

(145)

CCCME a susținut, de asemenea, că, întrucât pierderea cotei de piață a industriei din Uniune a afectat în principal alți producători din Uniune decât reclamanții, astfel cum se explică în considerentul 117, importurile din RPC și producția reclamanților au fost, se pare, în segmente de piață foarte diferite. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat deja în considerentul 118, analiza prejudiciului se referă la industria din Uniune în ansamblu, nu numai la reclamanți. Este de necontestat faptul că industria din Uniune a suferit o pierdere semnificativă de 24 de puncte procentuale din cota de piață, în principal în favoarea importurilor din China, care au câștigat 17 puncte procentuale din cota de piață în cursul perioadei examinate.

(146)

CEIEB nu a fost de acord cu concluzia Comisiei privind prejudiciul. Acesta a susținut că industria din Uniune a avut rezultate extrem de bune, mai puțin în ceea ce privește reținerea cotei de piață. CEIEB a afirmat, de asemenea, că indicatorii privind capacitatea, utilizarea, volumul vânzărilor și ocuparea forței de muncă au evoluat pozitiv în cursul perioadei examinate și că constatările negative ale Comisiei s-au bazat pe perioade de analiză inconsecvente și mai scurte. În special, CEIEB a susținut că, în ceea ce privește vânzările, perioada analizată a fost 2016-PA, în timp ce pentru gradul de utilizare a capacității, perioada a fost 2014-2016.

(147)

CCCME și patru producători-exportatori au susținut că declarația din considerentul 205 din regulamentul provizoriu, potrivit căreia toți indicatorii menționați acolo „au evoluat negativ”, a fost falsă și înșelătoare. Respectivele părți interesate au susținut că indicatorul de „creștere” (atât în ceea ce privește producția, cât și vânzările) și vânzările (în ceea ce privește atât valoarea, cât și volumul) au fost în mare parte pozitivi în cursul perioadei examinate. În plus, s-a afirmat că „capacitatea” industriei din Uniune a crescut substanțial și că atât rentabilitatea, cât și prețurile au crescut, de asemenea, în cursul perioadei examinate. CCCME a adăugat că, în mod contrar celor afirmate în considerentele 204 și 205 din regulamentul provizoriu, indicatorii de performanță și, în special, rentabilitatea nu au scăzut în cursul perioadei examinate. În cele din urmă, CCCME a susținut că, întrucât reclamantul însuși a recunoscut că importurile din RPC nu au început să crească și să devină competitive până în 2016, o marjă de profit scăzută în 2014 ar fi putut fi doar din vina producătorilor din Uniune din punct de vedere comercial.

(148)

Comisia reamintește că scopul analizei sale privind prejudiciul este de a evalua nivelul prejudiciului suferit de industria din Uniune. Aceasta implică o evaluare a relevanței fiecărui indicator de performanță, a relațiilor și a evoluției lor în cursul perioadei examinate. O simplă comparație între punctele finale ale fiecărui indicator luat separat nu poate reflecta tendințele economice existente în industria din Uniune. În această privință, constatarea privind indicatorul de creștere a fost explicată în considerentele 177 și 200 din regulamentul provizoriu și s-a bazat pe diferențele substanțiale și din ce în ce mai mari dintre evoluția consumului și evoluția vânzărilor industriei din Uniune, care s-au tradus într-o pierdere semnificativă a cotei de piață. Astfel cum s-a explicat în considerentele 201-203, impactul acestei divergențe s-a extins în timp asupra producției, a stocurilor, a capacității, a gradului de utilizare a capacității și a nivelului de ocupare a forței de muncă. În plus, astfel cum se explică în considerentul 204, marja de profit a rămas la un nivel clar scăzut și pe o tendință descrescătoare în toți anii, cu excepția unuia. În plus, având în vedere că activitatea comercială cu biciclete electrice presupune o utilizare intensivă a numerarului și se bazează pe finanțare bancară, analiza poziției financiare trebuie să ia în considerare conversia profiturilor în fluxuri de numerar operaționale, care a fost insuficientă și cu mult sub marjele de profit. Prin urmare, în general, Comisia a confirmat că tendințele menționate anterior în prezentul considerent au caracterizat o situație în scădere și negativă și a confirmat concluzia sa că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important.

(149)

În cele din urmă, Comisia nu a fost de acord cu afirmația CCCME potrivit căreia marja de profit scăzută a industriei din Uniune în 2014 ar putea fi doar din vina din punct de vedere comercial a acesteia, întrucât reclamantul a recunoscut că importurile din RPC nu au început să crească și să devină competitive decât în 2016. Comisia a apreciat că această afirmație s-a bazat pe o interpretare eronată a plângerii și, în orice caz, că a fost contrazisă de constatările anchetei, care au arătat că importurile din RPC au avut o cotă de piață semnificativă, de 18 %, în 2014 și că deja crescuseră de două ori în volum până în 2016. Prin urmare, argumentele formulate de CCCME a trebuit să fie respinse.

