(1)

Decizia de punere în aplicare 2012/795/UE a Comisiei (2) a prevăzut obligații pentru statele membre de a raporta cu privire la punerea în aplicare a Directivei 2010/75/UE pentru perioada 2013-2016. Această decizie și-a încetat efectele în timp și ar trebui să fie abrogată.

(2)

Ar trebui să se stabilească tipul, formatul și periodicitatea informațiilor referitoare la anii începând cu 2017, care urmează să fie furnizate de către statele membre.

(3)

În conformitate cu articolul 72 alineatul (1) din Directiva 2010/75/UE, statele membre trebuie să raporteze informații privind punerea în aplicare a respectivei directive, date reprezentative privind emisiile și alte forme de poluare, valorile limită de emisie, precum și aplicarea celor mai bune tehnici disponibile în conformitate cu articolele 14 și 15 din această directivă, în special în ceea ce privește acordarea derogărilor în conformitate cu articolul 15 alineatul (4).

(4)

Statele membre sunt, în plus, obligate să includă informațiile prevăzute la articolul 51 alineatul (4), articolul 55 alineatul (2) și articolul 59 alineatele (1), (2) și (3) din Directiva 2010/75/UE în rapoartele prezentate în temeiul articolului 72 din directiva respectivă.

(5)

În conformitate cu articolul 72 alineatul (1) din Directiva 2010/75/UE, statele membre trebuie să furnizeze informațiile respective în format electronic, utilizând instrumentul de raportare pus la dispoziție de Comisie în acest scop.

(6)

Directiva 2010/75/UE impune ca fiecare instalație reglementată de capitolul II să dețină o autorizație specifică pentru a funcționa. Condițiile de autorizare trebuie să se bazeze pe performanțele de mediu care pot fi atinse de instalația respectivă, ținând seama de caracteristicile tehnice, de factorii externi, inclusiv condițiile locale, precum și de utilizarea celor mai bune tehnici disponibile. Autorizațiile stabilesc condițiile specifice fiecărei instalații, referitoare în special la valorile limită de emisie, la monitorizarea emisiilor și la evaluarea conformității. Condițiile de autorizare trebuie să fie reexaminate periodic și, atunci când este necesar, actualizate, în special în cazul în care pentru activitatea principală a unei instalații s-au publicat noi concluzii privind cele mai bune tehnici disponibile (denumite în continuare „concluzii BAT”), în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) din Directiva 2010/75/UE. Modul cel mai eficient de a raporta cu privire la punerea în aplicare a Directivei 2010/75/UE este de a furniza informațiile relevante pentru fiecare instalație și, prin urmare, de a extinde abordările adoptate în modulele 2 și 3 din Decizia de punere în aplicare 2012/795/UE la toate sectoarele.

(7)

Instalațiile de ardere de dimensiuni mari și instalațiile de (co)incinerare a deșeurilor sunt reglementate de dispoziții specifice ale capitolelor III și IV din Directiva 2010/75/UE. Pentru instalațiile respective, statele membre ar trebui, în plus, să ofere informații cu privire la punerea în aplicare a derogărilor temporare și garanțiile privind controlul emisiilor, după cum se precizează la articolele 32-35 și la articolul 46 alineatul (2) din Directiva 2010/75/UE. Pentru instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare a deșeurilor cu o capacitate mai mică de două tone pe oră, articolul 55 alineatul (3) din directiva menționată impune statelor membre să pună la dispoziția publicului o listă a instalațiilor. Informațiile cu privire la publicarea acestei liste ar trebui furnizate Comisiei, pentru ca aceasta din urmă să monitorizeze punerea în aplicare a directivei privind instalațiile de dimensiuni mai mici.

(8)

În conformitate cu articolul 72 alineatul (1) din Directiva 2010/75/UE, statele membre trebuie să raporteze, de asemenea, date reprezentative privind emisiile și alte forme de poluare. Pentru a reduce sarcinile administrative inutile, statele membre ar trebui să furnizeze informații cu privire la locul în care datele de monitorizare a emisiilor sunt puse la dispoziție în temeiul articolului 24 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2010/75/UE și, de asemenea, cu privire la legătura cu datele referitoare la emisii raportate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (3). În temeiul respectivului regulament, statele membre trebuie să raporteze datele anuale privind, printre altele, transferurile de deșeuri în afara amplasamentului și emisiile în aer, apă și sol de poluanții menționați în anexa II la regulament, care cuprinde toți poluanții enumerați în anexa II la Directiva 2010/75/UE. În același timp, toate „instalațiile” care intră sub incidența Directivei 2010/75/UE se referă la sau coincid cu o „unitate” care intră sub incidența respectivului regulament. Datele raportate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 166/2006, prin urmare, furnizează „date reprezentative privind emisiile și alte forme de poluare” în sensul articolului 72 alineatul (1) din Directiva 2010/75/UE.

(9)

Legătura cu raportarea emisiilor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 166/2006 ar trebui să fie creată prin utilizarea datelor spațiale existente care sunt gestionate de către statele membre în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) și cu punctul 8 din anexa III la directiva menționată. Modelul de date stabilit în Regulamentul (UE) nr. 1089/2010 al Comisiei (5) permite statelor membre și Comisiei să coreleze „instalațiile”, instalațiile de ardere de dimensiuni mari și instalațiile de (co)incinerare a deșeurilor cu „unitățile” în sensul articolului 2 punctul 4 din Regulamentul (CE) nr. 166/2006. Raportarea datelor spațiale privind instalațiile, instalațiile de ardere de dimensiuni mari și instalațiile de (co)incinerare a deșeurilor în locul furnizării de rapoarte detaliate privind emisiile aferente instalațiilor este, în acest context, doar un alt „tip” de raportare în sensul articolului 72 alineatul (2) din Directiva 2010/75/UE. Aceasta include adaptarea modelului Inspire la cerințele specifice de raportare prevăzute la articolul 72 alineatul (1) din Directiva 2010/75/UE, anumite elemente de informații spațiale care au potențial nul în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1089/2010 devenind astfel obligatorii.

(10)

Pentru instalațiile și activitățile care utilizează solvenți organici care nu intră sub incidența capitolului II din Directiva 2010/75/UE și, prin urmare, nu fac neapărat obiectul unei autorizații specifice pentru fiecare instalație, statele membre ar trebui să raporteze informații privind numărul total de instalații și numărul de instalații care aplică o schemă de reducere în temeiul articolului 59 alineatul (1) litera (b) din directiva respectivă sau o derogare în temeiul articolului 59 alineatul (2) sau (3) din aceeași directivă. Comisia va fi astfel informată dacă, și în ce măsură, punerea în aplicare a Directivei 2010/75/UE ar putea fi afectată.

(11)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 75 alineatul (1) din Directiva 2010/75/UE,