(150)

CEIEB, precum și doi importatori au susținut că, în ceea ce privește constatările privind prejudiciul important, acestea s-au bazat în principal pe evaluarea Comisiei potrivit căreia industria din Uniune a pierdut din cota de piață în favoarea importurilor, fără a avea în vedere că o astfel de pierdere era imputabilă unor deficiențe structurale, cum ar fi nerecunoașterea oportunităților potențiale la momentul potrivit, neefectuarea mai devreme a unor investiții în capacitatea de producție, produse neatractive și canale de vânzare inadecvate.

(151)

În primul rând, Comisia a observat că aceste declarații păreau să contrazică afirmațiile CCCME și ale producătorilor-exportatori chinezi potrivit cărora: piața bicicletelor electrice din Uniune era dominată de industria din Uniune, importurile de biciclete electrice din China au crescut doar treptat în ceea ce privește calitatea și competitivitatea și, în cele din urmă, cauza cea mai probabilă a prejudiciului a fost o investiție excesivă în capacitatea de producție a industriei din Uniune.

(152)

Comisia a remarcat, de asemenea, că CEIEB a susținut atât că industria din Uniune a funcționat extrem de bine în cursul perioadei examinate (astfel cum se menționează în considerentul 146), cât și că modelul său de afaceri și gestionarea au fost afectate de deficiențe structurale și de alte deficiențe menționate în considerentul 151, care au avut o asemenea amploare încât ar explica de ce vânzările industriei din Uniune au crescut cu doar 20 % în cursul perioadei examinate, în timp ce importurile din RPC au crescut cu 250 %.

(153)

În acest context, Comisia a apreciat că, pentru a fi luată în considerare, această afirmație ar fi trebuit să fie specificată și cuantificată în mod precis. În orice caz, Comisia a reamintit că, deși pierderea cotei de piață a reprezentat un element important al analizei sale privind prejudiciul, aceasta nu s-a limitat la pierderea cotei de piață. În această privință, Comisia face referire la analiza altor indicatori de prejudiciu și la constatarea sa privind subcotarea, care se regăsesc împreună în evaluarea globală a prejudiciului. Prin urmare, Comisia a respins afirmația respectivă.

(154)

În urma comunicării constatărilor finale, CEIEB a declarat că, în considerentul 115 din documentul general de comunicare a constatărilor finale, Comisia a afirmat că simpla existență a subcotării a fost suficientă pentru a îndeplini condiția de semnificație și și-a exprimat dezacordul. Cu toate acestea, Comisia nu regăsește această afirmație la considerentul 115, care face referire la „analiza altor indicatori de prejudiciu și la constatarea sa privind subcotarea, care se regăsesc împreună în evaluarea globală a prejudiciului”. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(155)

În urma instituirii măsurilor provizorii, CCCME și patru producători-exportatori au susținut că evoluția indicatorilor indexați neconfidențiali ai producătorilor din Uniune incluși în eșantion a compromis în mod substanțial concluzia Comisiei conform căreia industria din Uniune a suferit un prejudiciu important, în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(156)

După cum este practica standard a Comisiei și după cum s-a stabilit în considerentul 166 din regulamentul provizoriu, Comisia a analizat indicatorii microeconomici privind prejudiciul utilizând datele verificate ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Indicatorii respectivi au contribuit la constatarea unui prejudiciu important, dar nu pot fi considerați ca reprezentând, ca atare, o constatare completă a unui prejudiciu important (sau, de altfel, ca înlocuind determinarea globală a prejudiciului efectuată de Comisie). În ceea ce privește indicatorii de prejudiciu macroeconomici, aceștia au fost stabiliți pentru întreaga industrie din Uniune. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(157)

În absența oricăror altor observații, Comisia a confirmat concluziile referitoare la prejudiciu enunțate în considerentele 200-206 din regulamentul provizoriu.

(158)

În absența observațiilor și ținând seama de revizuirea cotei de piață a industriei din Uniune în temeiul considerentelor 113-114 și a marjelor de subcotare în temeiul considerentului 99, Comisia a confirmat concluziile sale enunțate în considerentul 209 din regulamentul provizoriu.

(159)

Un importator neafiliat a afirmat că, deși nivelul absolut al importurilor din RPC în cursul perioadei examinate a depășit cu mult volumul importurilor din alte țări, ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, creșterea relativă a importurilor provenite din fiecare țară. În special, partea interesată respectivă a subliniat că importurile din Elveția au crescut cu 3 000 % în cursul perioadei examinate. Importatorul a susținut că importurile din alte țări decât RPC au avut un impact pe piață care nu poate fi considerat a fi doar marginal, astfel cum se menționează în considerentul 215 din regulamentul provizoriu.

(160)

Comisia a observat că importurile din Elveția au avut o cotă de piață de 1 % în cursul perioadei de anchetă. În plus, importatorul nu a explicat modul în care observațiile sale ar putea infirma concluzia Comisiei potrivit căreia importurile din toate țările, altele decât RPC, nu au atenuat legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping din RPC și prejudiciul suferit de industria din Uniune, astfel cum se explică în considerentele 210-214 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(161)

În urma instituirii măsurilor provizorii, CCCME și patru producători-exportatori au afirmat că mulți producători din Uniune din Europa Centrală au importat piese din RPC, au asamblat și au vândut biciclete electrice în Uniune. Aceștia au adăugat că prețul bicicletelor electrice produse de societățile respective pare să fie relativ scăzut, ceea ce ar putea fi o altă cauză a prejudiciului suferit de producătorii din Uniune care produc biciclete electrice de vârf de gamă.

(162)

Comisia reamintește că sfera geografică a anchetei sale este piața din Uniune, și nu părți ale acesteia. Ancheta a arătat că producătorii de biciclete electrice din Uniune au fost activi în toate segmentele și că unii producători incluși în eșantion aveau unități de producție situate în state membre din Europa Centrală. În orice caz, această afirmație nu a fost susținută cu probe și a fost respinsă.

(163)

În plus, CCCME și patru producători-exportatori au susținut că performanța slabă a industriei din Uniune ar fi putut fi cauzată de erori de gestionare ale producătorilor din Uniune.

(164)

Comisia face trimitere la răspunsul său de la considerentul 151. Această afirmație nu a adus niciun element nou și nici nu a fost motivată în continuare și, prin urmare, a fost respinsă.

(165)

CCCME și patru producători-exportatori au susținut că este posibil ca subvențiile pe piața Uniunii să fi favorizat vânzările de biciclete electrice chinezești mai ieftine și au solicitat Comisiei să analizeze mai în detaliu impactul subvențiilor asupra modelelor de achiziționare a bicicletelor electrice pe piața Uniunii.

(166)

Impactul subvențiilor pentru promovarea utilizării bicicletelor electrice este o chestiune distinctă de constatarea subcotării și a prejudiciului cauzat de importurile din China. Încă o dată, ancheta a arătat că industria din Uniune este activă pe toate segmentele de piață. Prin urmare, chiar dacă pretinsele subvenții ar fi relevante pentru prezenta evaluare, acestea nu ar explica creșterea numărului de biciclete chinezești în detrimentul bicicletelor mai ieftine produse în Uniune, cauza fiind faptul că bicicletele chinezești fac obiectul unui dumping. Prin urmare, afirmația în cauză a fost respinsă.

(167)

În absența oricăror altor observații, Comisia a confirmat concluziile enunțate în considerentele 210-222 din regulamentul provizoriu.

(168)

Comisia și-a confirmat concluziile privind legătura de cauzalitatea prevăzute în considerentele 223-226 din regulamentul provizoriu.

(169)

În considerentul 228 din regulamentul provizoriu, Comisia a indicat în mod eronat că a primit o scrisoare de sprijin din partea CONEBI în favoarea măsurilor, în condițiile în care transmiterea a fost făcută în numele Asociației industriei europene a pieselor și accesoriilor pentru vehiculele cu două roți („COLIPED”), care reunește asociații naționale de furnizori de piese.

(170)

În absența oricăror altor observații, Comisia a confirmat concluziile enunțate în considerentele 228-230 din regulamentul provizoriu.

(171)

În absența oricăror observații, Comisia a confirmat concluziile enunțate în considerentele 231-234 din regulamentul provizoriu.

(172)

Pe parcursul anchetei, 31 de importatori, dintre care 19 făceau parte din CEIEB, și-au exprimat opoziția față de instituirea măsurilor. 13 dintre aceste societăți (al căror volum de importuri era cunoscut) reprezintă împreună 10 % din totalul importurilor din RPC în cursul perioadei de anchetă.

(173)

Astfel cum se explică în considerentul 81, șase societăți care fabrică produsul similar au fost excluse din definiția industriei din Uniune și au fost reclasificate ca importatori neafiliați. Societățile respective și-au exprimat sprijinul față de aceste măsuri. Importurile lor au reprezentat aproape 12 % din totalul importurilor din RPC în cursul perioadei de anchetă.

(174)

După instituirea măsurilor provizorii, CEIEB a susținut că deschiderea anchetei a cauzat un prejudiciu important și variat unui număr mare de importatori.

(175)

După publicarea regulamentului de înregistrare, CEIEB a realizat un sondaj bazat pe declarații cu șaizeci și cinci de importatori. Sondajul a constatat că 21 % nu și-ar continua operațiunile în cazul în care s-ar institui taxe definitive, 33 % încetaseră deja importurile de biciclete electrice din RPC, dar nu au găsit încă o soluție alternativă, 39 % au fost nevoiți să crească prețul produselor lor ca urmare a anchetei, iar 37,5 % au fost afectați financiar de deschiderea anchetei privind dumpingul.

(176)

Comisia a observat că acest sondaj a avut loc în mai 2018. La momentul respectiv, informațiile disponibile în plângere și în regulamentul de înregistrare indicau o taxă potențială de 189 %.

(177)

Cu toate acestea, Comisia a remarcat faptul că majoritatea importatorilor intervievați au indicat că își vor continua activitatea în cazul instituirii unor taxe definitive. În mod similar, majoritatea au găsit o sursă alternativă de aprovizionare sau au continuat să importe din RPC.

(178)

În considerentul 238 din regulamentul provizoriu, Comisia a indicat că importatorii cei mai mari au fost în măsură să dispună de surse de biciclete electrice adecvate și/sau au dispus de surse alternative potențiale de aprovizionare în afara RPC, inclusiv industria din Uniune. Această constatare a fost coroborată prin studiul CEIEB și confirmată ulterior în audierile subsecvente cu CEIEB și cu alți importatori.

(179)

În plus, Comisia a observat că șase importatori care reprezentau un volum mare de importuri au sprijinit instituirea de măsuri, ceea ce a confirmat capacitatea importatorilor de a-și adapta activitatea la instituirea măsurilor.

(180)

În ansamblu, Comisia a concluzionat, prin urmare, că instituirea de măsuri ar putea avea un efect negativ asupra micilor importatori, însă că efectul negativ al instituirii de taxe ar fi atenuat de disponibilitatea de a se aproviziona cu biciclete adecvate din industria din Uniune, din alte țări terțe și din RPC la prețuri echitabile.

(181)

În urma comunicării constatărilor finale, CEIEB și-a corectat cererea inițială și a indicat că ancheta sa nu a fost efectuată în momentul publicării regulamentului de înregistrare, ci a fost pusă la dispoziție online începând cu 22 iunie 2018 și a rămas accesibilă online de la data respectivă.

(182)

CEIEB a afirmat, de asemenea, că ancheta sa nu a confirmat faptul că majoritatea importatorilor și-ar continua activitatea în pofida instituirii de taxe și a făcut trimitere la informațiile prezentate în cursul audierii din 5 octombrie 2018. CEIEB a susținut, de asemenea, că nu a furnizat niciodată vreo dovadă că majoritatea acestora găsiseră cu succes lanțuri de aprovizionare alternative, fără vreun impact negativ asupra activității lor.

(183)

Pe baza sondajului prezentat de CEIEB, Comisia a observat că 21 % dintre respondenți au indicat că își vor înceta activitatea în cazul în care s-ar institui taxe. Aceasta înseamnă că majoritatea respondenților au considerat, la momentul respectiv, că nu era un rezultat probabil. În plus, în cursul audierii din 5 octombrie 2018, CEIEB a prezentat informații în numele a 15 importatori, dintre care 4 au declarat că nu își vor continua activitatea în cazul în care s-ar institui măsuri definitive. Acești 4 importatori reprezentau 8 % din cifra de afaceri totală a celor 15 importatori prezentați. Comisia reamintește că a selectat, pe baza celui mai mare volum de importuri în Uniune, un eșantion format din 5 importatori neafiliați. Pe baza eșantionului reprezentativ respectiv, Comisia a tras concluziile în legătură cu impactul măsurilor asupra importatorilor. În acest sens, niciunul dintre importatorii incluși în eșantion nu a precizat că va fi obligat să își înceteze activitatea în cazul instituirii de măsuri definitive.

(184)

Urmând aceeași logică, Comisia a concluzionat că, dacă 33 % dintre respondenții la sondajul CEIEB au declarat că au încetat importurile de biciclete electrice din RPC, dar nu au găsit încă o soluție alternativă, majoritatea au continuat să importe din RPC sau au găsit o sursă alternativă de aprovizionare. În plus, în timpul audierii cu CEIEB din 5 octombrie 2018, 12 importatori (reprezentând 96 % din cifra de afaceri a celor 15 importatori care s-au prezentat) și-au adaptat deja lanțul de aprovizionare sau erau în curs de a-și adapta lanțul de aprovizionare. Aceeași observație se aplică importatorilor incluși în eșantion verificați de către Comisie și, probabil, importatorilor care și-au exprimat sprijinul în favoarea instituirii măsurilor.

(185)

Prin urmare, Comisia a confirmat constatările sale de la considerentele 177-179.

(186)

CEIEB a afirmat, de asemenea, că Comisia nu a evaluat în mod adecvat dificultățile și costurile implicate de adaptarea lanțului de aprovizionare al importatorilor cauzată de instituirea măsurilor și a ignorat situația micilor importatori.

(187)

Comisia nu este de acord cu afirmația respectivă și face trimitere la considerentul 180 din prezentul regulament și la considerentul 242 din regulamentul provizoriu, în care s-a afirmat în mod clar efectul negativ al instituirii măsurilor asupra micilor importatori. În plus, în considerentul 243 din regulamentul provizoriu, Comisia a concluzionat că instituirea de măsuri nu era în interesul importatorilor. Cu toate acestea, Comisia consideră în continuare că acest impact negativ este atenuat de posibilitatea de a se aproviziona cu biciclete electrice adecvate din industria din Uniune, din alte țări terțe și din RPC la prețuri corecte și neprejudiciabile, și că nu prevalează față de efectul pozitiv al măsurilor asupra industriei din Uniune.

(188)

În absența oricăror altor observații, Comisia confirmă concluziile enunțate în considerentul 243 din regulamentul provizoriu.

(189)

CCCME, patru producători-exportatori din China și doi importatori au afirmat că instituirea de măsuri ar reduce opțiunile consumatorilor, ar crește prețurile și ar acționa împotriva politicilor de mediu concepute pentru a încuraja utilizarea bicicletelor electrice.

(190)

CCCME a contestat concluzia provizorie a Comisiei potrivit căreia industria din Uniune este activă în toate segmentele pieței și a susținut că aceasta nu a fost sprijinită de niciun element de probă din partea Comisiei.

(191)

Doi importatori au susținut că industria din Uniune nu are capacitatea de producție necesară pentru a acoperi cererea și că nu este sigur dacă sursele alternative de aprovizionare ar putea acoperi acest deficit.

(192)

Comisia a reamintit că verificarea producătorilor incluși în eșantion a confirmat faptul că industria din Uniune era activă în toate segmentele pieței, inclusiv în cel de produse de bază.

(193)

În plus, astfel cum se menționează în considerentul 249 din regulamentul provizoriu, se preconizează că măsurile vor amplifica și diversifica oferta de biciclete electrice din industria Uniunii și din surse alternative de aprovizionare, prin restabilirea concurenței în condiții de egalitate, menținând în același timp oferta de importuri din RPC la prețuri echitabile.

(194)

În plus, gradul de utilizare a capacității industriei din Uniune, posibilitatea de a converti cu ușurință liniile de producție existente pentru bicicletele tradiționale la bicicletele electrice și viteza cu care industria din Uniune a fost în măsură să își crească capacitatea de producție între 2014 și 2016 într-un context negativ demonstrează că are potențialul, resursele și competențele necesare pentru a se adapta la potențialele lacune în aprovizionare.

(195)

Comisia reiterează faptul că instituirea de măsuri privind bicicletele convenționale nu a redus posibilitățile de alegere ale consumatorilor, ci a crescut diversitatea furnizorilor și a țărilor lor de origine. Se preconizează aceeași evoluție a pieței în cazul bicicletelor electrice.

(196)

În ceea ce privește impactul măsurilor asupra prețurilor, Comisia face trimitere la considerentele 250 și 251 din regulamentul provizoriu și, în special, la faptul că interesul consumatorului nu poate fi redus la impactul asupra prețului produs de aducerea importurilor din RPC la niveluri neprejudiciabile.

(197)

Prin urmare, acest argument a trebuit să fie respins.

(198)

În absența oricăror altor observații, Comisia a confirmat concluziile enunțate în considerentele 244-252 din regulamentul provizoriu.

(199)

În absența oricăror altor observații, Comisia confirmă concluziile enunțate în considerentul 253 din regulamentul provizoriu.

(200)

Rezumând, niciunul dintre argumentele prezentate de părțile interesate nu demonstrează că există motive imperioase împotriva instituirii de măsuri asupra importurilor produsului în cauză.

(201)

Orice efecte negative asupra importatorilor neafiliați nu pot fi considerate disproporționate și sunt atenuate de disponibilitatea unor surse alternative de aprovizionare, fie din țări terțe, fie din partea industriei din Uniune. Efectele pozitive ale măsurilor antidumping asupra pieței Uniunii, în special asupra industriei Uniunii, depășesc eventualul efect negativ asupra celorlalte grupuri de interese.

(202)

În absența oricăror altor observații, Comisia confirmă concluziile enunțate în considerentele 254-255 din regulamentul provizoriu.

(203)

Având în vedere concluziile formulate privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, ar trebui instituite măsuri antidumping definitive pentru a se preveni agravarea prejudiciului cauzat industriei din Uniune de importurile de produs în cauză care au făcut obiectul unui dumping.

(204)

Pentru a determina nivelul acestor măsuri, s-a ținut cont de marjele de dumping constatate și de valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de producătorii din Uniune, fără a depăși marjele de dumping constatate.

(205)

În urma instituirii măsurilor provizorii, un producător-exportator a afirmat că metodologia Comisiei de calculare a prețului neprejudiciabil al producătorilor din Uniune era eronată. Acesta a susținut că, prin scăderea profitului mediu în cursul perioadei de anchetă și adăugarea profitului țintă, Comisia nu a luat în considerare diferitele niveluri de profit realizate de producătorii din Uniune pentru diferite modele. Această parte interesată a susținut că prețul neprejudiciabil ar trebui să fie calculat scăzând din prețurile reale profitul mediu per NCP înainte de a adăuga profitul țintă.

(206)

Comisia reamintește faptul că regulamentul de bază nu prevede nicio metodologie specifică pentru a calcula nivelul de eliminare a prejudiciului. În plus, decizia Comisiei se referă la produsul similar vândut de industria din Uniune. În acest sens, este perfect acceptabil să se elimine profitul mediu al industriei din Uniune din prețurile sale medii de vânzare pentru a determina costul mediu de producție al produsului similar și apoi să se adauge profitul țintă pentru a calcula nivelul de eliminare a prejudiciului. Comisia a utilizat în mod constant această metodologie în trecut și a dispus de o marjă discreționară semnificativă atunci când a efectuat această evaluare.

(207)

În cadrul prezentei anchete, prejudiciul este evaluat pentru toate tipurile de produse luate în ansamblu. Într-adevăr, toți indicatorii de prejudiciu, inclusiv rentabilitatea și profitul țintă, sunt exprimați ca medie pentru toate tipurile de produs în cauză. La stabilirea prețului neprejudiciabil, acest lucru se realizează cu scopul de a elimina prejudiciul cauzat industriei din Uniune de importurile care fac obiectul unui dumping în ansamblu. Pentru a elimina prejudiciul respectiv, este suficient să se stabilească prețul neprejudiciabil prin creșterea uniformă a prețului de vânzare al tuturor tipurilor de produse cu diferența dintre profitul real din cursul perioadei de anchetă și profitul țintă, permițând astfel industriei din Uniune să realizeze profitul țintă. Nu este necesar să se evalueze individual situația rentabilității pentru fiecare tip de produs în parte.

(208)

Prin urmare, argumentul a fost respins.

(209)

Reclamantul nu a fost de acord cu profitul țintă utilizat de Comisie pentru calcularea prețului neprejudiciabil. Acesta a susținut că profitul țintă nu ar trebui să fie profitul mediu din industria din Uniune, ci profitul mediu al societăților care nu au suferit un prejudiciu din partea importurilor din China în 2015. Reclamantul a susținut că, întrucât profitul țintă este profitul rezonabil pe care producătorii din Uniune l-ar putea obține în absența prejudiciului cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping/unor subvenții, Comisia nu poate, prin definiție, să ia drept punct de referință rentabilitatea producătorilor din Uniune care deja au suferit prejudicii grave ca urmare a importurilor care fac obiectul unui dumping/unor subvenții. Ca alternativă, reclamantul a susținut că ținta de profit ar putea fi determinată prin referire la profitul țintă în sectorul bicicletelor tradiționale (8 %), ajustat în sensul creșterii cu 1,5 % pentru a reflecta tehnologia suplimentară, valoarea adăugată mai mare și cerințele suplimentare în materie de investiții.

(210)

Comisia reamintește că profitul țintă reprezintă profitul pe care industria din Uniune în ansamblu îl poate atinge în absența dumpingului prejudiciabil. În consecință, acesta nu poate fi stabilit pe baza profitului obținut de un anumit număr de producători din Uniune. Prin urmare, argumentul a fost respins. În ceea ce privește afirmația alternativă (profitul țintă utilizat în cadrul anchetei privind bicicletele tradiționale ajustat în sensul creșterii), Comisia reamintește că fiecare anchetă se desfășoară pe baza faptelor specifice cazului referitor la produsul în cauză, și nu pe baza faptelor stabilite în anchete privind alte produse. În cazul de față, Comisia a confirmat că profitul țintă utilizat era adecvat și că nu a existat niciun motiv pentru a se recurge la un profit țintă pentru un alt produs. În consecință, respectivul argument a trebuit să fie respins.

(211)

După comunicarea constatărilor finale, reclamantul și-a reiterat afirmațiile și a susținut că, în alte cazuri, Comisia s-a abătut de la metodologia sa standard de stabilire a profitului țintă în funcție de circumstanțele relevante. Astfel cum s-a subliniat deja în considerentul 210, Comisia reamintește că fiecare caz este evaluat pe baza faptelor sale specifice. În cazul de față, Comisia a concluzionat că nu există nicio circumstanță specială care să justifice utilizarea profitului obținut numai de anumiți producători, astfel cum a solicitat reclamantul. Prin urmare, afirmația în cauză a fost respinsă.

(212)

În cele din urmă, Comisia observă că, astfel cum se subliniază în considerentele 59-63, aceasta a luat în considerare anumite costuri suportate de producătorii din Uniune incluși în eșantion pentru a ajusta prețul neprejudiciabil al industriei din Uniune. Nivelul de eliminare a prejudiciului a fost ajustat în consecință, ducând la o reducere de 3 %-5 % a marjei de prejudiciu. Astfel cum s-a descris în considerentul 72, ajustarea menționată a făcut obiectul unei cereri din partea Giant în urma comunicării constatărilor finale. Această cerere a fost acceptată, iar scăderea rezultată a marjei de subcotare a prețurilor indicative a fost comunicată fără alte observații.

(213)

Luând în considerare ajustarea efectuată în temeiul considerentului 212 și în lipsa altor observații cu privire la nivelul de eliminare a prejudiciului, a fost confirmată metodologia descrisă în considerentele 257-262 din regulamentul provizoriu.

(214)

În urma comunicării, un producător-exportator chinez, Wettsen Corporation, a prezentat o ofertă de angajament de preț.

(215)

Wettsen Corporation nu a fost inclusă în eșantion și, deși a solicitat o examinare individuală, cererea respectivă împreună cu toate celelalte cereri de examinare individuală au fost respinse.

(216)

Oferta de angajament de preț a fost respinsă din mai multe motive, care au fost comunicate Wettsen Corporation într-o scrisoare separată. Au fost invocate următoarele motive:

(217)

Având în vedere constatările stabilite cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui să se instituie măsuri antidumping definitive la importurile produsului în cauză, la nivelul marjei celei mai scăzute constatate (dumping sau prejudiciu) în conformitate cu regula taxei celei mai mici. În acest caz, cu excepția unui producător-exportator chinez, nivelul taxei antidumping definitive ar trebui să fie stabilit, în consecință, la nivelul marjelor de prejudiciu constatate.

(218)

Se observă că în paralel cu ancheta antidumping s-a efectuat o anchetă antisubvenție. În temeiul articolului 24 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (12), în vederea utilizării regulii celei mai mici taxe și a faptului că ratele subvenției definitive sunt mai mici decât nivelul de eliminare a prejudiciului, este necesar să se impună o taxă compensatorie definitivă la nivelul ratelor subvenției definitive stabilite și ulterior să se impună o taxă antidumping definitivă până la nivelul relevant de eliminare a prejudiciului.

(219)

În cazul întreprinderii Yadea Technology Group Co., Ltd („Yadea”), în cadrul anchetei antisubvenție desfășurate în paralel s-a stabilit o marjă de prejudiciu specifică societății (13), pe baza informațiilor furnizate de Yadea. Prin urmare, Comisia a considerat că este oportun să utilizeze marja de prejudiciu specifică societății Yadea, și nu marja de prejudiciu pentru societățile care au cooperat în cadrul anchetei antidumping, atunci când a analizat efectul combinat al taxelor antidumping și compensatorii.

(220)

De asemenea, în cazul Yadea, producătorul-exportator cu o marjă de dumping inferioară nivelului de eliminare a prejudiciului, taxa compensatorie definitivă a fost stabilită la nivelul ratei de subvenție definitive stabilite și s-a instituit o taxă antidumping definitivă la nivelul marjei de dumping relevante, redusă cu valoarea taxei compensatorii. Această reducere a fost necesară deoarece, în situația în care valoarea normală este stabilită pe baza articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, instituirea unei taxe cumulate care să reflecte nivelul subvenționării și nivelul total al dumpingului poate duce la compensarea de două ori a efectelor subvenționării („dubla contabilizare”). În conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, societățile care nu au cooperat în cadrul anchetei antidumping (deși au cooperat la ancheta antisubvenție paralelă) fac obiectul marjei de dumping reziduale și al marjei de prejudiciu.

(221)

În urma comunicării constatărilor finale, acceptarea unei cereri din partea Giant, descrisă în considerentele 72 și 212, precum și o modificare a taxelor compensatorii din cadrul anchetei antisubvenție desfășurate în paralel, au dus la o modificare a taxelor antidumping. Această modificare a fost comunicată părților interesate și nu a făcut obiectul altor observații în cadrul anchetei antidumping.

(222)

Prin urmare, nivelurile la care va fi instituită taxa antidumping definitivă sunt stabilite în tabelul 6, după cum urmează:

Tabelul 6

Măsuri definitive

(223)

Nivelurile individuale ale taxei antidumping aplicabile societăților menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul anchetei în ceea ce privește societățile respective. Astfel, aceste niveluri ale taxei (spre deosebire de taxa aplicabilă „tuturor celorlalte societăți” la scară națională) sunt aplicabile exclusiv importurilor produsului în cauză originar din RPC și fabricat de societățile respective și, prin urmare, de entitățile juridice specifice menționate. Produsele în cauză importate, fabricate de orice altă societate căreia nu i se menționează în mod specific denumirea și adresa în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de nivelurile respective și fac obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(224)

Orice cerere de aplicare a respectivelor niveluri individuale ale taxei antidumping (de exemplu, ca urmare a unei schimbări a denumirii entității sau a creării de noi entități de producție sau de vânzare) trebuie să fie adresată Comisiei (15) și să conțină toate informațiile relevante privind, în special, orice modificare a activităților societății legate de producție și de vânzările interne și la export asociate, de exemplu, cu schimbarea denumirii sau cu schimbarea la nivelul entităților de producție și de vânzare. Prezentul regulament va fi modificat, după caz, prin actualizarea listei întreprinderilor care beneficiază de niveluri individuale ale taxei antidumping.

(225)

În cazurile în care taxa compensatorie a fost scăzută din taxa antidumping pentru a evita dubla contabilizare, perceperea taxei compensatorii vizează compensarea atât a efectelor subvenției pasibile de măsuri compensatorii, cât și a marjei de dumping (până la nivelul ratei subvenției). În consecință, rambursarea taxei plătite poate fi acordată numai dacă se demonstrează că această taxă depășește rata reală a subvenției și marja de dumping corespunzătoare. Prin urmare, anchetele de rambursare în temeiul articolului 21 din Regulamentul (UE) 2016/1037 ar trebui, de asemenea, să ia în considerare situația specială a producătorului-exportator în raport cu marja de dumping efectivă care a prevalat în cursul perioadei anchetei de rambursare.

(226)

În cazul în care exporturile uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri mai scăzute ale taxelor antidumping individuale cresc semnificativ în volum după instituirea măsurilor în cauză, o astfel de creștere a volumului ar putea fi considerată ca fiind în sine o modificare a configurației schimburilor comerciale ca urmare a instituirii de măsuri în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de circumstanțe și numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile, poate fi inițiată o anchetă antieludare. În cadrul anchetei respective, se poate analiza, printre altele, necesitatea de a elimina nivelurile individuale ale taxei și de a institui, în consecință, o taxă la nivel național.

(227)

Pentru a reduce la minimum riscurile de eludare ca urmare a diferenței mari dintre nivelurile taxei, sunt necesare măsuri speciale vizând asigurarea aplicării de taxe antidumping individuale. Societățile care fac obiectul taxelor antidumping individuale trebuie să prezinte o factură comercială valabilă autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de factura respectivă ar trebui să facă obiectul taxei antidumping aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(228)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxei antidumping, nivelul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți” ar trebui să se aplice nu numai producătorilor-exportatori care nu au cooperat la anchetă, ci și producătorilor care nu au realizat exporturi către Uniune în decursul perioadei de anchetă, cu excepția cazului în care aceștia din urmă îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 3.

(229)

În vederea asigurării tratamentului egal al noilor exportatori și al întreprinderilor cooperante care nu au fost incluse în eșantion, menționate în anexele I și II la prezentul regulament, ar trebui să se prevadă ca media ponderată a taxei instituite asupra acestora din urmă să se aplice noilor exportatori, care altfel ar fi îndreptățiți la o reexaminare în temeiul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(230)

Având în vedere jurisprudența recentă a Curții de Justiție (16), este oportun să se prevadă rata dobânzii penalizatoare care urmează să fie plătită în caz de rambursare a taxelor definitive, întrucât dispozițiile relevante în vigoare în materie de taxe vamale nu prevăd o astfel de rată a dobânzii, iar aplicarea normelor naționale ar conduce la denaturări nejustificate între operatorii economici, în funcție de statul membru care este ales pentru vămuire.

(231)

După cum s-a precizat în considerentul 5, la 3 mai 2018, Comisia a decis ca importurile de produs în cauză originare din RPC să facă obiectul înregistrării pe baza unei cereri venite din partea industriei din Uniune. Între timp, această cerere a fost retrasă și, prin urmare, problema nu a fost examinată mai departe.

(232)

Având în vedere marjele de dumping constatate și nivelul prejudiciului cauzat industriei din Uniune, ar trebui percepute definitiv sumele depuse cu titlu de taxă antidumping provizorie instituită prin regulamentul provizoriu.

(233)

Nivelurile taxei definitive sunt inferioare nivelurilor taxei provizorii. Prin urmare, sumele depuse peste nivelul taxei antidumping definitive trebuie eliberate.

(234)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din regulamentul de bază,